Terenul a facut obiectul unei alte reconstituiri

Decizie 197 din 23.03.2022


Soluţia pronunţată de prima instanţă care face obiectul căii de atac

Prin sentinţa civilă nr. X/09.11.2021, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.X/311/2021, s-a respins cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamanta C E, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală M pentru aplicarea Legilor fondului funciar și Comisia Județeană O pentru aplicarea legilor fondului funciar de pe lângă Instituţia Prefectului – Judeţul O,  ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:

 Reclamanta prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit situat în comuna M, sat B, Judeţul O, în suprafaţă de 2152 mp din care 1852 mp curţi construcţii și 300 mp vii situat în T 16, P 30 și 31, pe considerentul că terenul se află în posesia sa. De asemenea, acest teren este aferent construcţiilor proprietatea autorilor săi: N T, N E (bunicii săi) și N M (tatăl său).

Conform art. 8 alin.3 din Legea nr. 18/1991, republicata, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere.

Articolul 11 alin.1 din H.G. nr. 890/2005 prevede că „(…) stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptăţită, personal sau prin mandatar.

Din textele de lege sus invocate, rezultă că, una din condiţiile reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenuri o constituie formularea unei cereri adresate comisiei locale de fond funciar, cerere care să fi fost formulată în cadrul termenului prevăzut de lege.

Aşadar, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, reclamanta trebuia să fi formulat cerere de reconstituire.

Ulterior, Legii nr. 18/1991 a intrat în vigoare  Legea nr.231/2018, lege în baza căreia, puteau fi formulate noi cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenuri.

Instanţa a reţinut că reclamanta, prin procurist a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. X/26.02.2019 pronunţată de către Comisia Judeţeană, solicitând reconstituirea terenurilor ce au aparţinut familiei şi care sunt libere, pe temeiul art.23 alin.2 din Legea nr.18/1991.

Prin Hotărârea Comisiei Judeţene O nr. X/17.06.2021 s-a respins contestaţia formulată, întrucât suprafaţa de teren de 1852 mp  aferentă casei de locuit este înscrisă în anexa nr.3, poziţia nr.410 din Legea nr.18/1991 autorului de rol N I M, cu moştenitorii B M, S D, N T, V R și N R.

S-a reţinut că art.52 alin.1 din Legea nr.18/1991, stabileşte regula potrivit căreia Comisia Judeţeană este autoritatea publică cu activitate administrativ-jurisdicţională.

În această situaţie, actele pe care le emite, împrumută caracterul corespunzător, prin care se soluţionează după o anumită procedură sumară, prevăzută de lege, un conflict juridic specific ivit între serviciul public şi particular. Totodată, ele pot fi desfiinţate pe una din căile legale de atac, în speţă ce a plângerii, instituită prin art.53 alin.2 din acelaşi act normativ, îndreptată la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

În prezenta cauză, reclamanta a solicitat reconstituirea terenului pe numele său, pe considerentul că acesta este aferent construcţiilor proprietatea bunicilor -N T și N E, și apoi tatălui său N M.

Din cuprinsul art.9 din Legea nr.18/1991 şi art.11 din Hotărârea nr.890/2005, reconstituirea dreptului de proprietate se face persoanelor îndreptăţite (persoane cărora li s-a luat terenurile) sau moştenitorilor acestora, care au formulat cerere.

Potrivit legii, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate are ca efect învestirea autorităţilor publice competente şi obligarea acestora de a rezolva cererea, în temeiul Legii nr.18/1991, iar nedepunerea unei cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr.18/1991, rep. la primăria localităţii în a cărei rază se află terenul, duce la decăderea din dreptul de reconstituire a proprietăţii funciare.

De asemenea potrivit dispoziţiilor art. 13, alin.1, 2 şi 3 din Legea 18/1991,” (1) Calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori, in lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii. (2) Moştenitorii care nu-şi pot dovedi aceasta calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi ca au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei. (3) Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei sa procedeze potrivit dreptului comun”.

