Măsură unilaterală de diminuare salariu.Nelegalitate

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2021:002.000632

Dosar nr.

Sentinţa civilă nr. 632

Şedinţa publică din data de 21 aprilie 2021

Completul compus din:

PREŞEDINTE ..

Asistent Judiciar ..

Asistent Judiciar ..

Grefier ..

Pe rol fiind judecarea litigiului de muncă intervenit între reclamantul ... cu CNP ... domiciliat în mun...., str.., nr... ap..., jud... cu domiciliul procesual ales în mun..., în contradictoriu cu pârâta RA... având CUI .. cu sediul în ... jud.Mureş, având ca obiect anulare act.

Mersul dezbaterilor şi cuvântul asupra fondului sunt consemnate în încheierea de şedinţă din data de 17 martie 2021, când s-a amânat pronunţarea asupra sentinţei pentru data de 31 martie 2021, 7 aprilie 2021, iar apoi pentru data de azi, 21 aprilie 2021, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei, constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 octombrie 2020 sub numărul de dosar ... reclamantul ... a solicitat în contradictoriu cu pârâta RA Aeroportul ..., ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- anularea dispoziției nr. 680/11.09.2020 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus diminuarea salariului de bază cu suma de 383 lei începând cu 01.09.2020;

- repunerea în situația anterioară emiterii dispoziției nr. 680/11.09.2020, în sensul obligării pârâtei la plata salariului integral de la momentul diminuării nelegale și în continuare;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin dispoziția nr. 6801/11.09.2020 emisă de pârâtă, s-a dispus, începând cu data de 01.09.2020, diminuarea salariului de bază cu suma de 383 lei, urmând ca salariul lunar să fie achitat în cuantum de 5717 lei.

Reclamantul a susținut că pârâta și-a fundamentat dispoziția pe hotărârea consiliului de administrație al Regiei Autonome „Aeroportul ...” Târgu Mureș nr. 58/26.08.2020, necomunicată reclamantului, și ținând cont de decizia Camerei de conturi Mureș nr... precum și Decizia Curții de Apel Târgu Mureș nr. ... pronunțată în dosarul nr.... .

Cu toate că nu se specifică în mod expres motivul pentru care s-a dispus încetarea acordării sporului de 383 lei și diminuarea salariului, este de anticipat, având în vedere cele invocate, că se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 78/2018.

Reclamantul a învederat că dispoziția nr. 680/11.09.2020 emisă de pârâtă este nelegală din mai multe motive, însă, în primul rând, pentru că diminuarea salariului cu suma de 383 lei încalcă puterea de lucru judecat.

Reclamantul a arătat faptul că între acesta și Regia Autonomă „Aeroportul ...” Târgu Mureș s-a purtat un litigiu privind sporul de 20% pentru sarcini suplimentare, constând în atribuții de mediu, acordat în baza deciziei nr. ..., ce a făcut obiectul dosarului nr. ... .

Prin Sentința nr. ... rămasă definitivă prin Decizia nr. ... s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată privind obligarea la restituirea sume de 39.440 lei, constând în sporul de 20% pentru sarcini suplimentare.

Potrivit art. 431 alin. 2 Cod proc. civ.: „Oricare dintre părți poate opune  lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă”.

De asemenea, prin Sentința nr....a Tribunalului Mureș și rămasă definitivă prin Decizia nr. ... a Curții de Apel Târgu Mureș, în dosarul nr. ... având ca obiect acțiunea în anulare și restituire spor formulată de către pârâta din acest dosar, R.A. Aeroportul ..., și angajatul acesteia, ..., s-a dispus analizarea sporului acordat angajaților prin decizia nr. ....

Reclamantul a apreciat, astfel, că prin hotărârile menționate mai sus, a fost analizat caracterul legal al sporului acordat subsemnatei, iar din considerente hotărârilor rezultă cu putere de lucru judecat faptul că sporul de 10% (care face obiectul dispoziției nr. 21/29.01.2019) a fost acordat în mod legal.

În prezenta speță, este incidentă puterea de lucru judecată chiar dacă în dosarul în care a fost parte reclamantul, legalitatea sporului nu a mai fost analizată ca urmare a reținerii incidenței Legii nr. 78/2018.

