Pretenţii

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2020:165.001735

Dosar nr. ...

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

 Decizia civilă nr. 1735/2020

Şedinţa publică de la 13 Noiembrie 2020

Completul compus din:

PREŞEDINTE: 

Judecător:

Grefier:

Pe rol judecarea  apelului formulat de apelantul-pârât D.C. împotriva sentinţei civile nr. 4900/19.04.2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ..., în contradictoriu cu intimatul-reclamant I.S.C- I.S.C.  CUI 14234699, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă consilier juridic E.C., pentru intimatul-reclamant, lipsă fiind apelantul-pârât.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier.

Instanţa, pune în discuţie probele.

Consilier juridic E.C., pentru intimatul-reclamant, arată că nu are probe de solicitat, solicită instanţei să se pronunţe în baza probelor administrate la fond.

Instanţa, pune în discuţie solicitarea formulată de apelantul-pârât prin cererea de apel de a se pune în vedere intimatului să facă dovada în ce modalitate şi la ce dată i-a comunicat adresa nr. 47938/15.03.2017 precum şi dacă anterior acestei date i-au fost calculate taxe de către Inspectoratul de Stat în Construcţii şi momentul la care i-au fost comunicate.

Consilier juridic E.C., pentru intimatul-reclamant, solicită instanţei  să efectueze adresă în acest sens pentru a se verifica aceste aspecte.

Instanţa respinge  ca nefiind utilă cauzei solicitarea formulată de apelantul-pârât prin cererea de apel de a se pune în vedere intimatului să facă dovada în ce modalitate şi la ce dată i-a comunicat adresa nr. 47938/15.03.2017 precum şi dacă anterior acestei date i-au fost calculate taxe de către I.S.C. şi momentul la care i-au fost comunicate.

Instanţa, constatând că nu mai sunt probe de solicitat acordă cuvântul asupra apelului.

Consilier juridic E.C., pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea apelului, menţinerea hotărârii instanţei de fond. Arată că  este prevăzută în lege şi autorizaţia de  construire obligaţia de regularizare a cotelor pentru titularul autorizaţiei, nu mai este nevoie de o sesizare scrisă din partea ISC.

Instanţa reţine cauza în pronunţare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă:

La data de 21.09.2017 reclamantul ISC-I.S.C. a chemat în judecată pe pârâtul D.C., solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 3026,02 lei reprezentând plata cotelor de 0,1% regularizare şi 0,7% şi a penalităţilor de întarziere aferente cotelor la valoarea finală a investiţiei, reglementate de art. 30 alin. 1 Legea 50/1991 şi art. 40 Legea 10/1995, datorate de investitor ca urmare a executării unor lucrări de construire la obiectivul Locuinţă P+M, situat în oraşul Dăbuleni, ..., judeţul Dolj recepţionate prin procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 34/10.12.2013, conform poziţiei 81 din tabelul cu lucrările recepţionate pe anul 2012 transmis de Primăria oraşului Dăbuleni cu adresa nr. 460/03.03.2017 înregistrată la IJC Dolj sub nr. 680/07.03.2017.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în fapt investitorul D.C. a executat lucrări de construire Locuinţă P+M, obiectiv situat în oraşul Dăbuleni, ..., judeţul Dolj, autorizate în baza autorizaţiei de construire (AC) nr. 23/17.06.2013 eliberată de Primăria Oraşului Dăbuleni.

Valoarea autorizată a lucrărilor, conform AC nr. 23/17.06.2013 este de 77.000 lei.

Începerea lucrărilor la obiectivul mai sus-menţionat a fost anunţată la IJC Dolj prin anunţul nr. 14669/09.07.2013.

Investitorul a achitat către IRC S-V Oltenia, înainte de recepţia la terminarea lucrărilor la imobilul sus-menţionat suma de 77 lei – cota de 0,1/ la valoarea autorizată.

Potrivit prevederilor art. 30 Legea 50/1991 rep., cu modificările şi completările ulterioare: (1) Cheltuielile pentru controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism şi autorizarea executării lucrărilor de construcţii se suportă de către investitori, în valoare echivalentă cu o cotă de 0,1% din valoarea lucrărilor autorizate, cu excepţia celor prevăzute de art. 3 lit. b) şi a lăcaşelor de cult; (2) Virarea sumelor stabilite conform dispoziţiilor alin. (1) se face în contul inspectoratelor teritoriale în construcţii, judeţene respectiv al municipiului Bucureşti, după caz, odată cu  transmiterea înştiinţării privind data începerii lucrărilor, astfel cum se prevede la art. 7 alin. (8).Întarzierea la plată a cotei prevăzute la alin.  (1) se penalizează cu 0,15% pe zi de întarziere, fără a se depăşi suma datorată... (3) Cota stabilită la alin. (1 se aplică şi diferenţelor rezultate din actualizarea valorii lucrărilor autorizate, care se face odată cu recepţia la terminarea lucrărilor.

În conformitate cu prevederile art. 40 Legea 10/1995, cu modificările ulterioare, aplicabilă în cauză: (1) Investitorii sau proprietarii vor vira lunar către Inspectoratul de Stat în Construcţii din subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, transporturilor şi Locuinţei o sumă echivalentă cu o cotă de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcţiilor şi a lucrărilor prevăzute la art. 2 şi pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire, cu excepţia proprietarilor, persoane fizice, care execută lucrări de consolidare şi reparaţii la locuinţele din proprietate, calculul şi virarea sumelor respective se fac eşalonat, concomitent cu plata prestaţiilor (...).(2) Întarzierile la plată a cotelor de către investitor sau proprietar, prevăzute la alin. (1) se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăşi suma datorată...

Ca urmare a verificărilor efectuate cu privire la recepţionarea lucrărilor în cauză, conform procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 34/10.12.2013, s-a constatat că valoarea finală a investiţiei la terminarea şi recepţionarea lucrărilor este de 198.752 lei.