Instanţa  a observat, în primul rând că în ceea ce priveşte suprafaţa de teren care face obiectul plângerii formulată de către reclamantă,  la data de 14.03.1991, în temeiul Legii nr.18/1991 cetăţenii N T (bunicul reclamantei-despre care face referire că i-ar aparţine construcţiile), N R, B E, S D și V R, au formulat cerere de reconstituire de pe urma defunctului N M (f.24).

În urma acestei cererii, s-a întocmit  fişa premergătoare emiterii titlului de proprietate în care este cuprinsă și suprafaţa solicitată de către reclamantă (f.25-26).

În atare situaţie, pentru suprafaţa de teren pretinsă de către reclamantă, în termenul legal s-a formulat cerere de reconstituire, întocmindu-se actele premergătoare  împotriva cărora reclamanta dacă este nemulţumită poate să formuleze contestaţie.

Astfel, în prezenţa unor acte premergătoare neconstestate emise pentru suprafaţa de teren de 2154 mp, instanţa nu poate dacă da eficienţă cererii reclamantei, întrucât ar echivala cu o dublă reconstituire asupra aceiaşi suprafeţe de teren, însă unor persoane diferite.

În al doilea rând, art.23 alin.1 din Legea 18/1991 prevede că sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul-lege nr.42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.

Potrivit alin.2 al aceluiaşi articol, Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție sau în lipsa acestora prin orice mijloace de probă, inclusiv declarații autentice de martori”.

După cum s-a arătat în doctrină, dispoziţiile art.23 din Legea nr.18/1991 instituie un caz de reconstituire a dreptului de proprietate, iar prin excepţie instituie două cazuri de constituire a dreptului de proprietate privată.

Astfel, de reconstituirea dreptului de proprietate beneficiază membrii cooperatori sau succesorii acestora care sunt proprietari ai caselor şi anexelor gospodăreşti, care sunt amplasate pe terenuri ce au fost proprietatea lor, înainte de cooperativizare, terenuri care, după cooperativizare, au fost atribuite, de regulă, ca loturi de folosinţă, către foştii proprietari.

Reconstituirea dreptului de proprietate este reglementată de legislaţia fondului funciar ca fiind o reîmproprietărire a anumitor categorii de persoane ale căror terenuri au intrat în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie, indiferent de titlu, prin cooperativizare sau prin alte căi. Se tinde prin această modalitate juridică la o adevărată restabilire a situaţiei anterioare luării acelor măsuri antinaţionale începând cu reforma agrară din 1945 şi următoarele legi care au desfiinţat proprietatea privată asupra terenurilor agricole, înfiinţând în schimb proprietatea cooperatistă.

Astfel, este îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate membrul cooperator care a adus pământ în C.A.P. sau căruia i s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, moştenitorii acestor persoane, precum şi în anumite condiţii, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite.

Instanţa a apreciat raportat la cererea reclamantei că  nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de textul art.23 alin.2 din Legea nr.18/1991, întrucât reclamanta nu  a făcut dovada:

 - că este proprietara  construcţiilor (din certificatul de atestarea că petentul este cunoscut ca proprietar-f.13 și procesul-verbal de identificare a imobilului-f.14  rezultă că numiţii N T (care a formulat cerere de reconstituire) și N E,  au calitatea de coproprietari.

 - că  terenurile i-au fost atribuite reclamantei ca lot de folosinţă.

 - că terenul este liber (potrivit înscrisurilor-f.11 şi 22-26 suprafaţa de teren de 2154 mp a fost reconstituită autorilor reclamantei).

În acest sens, instanţa a reţinut că persoana care a formulat cerere de reconstituire/constituire nu a fost reclamantă, ci cetăţenii N T (bunicul reclamantei), N R, B E, S D și V R, de pe urma defunctului N M.