Reclamantul a considerat că legalitatea sporului a fost constatată de către aceeași instanță, precum și în apel.

Astfel, dispoziția nr. 680/11.09.2020, prin care salariul de bază a fost diminuat cu suma de 383 lei lunar, constând în sporul acordat prin decizia nr. ..., încalcă puterea de lucru judecat, deoarece pârâta nu face altceva decât să constate în mod unilateral nelegalitatea sporului de 20% și practic să îl înlăture de la salariul de bază, justificându-se pe prevederile Legii nr. 78/2018.

Chiar dacă prin raportul Curții de Conturi, s-a opinat că sporul de 10% a fost nelegal acordat, reclamantul totuși a subliniat faptul că raportul nu îi este opozabil, neavând posibilitatea atacării în justiție a acestor dispoziții. Faptul, că pârâta Regia Autonomă „Aeroportul ...” Târgu Mureș nu a atacat raportul Curții de Conturi în instanță, nu se poate răsfrânge asupra reclamantului, în caz contrar fiindu-i încălcat un drept fundamental prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Constituția României, respectiv dreptul la un proces echitabil.

Suplimentar, reclamantul a mai arătat și faptul că o dispoziție similară, de încetare a sporului de 10% acordat de decizia nr. ..., a mai fost analizată și anulată definitiv în dosarul nr. ..., în care angajatul ... a atacat dispoziția 21/29.01.2019.

În al doilea rând, reclamantul a invocat că diminuarea salariului de bază este nelegală raportat la faptul că salariul de bază în cuantum de 6100 lei este consecința modificărilor  succesive ale contractului individual de muncă.

A menționat faptul că sporul de 20% acordat prin decizia nr. .. a fost inclus în salariul de încadrare prin actul adițional nr. 2/15.03.2012 la contractul individual de muncă nr. 794/17.06.1996 încheiat cu pârâta.

Ulterior, în contractul individual de muncă nr. 794/17.06.1996, au intervenit o serie de modificări, printre care și felul muncii, motiv pentru care salariul de încadrare a crescut. Astfel, prin actul adițional nr. 3/01.03.2013 la contractul individual de muncă nr. 794/17.06.1996, s-a modificat felul muncii, în sensul că reclamantul urma să presteze activitate salarială ocupând funcția de inspector de specialitate.

De asemenea, prin actul adițional nr. 9/06.04.2020 la contractul individual de muncă nr. 794/17.06.1996, s-a modificat din nou felul muncii în sensul că reclamantul urma să presteze activitate salarială ocupând funcția de manager siguranță.

Astfel, salariul de încadrare a fost stabil și, ținând cont de faptul că prin actul adițional nr. 1 s-a dispus includerea sporului în salariu de bază, scoaterea la acest moment a unei sume de 383 lei din salariul este profund nelegală.

De asemenea, reclamantul a mai arătat faptul că la data intrării în vigoarea a Legii nr. 78/2018, actele adiționale la contractul individual de muncă avute în vedere de Curtea de Conturi nu mai produceau efecte, devenind caduce, deoarece prin actele adiționale ulterioare s-a modificat atât felul muncii, cât și salariul de încadrare.

Aceleași considerente au fost reținute și prin Decizia nr. ... pronunțată în dosar nr. ... de către Curtea de Apel Târgu Mureș, în litigiul având ca părți pârâta și angajatul ... și obiect anulare dispoziție de diminuare salariu nr. 21/29.01.2019.

În concluzie, reclamantul a considerat că diminuarea salariului de încadrare, ca urmare a intervenirii Legii nr. 78/2018, este nelegală și nejustificată, deoarece pe de o parte, sporul a fost acordat în mod legal, iar pe de altă part,e sporul a fost inclus în salariul de bază și menținut în mod succesiv prin modificarea felului muncii.

În drept, reclamantul a invocat prevederile: art.208 din Legea nr.62/2011, art.211 lit. a din Legea nr.62/2011.

În probaţiune, în temeiul art.254 şi art.292 Cod procedură civilă, reclamantul a solicitat admiterea dovezii cu înscrisuri.

