În acord cu dispoziţiile art. 57 alin. (1) din Codul muncii, nerespectarea unei condiţii legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage sancţiunea nulităţii contractului individual de muncă,

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 24.06.2019, pe rolul Tribunalului Dolj- Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, sub numărul de dosar mai sus specificat, reclamanta B.A.C. în contradictoriu cu pârâtele SC A... SRL şi D.C. – administrator, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună:

obligarea paratei S.C. A... S.R.L. la plata sumei de 4160 lei(brut) reprezentând drepturi salariate restante pe perioada mai - iunie 2019 (drepturi ce includ salariul de bază, concedii medicale) precum şi dobanda legală până la data plaţii efective, obligarea pârâtei S.C. A... S.R.L. şi a administratorului D.C. în solidar la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi morale corespunzătoare prejudiciului material şi moral pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutării de către pârâtă a obligaţiilor contractuale de plată, a salariului precum şi a tergiversării eliberării sau chiar refuzul eliberării documentelor care să ateste calitatea de salariat, precum şi pentru stresul provocat ca urmare a atitudinii total nepotrivite şi a jignirilor şi ameninţărilor aduse de administratorul D.C., ca urmare a comunicării stării de graviditate, constatarea nulităţii actului adiţional de modificare a salariului de la 2080 lei la 1040 lei şi a timpului de lucru de la norma de 8 ore pe zi la 4 ore pe zi, consimţământul reclamantei fiind viciat, potrivit art. 1216 Cod Civil, obligarea paratei S.C. A... S.R.L. la eliberarea adeverinţelor fiindu-i necesare la medicul de familie, medicul specialist, obligarea paratei S.C. A... S.R.L. de a-i acorda concediul de odihna neefectuat pentru anul 2018, precum şi plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu derularea acestui litigiu.

În motivare, reclamanta arată că la data de 15.01.2018 a încheiat cu pârâta pe perioadă nedetermintă contractul individual de munca nr. 54, în funcţia de agent de turism.

Conform dispoziţiilor contractului individual de muncă, reclamanta afirmă că beneficia de drepturi salariale în cuantum de 1900 lei brut, majorat ulterior la 2080 lei pentru un program de lucru normal de 8 ore/zi.

În data de 29.05.2019 a mers la locul de muncă pentru a-şi depune actele aferente concediului medical (pentru viroză), anunţând administratorul societăţii în prealabil la telefon despre acest lucru, respectiv că o să beneficieze de concediu medical, întrucât este însărcinată şi ca îi trebuie o adeverinţă care să ateste calitatea de salariat.

Când a ajuns, a intrat în birou la reprezentantul legal - D.C., aceasta i-a adresat cuvinte jignitoare, afirmând că nu-i plăteşte niciun concediu medical, că nu o interesează dacă este bolnavă şi însărcinată, să-şi dea demisia sau sa se transfere în altă parte.

A venit şi cu propunerea să rămână acolo, dar să-şi plătească contribuţiile către stat putând în acest fel să beneficieze de drepturile pe care urma să le aibă în calitatea sa de gravidă.

I-a cerut să-i lase telefonul de serviciu şi cheia de la intrarea în sediul societăţii şi a obligat-o să semneze actul adiţional de reducere a timpului de lucru şi a drepturilor salariale prin violenţă morală, presând-o insistent şi ţipând încontinuu, că dacă nu semnează acel act adiţional nu îi eliberează adeverinţa de salariat care îi era necesară la medic.

În urma acestui conflict ca urmare a stării de incertitudine cu privire la locul de muncă şi a stresului acumulat, rememorând clipă de clipă discuţiile avute cu reprezentantul societăţii angajatoare, în data de 02.06 2019 a mers de urgenţă la spital având o stare de rău în urma căreia a rămas internată 2 zile pentru monitorizare, fiind externată cu diagnosticul ” sarcina 8 saptamani, ameninţare de avort”, fiindu-i recomandată evitarea efortului fizic.

