Capacitate procesuala.Lipsa de interes.Reconstituire drept de proprietate

Asupra apelului civil de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X din 09.02.2022 pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosarul civil nr. X/311/2021, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes invocate de pârâtul M I.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M G în contradictoriu cu pârâţii Comisia Judeţeană O pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar,  Comisia Locală F pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar şi M I, ca fiind nefondată.

A fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei reprezentând parţial onorariu avocat.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Potrivit titlului de proprietate nr. X/74 din data de 18.01.1994 (f. 7), s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri în suprafaţă totală de 1 ha 4400 mp, din care 1 ha 2472 în intravilan şi 1928 mp în extravilanul comunei F, sat I, iar conform Deciziei nr. X din 26.11.2014 pronunţate de Tribunalul Olt (f. 84-97), terenul reconstituit a fost partajat, reclamantului fiindu-i atribuite terenurile intravilane în suprafaţă de 0,9921 ha, 0,1745 ha şi respectiv 0,0150 ha, în total 1,1816 ha teren intravilan, situat în T122, P75+76+77, restul  terenului reconstituit fiind atribuit altor moştenitori ai autoarei P T. E, persoana pe numele căreia s-a emis titlul.

Potrivit titlului de proprietatea nr. X/80 din data de 18.11.2002 (f. 12) emis pe numele P M, autoarea pârâtului, a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri în suprafaţă totală de 1 ha 4000 mp, din care 7177 mp în intravilan (suprafaţa de 2491 mp arabil fiind situată în T122, P74) şi 6823 mp în extravilanul localităţii F.

Potrivit celor două titluri, terenul de 1,1816 ha aparţinând reclamantului se învecinează cu terenul de 2491 mp aparţinând pârâtului.

Potrivit evidenţelor instanţei şi susţinerilor părţilor, pe rolul instanţei se află un litigiu având ca obiect revendicare şi grănițuire, între reclamant şi pârâtul M I, care priveşte terenul reconstituit, judecarea cauzei fiind în prezent suspendată.

Prin cererea formulată, astfel cum a fost modificată (în sensul restrângerii pretenţiilor) la data de 11.01.2022, reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate emis pe numele autoarei pârâtului, în sensul radierii suprafeţei de 1.100 mp din T122, P74 şi modificarea titlului de proprietate emis pe numele autoarei reclamantului în sensul includerii acestei suprafeţe de 1.100 mp, astfel încât suprafaţa totală din intravilan să se majoreze de la 1,19 ha la 1,3 ha.

Pe cale de consecinţă, terenul reconstituit potrivit titlului de proprietate nr. X/74 din data de 18.01.1994 (f. 7) s-ar fi majorat de la 1,44 ha la 1,53 ha.

În motivare, reclamantul a susţinut că terenul deţinut de autorul său G T în anul 1953, conform registrului agricol, a fost de 1,53 ha, însă s-a reconstituit doar 1,44 ha, temeiul legal invocat fiind Legea nr. 18/1991 şi Legea nr.169/1997, fără să se precizeze concret cazul de nulitate.

Prin întâmpinare, reclamantul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a excepţia lipsei de interes, iar,  pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii.

Excepţiile au fost pus în discuţie şi unite cu fondul cauzei la termenul din data de 06.10.2021.

Analizând cu prioritate excepţiile invocate, instanţa a reţinut că potrivit art. 32 C.proc.civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută dacă autorul acesteia are, printre altele, calitate procesuală şi justifică un interes, conform art. 36, calitatea procesuală rezultă din identitate dintre părţi şi subiectele raportului juridic iar conform art. 33, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea nulităţii absolute a unui act juridic, instanţa reţine că cererea poate fi formulată de orice persoană  interesată, având în vedere că reclamantul pretinde pentru sine o parte din terenul reconstituit, părţile fiind în litigiu cu privire la acest teren, instanţa apreciază că reclamantul are calitate procesuală activă precum şi interes pentru a formula şi susţine cererea de chemare în judecată, astfel că excepţiile invocate de pârât au fost respinse.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că potrivit art. 8 din Legea nr.18/1991, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept, de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite iar potrivit art. 13 din Legea nr. 18/1991, calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii; moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei.