Prin întâmpinare, partea pârâtă a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și menținerea în integralitate a dispoziției nr. 680/11.09.2020 de diminuare a salariului de bază cu suma de 383 lei, începând cu 01.09.2020, ca temeinică și legală.

Pârâta a învederat că, în cursul anului 2013, la nivelul acesteia a fost realizat un control de către Curtea de Conturi, în urma căruia a fost emis raportul de control din 28.03.2013, în care s-a susținut faptul că pârâta a fost prejudiciată ca urmare a acordării unor salariați, începând cu data de 01.12.2011, a sporului pentru exercitarea temporară a atribuțiilor unei funcții de execuție suplimentare, fără respectarea procedurii prevăzute în cuprinsul H.G. nr. 594/1999. Astfel, prin raportul de control, Curtea de Conturi a constatat nelegalitatea sporurilor acordate salariaților și a dispus luarea măsurilor în vederea recuperării prejudiciului creat.

În acest context, prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. ... pârâta a solicitat în contradictoriu cu reclamantul, să fie constatată nulitatea actului adițional nr. 1 la contractul individual de muncă nr. 456/1990 și desființarea actului adițional nr. 2 prin care s-a inclus în salariul de încadrare al reclamantului, sporul de 20% acordat prin decizia nr. ... și, în consecință, obligarea acestuia la restituirea în beneficiul Regiei a sumei de 39.440 lei, reprezentând plată nedatorată.

Prin Sentința civilă nr. ... pronunțată de Tribunalul Mureș, instanța a respins acțiunea pârâtei, ca prescrisă pentru pretențiile aferente perioadei 01.12.201120.08.2014; ca rămasă fără obiect, pentru pretențiile aferente perioadei 21.08.201431.07.2017; ca neîntemeiată în privința restul pretențiilor.

Dincolo de pretențiile solicitate și respinse ca urmare a intervenirii prescripției dreptului material la acțiune, instanțele au respins cererile pârâtei și ca fiind lipsite de obiect, drept urmare a reținerii incidentei prevederilor art. 2 din Legea nr. 78/2018.

În aceste condiții, al constatării, cu efectele substanțiale ale autorității de lucru judecat, a incidenței dispozițiilor Legii nr. 78/2018, pârâta a învederat că a emis dispoziția nr. 680/11.09.2020, prin care, în virtutea dispozițiilor art. 3 din aceeași lege, a decis diminuarea salariului reclamantului cu suma de 383 lei, reprezentând același spor acordat începând cu anul 2012 și care, se impunea a fi restituit ca urmare a constatărilor Curții de Conturi.

Cu privire la incidența puterii de lucru judecat, pârâta a susținut că nicăieri în cuprinsul hotărârilor pronunțate în dosarul nr. ..., instanța nu s-a referit la caracterul legal sau nelegal al sporului acordat, sens în care, a solicitat respingerea aspectelor invocate de către reclamant.

Cu privire la lipsa calității de parte a reclamantului în dosarul nr. ..., pârâta a susținut că, fără intenția de a repune în discuție considerentele cuprinse în Sentința civilă nr. ... pronunțată în dosarul nr. ..., în vederea pronunțării acestei soluții, instanța a reținut incidența Legii nr. 78/2018, care a stins debitul litigios „ex lege”, fără a avea obligația de a analiza caracterul datorat sau nedatorat al acestuia.

Astfel, cu toate că instanța de judecată nu era datoare să se pronunțe cu privire la caracterul datorat respectiv nedatorat al sumelor de bani acordate cu titlu de sporuri salariale reclamantului, dat fiind faptul că incidența Legii nr. 78/2018 urma să se analizeze cu prioritate și independent de caracterul debitului litigios, totuși, prin Sentința civilă nr. ..., Tribunalul Mureș a statuat în considerente faptul că, aceste drepturi salariale litigioase au fost acordate însă cu respectarea unui act normativ, art. 14 din HG nr. 594/1999.