Prin adresa înregistrată la IJC Dolj sub nr. 7938/15.03.2017 investitorul D.C.a fost somat cu privire la obligaţiile legale de plată a sumelor pe care le are de achitat, respectiv: 121,75 lei – regularizare cota de 0,1%; 121,75 – penalităţi aferente cotei de 0,1%; 1391,26 lei – cota de 0,7%; 1391,26 lei – penalităţi aferente cote de 0,7%.Total: 3026,02 lei.

Reclamantul a mai redat conţinutul art. 76 alin. 2 lit. a din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.

Reclamantul a menţionat că în conformitate cu prevederile art. 7 Legea 329/2009, veniturile obţinute de autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sua parţial din venituri proprii, care sunt reorganizate ca instituţii publice finanţate integral de la bugetul de stat (situaţie în care se află şi reclamantul la data efectuării recepţiei lucrărilor de construcţii de către D.C. – a se vedea în acest sens punctul 5 din Anexa nr. 1 la Lege), se fac venit la bugetul de stat.

De asemenea, a invocat art. 21 din Cod de procedură fiscală.

În această situaţie, termenul de prescripţie (în conformitate cu art. 91 alin. 2 OG 92/2003, cu modificările şi completările ulterioare) este de 5 ani şi începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a constituit creanţa fiscală, termen care în prezent nu s-a împlinit.

Faţă de neexecutarea obligaţiilor legale de plată a investitorului/debitorului, respectiv a sumei de 3026,02 lei reprezentând plata cotelor de 0,1% şi 0,7% penalităţile de întârziere plată, aferente cotelor la valoarea finală a investiţiei, solicitand instanţei să facă aplicarea prevederilor art. 30 Legea 50/1991, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 40 Legea 10/1995 şi, pe cale de consecinţă, să oblige pârâtul la plata sumei datorate.

În drept, a invocat dispoziţiile Legii 50/1991, Legea 10/1995, HG 273/1994, art. 107, 148 şi urm. C.P.CIV., art. 30 OUG 80/2013, Cd. Fiscal, C.Pr.Fiscală, Legea 329/2009 şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

În baza dispoziţiilor art. 223 alin. 3 şi art. 411 N.C.P.CIV., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Probe: înscrisuri şi orice alte probe necesare dezbaterii.

La dosar s-au depus în copie, următoarele acte:  referatul nr.  27203/18.08.2017, notificare, fişă de calcul, adresa nr. 460/03.03.2017.

La data de 07.03.2018 pârâtul D.C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

În motivare, a arătat că la data de 17.06.2013 i-a fost eliberată autorizaţia de construire nr. 23, pentru lucrări în valoare de 77.000 lei, plătind o taxa în valoare de 77 lei. Termenele de la care se calculează,  se regularizează cotele legale datorate  de investitorii/beneficiarii autorizaţiilor  de construire către ISC- ISC - Inspectoratul Regional în Construcţii Sud-Vest Oltenia, sunt prevăzute de Codul de procedură fiscală, coroborate cu prevederile imperative ale Legii nr. 50/1991 şi ale Legii nr. 10/1995, iar penalităţile au fost calculate în spiritul şi litera legii, ţinând cont de faptul că întârzierea la plată a cotelor prevăzute de legile speciale se penalizează cu 0,15 % pe zi de 'întârziere, fără a se depăşi suma datorată. Lucrările au fost începute la data de 18.06.2013 (fiind încunoştinţat ISC prin anunţul 14669/09.07.2013) şi au fost finalizate la sfârşitul anului 2013, ocazie cu care s-a încheiat procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 34 fin 10.12.2013, valoarea finală declarată a lucrărilor fiind de 199.000 lei. În conformitate cu prevederile art. 267 alin. (14) lit. b) din Legea nr. 571/2003 Ivind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, în cel mult 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcţii, odată cu efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor, solicitantul (investitorul/beneficiarul) are obligaţia de a regulariza taxele si cotele legale în acest scop, investitorul/beneficiarul are obligaţia de a declara la emitentul autorizaţiei valoarea finala (rezultata) a lucrărilor - se pot prezenta documentele doveditoare necesare.

Emitentul autorizaţiei va aplica prevederile art. 267 alin. (14) lit. c) si d) din Legea nr. 571/2003privind Codului fiscal, cu modificările si completările ulterioare şi va înştiinţa Inspectoratul de Stat în Construcţii despre finalizarea execuţiei lucrărilor, precum si valoarea finala a investiţiei - asa cum a fost / calculată la efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor - utilizând "Formularul-model F.16  -  Comunicare privind  încheierea  execuţiei lucrărilor" (pentru uzul ISC). Toate construcţiile proprietate particulară se declară, în vederea impunerii, la 1 organele financiare teritoriale sau la unităţile subordonate acestora. în conformitate 4 cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si | completările ulterioare, precum si ale art. 39 din lege.

Data dobândirii clădirii, în vederea impunerii, se stabileşte în conformitate cu I dispoziţiile Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, pct. 62 .

A precizat că a depus la Primăria oraşului Dăbuleni declaraţia privind valoarea reală a lucrărilor executate în baza autorizaţiei de construire, fiind întocmită fişa de calcul privind regularizarea taxei pentru eliberarea autorizaţiei de construire şi am achitat taxe de regularizare a autorizaţiei de construire. În acest sens a achitat suma de 994 lei ( 385 lei +609 lei),conform înscrisurilor pe care le ataşez la prezenta întâmpinare. Deşi a solicitat informaţii cu privire la alte obligaţii de plată, acestea nu i-au mai fost oferite.

A arătat că este  un contribuabil de bună-credinţă care achită la zi toate taxele şi impozitele stabilite de către instituţiile abilitate, iar procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor s-a încheiat la data de 10.12.2013, începând cu data de 1.01.2014 a plătit impozitul pe clădire. Nu a fost somat de către reclamant, aşa cum se susţine în |mod nereal în motivarea acţiunii, adresa nr.7938, din data de 15.03.2017 prin care fost calculate taxele şi inclusiv penalităţile de întârziere, fiindu-i comunicată |odată cu prezenta cerere de chemare în judecată.