În urma acestor incidente, urmate de refuzul de a-i elibera adeverinţele necesare la medic sau de eliberarea acestora cu întârziere şi totul în aceeaşi atmosferă de ţipete si ameninţări, reclamanta a făcut sesizare la ITM pe data de 12.06.2019, sesizare depusă şi la dosarul cauzei.

A solicitat şi acordarea concediului de odihnă neefectuat aferent anului 2018 fiindu-i necesar şi pentru efectuarea unor analize medicale amănunţite, având în vedere diagnosticul primit, de  asemenea aceasta refuza sa îi achite drepturile salariate, la fel cum a refuzat şi plata aferenta perioadei în care s-a aflat în concediul medical.

În ceea ce priveşte concediul de odihnă, arată că a efectuat doar 9 zile aferente anului 2018, angajatorul fiind obligat să îi acorde diferenţa de 12 zile conform CIM pentru aceasta perioadă, încălcând în acest sens dispoziţiile art. 146 Codul Muncii.

De asemenea susţine că nu există o programare colectivă sau individuală a concediului pentru anul în curs.

Conform art. 161 din Codul Muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror obligaţii băneşti ale angajatorului. Totodată art. 166 alin. 4 din Codul Muncii prevede că „(4) întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune- interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.”

Daunele morale solicitate se bazează pe faptul că a fost nevoită să se împrumute urmare a neplăţii salariului, s-a îmbolnăvit din cauza stresului şi tensiunii datorate nesiguranţei zilei următoare. Se poate spune şi că a prestat o muncă, dar fără a primi nicio remuneraţie, ceea ce ar putea echivala cu o muncă forţată stabilită în mod nelegal. Lipsa oricărui venit pe o perioadă care s-a prelungit în timp, a produs, cu certitudine consecinţe negative asupra sa, atât pe plan psihic, prin disconfortul creat, dar şi pe plan familial şi social, fiind diminuat în mod evident standardul său de viaţă

 Temeiul de drept îl stabileşte ca fiind dispoziţiile Codului de Procedură Civilă, Codul Muncii, OUG 96/2003, art. 1216 Codul Civil.

Solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, martori ( angajatele, respectiv cele 3 colege care au fost prezente la discuţiile avute cu D.C.), interogatoriul numitei D.C. precum şi orice alt mijloc de proba ce se va considera necesar pentru justa soluţionare a prezentei cauze.

În scop probator, a depus în copie: contract individual de muncă, acte adiţionale, cerere, adeverinţă medicală, certificate de concediu medical,  bilete de externare, note de inventar, sesizare ITM.

La data de 29.07.2019, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

Astfel, în ceea ce priveşte drepturile salariale restante pentru perioada mai-iunie 2019 pârâta susţine că salariul aferent lunii mai se putea ridica de la casieria societăţii până pe data de 25 iunie (deci după data promovării acţiunii), iar cel aferent lunii iunie se ridică până pe data de 25.07 2019 , conform CIM .

Faptul ca reclamanta nu s-a prezentat să îşi ridice salariul aferent lunii mai, fiind toată luna iunie în concediu medical, nu poate fi imputabil societăţii care, după ce a luat cunoştinţă de starea de incapacitate temporară de muncă prin depunerea certificatelor medicale (la o dată ulterioară emiterii acestora) a determinat-o sa îi trimită banii prin mandat postal la data de 09.07.2019, după ce în prealabil, fusese notificată să îşi ridice salariul la data de 05.07.2019.

Menţionează de asemenea că avocatul reclamantei potrivit împuternicirii avocaţiale prezentate nr. 122124 din 03.07.2019, s-a prezentat la societate în data de 03.07.2019 pentru a solicita o adeverinţa pentru reclamantă, pentru care a şi semnat de primire, însă nu a solicitat şi salariul acesteia aferent lunii mai.

Precizează că reclamantei i-au fost achitate inclusiv indemnizaţiile aferente concediilor medicale de care a beneficiat, potrivit statelor de salarii pe care le anexează, unde se pot observa zilele de concediu medical de care aceasta a beneficiat.