Prin Decizia civilă nr. ... pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosar nr. ... instanța a reținut, în raport de incidenta puterii de lucru judecat, faptul că, raportat la respingerea ca lipsita de obiect (iar nu ca nefondată) a cererii referitoare Ia pretențiile aferente perioadei 21.08.2014-31.07.2017, care nu erau prescrise, reținând sub acest aspect incidența art. 2 din Legea nr. 78/2018, argumentele ulterioare referitoare la acordarea sporului în discuție cu respectarea prevederilor HG nr. 594/1999 (care ar fi putut argumenta o soluție de respingere ca nefondată a acțiunii) nu fac parte din categoria considerentelor decizorii, întrucât nu au fundamentat soluția pronunțată de instanță, neavând prin urmare relevantă din perspectiva analizei autorității lucrului judecat. Prin urmare, inaplicabilitatea art. 3 din Legea nr. 78/2018 a fost eronat reținută de Tribunal, întrucât instanța a respins ca rămasă fără obiect acțiunea referitoare la restituirea sumei încasate necuvenit, iar nu ca nefondată, autoritatea de lucru judecat neputând fi dedusă din considerentele indiferente ale hotărârii pronunțate, considerente care nu au fundamentat soluția în respectiva cauză.

Prin urmare, față de toate aceste considerente, pârâta a apreciat că în speță nu poate fi reținută incidenta puterii de lucru judecat.

Cu privire la nelegalitatea diminuării salariului de bază, pârâta a arătat că referirea reclamantului la actul adițional nr. 3/01.03.2013, având ca obiect modificarea locului muncii, nu a influențat sub nici o formă salariul reclamantului.

Mai mult, astfel cum s-a reținut cu putere de lucru judecat prin Decizia civilă nr. ... pronunțată în dosar nr..., momentul la care trebuie verificat dacă salariul de bază al reclamantului includea elementul salarial, respectiv sporul de 20% care a format obiectul constatărilor Curții de Conturi, reținute în decizia nr... este momentul intrării în vigoare a Legii nr. 78/2018, respectiv 28.03.2018.

Singura interpretare, care din punctul de vedere al pârâtei, poate fi acordată Legii nr. 78/2018, este aceea că, atât pentru determinarea aplicabilității art. 2 din lege, cât și pentru aplicarea art. 3, nu este necesară stabilirea caracterului nelegal al plăților efectuate, în temeiul dispozițiilor art. 169, respectiv art. 254 din Codul muncii, prin intermediul procedurii jurisdicționale, dispozițiile Legii nr. 78/2018 aplicându-se de drept.

În probațiune, pârâta a solicitata încuviințarea dovezii cu înscrisuri.

Pe parcursul cercetării procesului, instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că acțiunea reclamantului este întemeiată, pentru considerentele prezentate în continuare.

1. Reclamantul a fost încadrat în muncă la regia pârâtă în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 24/22.03.2001 (f. 9), în funcția de controlor sol.

Prin actul adițional nr. 82/16.08.2011, felul muncii (funcția) reclamantului a fost modificată în cea de șef serviciu (f. 11).

Prin decizia nr. 7569/29.12.2011 (f. 20), reclamantului i-a fost acordat un spor de 10% pentru participare la comisia de recepție și un spor de 10% pentru sarcini suplimentare Handling, începând cu data de 1.12.2011.

Prin actul adițional nr. 1/1.12.2011, s-a convenit asupra beneficiului la sporul de 10% pentru participare la comisia de recepție și la sporul de 10% pentru sarcini suplimentare Handling (f. 12).

Prin decizia nr. 1800/5.04.2012, sporurile, acordate prin decizia nr. 7569/29.12.2011, au fost introduse în salariul de încadrare al reclamantului de 3283 lei (f. 21).

Prin actul adițional nr. 2/15.03.2012 la contractul individual de muncă, s-a constatat că sporurile totale de 20%, acordate prin decizia nr. 7569/29.12.2011, au fost incluse în salariul de încadrare de 3283 lei (f. 13).

Prin actul adițional nr. 3/01.03.2013 la contractul individual de muncă, s-a modificat felul muncii, în sensul că reclamantul a început să presteze activitate salarială ocupând funcția de inspector de specialitate, începând cu data de 1.03.2013, cuantumul salariului negociat pentru această nouă funcție rămânând la același nivel cu cel anterior (f. 14).

Prin actul adițional nr. 4/16.11.2016 a fost stabilită o nouă fișă a postului reclamantului.