Prin urmare, consideră că după aproape 5 ani de la finalizarea lucrărilor de [Construcţie a imobilului- casă de locuit- nu i se pot stabili noi taxe, la care să fie calculate penalităţi de întârziere, motiv pentru care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În data de 05.02.2019, reclamanta a depus cerere precizatoare în care şi-a micşorat pretenţiile solicitate, arătând în esenţă că din suma datorată în cuantum de 3026,02 lei, s-a achitat parţial, suma de 121,75 lei, reprezentând regularizare cota de 0,1% platită cu O.P. cu nr. 1/15.11.2018.

În consecinţă, a solicitat obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 2904,27  lei formată din suma de 121,75 lei penalităţi aferente cotei de 0,1 % la debitul principal prevăzute de art 30 din Legea 50/1991, suma de 1391,26 lei contravaloare cotă de 0,7 % la valoarea finală a lucrărilor precum şi suma de 1391,26 lei, penalităţi la cota de 0,7 % la valoarea finală a lucrărilor reglementate de art 40 din Legea 10/1995 (în forma în vigoare la data executării lucrării).

Prin sentinţa civilă nr. 4900/19 aprilie 2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 26674/215/2017,  a fost admisă  cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ISC –ISC,  în contradictoriu cu pârâtul D.C., , astfel cum a fost precizat în data de 05.02.2019 – f. 82.

A fost obligat pârâtul D.C. la plata către reclamant a sumei de 2904,27  lei formată din suma de 121,75 lei penalităţi aferente cotei de 0,1 % la debitul principal prevăzute de art 30 din Legea 50/1991, suma de 1391,26 lei contravaloare cotă de 0,7 % la valoarea finală a lucrărilor precum şi suma de 1391,26 lei, penalităţi la cota de 0,7 % la valoarea finală a lucrărilor reglementate de art 40 din Legea 10/1995 (în forma în vigoare la data executării lucrării).

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că pârâtul D.C. a executat lucrări de construire Locuinţă P+M, obiectiv situat în oraşul Dăbuleni, ..., judeţul Dolj, în baza autorizaţiei de construire nr. 23/17.06.2013 eliberată de Primăria Oraşului Dăbuleni.

Valoarea autorizată a lucrărilor, conform AC nr. 23/17.06.2013 este de 77.000 lei.

Investitorul a achitat către IRC S-V Oltenia, înainte de recepţia la terminarea lucrărilor la imobilul sus-menţionat suma de 77 lei – cota de 0,1/ la valoarea autorizată.

Conform procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 34/10.12.2013, s-a constatat că valoarea finală a investiţiei la terminarea şi recepţionarea lucrărilor este de 198.752 lei.

În data de 15.11.2018, în timpul procesului civil, pârâtul a achitat parţial din debit, respectiv suma de 121,75 lei, reprezentând regularizare cota de 0,1% platită cu O.P. cu nr. 1/15.11.2018.

Conform art. 40 alin. (1) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, în vigoare la momentul recepţiei finale a lucrărilor, 10.12.2013 „ investitorii sau proprietarii vor vira lunar către ISC - I.S.C. din subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei o sumă echivalentă cu o cotă de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcţiilor şi a lucrărilor de modernizare, modificare, transformare, consolidare şi de reparaţii ale acestora şi pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire, cu excepţia proprietarilor, persoane fizice, care execută lucrări de consolidare şi reparaţii la locuinţele din proprietate.”

Conform art 40 alin 2 din acelasi act normativ „ Întârzierile la plata a cotelor de către investitor sau proprietar, prevăzute la alin. 1, se penalizeaza cu 0,15 % pe zi de întârziere, fără a se depăşi suma datorată.”

Potrivit art. 30 din Legea 50/1991 ” Cheltuielile pentru controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism şi autorizarea executării lucrărilor de construcţii se suporta de către investitori, în valoare echivalenta cu o cota de 0,1% din valoarea lucrărilor autorizate, cu excepţia celor prevăzute la art. 3 lit. b) şi a lăcaşurilor de cult.

Virarea sumelor stabilite conform dispoziţiilor alin. (1) se face în contul inspectoratelor teritoriale în construcţii judetene, respectiv al municipiului Bucureşti, după caz, o dată cu transmiterea înştiinţării privind data începerii lucrărilor, astfel cum se prevede la art. 7 alin. (8). Întârzierea la plata a cotei prevăzute la alin. (1) se penalizează cu 0,15% pe zi de intarziere, fără a se depăşi suma datorata. Disponibilităţile la finele anului din veniturile extrabugetare se reporteaza în anul următor şi au aceeaşi destinaţie.

Cota stabilită la alin. (1) se aplică şi diferentelor rezultate din actualizarea valorii lucrărilor autorizate, care se face o dată cu receptia la terminarea lucrărilor.”

De asemenea, art. 76 alin. (2) lit. a) din Regulamentul de aplicarea a Legii nr. 50/1991, prevede că, după realizare, pentru punerea în funcţiune a obiectivului de investiţii, potrivit prevederilor legale în vigoare, prin grija investitorului este necesară regularizarea taxelor şi cotelor legale.

În ceea ce priveşte termenul de plată, se face trimitere la prevederile art. 267 alin. (14) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin care se stipulează că în cel mult 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcţii, odată cu efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor, solicitantul are obligaţia de a regulariza taxele şi cotele legale, în acest scop, investitorul avand obligaţia de a declara la emitentul autorizaţiei valoarea finală a lucrărilor.

Pe de o parte, în alin. (1) din art. 30 din Legea nr. 50/1991 se stabileşte obligaţia investitorilor de plată a cotei de 0,1% din valoarea lucrărilor autorizate.

Aceasta este prima etapă în ceea ce priveşte obligaţiile de plată a investitorilor faţă de autorităţile competente. În continuare, alin. 3 al aceluiaşi articol stabileşte aplicarea cotei şi la diferenţele rezultate din actualizarea valorii lucrărilor autorizate, care se face odată cu recepţia la terminarea lucrărilor.

