Contravaloare servicii medicale. Conditii raspundere civila delictuala

Asupra apelului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X/05.02.2020 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2019 s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgenţă C împotriva pârâtei Z F, în calitate de moștenitoare a defunctului Z T.

A fost obligată pârâta la  plata sumei de 11.911,41 lei reprezentând contravaloare zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale acordate defunctului Z T,  ca urmare a unui accident de circulație,  către reclamant.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Reclamantul  Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C a chemat în judecată pe pârâta Z F, în calitate de moștenitoare a defunctului Z T, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de  11.911,41 lei, reprezentând contravaloare servicii medicale acordate acestuia ca urmare a unui accident.

A retinut instanţa că numitul Z T a fost internat în perioada 27.06/13.07.2017 la Sectia Chirurgie toracică a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă C unde i s-au acordat îngrijiri medicale în valoare de 11.911,41 lei,  aşa cum rezultă din foaia de decont cheltuieli ataşată, sumă ce nu a fost achitată până în prezent.

În drept, potrivit art. 320 al. 1 din Legea nr. 95/2006 R „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.

Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată”.

În ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de spitalizare în temeiul răspunderii civile delictuale conform art 1357 şi 1359 Cod.civ. instanţa a reţinut următoarele: „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat a-l repara. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă” iar „autorul faptei ilicite este obligat să repare prejudiciul cauzat şi când acesta este urmare a atingeri unui interes al altuia, dacă interesul este legitim, serios şi, prin felul în care se manifestă, creează aparenţa unui drept subiectiv”.

De asemenea, potrivit art. 1381 C. civ., „orice prejudiciu dă dreptul la reparaţii, drept care se naşte din ziua cauzării lui”.

Având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate, instanţa a apreciat că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

Faţă de considerentele anterior menţionate, instanţa a apreciat că reclamantul a suferit un  prejudiciu patrimonial ca urmare a spitalizării numitului Z T, fapt ce reiese din  decontul de cheltuieli depus la dosarul cauzei.

Având in vedere cele expuse, instanţa a admis cererea reclamantului şi a obligat  pârâta la  plata sumei de 11.911,41 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate  de spital cu serviciile medicale acordate defunctului Z T,  ca urmare a unui accident de circulație,  către reclamant.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelanta pârâtă  Z F, solicitând admiterea apelului,  modificarea sentinţei instanţei de fond şi respingerea cererii de chemare în judecata formulata de intimat.

Apelanta apreciază că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea introductivă şi a obligat apelanta-pârâtă, în calitate de moştenitoare a defunctului Z T  la plata sumei de 11,911,41 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale acordata defunctului Z T ca urmare a unui accident de circulaţie.

În motivarea cererii de chemare în judecată, intimatul-reclamant a arătat ca aceste sume de bani sunt datorate de beneficiarul serviciilor medicale sau urmaşii acestuia,  având în vedere faptul că „paratul avea obligaţia să efectueze demersuri legale pentru a stabili vinovăţia accidentutui" iar împrejurarea că aceste demersuri nu au fost efectuate echivalează cu o recunoaştere a culpei în producerea accidentului.

Solicită instanţei să aibă în vedere faptul că intimatul reclamant cu rea credinţă afirmă aceste lucruri, cunoscând că împotriva şoferului vinovat de decesul numitului Z T a fost pronunţată o decizie penală de condamnare iar, pe cale separată, societatea de asigurări a acestuia, a fost obligata la plata despăgubirilor morale urmaşilor defunctului.

De altfel, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C s-a constituit parte civilă în procesul penal soluţionat în mod definitiv, instanţa admiţând cererea acestuia de desdăunare.

În aceste împrejurări, arată apelanta, persoana chemată să acopere pretenţiile intimatului-reclamant nu poate fi decât societatea de asigurări, iar nu soţul supravieţuitor al defunctului.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei instanţei de fond cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

In drept: art. 466 şi urm. NCPC

In dovedire, solicită proba cu înscrisuri şi orice altă proba ce s-ar dovedi pertinentă, concludentă şi utilă cauzei.