Salariul de încadrare al reclamantului pentru funcția de inspector de specialitate, a fost renegociat apoi individual, succesiv, prin actele adiționale nr. 5/31.07.2018, nr. 6/8.08.2019 și nr. 8/1.01.2020 (f. 16-18), la sumele de 4102 lei, 4444 lei și 4717 lei.

De asemenea, prin actul adițional nr. 9/06.04.2020 la contractul individual de muncă, s-a modificat din nou felul muncii, în sensul că reclamantul a început să presteze activitate salarială ocupând funcția de manager siguranță, începând cu data de 1.04.2020, fiind negociat și salariul de încadrare pentru această nouă funcție, la suma de 6100 lei (f. 19).

Prin dispoziția nr. 680 din data de 11.09.2020, pârâta a dispus unilateral și retroactiv că, începând din data de 01.09.2020, se diminuează salariul de bază lunar al reclamantului, cu suma de 383 de lei, urmând ca salariul de bază al reclamantului să fie în sumă de 5.717 de lei (f. 8).

Dispoziţia menţionată anterior a fost emisă de pârâtă invocând următoarele acte: decizia Camerei de Conturi Mureş nr. 725/2013; Decizia Curţii de Apel Tg-Mureş nr. ... pronunţată în dosarul nr. ...

Însă, din starea de fapt reţinută anterior rezultă că la data emiterii dispoziției nr. 680 din data de 11.09.2020, între părţi era în vigoare actul adiţional nr. 9/06.04.2020 la contractul de muncă, prin care s-a modificat locul de muncă şi felul muncii reclamantului, această modificare a contractului individual de muncă fiind efectuată potrivit art. 41 alin. 1 şi alin. 3 lit. b) şi c) Cod muncii, prin acordul părţilor şi implicând alte atribuţii ale postului faţă de cele avute de reclamant în postul anterior ocupat, salariul fiind primit de reclamant de la data schimbării felului muncii pentru această nouă muncă prestată.

2. Față de cele ce preced, în primul rând, instanţa reţine că sunt întemeiate susţinerile reclamantului, potrivit cărora instanţa a analizat deja într-un alt proces derulat între părţi, cu putere de lucru judecat, caracterul legal al sporului de 20% pentru sarcini suplimentare, în condiţiile în care diminuarea salarială realizată prin dispoziţia nr. 680/11.09.2020 a avut în vedere tocmai eliminarea acestui spor de 20% care ar fi fost acordat reclamantului (având în vedere că diminuarea salariului s-a făcut în urma punerii în aplicare a deciziei nr. ... a Curţii de Conturi Mureş).

Astfel, prin Decizia nr. ... pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş în dosarul nr. ... a fost analizat caracterul legal al sporului acordat, iar în considerentele hotărârii s-a reținut cu putere de lucru judecat faptul că sporul de 20% (care face în prezentul dosar obiectul dispoziţiei nr. 680/11.09.2020) a fost acordat în mod legal.

În acest sens, instanța de apel a statuat în mod expres că:

-„În pofida a ceea ce susţine reclamanta, sporul pretins a fi acordat nelegal a fost stabilit printr-o decizie a conducerii societăţii reclamante în aplicarea Hotărârii de Guvern nr. 398/1997, act normativ referitor la trecerea unor regii autonome sub autoritatea consiliilor locale şi a Hotărârii de Guvern nr. 594/1999 privind salarizarea personalului din cadrul regiilor autonome aeroportuare. Potrivit art. 3 din acest ultim act normativ, fondul destinat plăţii drepturilor salariale ale personalului din cadrul acestor regii autonome se compune atât din venituri proprii, cât şi din bugetul consiliului judeţean. Acesta este şi motivul pentru care Curtea de Conturi a procedat la verificarea modului în care reclamanta apelantă a cheltuit veniturile pe care le-a avut la dispoziţie”;

-„Pe de altă parte, instanţa de apel apreciază că în mod legal a reţinut prima instanţă că drepturile salariale litigioase au fost acordate pârâtului cu respectarea HG nr. 594/1999 – art. 14, art. 18 alin. 2 şi că nu s-a făcut dovada prejudicierii pârâtului sau a sindicatului (avizul acestuia fiind facultativ, nu obligatoriu). Din probele administrate în faţa primei instanţe reiese că sumele anuale acordate pârâtului cu titlu de spor au fost incluse în bugetul de venituri şi cheltuieli al reclamantei şi au fost aprobate, anual, de către Consiliul Judeţean Mureş”.