Consideră astfel pârâta că reclamanta a solicitat în instanţă drepturi salariale care nu erau încă scadente la data formulării acţiunii, astfel că o astfel de cerere apare din aceasta perspectiva atât prematură cât şi inadmisibilă, fiind astfel evident că pentru motivele anterior expuse nu se pot datora nici dobânzi, cu atât mai mult pentru salarii care nu sunt scadente la data iniţierii demersului judiciar.

Cu privire la cererea reclamantei de constatare a nulităţii actului adiţional de modificare a salariului de la 2080 lei, la 1040 lei şi a timpului de lucru de la norma de 8 ore pe zi la 4 ore pe zi, consimţământul reclamantei fiind viciat, potrivit art. 1216 Cod Civil, pârâta consideră astfel că aceasta este caducă, nefondată şi neîntemeiată în condiţiile în care acest act adiţional nu si-a produs niciun fel de efect, reclamanta figurând în Revisal cu acelaşi număr de ore de lucru pe zi , beneficiind şi de acelaşi salariu.

În ceea ce priveşte acest act adiţional, pârâta afirmă că reclamanta a solicitat telefonic reprezentantului legal al societăţii, sa-i fie modificat CIM pentru 4 ore, aceasta lucrând în realitate doar 4 ore din cele 8 prevăzute în contract. S-a întocmit actul adiţional pe care reclamanta l-a semnat fără obiecţiuni.

 Ulterior, s-a prezentat în aceeaşi zi cu adeverinţă că este însărcinată , adeverinţă care s-a primit de către societate, întrucât în baza acesteia s-a făcut imediat modificarea în Revisal în aceeaşi zi, astfel încât aceasta nu a fost plătită la 4 ore ci la 8 ore.

Mai mult decât atât, în baza aceleiaşi adeverinţe ce atestă starea de graviditate i-au fost emise şi adeverinţele ulterioare ce îi erau necesare la medic, dar a anunţat şi medicul de Medicina Muncii care a spus ca trebuie să fie efectuat un raport medical în prima zi lucrătoare a gravidei .

În ceea ce priveşte căpătul de cerere privind obligarea SC A... SRL la eliberarea adeverinţelor necesare reclamantei la medicul de familie şi medicul specialist în timp util şi această cerere este neîntemeiată, în condiţiile în care i-au fost eliberate reclamantei adeverinţe de salariat ori de cate ori a avut nevoie conform Registrului societăţii şi anume: Adeverinţa nr. 98/04.06.2019 , 102/18.06.2019 si 108/03.07.2019.

 După cum se poate observa, majoritatea adeverinţelor au fost emise anterior promovării acţiunii, motiv pentru care cererea acesteia în sensul obligării societăţii să îi emită adeverinţe de salariat este vădit nefondata .

Referitor la cererea privind obligarea SC A... SRL de a acorda reclamantei  concediul de odihnă neefectuat în anul 2018, este neîntemeiată în condiţiile în care a transmis reclamantei că este programată să efectueze în luna august 2019 cele 09 zile ramase din concediul de odihna aferent anului 2018, iar pentru concediul aferent anului 2019 este programată în perioada 1-30.10.2019.

 De altfel, aceste aspecte au fost verificate şi prin controlul efectuat de către ITM Dolj, sens în care s-a întocmit Procesul-verbal de control 25224 din 04.07.2019 în baza reclamaţiei formulate de către reclamantă. Metionează că programările în concediu de odihnă s-au făcut în funcţie de perioadele în care societatea are volum mai mic de activitate, astfel încât să nu fie perturbate activitatile societăţii al cărui obiect este de tur-operator în turism.

Consideră că este neîntemeiată şi cererea privind obligarea SC A... SRL şi a administratorului D.C. în solidar la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi morale corespunzătoare prejudiciului material şi moral suferit de reclamantă, ca urmare a neexecutarii de catre pârâta a obligaţiilor contractuale de plată, a salariului precum şi tergiversarea eliberării sau chiar refuzul eliberării documentelor care să ateste calitatea de salariat, precum şi stresul provocat ca urmare a atitudinii total nepotrivite şi a jignirilor şi ameninţărilor aduse de administratorul D.C. ca urmare a comunicării stării de graviditate .