Potrivit art. 11 din Legea nr.1991, suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori.  Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situaţiei terenurilor deţinute de cooperativa agricolă de producţie la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidenţă a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii. Cererea de stabilire a dreptului de proprietate se depune şi se înregistrează la primărie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a  legii.

În conformitate cu art. 27 din Regulamentul de punere în aplicare a legii fondului funciar, împotriva hotărârilor comisiilor locale se poate formula contestaţie de către persoanele nemulţumite în termen de 10 zile de la afişarea propunerilor, ce vor fi soluţionate de comisiile judeţene de fond funciar.

Potrivit art. 51 din Legea nr.18/1991, comisia judeţeană este competentă să soluţioneze contestaţiile şi să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale, potrivit art. 52, în sensul prezentei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia judeţeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicţională iar conform art. 53, din Legea nr.18/1991, hotărârile comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II, şi cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesaţi prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Conform art. 53 alin. 2, împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Prin urmare, în cazul în care beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate sunt nemulţumiţi de soluţiile comisiilor de fond funciar, au posibilitatea contestării acestora iar  modul de soluţionare a contestaţiilor formulate de cei nemulţumiţi este prevăzut expres de lege, astfel că o cererea adresată în mod direct instanţei de judecată apare ca inadmisibilă.

În plus, instanţa a reţinut că reconstituirea dreptului de proprietate se face conform dispoziţiilor art.11 din Legea fondului funciar, suprafaţa de teren este cea rezultată din evidenţelor agricole şi doar în lipsa acestor evidenţe agricole sunt admisibile alte probe, perioada de referinţă fiind 1959-1963, când a avut loc procesul de cooperativizare.

În cauza de faţă, reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate emis pentru autoarea pârâtului, în sensul radierii unui teren, precum şi modificarea titlului autoarei sale în sensul înscrierii terenului în cauză, fără ca reclamantul să indice temeiul legal concret, susţinând însă că acest teren a aparţinut autoarei sale.

 Potrivit documentaţiei înaintate de comisia locală de la f. 51-54, P E, autoare reclamantului, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa totală de 1,44 ha (f. 52) după autorul G T iar conform extrasului din registrul agricol de la f. 53, în perioada de referinţă 1959-1961, autorii reclamantului apar înscrişi în evidenţele agricole cu suprafaţa totală de 1,44 ha, din care suprafaţa totală de 0,6 ha în vatra satului. Conform titlului de proprietate emis (f. 7) suprafaţa pretinsă a fost reconstituită în totalitate, în intravilan fiind situată suprafaţa totală de 1,2472 ha.

Potrivit extrasului din registrul agricol de la f. 100, în perioada de referinţă 1959-1961, autorii pârâtului au avut înscrisă în registrul agricol suprafaţa de 1,15 ha, din care  terenul în suprafaţă totală de 1 ha era situat în vatra satului, iar conform titlului de proprietate de la f. 12, a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 1,4 ha, din care terenul de 7177 mp este în intravilanul localităţii.

În dosarul cauzei nu există dovezi că reclamantul sau autoarea sa a formulat contestaţie împotriva modului de soluţionare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate comisiile de fond funciar. În plus, terenul reconstituit a făcut deja obiectul unui partaj judiciar, procesul având loc  în perioada 2009-2014, prin urmare, reclamantul cunoştea întinderea terenului reconstituit şi situarea acestuia, însă nu a înţeles să formuleze contestaţii cu privire la modul de reconstituire.

În consecinţă, instanţa a constatat că procedura de reconstituire a fost respectată, nu s-a făcut dovada existenţei vreunuia din cazurile de nulitate prevăzute de lege, a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă deţinută de autorii reclamantului în perioada de referinţă 1959-1963, astfel că cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca nefondată.

Calea de atac exercitată:

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel apelantul-reclamant M G, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, considerând că a fost pronunţată cu încălcarea dreptului său la apărare, instanţa de fond neanalizând solicitările sale aşa cum au fost formulate, după cum nici nu s-a pronunţat cu privire la toate probele solicitate, soluţia fiind în acelaşi timp şi parţial nemotivată.