Cu alte cuvinte, instanța de apel a statuat exact opusul celor opinate, în cursul anului 2013, de către Camera de Conturi Mureș, în decizia nr. ..., în care s-a susținut faptul că pârâta ar fi fost prejudiciată ca urmare a acordării unor salariați, începând cu data de 01.12.2011, a sporului pentru exercitarea temporară a atribuțiilor unei funcții de execuție suplimentare, fără respectarea procedurii prevăzute în cuprinsul H.G. nr. 594/1999, ceea ce ar atrage nelegalitatea sporurilor acordate salariaților.

Instanța va avea în vedere puterea de lucru judecat, ca efect pozitiv al lucrului judecat anterior, prevăzut de art. 431 alin.1-2 Cod de procedură civilă.

Astfel, chestiunea legalităţii sporurilor totale de 20% este o chestiune asupra căreia s-a statuat anterior printr-o hotărâre judecătorească definitivă, care nu mai poate fi readusă în discuție, deoarece, potrivit art. 430 alin. 1-2 Cod de procedură civilă, „hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată”;  „autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă”.

În cazul în care s-ar trece peste efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, s-ar încălca în mod deosebit de grav principiul securității juridice garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

3. În al doilea rând, particularitatea prezentei cauze constă în intervenirea unei modificări de substanţă în raportul de muncă al reclamantului, în intervalul scurs de la emiterea deciziei Camerei de Conturi Mureş (28.03.2013) şi intrarea în vigoare a Legii nr.78/2018 (28.03.2018).

Aceasta, întrucât prin raportare la art.3 alin.2 din Legea nr. 78/2018, analiza susţinerilor contradictorii ale părţilor presupune să se stabilească dacă, la momentul intrării în vigoare a Legii nr.78/2018, salariul de bază al reclamantului includea elementul salarial (sporurile de 10% pentru sarcini suplimentare) care au format obiectul constatărilor Camerei de Conturi Mureş, redate în decizia nr.725/2013.

Urmărind evoluţia raportului de muncă intervenit între pârâta angajatoare şi reclamantul salariat, este de observat că sporurile totale de 20% în discuţie au fost acordat reclamantului începând cu 01.12.2011, pentru îndeplinirea unor sarcini suplimentare, în baza art. 3 din decizia nr. 7569/29.12.2011 emisă de consiliul de administraţie al pârâtei.

În baza acestei decizii, prin actul adiţional nr.1 din 1.12.2011 s-a modificat contractul individual de muncă al reclamantului sub aspectul elementelor constitutive ale salariului, cu aceste două sporuri de 10%.

Din cuprinsul actului adiţional nr. 2/15.03.2012, rezultă că sporul amintit a fost inclus în salariul de bază.

Acest segment temporal (2011-2012) a fost avut în vedere de controlul efectuat de Camera de Conturi Mureş, în urma căruia s-a emis decizia nr.... prin care s-au constatat o serie de abateri de la legalitate şi regularitate, printre care şi „angajarea şi efectuarea de cheltuieli de personal majorate nejustificat prin acordarea unor sporuri salariale fără temei legal ...” (redată la pct.I.16 şi II.2 din decizie ).

Cu toate acestea, ulterior, între pârâta angajatoare şi salariatul reclamant a intervenit actul adiţional nr. 3/01.03.2013 la contractul individual de muncă, ca urmare a promovării de către reclamant a concursului pentru postul de inspector de specialitate. Părţile au convenit ulterior atât la: modificarea locului de muncă, modificarea felului muncii şi atribuţiile postului (cu o nouă fişă a postului care nu mai include acele atribuţii suplimentare), cât şi la renegocierea salariului, stabilind un nou salariu de încadrare, chiar dacă inițial în acelaşi cuantum, dar ulterior modificat prin acte adiționale de 3 ori (prin actele adiționale nr. 5/31.07.2018, nr. 6/8.08.2019 și nr. 8/1.01.2020, la sumele de 4102 lei, 4444 lei și 4717 lei).