Având în vedere argumentele de drept şi de fapt, instanţa a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă.

Calea de atac exercitată şi apărările formulate în cauză

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta C E prin care a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii şi pe fond admiterea plângerii, anularea HOTĂRÂRII 1/04.01.2021 a Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mi şi a HOTĂRÂRII nr. X/17.06.2021 a Comisiei Judeţeane O pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, obligarea intimatelor Ia reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit,  situat în Corn M, sat B , , jud. O, în suprafaţă de 2.152 mp din care 1852 curţi construcţii şi 300 mp vii, teren situat în T16 P, 30,31 şi  obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, apelanta arată că prin sentinţa apelată a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea sentinţei instanța a apreciat că reclamanta nu face dovada calităţii de proprietar al construcţiilor, proprietar fiind N T (bunicul său).

Apreciază că hotărârea instanţei de fond este netemeinică.

1.Astfel, la 26.10.2018, reclamanta arată că a depus o cerere la Comisia Locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului asupra terenului aferent casei de locuit, situat în Corn M, sat B, , jud. O, în suprafaţă de 2.152 mp din care 1852 curţi construcţii şi 300 mp vii, teren situat în T16, P 30, 31.

Prin HOTĂRÂREA nr.1/04.01.2021 adoptată de Comisia Locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M a fost respinsă cererea formulată de către aceasta.

Împotriva hotărârii Comisia Locale M a formulat contestaţie, acesta fiind respinsă prin HOTĂRÂREA nr. X/17.06.2021 a Comisia Județeană O pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere.

Apreciază că atât hotărâre instanţei de fond cât si cele două hotărâri ale comisiilor de fond funciar sunt netemeinice dat fiind faptul că, suprafaţă totală de 2.152 mp, teren situat în T16, P 30, 31 se află în posesia sa, terenul fiind aferent locuinţelor autorilor mei - N T ( bunicul său ) şi N M (tatăl său).

Persoanele ,menţionate în fişa de date respectiv N R, B E, S E şi V R nu au avut posesia acestui teren, nu au calitatea de persoane îndreptăţite la reconstituirea suprafeţei de 2.152 mp teren situat în T16, p 30,31, aferentă imobilelor autorilor reclamantei.

Având în vedere această situaţie de fapt, solicită a se aprecia că cererea reclamantei privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul aferent imobilelor autorilor săi este depusă în termen, fiind întemeiată.

Se impune admiterea cererii , întrucât Comisia Locală M este cea care, potrivit art. 5 alin. 1 litera h din H.G. 890/2005 are ca şi atribuţii ...... „înaintează şi prezintă spre aprobare şi validare comisiei judeţene situaţiile definitive, împreună cu documentaţia necesară.” Cea care validează propunerea este Comisia Judeţeană în baza art. 6 alin. 1 litera e din H.G. 890/2005.

Potrivit art. 23 alin 1 şi 2 din Legea nr 18/1991: „1. Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, Indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art 8 din Decretul Lege nr 42/1990, privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii. 2. Suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în acte de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie”.

Apelanta-reclamantă consideră că, în mod greşit instanţa de fond a dispus respingerea cererii sale, întrucât terenul solicitat prin cererea din anul 2018, este aferent construcţiilor proprietatea autorilor săi.

Atât dispoziţiile din Legea 18/1991 cât şi cele Legea 231/2018 sunt în sensul constituirii, respectiv reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul aferent casei de locuit, către proprietarul construcţiilor.

3.Terenul nu a aparţinut lui N I M, astfel că, nu putea să fie înscris în anexa nr.3 , poziţia 410 Ia Legea 18/1991, autor rol N I M, cu moştenitori B M, S D, N T, V R şi N R. De altfel, terenul solicitat prin cererea DIN ANUL 2018, nu putea să facă obiectul reconstituirii de pe urma autorului de rol N I M, câtă vreme acest teren s-a aflat doar în posesia bunicilor săi N T, N E şi a tatălui său N M.