Deşi avea motive întemeiate să solicite strămutarea cauzei (fiica intimatului M fiind grefieră la Judecătoria Slatina), nu a făcut acest lucru considerând că instanţa va analiza cu temeinicie solicitările sale, însă a constatat că în fapt instanţa a realizat o judecată sumară şi superficială a cauzei.

Astfel, a pretins că autoarea sa a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1,55 ha, suprafaţă cu care tatăl ei figura în Registrul agricol.

A arătat că personal a ajutat-o pe autoare să formuleze această cerere deoarece autoarea neavând copii, apelantul-reclamant urma să moştenescă casa şi locul de casă, loc de casă cu o întindere destul de mare, situaţie ce rezulta din chiar titlul de proprietate.

Fără ca la dosarul cauzei să existe cererea de reconstituire, instanţa în mod nelegal şi fără nicio motivare a reţinut că autoarea sa a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafaţa de 1,44 ha.

Este adevărat că pârâta Comisia Locală a învederat că această cerere nu se mai găseşte, situaţie faţă de care, pentru a dovedi seriozitatea şi temeinicia susţinerilor sale, a solicitat instanţei să ceară celor două pârâte să prezinte adeverinţa primară de reconstituire a dreptului de proprietate şi anexa validată ce a stat la baza reconstituirii şi evident a emiterii titlului de proprietate contestat.

Instanţa a refuzat să solicite aceste înscrisuri şi nici nu s-a pronunţat în vreun fel cu privire la solicitarea sa, prezentarea acestor înscrisuri fiind hotărâtoare pentru dezlegarea cauzei.

Practic instanţa a judecat pe înscrisurile comunicate de Comisia Locală, sintagma fiind „ne judecăm pe ceea ce există, pe ceea ce a comunicat Comisia Locală".

Or, procedeul instanţei este evident nelegal, apelantul-reclamant având dreptul ca toate solicitările sale să fie analizate, toate solicitările de probe să fie analizate, iar dacă unele probe nu sunt acceptate, instanţa trebuia să motiveze pentru care anume motive nu a acceptat administrarea lor.

Adoptarea acestei modalităţi de judecată poate avea explicaţia în aceea că instanţa a plecat de la ideea că oricum reconstituirea nu putea viza decât suprafaţa de 1,44 ha, conform evidenţelor din Registrele agricole 1959 - 1961, perioadă considerată de instanţă ca fiind de referinţă.

Evident că din acest punct de vedere hotărârea este şi nelegală şi neîntemeiată, instanţa nemotivând în niciun fel de ce a considerat că perioada 1959 - 1961 este perioada de referinţă.

În acelaşi timp aprecierea este şi eronată şi aceasta cu atât mai mult cu cât, în apărare Comisia Judeţeană prin punctul de vedere exprimat a arătat că la stabilirea întinderii dreptului de proprietate se iau în considerare doar actele din perioada 1945-1990, diferenţele între suprafeţele menţionate în diverse acte corectându-se în favoarea foştilor proprietari.

Ori, pe bună dreptate, se pune întrebarea de ce are preferinţă Registrul agricol din perioada 1959 - 1961 şi nu cel din 1953, întrebare la care instanţa nu a răspuns şi nu a motivat în niciun fel.

Aceasta în contextul în care a arătat că este în posesia terenului „revendicat" şi aceasta deoarece fiind vorba de o localitate de zonă colinară, după intrarea în vigoare a legii nr. 18/1991, proprietarii au revenit pe vechile amplasamente avute înainte de colectivizare, amplasamentul autoarei sale fiind chiar locul de casă.

Că datorită întinderii mari a terenului loc de casă, curte şi grădină nu a sesizat că în acte deţine mai puţin teren decât în fapt şi că acest lucru l-a constatat doar când intimatul pârât, întemeindu-se pe titlul său de proprietate, l-a dat în judecată pentru revendicare, apelantul-reclamant fiind nevoit a intenta procesul de faţă pentru întregirea şi în drept, în acte, a dreptului de proprietate concomitent cu anularea corespunzătoare a titlului intimatului.