Mai mult, prin actul adițional nr. 9/06.04.2020 la contractul individual de muncă, s-a modificat din nou felul muncii, în sensul că reclamantul a început să presteze activitate salarială ocupând funcția de manager siguranță, începând cu data de 1.04.2020, fiind negociat și salariul de încadrare pentru această nouă funcție, la suma de 6100 lei.

Prin urmare, susţinerile pârâtei, în sensul că prin emiterea dispoziţiei nr. 680/11.09.2020 de reducere a drepturilor salariale ale intimatului cu suma de 383 lei, a acţionat în executarea obligaţiei legale prevăzută de art. 3 alin.2 din Legea nr.78/2018, nu pot fi primite. Reluând dispoziţiile art. 3 alin. 2 din Legea nr.78/2018 („Ordonatorii principali de credite au obligaţia de a recalcula salariul de bază şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la art. 1 aferente lunii în care intră în vigoare prezenta lege, prin eliminarea din cuantumul acestora a drepturilor constatate a fi acordate în mod necuvenit de către Curtea de Conturi sau alte structuri/instituţii cu atribuţii de control”), este de observat că nu suntem în situaţia prevăzută de legiuitor. La data intrării în vigoare a Legii nr.78/2018, actele adiţionale la contractul individual de muncă al intimatului avute în vedere de Camera de Conturi Mureş (actele adiționale nr. 1/1.12.2011 și nr. 2/15.03.2012) nu mai produceau efecte, devenind caduce la data emiterii actului adiţional nr. 3/01.03.2013 - noul salariu convenit de părţi a fost pentru noua funcţie (inspector de specialitate) şi noile atribuţii ale reclamantului, totul fiind urmat și de actul adițional nr. 9/06.04.2020, prin care s-a modificat din nou felul muncii, în manager siguranță, începând cu data de 1.04.2020, fiind negociat și salariul de încadrare pentru această nouă funcție, la suma de 6100 lei.

Acesta este motivul pentru care în prezenta cauză, pârâta nu poate justifica varianta aleasă pentru emiterea dispoziţiei nr. 680/11.09.2020, pe prevederile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 78/2018. Prin urmare, primind apărările reclamantului, tribunalul reţine nelegalitatea dispoziţiei nr. 680/11.09.2020 pe motiv că la data emiterii acesteia, între  părţi era în vigoare actul adiţional nr. 9/06.04.2020 la contractul de muncă, modificarea raportului de muncă fiind efectuată potrivit art. 41 alin.1 şi 3 lit. b, c şi e din Codul muncii, prin acordul părţilor, iar salariul a fost primit de reclamant de la data schimbării felului muncii, pentru această nouă muncă prestată.

În acest sens, s-a pronunțat într-o cauză identică, și Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin Decizia nr. ..., în dosarul nr. ... (f. 42-46).

În consecință, văzând și dispozițiile art. 208-216 din Legea nr. 62/2011, instanța va admite acțiunea reclamantului și: va anula dispoziţia nr. 680/11.09.2020 emisă de pârâtă; va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantului a diferenţelor salariale rezultate în urma anulării dispoziţiei nr. 680/11.09.2020 emisă de pârâtă.

În temeiul prevederilor art. 451 alin. 1, art. 452 și art. 453 alin. 1 Cod proc.civ., instanța va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 476 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat (f. 5-6).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite acţiunea civilă formulată de reclamantul ... cu CNP ... domiciliat în mun... str..., nr... ap... jud... cu domiciliul procesual ales în mun... str.... nr... jud..., în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă ... având CUI.. cu sediul în ... jud.Mureş.

Anulează dispoziţia nr. 680/11.09.2020 emisă de pârâtă.

Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a diferenţelor salariale rezultate în urma anulării dispoziţiei nr. 680/11.09.2020 emisă de pârâtă.

Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 476 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul Mureş.

Pronunţată azi, 21 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.

PREŞEDINTEASUSTENT JUDICIAR ASISTENT JUDICIAR

GREFIER

Domenii speta

Spete similare