 Astfel, a doua etapă în ceea ce priveşte obligaţia investitorilor de plată faţă de autorităţi, intervine odată cu recepţia la terminarea lucrărilor, atunci când trebuie fie stabilită valoarea finală a lucrărilor şi să se regularizeze cotele în funcţie de această valoare. Această obligaţie este prevăzută, aşa cum s-a menţionat mai sus, şi de dispoziţiile art. 76 alin. 2 lit. a din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii aprobate prin Ordinul MDRL nr. 839/2009 şi de prevederile art. 267 alin. (14) lit. c) şi d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Rezultă, astfel, fără urmă de îndoială, că în sarcina investitorilor se află obligaţia de plată a cotelor stabilite de dispoziţiile legale în două etape: cele stabilite în mod provizoriu şi cele stabilite după regularizarea lor, or pârâtul nu a făcut dovada regularizării la care era obligat şi nici a achitării contravalorii cotelor stabilite nici înainte şi nici după stabilirea valorii finale.

În cauza de faţă, lucrările de construcţii realizate în baza autorizaţiei mai sus-menţionată au fost recepţionate în data de 10.12.2013 iar valoarea finală a investiţiei este de 198.752 lei .

Această operaţiune a generat în sarcina pârâtului, titular al autorizaţiei de construire, în calitate de investitor, obligaţia de plată a sumei corespunzătoare unui procent de 0,1 % şi respectiv 0,7 % din valoarea totală a lucrării.

Pentru ambele sume datorate, ( respectiv cele aferente cotei de 0,1 % şi cotei de 0,7 %) penalităţile sunt de 0,15 % pe zi de întârziere, fără a se depăşi debitul principal.

În consecinţă, raportat la valoare finală a lucrărilor efectuate , 198.752,00 lei,  rezultă că petentul avea de plătit suma totală de 3026,02 lei, din care 121,75 lei – regularizare cota de 0,1%; 121,75 – penalităţi aferente cotei de 0,1%; 1391,26 lei – cota de 0,7%; 1391,26 lei – penalităţi aferente cote de 0,7%.

Susţinerile pârâtului potrivit cărora nu a fost somat şi nu a cunoscut că avea obligaţia de a achita cotele în cauză nu  sunt de natură să îl exonereze pe acesta de obligaţia ce ii incumbă,  aceasta neputând  invoca în favoarea sa necunoaşterea legii, cotele de regularizare indicate anterior şi penalităţile de întârziere aferente, fiind prevăzute de lege.

Acesta a mai susţinut că a achitat sumele de 385 lei şi 609 lei, însă din actele dosarului, reiese că suma de 385 lei a fost achitată anterior recepţiei finale a construcţiei, reprezentând taxă autorizaţie construire. Totodată, suma de 609 lei a fost virată în contul Primăriei Dăbuleni-Serviciul Impozite şi Taxe Locale, deşi normele legale enunţate anterior impune plata cotelor de regularizare  în contul ISC - I.S.C. din subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, în speţă reclamanta.

Împotriva acestei sentinţei civile a declarat pârâtul D.C., prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii şi respingerea cererii de chemare în judecată.

După scurte consideraţii asupra situaţiei de fapt, apelantul a criticat în esenţă, hotărârea primei instanţe, considerând că este nelegală şi netemeinică întrucât a fost obligat la o sumă ce include penalităţi de întârziere. După finalizarea lucrărilor de construcţie a imobilului cu destinaţia de locuinţă, nu i-au mai fost comunicate alte taxe pe care să le plătească. Instanţa de fond nu a dat dovadă de rol activ în aflarea adevărului şi nu a dat curs cererii sale, prin care a solicitat ca reclamatul să facă dovada modului de comunicare a taxelor de regularizare. Susţinerea reclamantului cu privire la faptul că ar fi fost somat prin adresa nr. 7938, din data de 15.03.2017 nu este reală.

A arătat că până la momentul la care a fost chemat în instanţă nu i-¬au fost comunicate în niciun mod taxele de regularizare către ISC, iar în aceste condiţii apreciază că nu puteau fi calculate penalităţi de întârziere.

Prin încheierea de şedinţă din 6 decembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dolj-Secţia I civilă s-a admis excepţia de necompetenta materială procesuală specializată a Secţiei I Civilă.

S-a declinat competenta de soluţionare a cauzei privind apelul formulat de apelantul-pârât D.C. împotriva sentinţei civile nr. 4900/19.04.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ...., în contradictoriu cu intimatul-reclamant ISC –ISC, în favoarea Tribunalului Dolj-Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 4900/19.04.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ISC –ISC, în contradictoriu cu pârâtul D.C., a fost obligat pârâtul D.C. la plata către reclamant a sumei de 2904,27  lei formată din suma de 121,75 lei penalităţi aferente cotei de 0,1 % la debitul principal prevăzute de art 30 din Legea 50/1991, suma de 1391,26 lei contravaloare cotă de 0,7 % la valoarea finală a lucrărilor precum şi suma de 1391,26 lei, penalităţi la cota de 0,7 % la valoarea finală a lucrărilor reglementate de art 40 din Legea 10/1995 (în forma în vigoare la data executării lucrării).Competenţa reprezintă aptitudinea recunoscută unei instanţe judecătoreşti sau altui organ cu activitate jurisdicţională de a judeca un anumit litigiu, respectiv însuşirea unei cauze de a intra în sfera de jurisdicţie a unei anumite instanţe.

Prin prezenta acţiune se solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 3026,02 lei, reprezentând plata cotelor de 0,1%-regularizare, 0,7% şi a penalităţilor de întârziere aferente cotelor la valoarea finală a investitiei, reglementate de art. 30 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi de art. 40 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii datorate ca urmare a executării unor lucrări de construire la obiectivul Locuinţă P+M situat în orasul Dăbuleni, ... jud. Dolj.