Având în vedere cele mai sus arătate, a considerat că soluţia este lovită de nulitate, impunându-se desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei în rejudecare.

În mod nelegal şi neîntemeiat instanţa de fond a reţinut că nici apelantul-reclamant şi nici autoarea sa nu a formulat contestaţie împotriva modului de soluţionare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, că nu a formulat contestaţii cu privire la modul de reconstituire, fără a analiza apărările şi susţinerile sale.

Răspunzând la apărările intimatului, a arătat că mai înainte ca să se formuleze aceste contestaţii trebuie să fi operat o procedură de reconstituire de care autoarea sa şi apelantul să fie nemulţumiţi. Or, această procedură nu a existat. Această procedură era realizată dacă se depunea anexa validată, hotărârea de validare şi adeverinţa primară de reconstituire.

Aceste acte nu s-au depus, deşi a solicitat a fi depuse, instanţa de fond, aşa cum a arătat şi mai sus, ignorând în totalitate solicitarea sa. Deci ce să conteste, cum să conteste modalitatea de reconstituire dacă aceasta nu există?

Practic titlurile de proprietate au fost emise în absenţa oricărei reconstituiri, doar pe baza unor fişe premergătoare, care şi acestea nu sunt semnate nici de proprietari şi nici de membrii Comisiei, ele fiind întocmite de o funcţionară care nici măcar nu a semnat că a întocmit fişa.

De aceea, a şi spus că intimatului i s-a făcut un cadou cu o suprafaţă de teren intravilan prin deposedarea autoarei sale şi a unui vecin.

A solicitat instanţei să aibă în vedere că pe fond intimatul nu a contestat că apelantul-reclamant ar fi proprietarul terenului, încercând să blocheze demersul său in justiţie.

Deci practic, în absenţa unei proceduri de reconstituire, singura posibilitate pentru apelantul-reclamant este de a ataca direct titlul de proprietate.

A învederat instanţei că este de bună credinţă şi a realizat că demersul său în justiţie este pretenţios şi aşa cum a arătat în acţiune, mai înainte de a intenta procesul s-a dus la Primărie şi a cerut să i se prezinte anexa validată.

Căci dacă i se prezenta anexa validată, procesul-verbal de afişare al anexei şi constata că reconstituirea a fost validată pentru 1,44 ha, nu mai intenta procesul.

Funcţionarul de la primărie i-a spus că nu îi poate prezenta această anexă şi că o va prezenta doar la soluţionarea instanţei.

Iată că deşi instanţa i-a solicitat să o prezinte, această anexă nu a fost prezentată, instanţa judecând în absenţa ei şi statuând în mod nelegal că nu a contestat procedura de reconstituire.

Faţă de cele mai sus arătate, cauza practic nu a fost soluţionată în fond, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, anularea sentinţei şi trimiterea cauzei în rejudecare.

În drept: art. 466 şi următoarele C.proc.civ.

În dovedire: actele de la dosarul cauzei.

La data de 03.05.2021, intimata-pârâtă Comisia Locală F pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar a depus întâmpinare, prin care prin care a solicitat respingerea apelului  pentru următoarele motive:

1. Verificând Registrele agricole deţinute de arhivă, a constatat că G T a deţinut în proprietate, înainte de colectivizare conform registrului agricol din perioada 1959-1963, suprafaţa totală de 1,44 ha teren agricol suprafaţă ce a fost reconstituită în totalitate fiicei sale P E în baza cererii cu nr. 966 din data de 17.03.1991.

2. Comisia Locală F pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate la aplicarea Legii nr. 18/1991, a avut ca perioadă de referinţă Registrele agricole din perioada 1959 – 1963.

Având în vedere cele de mai sus, a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată, iar judecarea cauzei să se facă în lipsă.

La data de 06.05.2021, intimatul-pârât M I a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. X din data de 09.02.2022 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2021, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

1. În mod corect în administrarea probatoriului încuviinţat în cauză, instanţa de judecată a solicitat Comisiei Locale F pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar să depună la dosarul cauzei toate actele premergătoare emiterii titlului de proprietate al autoarei P E, acte ce au fost depuse la dosarul cauzei, inclusiv copie după Registrele agricole.