Astfel, administratorul societăţii nu a agresat verbal şi nici nu a jignit-o pe reclamantă atunci când a prezentat adeverinţa ce atestă starea de graviditate, din contra aceasta chiar a procedat la operarea în Revisal a programului de 4 ore la 8 ore, program ce fusese solicitat prin act adiţional chiar de catre reclamantă, care mai presta şi alte activităţi în afara contractului de muncă cu pârâta.

Pentru justificarea daunelor solicitate, reclamanta susţine că a fost nevoită să facă împrumut ca urmare a neplăţii salariului, fără a dovedi aceste aspecte şi spune ca s-a îmbolnăvit din cauza stresului şi tensiunii datorate nesiguranţei zilei următoare, în condiţiile în care se putea prezenta sau putea împuternici o persoană să îi ridice salariul, care a fost solicitat la data de 04.07.2019.

Referitor la prejudiciul moral, acesta constă în consecinţele negative morale suferite de un salariat ca urmare a faptei ilicite săvârşite de către angajator, având drept consecinţă lezarea onoarei sau reputaţiei salariatului, sau alte suferinţe de ordin psihic.

Împrejurarea că societatea pârâtă, nu a achitat drepturile salariale, deşi aptă să genereze o anumită nemulţumire din partea fostului salariat, această stare nu poate fi asimilată cu o afectare a drepturile personale nepatrimoniale.

Daunele morale reprezintă compensaţii ce pot fi acordate salariatului doar atunci când se face dovada că, urmare comiterii unei fapte de către angajator, s-au cauzat reale suferinţe psihice părţii vătămate, care nu sunt echivalente cu stresul sau consumul nervos, acestea din urmă nefiind în măsură să justifice acordarea daunelor morale.

Ca atare, nu se pot acorda daune morale reclamantei, chiar dacă acesta ar obţine în prezentul cadru procesual recunoaşterea parţială a drepturilor salariale pretinse, atâta vreme cat acesta nu a produs un minint de indicii şi dovezi în legătura cu existenţa prejudiciului moral şi întinderea acestuia, f Extras din Decizia nr. 481/24.02.2016 , Curtea de Apel Cluj-Secţia Civilă

Solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale cu 2 martori.

Temeiul de drept îl stabileşte ca fiind dispoziţiile art. 205 CPC .

În scop  probator depune: certificat de înregistrare, factură, state de plată, adeverinţe, cereri, notificare.

La data de 31.10.2019, reclamanta a depus Note de şedinţă, prin care îşi precizează contravaloarea daunelor morale – la suma de 4840 lei, reprezentând cheltuieli cu consultaţii, analize medicale, medicamente, cheltuieli generate urmare a eliberării cu întârziere a adeverinţelor solicitate, raportat la starea de graviditate cu diagnosticul de ameninţare avort şi a depus un set de înscrisuri.

La data de 26.11.2019, pârâta a depus răspuns la notele de şedinţă şi un set de înscrisuri.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriu.

În şedinţa publică din data de 16.09.2020, instanţa a procedat la administrarea probei cu interogatoriu reclamantei, care a precizat că înţelege să se judece doar pentru constatarea nulităţii actului adiţional, prin care s-a modificat salariul de la 2080 la 1040 şi a timpului de lucru de la norma de 8 ore la 4 ore, precum şi pe capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale şi morale de 100.000 lei, din care 30.000 daune morale şi 70.000 daune materiale.

Daunele materiale constau în acele cheltuieli pe care le-a suportat, urmare a faptului că nu i s-au plătit la timp salariile şi a fost nevoită să suporte contravaloarea analizelor medicale.

Restul capetelor de cerere i-au fost soluţionate de către societate, motiv pentru care renunţă la judecarea acestora.

Analizând actele şi lucrările dosarului, dispoziţiile legale aplicabile în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea formulată şi precizată la 16.09.2020, reclamanta solicită constatarea nulităţii actului adiţional, prin care s-a modificat salariul de la 2080 la 1040 şi a timpului de lucru de la norma de 8 ore la 4 ore, fila 10, precum şi acordarea daunelor materiale şi morale de 100.000 lei, din care 30.000 daune morale şi 70.000 daune materiale.