Art. 30 din Lg 50/1991 prevede următoarele: „(1)Cheltuielile pentru controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism şi autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi reglementarea în domeniul urbanismului se suportă de către investitori, în valoare echivalentă cu o cotă de 0,1% din valoarea lucrărilor autorizate, cu excepţia celor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), a lăcaşurilor de cult şi a lucrărilor de intervenţie în primă urgenţă pentru punerea în siguranţă a construcţiilor existente, inclusiv a instalaţiilor aferente, care prezintă pericol public, indiferent de destinaţie. (2)Virarea sumelor stabilite conform dispoziţiilor alin. (1) se face în contul inspectoratelor în construcţii, respectiv al municipiului Bucureşti, după caz, odată cu transmiterea notificării privind data începerii lucrărilor, astfel cum se prevede la art. 14. Întârzierea la plată a cotei prevăzute la alin. (1) se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăşi suma datorată. Disponibilităţile la finele anului din veniturile extrabugetare se reportează în anul următor şi au aceeaşi destinaţie. (3)Cota stabilită la alin. (1) se aplică şi diferenţelor rezultate din regularizarea valorii lucrărilor autorizate, care se face până la data convocării recepţiei la terminarea lucrărilor”.

Potrivit art. 43 din Lg 10/1995: „(1)Investitorii sau proprietarii au obligaţia să vireze către Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. o sumă echivalentă cu o cotă de 0,5% din valoarea, fără TVA, a lucrărilor pentru realizarea construcţiilor noi şi a lucrărilor de intervenţie la construcţiile existente pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire/desfiinţare, cu excepţia investitorilor/ proprietarilor care realizează lucrări de intervenţie pentru consolidarea clădirilor de locuit încadrate în clasa I de risc seismic. (2)Suma echivalentă cotei de 0,5% prevăzută la alin. (1) se determină şi se virează către Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. astfel: a)50% din suma echivalentă cotei de 0,5% aplicate valorii lucrărilor autorizate se virează, de către investitori sau proprietari la data transmiterii la Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. a înştiinţării privind data începerii lucrărilor autorizate, astfel cum este prevăzut în Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; b)suma rezultată ca diferenţă între suma echivalentă cotei de 0,5% aplicate valorii finale, fără TVA, a lucrărilor executate şi suma virată potrivit prevederilor lit. a), precum şi orice sume aferente cotelor legale achitate anterior se virează de către investitori sau proprietari până la data semnării procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor. (3)Întârzierea la plată a sumelor stabilite potrivit prevederilor alin. (2) lit. a) şi b) se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere. (4)Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. utilizează 50% din fondul astfel constituit pentru îndeplinirea atribuţiilor, potrivit prevederilor legale, şi virează lunar 50% din acest fond în contul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. (5)Sumele virate de Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C., în condiţiile prezentei legi, se constituie în venituri proprii ale Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice din care se efectuează cheltuieli curente şi cheltuieli de capital pentru: a)activitatea de reglementare în construcţii, cuprinzând contractarea elaborării de reglementări tehnice şi de activităţi specifice de reglementare; b)executarea prin Compania Naţională de Investiţii "C.N.I." - S.A. a unor categorii de servicii şi lucrări în cadrul "Programului naţional de construcţii de interes public sau social"; c)activitatea de atestare tehnico-profesională a specialiştilor în construcţii; d)organizarea şi gestionarea bazelor de date specifice privind construcţiile, reglementările tehnice, organismele notificate/desemnate/acreditate/abilitate, produsele pentru construcţii şi specialiştii cu activitate în construcţii atestaţi tehnico-profesional. (6)Disponibilităţile la finele anului din veniturile proprii se reportează în anul următor şi au aceeaşi destinaţie”.

Ca atare, pretenţiile care fac obiectul acţiunii constituie o creanţă fiscală, făcându-se venit la bugetul de stat.

Faţă de aspectele menţionate mai sus, Tribunalul a admis excepţia de necompetenta materială procesuală specializată a Secţiei I Civilă şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei privind apelul formulat de apelantul-pârât D.C., împotriva sentinţei civile nr. 4900/19.04.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ...., în contradictoriu cu intimatul-reclamant ISC –ISC, în favoarea Tribunalului Dolj-Secţia de Contencios Administrativ şi Fisca

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj-Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, care prin încheierea din 3 iunie 2020 a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a  Tribunalului Dolj.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind apelul formulat de apelantul-pârât D.C. împotriva sentinţei civile nr. 4900/19.04.2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr...., în contradictoriu cu intimatul-reclamant ISC- I.S.C. pt. ISC S-V O., în favoarea Secţiei a-I-a Civile a Tribunalului Dolj.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a trimis cauza Curţii de Apel Craiova, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

S-a suspendat cauza până la pronunţarea regulatorului de competenţă.

S-a reţinut că instanţa de contencios administrativ învestită cu soluţionarea apelului reţine că, potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În privinţa căii de atac, art.10 alin.2 din Legea nr.554/2004 stabileşte că "Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se judecă de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Deci, în materia contenciosului administrativ este stabilită competenţa materială procesuală în primă instanţă în favoarea tribunalului-secţia contencios administrativ şi fiscal, fiind vorba de o normă de ordine publică-art.129 alin.2 pct.2 C.p.civ.

Legea stabileşte un termen limită până la care se poate invoca excepţia de necompetenţă materială, art.130 alin.2 C.p.civ. prevăzând că "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Aşadar, după acest termen, dacă nu s-a invocat necompetenţa materială a primei instanţe, de către părţi sau din oficiu, nu se mai poate analiza de către instanţa de apel dacă cererea de chemare în judecată era sau nu de competenţa instanţei care a judecat cauza în fond şi, în măsura în care concluzionează că judecătoria a judecat greşit în primă instanţă o cauză de competenţa instanţei de contencios administrativ (care nu este judecătoria, ci tribunalul-secţia specializă în materie de contencios administrativ, conform art.10 din Legea nr.554/2004) să decline judecarea apelului în favoarea secţiei specializate în contencios administrativ din cadrul tribunalului.