Cu toate acestea, nimic nu îl împiedică pe reclamant să depună la dosarul cauzei înscrisurile pe care le deţine, inclusiv acea adeverinţă primară de reconstituire a dreptului de proprietate care, conform legii ţine loc de titlu de proprietate până la emiterea acestuia.

2. Este inadmisibilă susţinerea reclamantului din motivele de apel că ,,datorită întinderii mari a terenului loc de casă şi grădină nu a sesizat că din acte deţine mai puţin teren decât în fapt, în condiţiile în care în decurs de 5 ani, respectiv în perioada 2009 - 2014 pe rolul instanţelor de judecată a avut loc dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei P E, succesiune care s-a încheiat printr-o tranzacţie între moştenitorii legali ai acesteia şi în urma căreia apelantului-reclamant i-a revenit suprafaţa de teren intravilan de 1,1816 situat în T122, P75,76 şi 77 (decizia nr. X din 26.11.2014 pronunţată de Tribunalul Olt şi aflată la dosarul cauzei). Este greu de imaginat ca niciunul dintre moştenitorii legali ai defunctei având interes în cauza să nu fi sesizat că acesteia i-a fost reconstituită o suprafaţă mai mică de teren intravilan, cu atât mai mult apelantul care era interesat în mod direct ca toată suprafaţa de teren intravilan să revină în lotul său.

3. Aşa cum a arătat, pe larg şi prin întimpinarea depusă la fondul cauzei nu reclamantul nu a respectat dispoziţiile legale în vigoare privind fondul funciar cu privire la procedura ce trebuia urmată în cazul în care persoana în cauză era nemulţumită de reconstituirea dreptului de proprietate, şi cum, de altfel, în mod temeinic şi legal a reţinut şi instanţa de judecată, „în cazul în care beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate sunt nemulţumiţi de soluţiile comisiilor de fond funciar, au posibilitatea contestării acestora iar modul de soluţionare a contestaţilor formulate de cei nemulţumiţi este prevăzut expres de lege, astfel că o cerere adresată în mod direct instanţei de judecată apare ca inadmisibilă”. Astfel că, la dosarul cauzei nu exista dovezi că reclamantul (care, aşa cum susţine, ştia că urmează sa moştenească averea autoarei sale), a urmat procedura administrativ - jurisdicţională prevăzută în mod expres de Legea fondului funciar.

Din probatoriul administrat în cauză, printre actele premergătoare emiterii titlului de proprietate nu se regăseşte cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren de 2491 mp (1100 mp după precizarea acţiunii), teren arabil intravilan situate în T122, P74, astfel că amplasamentul respectiv era liber în anul 2002 când a fost eliberat titlul de proprietate al autoarei mele P D. M.

Potrivit prevederilor art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 nulitatea absolută poate fi invocată şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar astfel de persoane sunt acelea care au fost prejudiciate prin actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate. în practica judiciară s-a decis că fostul proprietar poate solicita, în condiţiile art. III din Legea nr. 169/1997, nulitatea absolută a titlului de proprietate care a fost emis, în mod abuziv altor persoane, pe amplasamentul solicitat de fostul proprietar în această situaţie, nemulţumit că nu s-a reconstituit dreptul de proprietate pe amplasamentul solicitat, fostul proprietar trebuia să formuleze plângere, conform art. 53 din Legea nr. 18/1991 sau conform art. 12 din Legea. 1/11.01.2000 în cursul soluţionării acestei plângeri sau pe cale separată putea invoca nulitatea absolută a titlului de proprietate emis în mod abuziv, pe numele altor persoane pe amplasamentul solicitat de fostul proprietar. Dacă nulitatea absolută nu a fost astfel invocată, atunci fostul proprietar este decăzut din dreptul de a cere constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate emis în favoarea terţului.