Este limpede că pentru terenul aferent caselor de locuit ce aparţin autorilor săi, solicitat prin cererea formulată nu a fost eliberat titlu de proprietate, astfel cum rezultă din actele transmise la dosar de către CLF M.

Cererea apelantei-reclamante a fost formulată, întrucât în temeiul disp. din Legea 231/2018 avea posibilitatea să formulez o astfel de cerere în termenul prevăzut de art. II din Legea 231/2018, respectiv 120 zile de la data publicării Legii 231/2018.

4. Dovada existenţei construcţiilor ce aparţin autorilor săi, pe terenul solicitat prin cerere, rezultă din sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale, procesul verbal de identificare imobil nr. 4300 din 17.08.2017, certificat pentru atestarea că petentul este cunoscut ca proprietar nr. 4301 din 17.08.2017, înscrisuri eliberate de către Primăria M.

Din certificatul de atestare a calităţii de proprietar asupra imobilului 4301/17.08.2017 eliberat de Primăria M, rezultă că imobilul autorilor apelantei-reclamante N T şi N E a fost edificat în anul 1968, pe terenul ce face obiectul cereri de reconstituire formulată de către mine.

Din sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 11 din 02 aprilie 2015 rezultă că tatăl său N M împreună cu N V deţin un imobil casă construit în anul 1975 pe aceeași suprafaţă de 2.152 mp teren situat în T16, P 30, 31.

5. Din actele de proprietate ale fondurilor învecinate rezultă că proprietarii acestor terenuri se învecinează cu autorul meu N T astfel cum rezulta din fisa cu date pentru titlul de proprietate eliberata pe numele D M Ion in care vecini la Est se regăseşte N T si din titlul de proprietate nr X/52 din 28.08.2003 eliberat pe numele moştenitorilor defunctului G I B , pe latura de Nord apare ca si vecin N T - bunicul meu .

În drept, invocă dispoziţiile art.466 şi următoarele c.p.civ..

În dovedire, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri şi expertiză topografie cadastru.

Intimata Comisia Județeană O de pe lângă Instituţia Prefectului - Judeţul O a formulat întâmpinare prin care  arată că, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, cererea de reconstituire pentru suprafaţa de teren ce face obiectul plângerii a fost formulată de N T, N R, B E, S D şi V R, de pe urma defunctului N M.

Această cerere a fost soluţionată, fiind întocmite actele premergătoare care nu au fost contestate.

Drept urmare, în ipoteza admiterii cererii reclamantei, s-ar ajunge la o dublă reconstituire a aceleiaşi suprafeţe de teren, dar unor persoane diferite.

De asemenea, suprafaţa de teren pentru care se solicită emiterea titlului de proprietate trebuia să existe la data intrării în cooperativa agricolă de producţie şi se fie dovedită cu documente.

Din documentele anexate cererii introductive, respectiv Sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale din data de 02.04.2015, Certificat pentru atestare ca proprietar din data de 17.08.2017 şi Proces-verbal de identificare a imobilului din data de 17.08.2017, reiese existenţa unui imobil casă de locuit şi a suprafeţei de 1852 mp. teren.

Aşa cum se poate observa, toate aceste documente sunt de dată recentă, mult ulterioare colectivizării/data intrării în cooperativa agricolă de producţie.

În concluzie,  arată că nu există nici un document care să ateste existenţa suprafeţei de 1852 mp. teren solicitată, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie.

Art.23 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată, modificată şi completată, în baza căruia a fost formulată cererea, prevede că „(2) Suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie sau în lipsa acestora prin orice mijloace de probă, inclusiv declaraţii autentice de martori.”

Se poate observa şi faptul că din Certificatul de atestare că petentul este cunoscut ca proprietar şi Procesul-verbal de identificare a imobilului rezultă, pe de o parte, că numiţii N T şi N E au calitatea de coproprietari, iar pe de altă parte, că reclamanta nu este proprietara construcţiilor.