Instanţa apreciază că se impune a se efectua o analiză a efectelor nulităţii contractului individual de muncă, prin prisma disp. art. 57 din Codul muncii, prevederi care au un caracter derogatoriu de la instituţia nulităţii actului juridic de drept comun: 

„(1) Nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.

(2) Constatarea nulităţii contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.

(6) Constatarea nulităţii şi stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul părţilor.

(7) Dacă părţile nu se înţeleg, nulitatea se pronunţă de către instanţa judecătorească.”

Rezultă, în acord cu dispoziţiile art. 57 alin. (1) din Codul muncii, că nerespectarea unei condiţii legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage sancţiunea nulităţii contractului individual de muncă, iar sancţiunea nulităţii actului juridic este singura aplicabilă în condiţiile în care, de lege lata, nici dreptul muncii şi nici dreptul civil, ca drept comun, nu reglementează o teorie a inexistenţei actului juridic.

Prevederile art. 57 alin. (2) din Codul muncii instituie, în ceea ce priveşte contractul individual de muncă, o excepţie de la regimul de drept comun al efectelor nulităţii, în sensul că, indiferent de caracterul său relativ sau absolut, nulitatea nu retroactivează, ci produce efecte numai pentru viitor, adică de la data constatării acesteia, fie prin acordul părţilor, fie de către instanţă, din oficiu.

Totodată, potrivit art. 57 alin. (5) din Codul muncii, persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă prezumtiv a fi afectat de nulitate are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, acest din urmă aspect nefăcând obiectul vreunei solicitări de analiză.

Reclamanta a invocat presiunea psihică pe care a exercitat-o administratoarea firmei pentru a semna actul adiţional, însă în sprijinul acestei susţineri reclamanta nu a făcut nicio probă care să confirme starea de fapt expusă. Mai mult decât atât din înscrisurile ataşate reiese că acest act adiţional nu a fost înregistrat la ITM, iar indemnizaţia s-a calculat fără a se avea în vedere salariul redus prin actul adiţional contestat.

Rolul activ al instanţei, astfel cum îi incumbă în raport de prevederile art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă nu poate fi de natură a substitui lipsa de diligenţă a reclamantei in promovarea acţiunii, care are obligaţia să aducă probele necesare pentru lămurirea şi dovedirea unei situaţii de fapt, pe care se presupune că o cunoaşte cel mai bine.

Prin urmare, instanţa va respinge capătul de cerere referitor la nulitatea actului adiţional.

Cât priveşte daunele materiale solicitate, instanţa constată că reclamanta nu a depus la dosar nicio chitanţă justificativă a prejudiciului material suferit, astfel că în absenţa oricăror dovezi ale prejudiului, instanţa nu poate să admită o asemenea solicitare. De altfel, nici celelalte condiţii ale răspunderii materiale potrivit art. 253 CM nu sunt dovedite, respectiv nu s-a dovedit că prejudiciul material suferit de către reclamantă a fost cauzat de angajator, respectiv de administratorul firmei şi că există legătură de cauzalitate între prejudiciu şi acţiunile celor doi pârâţi.

Prin urmare şi acest capăt de cerere va fi respins.

De asemenea, şi cererea de acordare a daunelor morale va fi respinsă.

Sub aspectul prejudiciilor de ordin moral, instanţa reţine că acestea constituie consecinţe dăunătoare cu un conţinut neeconomic şi care rezultă din atingerile şi încălcările drepturilor personale nepatrimoniale şi se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, etc.

Prin urmare, prin raportare la cele menţionate anterior, instanţa a apreciat ca în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1349 Cod civil, atâta timp cât nu s-a dovedit prejudiciul moral suferit de reclamantă.

Potrivit art. 406 c.pr.civ., instanţa va lua act că reclamanta renunţă la judecarea celorlalte petite ale cererii introductive referitoare la eliberarea adeverinţelor, la acordarea concediului de odihnă neefectuat, la plata drepturilor salariale restante.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi cu prezentele considerente.

Domenii speta

Spete similare