Competenţa materială a instanţei cu privire la judecarea căii de atac într-o astfel de situaţie, aparţine instanţei civile indiferent că este sau nu vorba de un litigiu care ar fi fost competenţa în primă instanţă a tribunalului ca instanţă de contencios administrativ, atâta timp cât nu s-a invocat necompetenţa materială a primei instanţe în termen sau, deşi s-a invocat, excepţia a fost respinsă ca neîntemeiată şi nu s-a invocat, ca motiv de apel, greşita soluţionare a excepţiei de către prima instanţă. Chiar în ipoteza în care s-ar fi invocat de către apelant greşita soluţionare a excepţiei privind competenţa materială a primei instanţe (ceea ce nu s-a întâmplat în speţă), soluţia instanţei civile de apel care s-ar fi impus, dacă aprecia întemeiat acest motiv, ar fi fost, conform art.480 alin.4 C.p.civ., anularea sentinţei pronunţatate în primă instanţă de instanţa civilă şi declinarea cauzei în favoarea tribunalului-secţia de contencios administrativ şi fiscal competent să judece cauza în fond, nicidecum declinarea cauzei doar cu privire la soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie.

În raport de situaţia de fapt existentă în cauză şi prevederile legale aplicabile, soluţionarea apelului aparţine Tribunalului Dolj – Secţia I civilă a Tribunalului Dolj, şi nu Secţiei de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Dolj

Faţă de aceste considerente, instanţa a constatat, astfel, că excepţia necompetenţei materiale procesuale a Secţiei contencios administrativ şi fiscal în ce priveşte soluţionarea apelului este întemeiată; constatându-se intervenit conflict negativ de competenţă, conform art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, instanţa a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Craiova pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, în acord cu dispoziţiile art. 135 alin. 1 Cod proc. civ., dispunându-se suspendarea din oficiu a judecării cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 134 Cod procedură civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. ... şi a ăprimite termen de soluţionare la data de 7 iulie 2020.

Prin decizia nr. 106/07.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova -Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, a fost stabilită  competenţa de soluţionare a cauzei privind apelul formulat de reclamantul D.C. în contradictoriu cu pârâtul ISC pt. IRC S-V O., în favoarea Tribunalului Dolj-Secţia I Civilă.

Soluţionând conflictul negativ de competenţă în temeiul art. 135 alin. 1 şi art. 136 alin. 2 N.C.proc.civ., Curtea de Apel Craiova a constatat că Secţiei I Civilă din cadrul Tribunalului Dolj. îi revine competenţa soluţionării cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 48 alin.2 din Constituţia României, condiţiile şi limitele exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică se stabilesc prin lege organică.

 Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, lege organică,  reglementează în art. 10 competenţele instanţelor de contencios administrativ.

Potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În privinţa căii de atac, art.10 alin.2 din Legea nr.554/2004 stabileşte că "Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se judecă de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Or, în raport cu normele dreptului procesual civil,  competenţa de soluţionare a apelului/recursului declarat împotriva unei hotărâri pronunţate de judecătorie, în materie civilă (neavând calitatea de instanţă de fond în materia contenciosului administrativ), nu poate reveni decât secţiei civile a tribunalului, neexistând dispoziţii procedurale atributive de competentă pentru instanţele specializate de contencios administrativ în această materie.

Pe de altă parte, se impune a se preciza că, potrivit legii contenciosului administrativ, tribunalul este instanţă de contencios administrativ de fond.

De altminteri, dispoziţiile Legii 304/2004 privind organizarea judiciară nu prevăd posibilitatea înfiinţării de complete specializate în materia contenciosului administrativ la nivelul judecătoriilor.

Pe de altă parte, se observă că instanţe de recurs în materia contenciosului administrativ sunt doar curţile de apel şi tribunalele.

Fără a analiza competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă de judecătorie, se reţine că sentinţa pronunţată de judecătorie are natură civilă, în lipsa unei competenţe materiale de soluţionare a cauzelor de contencios administrativ.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, care în decizia nr. 4058 din 12 noiembrie 2008 a statuat „ În mod logic, recursul formulat împotriva unei hotărâri pronunţate de judecătorie în materia contestaţiei la executare fiscală aparţine secţiei civile a tribunalului şi nu secţiei de contencios administrativ şi fiscal. În materia contenciosului administrativ şi fiscal, tribunalele judecă în primă instanţă, conform art. 2 pct. 1 lit. d C.pr.civ. şi art. 10 alin.1 din legea nr. 554/2004. Ca instanţe de recurs în materia contenciosului administrativ sunt numai curţile de apel şi Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nu tribunalele, conform art. 3 şi art. 4 C.pr.civ. Nu există nicio dispozitie contrară, aşa cum s-a stabilit, de exemplu, în materie contravenţională, prin OG 2/2001

Astfel, în raport de e cele expuse, în conformitate cu art. 135 alin. 1 şi 4 şi art. 138 din N.C.proc.civ., Curtea a stabilit competenţa soluţionării cauzei în favoarea în favoarea Secţiei I Civilă din cadrul Tribunalului Dolj.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj-Secţia I Civilă sub nr. .....

Apelul a fost timbrat  cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 105 lei, achitată potrivit chitanţei de plată  din data de 26.09.2019-fila 15 dosar apel.

Prin întâmpinarea formulată intimatul ISC - I.S.C., pentru IRC S-V O. a solicitat  respingerea da neîntemeiat a apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 4900/19.04.2019 pronunţată de Judecătoria Cralova în dosarul sus menţionat, prin care în mod legal şi întemeiat a fost admisă acţiunea precizată formulată de ISC şi a fost obligat apelantul la plata sumei de 2904,27 tei reprezentând plata cotei de 0,7% şi a penalităţilor de întârziere aferente cotelor de 0,1% şi 0,7% la valoarea finală a Investiţiei, reglementate de art. 30 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi de art. 40 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, datorate că urmare a executării unor lucrări de construire la obiectivul Construire Locuinţă parter-M, situat în oraşul Dăbuleni, ..., recepţionate prin Procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 34 dfn 10.12.2013.

Arată că prin sentinţa civilă nr. 4900/2019 a fost obligat apelantul D.C. la plata către Inspectoratul de Stat în Construcţii a sumei de 2904,27 lei formată din suma de 121,75 lei penalităţi aferente cotei de 0,1 % la debitul principal prevăzute de art 30 din Legea 50/1991, suma de 1391,26 lei contravaloare cotă de 0,7 % la valoarea finală a lucrărilor precum şi suma de 1391,26 lei, penalităţi la cota de 0,7 % la valoarea finală a lucrărilor reglementate de art 40 din Legea 10/1995 (în forma în vigoare la data executării lucrării)

În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa de fond a reţinut că, în cauza de faţă, lucrările de construcţii realizate în baza autorizaţiei nr. 23/17.06.2013 , eliberată de Primăria Oraşului Dăbuleni au fost recepţionate.

