Despăgubiri

Potrivit art.254 alin.1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

Deci, răspunderea patrimonială presupune un rezultat dăunător care să se concretizeze într-o pagubă cu valoare economică, iar aceasta să fie „adusă” angajatorului – deci cauzată, determinată, generată – de către salariat „din vina şi în legătură cu munca”.

Pârâtul, în desfășurarea atribuțiilor de serviciu, în timpul deplasării pe teritoriul B, nu a pus în funcțiune aparatul de taxat cu care era dotat autovehiculul pe care îl deservea, deşi această obligaţie îi revenea potrivit fişei postului.

Prin neîndeplinirea acestei atribuţii sale, societatea a fost amendată contravenţional conform înscrisurilor aflate la dosar.

Potrivit răspunsului la interogatoriu, pârâtul a recunoscut că avea obligaţia de a conecta şi menţine acest aparat conectat, pe parcursul tranzitării statului belgian, astfel că, apărarea potrivit căreia nefuncționarea aparatului de taxat nu putea fi sesizată de către deservent nu poate fi primită, cât timp în cuprinsul instrucțiunilor privind buna funcționare a aparatelor de taxat, situațiile de nefuncționare sunt amplu dezvoltate. 

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 14.01.2021

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.08.2020, reclamanta S.C. J& R T SRL a chemat în judecată pârâtul PI, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se depună obligarea pârâtului, în temeiul art. 254 alin.(1) din Codul Muncii, la plata sumei de 6.500 euro (31.478,8 lei) reprezentând despăgubiri datorate urmare a producerii unui prejudiciu material societății şi în temeiul art. 453 alin.(1) Cod procedură civilă obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

În fapt, s-a arătat că, până la data de 29.06.2020, pârâtul a ocupat funcția de șofer autocamion în baza contractului individual de muncă nr. xx/2017, iar pe parcursul

executării acestui contract, a efectuat mai multe transporturi comerciale în străinătate, încasând amenzi în cuantum total de 7.000 euro cu ocazia tranzitării B.

Majoritatea rețelelor de drumuri din statele europene, printre care și statul belgian, sunt percepute cu sisteme de taxare electronică per kilometru, modalitatea de plată realizându-se printr-un aparat automat care colectează banii per kilometru parcurs prin sistem satelitar și care poate fi achiziționat de la furnizorii de servicii acreditați de sistemele de taxare electronică. Ulterior, costurile colectate  prin intermediul aparatului de bord montat pe vehicul sunt facturate către societatea de transport căreia acesta îi aparține.

Întotdeauna când există o problemă, aparatul automat o semnalizează, situație în care devine obligatorie contactarea  imediată a furnizorului de servicii, iar în situația în care nu sunt respectate normele ce vizează circulația în rețeaua de drumuri taxabile, abaterile sunt sancționate, în funcție de gravitatea lor, cu amendă. Astfel, în cazul în care aparatul de bord nu este pornit, abaterea se sancționează cu amendă în cuantum de 500 de euro.

A mai arătat că, autocamionul condus de către pârât era prevăzut cu un astfel de aparat de bord de taxare funcțional, achiziționat de la TSG ES, dar în tipul curselor efectuate pe teritoriul B, șoferul nu a conectat aparatul la priză, astfel încât sistemul de taxare electronic a înregistrat abaterile, amenzile aplicate societății fiind în sumă totală de 6.500 euro, la data de 13.05.2020, societatea fiind nevoită să achite efectiv amenzile în sumă de 4000 euro, întrucât autoturismul condus de pârâta a fost oprit şi sechestrat de către organele de control din B.

Pentru aceste considerente, s-a apreciat că în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale în sarcina pârâtului.

Potrivit art. 254 alin. (1) Codul Muncii, „salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor”, cerințele cumulative pentru angajarea acestui tip de răspundere fiind, așadar, următoarele: existența unei fapte ilicite a salariatului (constând în încălcarea atribuțiilor, sarcinilor sau obligațiilor de serviciu), fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție (chiar și sub forma celei mai simple culpe), existența unui prejudiciu material suferit de angajator și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.