În plus, suprafaţa de teren solicitată a fost reconstituită autorilor reclamantei si nu este liberă.

Prin raportare la prevederile art.23 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată, modificată şi completată, se va constata că reclamanta nu a făcut dovada că este proprietara construcţiilor, că terenul i-a fost atribuit ca lot în folosinţă precum şi că este liber, astfel că soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală.

Faţă de cele expuse solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.

În drept, şi-a întemeiat prezenta pe prevederile H.G. nr.890/2005, Legii nr.18/1991, republicată, modificată şi completată, Codului de procedură civilă.

Şi intimata Comisia Locală M pentru aplicarea legilor fondului funciar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei ca temenică şi legală.

În fapt, arată că apelanta este nemulţumită de Sentinţa Civilă nr. X/09.11.2021, pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr. X/311/2021, pe care o consideră netemeinică şi nelegală în ceea ce priveşte respingerea cererii.

Prin cererea promovată, apelanta a făcut plângere împotriva HOTĂRÂRII nr. 1/04.01.2021 a Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată M şi a HOTĂRÂRII nr.X/17.06.2021 a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Agricole şi Forestiere, solicitând anularea celor două hotărâri, obligarea pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit situat în satul B, str. , Comuna M, jud. O, în suprafaţă de 2.152 mp din care 1.852 mp curţi construcţii şi 300 mp vii, teren situat în T16, P30,31.

Intimata arată că, apelanta în baza Legii nr. 231/2018, pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit situat în satul B, str. ,Comuna M, jud. O, în suprafaţă de 2.152 mp din care 1.852 curţi construcţii şi 300 mp vii, teren situate în T16, P30, 31.

Comisia Locală M, analizând cererea acesteia a constatat următoarele:

► Suprafaţa de 1852 mp teren intravilan aferent casei de locuit, este înscrisă in anexa nr.3, poziţia nr.410 la Legea nr.18/1991. în această anexă, suprafaţa totală de teren este de 1,25 ha , dm cate 2152 mp teren intravilan.

► Terenul pe care îl solicită petenta, a fost reconstituit autorului de rol N I M, cu următorii moştenitori: B M, S D, N T, V R şi N R.

►Mai mult de atât, a fost emisă şi fişa premergătoare emiterii titlului de proprietate, iar suprafeţele de teren intravilan de 300 mp vie şi 1852 mp curţi construcţii, pe care le solicită petenta sunt aceleaşi cu cele reconstituite autorului de rol N I M.

► In registrul agricol pe anii 2015-2019, voi. 6, poz. 94, figurează ca autor de rol defuncta N E cu moştenitorul C L ( soţul petentei C E), iar la registrul agricol pe anii 2015-2019, vol.6, poz.95, figurează ca autor de rol defunctul N M, cu moştenitorii N C, N I şi C L.

► Astfel, doamna C E nu figurează înscrisă în evidenţele primăriei M cu bunuri imobile ( casă de locuit), în proprietate .

Comisia Locală M a considerat că petenta nu se încadrează şi nu poate beneficia de prevederile art. 23, din Legea nr.18/1991modificată și completată prin Legea nr.231/2018, motivat de faptul că cererea acesteia nu face obiectul prezentei legi, terenul solicitat fiind reconstituit de drept altor persoane prin cererea nr.1077/14.03.1991. depusă in baza Legiinr.18/1991.

Faţă de cele mai sus menţionate, solicită respingerea apelului.

În drept, şi-a întemeiat prezenta cerere pe prevederile art.205 din Codul de Procedură Civilă.

Conform prevederilor art. 411, alin.2 din Cod Proc. Civ. A solicitat soluţionarea cauzei şi în lipsă.