 Această operaţiune a generat în sarcina apelantului, titular al autorizaţiei de construire, în calitate de investitor, obligaţia de plată a sumei corespunzătoare unui procent de 0,1 % şi respectiv 0,7 % din valoarea totală a lucrării.

Pentru ambele sume datorate, (respectiv cele aferente cotei de 0,1 % şi cotei de 0,7 %) penalităţile sunt de 0,15 % pe zi de întârziere, fără a se depăşi debitul principal.

In consecinţă, raportat la valoarea finală a lucrărilor efectuate, 198.752,00 lei, rezultă că apelantul avea de plătit suma totală de 3026,02 lei, din care 121,75 lei - regularizare cota de 0,1%; 121,75 - penalitliţi aferente cotei de 0,1%; 1391,26 lei - cota de 0,7%; 1391,26 lei - penalităţi aferente cotele 0,7%.

Prin cererea de modificare a acţiunii iniţiale intimatul  a arătat că din suma datorată în cuantum di 3026,02 lei s-a achitat parţial, conform extras din 16.11.2018, suma de 121,75 lei -reprezentând regularizare cota de 0,1% plătită cu O.P.nr.1 /15.11.2018. Prin urmare a rămas de achitat suma de 2904,27 lei de către apelantul D.C., pentru realizarea investiţiei „Construire locuinţă P+M" - A.C. nr.23/17.06.2013, creanţă compusă din:121,75 -penalităţi aplicate cotei de 0,1%; 1391,26 lei cota de 0,7% ;1391,26 lei penalităţi aplicate cotei de 0,7%.

Aşa cum a argumentat şi instanţa de fond, susţinerile apelantului potrivit cărora nu a fost somat şi nu a cunoscut ca avea obligaţia de a achita cotele în cauză nu sunt de natura să îl exonereze pe acesta de obligaţia ce ii incumbă, acesta neputând invoca în favoarea sa necunoaşterea legii, cotele de regularizare indicate anterior şi penalităţile de întârziere aferente fiind prevăzute de lege.

Aşa cum a arătat şi la instanţa de fond, în conformitate cu prevederile art. 76 Normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, aprobate prin Ordinul MDRT nr.839/2009- Operatiuni privind obligaţiile investitorilor/beneficiarilor fata de autorităţi, acesta avea următoarele obligaţii: „(1)Anunţarea finalizării lucrărilor de construcţii autorizate

S-a adus la cunoştinţă emitentului autorizaţiei si Inspectoratului teritorial în construcţii data si ora finalizării lucrărilor de construcţii autorizate, utilizându-se "Formularul-model F.15 - COMUNICARE privind încheierea execuţiei lucrărilor (pentru uzul administraţiei publice), respectiv "Formularul-model F.16 - Comunicare privind încheierea execuţiei lucrărilor" (pentru uzul ISC) puse la dispoziţie de emitentul autorizaţiei împreună cu autorizaţia.

(2) După realizare, pentru punerea în funcţiune a obiectivului de Investiţii, potrivit prevederilor legale în vigoare, prin ariia investitorului/beneficiarului este necesară realizarea următoarelor operaţiuni:

a) Regularizarea taxelor şi cotelor legale

În conformitate cu prevederile art. 267 alin. (14) Ut. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modîfcărite si completările ulterioare, în cel mult 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcţii, odată cu efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor, solicitantul (investitorul/beneficiarul) are obligaţia de a regulariza taxele si cotele legale, în acest scop, investite rut/beneficiarul are obligaţia de a declara la emitentul autorizaţiei valoarea finală (rezultată) a lucrărilor - se pot prezenta documentele doveditoare necesare. Emitentul autorizaţiei Va aplica prevederile art. 267 alin. (14) lit. c) si d) din Legea nr. 571/2003 privind Codujtui fiscal, cu modificările si completările ulterioare si va înştiinţa Inspectoratul de Stat ;în Construcţii despre finalizarea execuţiei lucrărilor, precum si valoarea finală a investiţiei - asa cum a fost calculată la efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor - utilizând "Formularul-model F.16 - Comunicare privind încheierea execuţiei lucrărilor" (pentru uzul SC)„

Potrivit prevederilor art.30 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea 1) Cheltuielile pentru controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism şi autorizarea executării lucrărilor de construcţii se suportă de către investitori, în valoare echivalentă cu o cotă de 0,1% din valoarea lucrărilor autorizate, cu excepţia celor prevăzute la art.3 lit.b) şi a lăcaşelor de cult.

(2)Virarea sumelor stabilite conform dispoziţiilor alin.{1) se face în contul inspectoratelor teritoriale în construcţii, judeţene respectiv al municipiului Bucureşti, după caz, o dată cu transmiterea înştiinţării j privind data începerii lucrărilor, astfel cum se prevede la art.7alin.(8). întârzierea la o dată a cotei prevăzute la alin.di se penalizează cu 0,15% pe zi întârziere, fără a se depăşi suma datorată.

(3) Cota stabilită la art.(1) se aplică şi diferenţelor rezultate din actualizarea valorii lucrărilor autorizate, care se face odată cu recepţia la terminarea lucrărilor.”

În conformitate cu prevederile art. 40 din Legea nr. 10/1995, privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, aplicabilă în cauză :

„(1) Investitorii sau proprietarii vor vira lunar către Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. din subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei o suma echivalentă cu o cotă de 0,70 % din cheltuielile pentru executarea construcţiilor şi a lucrărilor prevăzute la art. 2 şi pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire, cu excepţia proprietarilor, persoane fizice, care execută lucrări de consolidare şi reparaţii la locuinţele din proprietate. Calculul şi virarea sumelor respective se fac eşalonat, concomitent cu plata prestaţiilor (...)”