Reclamanta a arătat că,  în primul rând, din înscrisurile atașate prezentei acțiuni rezultă că la momentul aplicării amenzilor pentru încălcarea, de către pârât, a regulilor de circulație pe rețelele de drumuri taxabile din B, acesta a deținut calitatea de salariat al societății reclamante, contractul său individual de muncă încetând de la data de 29.06.2020, potrivit deciziei nr. xx/26.06.2020 emise de angajator, iar în al doilea rând, faptele ilicite concrete ala pârâtului au constat în aceea că, la datele de 16.03.2020, 14.04.2020, 16.04.2020, 20.04.2020, 21.04.2020, 24.04.2020, 25.04.2020, 27.04.2020, 28.04.2020, 30.04.2020, 04.05.2020, 05.05.2020, 12.05.2020, în calitatea sa de șofer autocamion al societății de transport angajatoare, nu a pornit/utilizat aparatul de bord montat pe autovehiculul B-xxx-xxx astfel încât sistemul de taxare electronic din B a constatat abaterile, fiind înregistrate amenzi de câte 500 euro, în contul SC J & R T SRL, în sumă totală de 7000 euro, din care pârâtul a  plătit suma de 500 euro.

În aceste condiții, reclamanta a apreciat că pârâtul a nesocotit obligațiile de serviciu indicate de angajator în Fișa postului, potrivit cărora șoferul „va cunoaște și  respecta prevederile legale cu privire la circulația pe drumurile publice, în trafic intern și internațional de mărfuri”, respectiv „va cunoaște și respecta prevederile legale cu privire la legile de transport în general și la legislația CMR”, potrivit aceleiași Fișe având obligația de a semnala orice defecțiune sesizată sau orice funcționare anormală a vreunui echipament.

Fișa postului a fost adusă la cunoștința titularului postului, pârâtul semnând și primind un exemplar, ceea ce înseamnă că acesta și-a asumat sarcinile de serviciu aferente postului ocupat, urmând să răspundă în fața legii pentru pagubele cauzate firmei din vina sa (a se vedea fila 6 din fișa postului).

Mai mult, s-a arătat că pârâtul a avut calitatea de salariat al societăţii de la data de 10.03.2017, iar de-a lungul timpului a efectuat numeroase transporturi în străinătate, astfel încât nu se poate apăra susținând că nu ar fi avut cunoștință despre faptul că statele europene impun taxe pentru rețelele de drum utilizate. De altfel, de fiecare dată când are o defecțiune, aparatul de taxare semnalizează problema, atât în acest caz, cât și în caz de nefuncționare, șoferului revenindu-i responsabilitatea de a contacta imediat furnizorul de servicii și angajatorul (”are obligația de a semnala orice defecțiune sesizată sau orice funcționare anormală a vreunui echipament” -fila 4 fișa postului).

Prin urmare, s-a considerat că în cauză este întrunită și cerința vinovăției, amendarea societății producându-se din vina și în legătură cu munca pârâtului, astfel cum rezultă din înscrisurile ce constată și sancționează comiterea săvârșirii faptelor ilicite (procesele-verbale de sancționare fiind comunicate, de către autoritățile belgiene, pe numele și la adresa angajatorului), respectiv din foile de parcurs ce fac dovada efectuării curselor completate chiar de către salariat.

În al treilea rând, în ceea ce privește cerința existenței unui prejudiciu material suferit de către angajator, s-a arătat că întinderea pagubei este concret determinată în cuprinsul proceselor-verbale de sancționare a faptelor comunicate societăţii, fiind consecința directă a faptelor personale și ilicite ale salariatului pârât, săvârșite în îndeplinirea obligațiilor de serviciu.

 În al patrulea rând, în speță reclamanta a apreciat că este întrunită și condiția legăturii  de cauzalitate dintre faptele salariatului și producerea prejudiciului în condițiile în care amenzile au fost aplicate la data efectuării curselor de către pârât, angajat al societății, urmare a neactivării, de către acesta, a dispozitivului electronic de înregistrare cu care era prevăzut autocamionul.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.254 Codul Muncii.