Procedura desfăşurată în faţa instanţei de apel

Pentru soluţionarea apelului, au fost avute în vedere probele administrate în faţa primei instanţe, precum şi probele administrate în faţa instanţei de apel, respectiv proba cu înscrisuri şi s-a luat act că apelanta-reclamantă, prin apărător a renunţat la proba cu expertiză în specialitatea topografie cadastru, probă care a fost solicitată prin cererea de apel.

Considerentele soluţiei pronunţate de Tribunalul Olt

În cauză, prin sentinţa instanţei de fond a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamanta C E cu privire la Hotărârea nr. 1/04.01.2021 a Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M şi Hotărârea nr. X/17.06.2021 a Comisiei Judeţene O pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere privind soluţionarea cererii acesteia de  reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit,  situat în Com M, sat B, , jud. O, în suprafaţă de 2.152 mp din care 1852 curţi construcţii şi 300 mp vii, teren situat în T16 P, 30,31 şi  obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Apelanta a criticat sentinţa instanţei de fond apreciind că nu este întemeiată având în vedere că terenul în suprafaţă de 2.152 mp din care 1852 curţi construcţii şi 300 mp vii, teren situat în T16 P, 30,31 se află în posesia sa, fiind aferent construcţiilor proprietatea  autorilor săi N T, bunic şi N M, tatăl acesteia, iar acest teren nu a aparţinut lui N I M.

Verificând sentinţa primei instanţe în limitele efectului devolutiv al apelului, instituite de art. 477 şi art. 478 C. proc. civ., Tribunalul constată că susţinerile apelantei sunt nefondate, hotărârea pronunţată de prima instanţă fiind dată în conformitate cu situaţia de fapt rezultată din probatoriul cauzei şi cu dispoziţiile legale aplicabile în cauză.

Potrivit art. 53 alin. 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991: (2) Împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Analizând Hotărârea nr. 1/04.01.2021 a Comisiei Locale pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar M, tribunalul reţine că motivul respingerii cererii a fost reprezentat de faptul că suprafaţa de 1852 mp teren aferent casei de locuit, este înscrisă în anexa nr. 3, poziţia nr. 410 la Legea nr. 18/1991, autorului de rol N I M, cu următorii moştenitori: B M, S D, N T, V R, şi N R, f. 11 ds. fond.

Prin Hotărârea nr. X/17.06.2021 a Comisiei Judeţene O pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere a fost validată Hotărârea nr. 1/04.01.2021 a Comisiei Locale pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar M şi a fost respinsă contestaţia doamnei C E referitoare la stabilirea dreptului de proprietate motivat de faptul că aceasta nu se încadrează în prevederile art. I pct.1 din Legea nr. 231/2018.

Din actele înaintate la dosar de intimata pârâtă Comisia Locală pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar M rezultă că bunicul reclamantei apelante N T este semnatar al cererii de reconstituire nr. 1077, alături de N R, B I, S D, V R ce vizează suprafaţa de teren agricol de 1,15 ha  şi 0,75 ha pădure. În anexa 3 la pozitia 410 este înscris autorul de rol N I M, decedat în anul 1969, cu următorii moştenitori: B M, S D, N T, V R şi N R, f. 25 ds. fond, iar în fişa cu date premergătoare scrierii titlului de proprietate pentru autorul N I M cu moştenitorii B M, S D, N T, V R şi N R, sunt înscrise suprafeţele de teren solicitate a-i fi reconstituite reclamantei apelante  suprafaţă de 1852 curţi construcţii, situată în T 16, P 30 şi suprafaţa de 300 mp vii, situată  în T16 P31.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991:  (1) Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii. (2) Suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie sau în lipsa acestora prin orice mijloace de probă, inclusiv declaraţii autentice de martori. (21) În cazul înstrăinării construcţiilor, suprafeţele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părţi la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloace de probă, inclusiv declaraţii autentice de martori.  (3) Pentru suprafaţa de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producţie ca lot de folosinţă, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepţia celor strămutaţi, pentru realizarea unor investiţii de interes local sau de utilitate publică. (4) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.