Atâta timp cât autoarea reclamantului  nu a urmat procedura specială expres prevăzută de art. 12, nu a formulat nici o contestaţie şi nici plângere în termenele prevăzute de lege, titlul de proprietate emis pe numele acesteia s-a consolidat şi nu mai poate fi contestat de moştenitorul autoarei P T. E. Astfel că, titlul de proprietate emis pe numele autoarei P D. M este perfect valabil, din moment ce a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare, instanţa de judecată a soluţionat fondul cauzei în baza probatoriului administrat şi în mod temeinic şi legal a respins acţiunea ca fiind nefondată.

Pentru aceste considerente, a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. X din data de 09.02.2022 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2021, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Apelantul a formulat raspuns la întâmpinările depuse in calea de atac, susţinând necesitatea depunerii la dosar a anxelor de reconstituire a dreptului de proprietate, că autoarea sa, nestiutoare de carte, nu a sesizat lipsa de 11 ari a terenului său, ca se impune anularea sentintei de fond si trimiterea cauzei la prima instanţă, pentru rejudecare.

In calea de atac s-au solicitat  de la Comisia Locala de fond funciar F  anexa de reconstituire ce a stat la baza emiterii titlului  apelantului si  adeverinta de proprietate, sens in care s-a depus la dosar anexa solicitata, iar in privinţa adeverintei s-a atsat un proces verbal  de catre comisia care a constatat ca nu a mai fost găsită.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor legale incidente şi a actelor şi lucrărilor  dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

 Cu titlu prealabil, relativ la solicitarea de anulare  a sentinţei de fond, cu consecinţa trimiterii cauzei la aceeasi instanţă, pentru rejudecare, se reţin dispozitiile art.480 al.3 C pr civ, potrivit cărora: ,,În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.”

În cauză se constata că judecătoria  a intrat in judecata fondului, pronunţându-se asupra fondului cererii cu care a fost învestită, iar pe de altă parte, nu s-a invocat in calea de atac  împrejurarea ca judecata s-ar fi făcut  in lipsa părţii care nu a fost legal citată.

Faţă de aceste aspecte, cum nu este incidentă niciuna dintre ipotezele prevăzute de dispozitiile precitate,  se  concluzioneaza de catre tribunal  că nu se pune problema anulării sentintei de fond, cu consecinţa trimiterii cauzei la aceeasi instanţă, pentru rejudecare.

Motivele de apel invocate se vor analiza cu respectarea dispoz art.476, 477 C pr civ, ce instituie efectul devolutiv al apelului, potrivit cu care  apelul exercitat in termen provoacă  o nouă judecată asupra fondului, in limitele stabilite de catre apelant, instanţa de apel statuând atât in fapt, cât si în drept:

Afirmatia apelantului  potrivit căreia autoarea sa, P T. E, ar fi  formulat cerere de reconstituire  a dreptului de proprietate pentru suprafata de 1,55 ha, cu care tatal ei figura in Registrul Agricol din anul 1953 este lipsită de suport probator.

Cererea de reconstituire formulată de catre aceasta nu s-a mai gasit in evidenţele  Comisiei locale de fond funciar F, insa din menţiunile efectuate in cuprinsul  registrului special in care cererea a fost înregistrată, aflat la fila 22 ds apel (existent si în dosarul de  fond), se observa ca  cererea de reconstituire s-a formulat la 17.03.1991 si că stabilirea dreptului de proprietate s-a solicitat de pe urma autorului G T, pentru suprafata de 1,44 ha.

Nu exista nicio dovada potrivit căreia suprafata solicitata ar fi fost mai mare decât cea care figureaza in acest registru si care corespunde cu suprafata cu care autorul  defunctei P  T.E, G T,  figura in Registrul agricol aferent perioadei 1959-1963, aflat la fila  20 dosar apel.

În calea de atac a fost solicitata la dosar si atasata de catre Comisia Locala de fond Funciar F Anexa de reconstituire a dreptului de proprietate, in care figureaza inscrisa autoarea apelantului reclamant cu suprafata de 1,44 ha, întocmai cum a solicitat, iar dovada faptului ca aceasta anexa a fost validata o constituie emiterea titlului de proprietate contestat întocmai pentru suprafata de 1,44 ha.