Solicita judecarea prezentei cauze şi în lipsă.

A fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 351 lei, potrivit chitanţei aflată la fila 25 la dosarul cauzei.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la înscrisurile de la dosar, tribunalul constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată ,Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C a solicitat obligarea pârâtei,în calitate de moştenitoare a defunctului Z T la plata sumei de 11911,41 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale acordate acestuia  ca urmare a unui accident .

La cererea de apel, apelanta-pârâtă a ataşat decizia penală nr.X din 4 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. X/207/2018 .Din conţinutul acesteia rezultă că Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C s-a constituit parte civilă cu suma de 2173,25 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate Z F.

Tribunalul constată că,prin prin cererea de chemare în judecată adresată primei instanţe,intimatul-reclamant a invocat, ca şi temeiuri de drept dispozitiile art.1357 alin.2 ,art. 1345,art.963 NCC, precum si dispozitiile art. 320 din Legea nr. 95/2006.

Potrivit dispoziţiilor art.320 alin.1 din Legea nr.95/2006 în forma în vigoare la data spitalizării persoanei vătămate,,persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată.Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.”Alin.2 prevede că ,,furnizorii de servicii care acordă asistenţa medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidenţă distinctă a acestor cazuri şi au obligaţia să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relaţie contractuală această evidenţă, în vederea decontării, precum şi cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.”

Raportat strict la speţă ,Tribunalul constată că, în sensul dispoziţiilor legale mai sus menţionate, intimatul-reclamant are calitatea de furnizor de servicii medicale iar apelanta -pârâtă a avut calitatea de beneficiar al acestor servicii în privinţa căruia intimatul-reclamant a recuperat cheltuielile de spitalizare în cadrul dosarului penal nr. X/207/2018.

Tribunalul reţine că apelanta-pârâtă nu poate fi obligată la achitarea contravalorii serviciilor medicale acordate defunctului Z T, pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile de la art. 320 alin.1 anterior enunţat. 

Ori, prin prisma dispoziţiilor legale mai sus menţionate,recuperarea cheltuielilor ocazionate de îngrijirile medicale acordate defunctului Z T, soţul apelantei-pârâte, poate fi solicitată exclusiv de la persoana vinovată de prejudicierea sănătăţii numitului Z T şi nu de la moştenitorii acestuia.

Contrar susţinerilor intimatului-reclamant, instanţa de apel arată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale în persoana apelantei-pârâte.

S-a susţinut de către reclamant că fapta ilicită a defunctului a constat în neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului /autorului accidentului pentru a atrage incidenţa prevederilor art. 320 din Legea nr. 92/2006.

Această afirmaţie este eronată , pentru că din conţinutul deciziei penale nr.X din 4 septembrie 2019 reiese că faţă de persoana vinovată de producerea accidentului în urma căruia şi-au pierdut viaţa două persoane ,printre care şi soţul apelantei-pârâte ,s-a efectuat urmărirea penală, modalitatea de sesizare a organelor de urmărire penală constând ,raportat la  prevederile art. 288 C.pr.pen , fie în plângerea persoanei vătămate fie în sesizarea din oficiu.

Cum faptele care au condus la vătămarea numitului Z T ,soldată cu decesul  acestuia,au întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă ,se poate concluziona fără dubiu că defunctul s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a formula plângere penală împotriva autorului accidentului şi că sesizarea organelor de urmărire penală s-a făcut din oficiu. Aşadar, în cauză nu se poate reţine existenţa faptei ilicite a defunctului în varianta sugerată de intimatul-reclamant , motiv pentru care nu se mai impune analiza celorlalte condiţii ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie în persoana apelantei-pârâte.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul conchide că se impune schimbarea sentinţei apelate ,prima instanţă făcând  o incorectă aplicare a legii raportat la starea de fapt reţinută în baza probatoriului administrat.

Aşadar ,în temeiul art. 480 C.pr.civ , tribunalul va admite apelul declarat , va schimba în tot sentinţa apelată şi ,pe cale de consecinţă, va respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Data publicarii pe portal: 18.12.2020

Domenii speta

Spete similare