Potrivit art. 27 alin. 2 3 din Legea nr. 18/1991:  (23) În cazul terenurilor aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curţii şi grădinii din jurul acestora, care nu au fost cooperativizate, deţinătorii sau moştenitorii acestora, inclusiv cei care au cumpărat imobilul potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, pot solicita, la cerere, comisiei judeţene emiterea titlului de proprietate în condiţiile prezentei legi, astfel:

a) dacă deţinătorii sau moştenitorii acestora figurează cu casa de locuit în registrele agricole sau registrele cadastrale şi în evidenţele fiscale;

b) dacă terenul este în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi persoanele solicitante au calitatea de proprietari ai construcţiilor;

c) nu fac obiectul cererilor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate de către alte persoane.

În speţă, suprafaţă de 1852 curţi construcţii, situată în T 16, P 30 şi suprafaţa de 300 mp vii, situată  în T16 P31 fac obiectul unei alte cereri de reconstituire formulate chiar de bunicul reclamantei N T, alături de ceilalţi moştenitori ai autorului N I M, decedat în anul 1969. În consecinţă, faţă de dispoziţiile legale mai sus enunţate,  este exclusă posibilitatea ca aceste terenuri să facă obiectul celei de-a doua cereri de reconstituire formulate de apelanta reclamantă C E.

Se reţine că cererea de reconstituire analizată prin Hotărârea nr. 1/04.01.2021 a Comisiei Locale pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar M este formulată în calitatea apelantei de moştenitoare a bunicului său N T, moştenitoare care se află în posesia terenului şi a construcţiilor ce au aparţinut acestuia. Aspectul privind posesia nu este contestat, însă atâta vreme cât bunicul său a înţeles să formuleze cerere de reconstituire alături de ceilalţi moştenitori, în situaţia reconstituirii dreptului de proprietate potrivit fişei cu date premergătoare scrierii titlului de proprietate, reclamanta apelantă poate deveni proprietară asupra acestui teren  numai în urma partajului asupra terenului înscris în titlu.

Chiar dacă apelanta contestă calitatea de persoane îndreptăţite la reconstituirea suprafeţei totale de 2152 mp a numiţilor B M, S D, N T, V R şi N R,  verificarea nu poate fi făcută de instanţa de apel în raport cu obiectul cererii  plângere împotriva hotărârilor Comisiei Locale şi a Comisiei Judeţene, o astfel de verificare putând fi făcută doar într-o contestaţie privind  validitatea actelor premergătoare. În plus, calitatea de persoane îndreptăţite nu este dată de posesia pe care ar fi exercitat-o vreodată asupra terenului aceste persoane. Actele premergătoare analizate îşi produc efectele legale în mod corespunzător, atât timp cât acestea nu au fost anulate.

Tribunalul găseşte nefondate celelalte alegaţii formulate de apelantă, inclusiv cea referitoare la casa construită în anul 1975 de tatăl acesteia, N M alături de mama sa, pe aceeaşi suprafaţă de 2152 mp, câtă vreme nu a făcut dovada unui drept de proprietate personal al tatălui asupra acestei suprafeţe de teren, terenul provenind în fapt tot de la bunicul N T, care a înţeles să formuleze cerere de reconstituire alături de ceilalţi moştenitori ai lui N I M.

În prezent, o soluţie de admitere a cererii formulate de către reclamantă ar fi de natură să determine o dublă reconstituire a aceleiaşi suprafeţe de teren unor persoane diferite, ceea ce nu poate fi permis, fiind o soluţie contrară legii.

În raport de toate aceste aspecte, Tribunalul constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt rezultată din probatoriul cauzei, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. (1) C. proc. civ., va păstra hotărârea atacată, respingând apelul ca nefondat.

Data publicarii pe portal:27.06.2022