Apelantul nu a facut nicio dovada potrivit căreia autoarea sa (decedata la 28.10.1999- potrivit sentintei de partaj din dosarul de fond-f.77) ar fi contestat de vreo maniera anexa prin care i s-a reconstituit suprafata de 1,44 ha, de altfel, aceasta fiind chiar suprafata solicitată. Deci, contrar susţinerilor acestuia, stabilirea dreptului de proprietate s-a făcut in conditii legale, s-a emis anexa 3-  in care autoarea sa a fost înscrisa, aceasta (aflându-se în viaţă pe tot parcursul derulării procedurii de reconstituire) nu a contestat anexa, cu consecinţa validării ei si emiterii titlului de proprietate in anul 1994. Se observa ca repartizarea terenurilor pe categorii de intravilan/extravilan  este similară in titlu, cu ceea ce apare in anexa de reconstituire. Suprafata de intravilan ceruta in plus de catre apelantul reclamant nu are nicio justificare legala, in conditiile in care titlul corespunde actelor premergatoare.

De altfel  apelantul însusi arata că datorită întinderii mari a terenului loc de casă nici autoarea sa, nestiutoare de carte, si nici el însusi nu au sesizat ca deţin mai puţin teren decât în fapt. Lipsa de diligenţă a părţii în procedura de stabilire a dreptului de proprietate  nu poate constitui însa motiv de nulitate a titlului de proprietate emis.

Critica apelantului relativa la perioada de referinţă avuta in vedere de catre instanţa de fond, ca fiind per.1959-1961 nu poate fi primita din următoarele considerente:

Reţinerea acestei perioade este justificata de catre judecătorul fondului, care a invocat dispozitiile art.11 din legea 18/1991, potrivit cărora: ,,(1) Suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte suprafeţele preluate de cooperativele agricole de producţie în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori.” Astfel, se constată că nu se poate imputa instanţei de fond nemotivarea acestei reţineri, ce corspespunde cu norma legala in vigoare la data emiterii titlului.

Tot astfel, punctul de vedere exprimat de Comisia Judeteana O pentru aplicarea Legilor Fondului funciar, aflat la filele 121-122 ds fd- invocat de apelant- se întemeiază pe dispozitiile Legi nr.1/2000, motiv pentru care nu poate fi primit, deoarece reconstituirea in cauza de faţă s-a facut in baza legii 18/1991, in forma sa  in vigoare la data de 18.01.1994-data emiterii titlului. Dispoziţiile legii 1/2000,  care  fac trimitere  la actele din perioada 1945-1990 nu erau in vigoare la data emiterii titlului contestat, in caz contrat s-ar încălca principiul tempus regit actum.

Raportat la criticile formulate, se constata ca instanţa de fond a solicitat de la Comisia Locala de fond funciar toate actele ce au stat la baze emiterii titlurilor contestate, astfel cum rezulta din încheierea de sedinţă de la fila  62 dosar fond. Lipsa adeverintei de proprietate poate fi imputată chiar persoanei îndreptăţite, deoarece si aceasta  primeste o astfel de adeverinţă.

Aspectul privind imprejurarea ca apelantul ar fi putut  formula cerere de stramutare in cauza nu prezinta nicio relevanţă, fiecare parte fiind libera a-si gestiona afacerea judiciara după cum considera, in limitele legii si ale principiilor disponibilităţii si dreptului la apărare.

Concluzinând, raportat la aspectele anterior reţinute, in lumina probatoriului suplimentar administrat in calea de atac, se constată ca instanţa de fond a pronunţat o solutie motivată, legală si temeinică, considerente pentru care in baza dispoz art.480 al.1 C pr civ, apelul declarat se va respinge ca nefondat.

Constatând culpa procesuală a apelantului reclamant, la solicitarea intimatului M I si în temeiul dispoz art.453 C pr civ, tribunalul va dispune obligarea apelantului la plata sumei de 1000 lei catre intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentand onorariu avocatial dovedit cu chitanţa  X/02.06.2022.

Data publicarii pe portal: 09.12.2022

Domenii speta

Spete similare