În susţinerea acţiunii, s-a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: procesul  verbal încheiat în data de 30.07.2020, foi de parcurs, contractul individual de muncă nr.xx/06.03.2017, actul adiţional la acesta, decizia nr. xx/26.06.2020, fişa postului pârâtului, amenzile emise de autorităţile din B, traduse.

Pârâtul PI a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

 În acest sens, a arătat că a fost angajatul reclamantei în funcția de șofer începând  cu data de  06.03.2017 până în 29.06.2020.

Faţă de cererea de chemare în judecată a arătat că este adevărat că pentru tranzitarea B este necesar ca taxele să se achite cu un aparat special amplasat în cabina șoferului, apreciind că acest aparat nu este problema sa, dacă este funcțional sau nu, susţinând că nu a făcut altceva decât să-l introducă în priza amplasată în partea dreapta jos din cabina șoferului neavând posibilitatea să verifice dacă acest aparat este funcțional sau nu.

De asemenea, pârâtul a precizat  faptul că acest aparat dacă nu funcționa nu avea nici un  avertizor acustic sau luminos, apreciind că în situaţia în care acest aparat nu a funcționat,  reclamanta trebuia să-i atragă atenția că aparatul nu funcționează, cu atât mai mult cu cât, reclamanta a fost anunțată prin email de autoritățile belgiene, continuând să ignore avertizările autorităților.

S-a mai susţinut că, societății reclamantei i-a convenit situația  că aparatul nu funcționa,  deoarece nu trebuia să mai plătească aceste taxe de drum, reclamanta făcându-şi un obicei prin neplata taxelor de drum, schimbând numerele de înmatriculare la câteva autocamioane, pentru a se putea sustrage de plata amenzilor.

În completarea probei cu înscrisuri, reclamanta a mai depus la dosar, în copie, instrucţiunile privind funcţionarea aparatelor IRP în B, procesul verbal sintetic nr. xxxx/xxx, tradus, extras reţele de socializare privind funcţionarea aparatului de taxare.

La termenul de judecată din 12.11.2020, reclamanta prin apărător,a învederat că din suma de 6.500 euro, societatea a mai achitat 1000 euro.

În cauza a fost admisă şi administrată proba cu interogatoriu pârâtului şi interogatoriul reclamantei, precum şi proba testimonială cu martorul MPM-propus de reclamantă, a cărui declaraţie dată sub prestare de jurământ, a fost consemnată la dosarul cauzei.

În cauză a fost încuviinţată şi proba testimonială cu martorul AML- propus de pârât, însă  întrucât pârâtul nu a indicat adresa de citare a martorului la care s-a obligat prin încheierea de şedinţă din 10.12.2020, în baza disp. art.158 Cod proc.civ. s-a dispus decăderea pârâtul din această probă.

Pârâtul prin apărător, a mai depus la dosar, în copie, două planşe foto cu privire la poziţia aparatului de taxare. 

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Pârâtul PI a fost salariatul reclamantei S.C. J& R T SRL, conform contractului individual de muncă nr.xx/06.03.2017 şi a actului adiţional la acesta,  având funcția de şofer autocamion de mare tonaj, până la data de 29.06.2020, când, potrivit deciziei nr.xx/26.06.2020 contractul acestuia de muncă a încetat, conform prevederilor art.81 alin.7 Codul muncii.

În îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, respectiv în datele de 16.03.2020, 14.04.2020, 16.04.2020, 20.04.2020, 21.04.2020, 24.04.2020, 25.04.2020, 27.04.2020, 28.04.2020, 30.04.2020, 04.05.2020, 05.05.2020, 12.05.2020 în timp ce conducea autovehiculul cu număr de înmatriculare B – xxx – xxx, aparținând societății reclamante, pârâtul a fost detectat pe teritoriul statului Belgia deplasându-se fără a avea achitate taxele de drum obligatorii, aşa cum reiese din documentele înaintate de către autoritățile belgiene (filele 20 – 137 dosar) către societatea angajatoare, motiv pentru care acesteia din urmă i-au fost aplicate amenzi de câte 500 euro pentru fiecare abatere constatată.

Potrivit ordinului de plată depus la dosar (fila 19), societatea angajatoare a achitat  suma de 500 euro către autoritățile belgiene, reprezentând o parte din sancțiunile contravenționale aplicate pe perioada cât autovehiculul cu numărul de înmatriculare B – xxx – xxx a fost deservit de către pârât, iar ulterior, în timpul procesului, societatea a mai achitat 1000 euro, iar la data de 13.05.2020 conform înscrisului aflat la fila 175 din dosar a achitat 4000 euro.

Prin acțiunea de faţă, reclamanta a  solicitat ca, în temeiul art.254 alin.1 Codul muncii, pârâtul să fie obligat la plata sumei de 6.500 euro reprezentând despăgubiri datorate urmare a producerii unui prejudiciu material, constând în contravaloarea amenzilor achitate de către angajator.

Acţiunea este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit art.254 alin.1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

Deci, răspunderea patrimonială presupune un rezultat dăunător care să se concretizeze într-o pagubă cu valoare economică, iar aceasta să fie „adusă” angajatorului – deci cauzată, determinată, generată – de către salariat „din vina şi în legătură cu munca”.

Pârâtul, în desfășurarea atribuțiilor de serviciu, în timpul deplasării pe teritoriul B, nu a pus în funcțiune aparatul de taxat cu care era dotat autovehiculul pe care îl deservea, deşi această obligaţie îi revenea potrivit fişei postului.

Prin neîndeplinirea acestei atribuţii sale, societatea a fost amendata contravenţional conform înscrisurilor aflate la dosar cu suma de 6500 euro

Instanţa nu poate reţine apărarea formulată de către pârât, potrivit căreia nu este în responsabilitatea sa buna funcționare a acestui aparat, cât timp, potrivit ghidului de „instrucțiuni privind buna funcționare a aparatelor IRP în B” (filele 162 – 167 dosar) modalitatea de utilizare şi funcționare a aparatelor revine șoferului. De altfel, pârâtul nu a contestat faptul că acest ghid i-a fost pus la dispoziție şi prelucrat de către angajator, situaţie în care, chiar în măsura unei eventuale defecțiuni, acesta avea obligația de a o semnala angajatorului, potrivit atribuțiilor descrise în fişa postului – „are obligația de a semnala orice defecțiune sesizată...”.

Mai mult, potrivit răspunsului la interogatoriu, pârâtul a recunoscut că avea obligaţia de a conecta şi menţine acest aparat conectat, pe parcursul tranzitării statului belgian.

Nici apărarea potrivit căreia nefuncționarea aparatului de taxat nu putea fi sesizată de către deservent nu poate fi primită, cât timp în cuprinsul acestor instrucțiuni, situațiile de nefuncționare sunt amplu dezvoltate, lipsa de funcționare a acestuia fiind sesizată prin aprinderea unui led de culoare roşie.

Din cuprinsul acestui ghid (fila 162 dosar) reiese că pentru funcționarea acestui aparat de taxat pe teritoriul B, spre deosebire de alte state, este necesară conectarea la priza camionului, această atribuție revenindu-i în mod evident șoferului.

Afirmațiile pârâtului legate de o practică dolosivă a angajatorului referitoare la utilizarea aparatelor de taxat nu vor fi reținute de către instanță, pe de o parte acestea nefiind dovedite, pe de altă parte neputând constitui o cauză exoneratoare de răspundere cât timp ar fi fost reprezentate de dispoziții nelegale, date în eludarea legii.

Deci, din probele administrate, reiese că reclamanta a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta culpabilă a angajatului său, rezultând indubitabil că amenzile în cuantum de 6.500 euro aplicate reclamantei se datorează atitudinii culpabile a pârâtului.

Ca atare, instanţa constată întemeiată acțiunea, urmând a o admite, fiind obligat  pârâtul să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 6.500 euro la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând despăgubiri .

Văzând şi dispozițiile art.453 Cod procedură civilă va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.310 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat în sumă de 3.000 lei, potrivit extrasului de cont bancar (fila 197) şi 1.310 lei contravaloarea taxelor de traducere, conform bonurilor fiscale depuse la dosar.

Domenii speta

Spete similare