Aceeaşi obligaţie de regularizare a cotelor se regăseşte şi în autorizaţia de construire, mai exact la punctul B14 unde se menţionează că: titularul autorizaţiei este obligat „sa regularizeze taxe de autorizare ce revine emitentului De asemenea, obligaţia de olată a cotelor de 0.7% izvorăşte din legi speciale ( Legea nr.50/1991 si Legea nr. W/19951 şi nu dintr-o convenţie civilă, ceea ce denotă că, punerea în întârziere operează  de drept având în vedere că, prin dispoziţiile art. 30 din Legea nr.50/1991, respectiv dispoziţiile_art. 40 din Legea nr. 10/1995 coroborate cu art. 76 alin. (2) lit. a) din Normele Metodologice legiuitorul a stabilit un termen limită de plată prin regularizarea acestor cote la data recepţiei la terminarea lucrărilor, inclusiv plata cotelor neachitate, termen de la care, curg penalităţi de întârziere, prin aplicarea unui procent de 0.15 % la fiecare zi, fără a depăşi suma (debitul principali datorată.

Deci, nu Inspectoratul de Stat în Construcţii trebuia să regularizeze cotele si să îi comunice instituţiei  să procedeze la regularizarea cotelor la valoarea finală a investiţiei apelantului, ci acesta trebuia să anunţe finalizarea lucrărilor si în acelaşi timp  să solicite intimatului  să procedeze la regularizarea cotelor la valoarea finală a investiţiei.

În prezent, reclamantul a achitat doar cota de 0,1% regularizată, respectiv suma de  121,75  plătită  cu ordinul de Plată nr.1/15.11.2018, conform extrasului din 16.11.2018 , operaţiune pe promovării acţiunii în instanţă.

Pentru considerentele arătate a solicitat respingerea ca neîntemeiat a apelului formulat.

În susţinerea întâmpinării, a solicitat proba  cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.

În drept, au fost invocte dispoziţiile Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, HG nr. 273/1994, art.107, art. 148 şi următoarele din Codul de Procedură Civilă, art. 30 al O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, Codul Fiscal, Codul de procedură fiscală, Legea nr. 329/2009.

Deliberând asupra apelului, Tribunalul reţine următoarele:

Potrivit art. 40 din Legea nr. 10 din 18 ianuarie 1995 privind calitatea în construcţii, astfel cum era în vigoare la momentul întocmirii procesului-verbal de recepţie, ”cheltuielile necesare pentru elaborarea reglementărilor tehnice şi pentru inspecţia statului pentru controlul calităţii lucrărilor de construcţii se suportă de către investitori sau proprietari prin virarea unei sume echivalente cu o cotă de 0,70% din cheltuielile pentru lucrările prevăzute la art. 2. Calculul şi virarea sumelor respective se fac eşalonat, concomitent cu plata lucrărilor. Fondurile respective se utilizează 30% pentru elaborarea reglementărilor tehnice şi 70% pentru controlul statului. (2) Întârzierile la plată a cotelor de către investitor sau proprietar, prevăzute la alin. 1, se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăşi suma datorată.

Potrivit art. 30 din  Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii – Republicată, ”(1)Cheltuielile pentru controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism şi autorizarea executării lucrărilor de construcţii se suportă de către investitori, în valoare echivalentă cu o cotă de 0,1 % din valoarea lucrărilor autorizate, cu excepţia celor prevăzute la art. 3 lit. b) şi a lăcaşurilor de cult. (2)Virarea sumelor stabilite conform dispoziţiilor alin. (1) se face în contul inspectoratelor teritoriale în construcţii, judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, după caz, o dată cu transmiterea înştiinţării privind data începerii lucrărilor, astfel cum se prevede la art. 7 alin. (8). Întârzierea la plată a cotei prevăzute la alin. (1) se penalizează cu 0,15 % pe zi de întârziere, fără a se depăşi suma datorată. Disponibilităţile la finele anului din veniturile extrabugetare se reportează în anul următor şi au aceeaşi destinaţie. (3)Cota stabilită la alin. (1) se aplică şi diferenţelor rezultate din actualizarea valorii lucrărilor autorizate, care se face o dată cu recepţia la terminarea lucrărilor.

Raportând aceste considerente de ordin teoretic la datele de fapt ale speţei, rezultă că faţă de valoarea finală a lucrării – 198.752 lei consemnată în procesul-verbal final de recepţie (fila 23 dosar fond), apelantul – pârât D.C. avea obligaţia de a achita două sume către ISC: pe de o parte, cota de 0,7 %, conform art. 40 din Legea nr. 10/1995, adică 0,7% din 198.752 lei = 1391,26 lei, la care se adaugă penalităţi de 0,15 %/zi, care nu pot depăşi cuantumul debitului principal =1391,26 lei iar pe de altă parte, cota de 0,1%, conform art. 30 din Legea nr. 50/1991, adică 0,1% din 198.752 lei = 198,75 lei, la care se adaugă penalităţile de 0,15 %/zi, care nu pot depăşi cuantumul debitului principal = 121,75 lei.

Suma de 198,75 lei a fost achitată de către pârât în două tranşe: la începutul lucrării, 77 lei, dedusă de reclamant din totalul creanţei şi diferenţa de 121,75 lei, achitată prin O.P. nr. 01/15.11.2018 (fila 85 dosar fond).

Rezultă din însumarea contribuţiilor datorate şi luând în calcul sumele achitate, un debit de 2904,27 lei, compus din 1391,26 lei + 1391,26 lei + 121,75 lei, exact suma la care a fost obligat apelantul – pârât prin sentinţa criticată.

Aşadar sunt nefondate criticile privind cuantumul sumei datorate, după cum tot nefondate sunt şi motivele din apel referitoare la lipsa unor dovezi de comunicare a somaţiei.

Potrivit art. 76 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, aprobate prin Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009 care reglementează operaţiunile privind obligaţiile investitorilor/beneficiarilor faţă de autorităţi, după obţinerea autorizaţiei de construire în vederea executării lucrărilor, investitorul/beneficiarul are obligaţia de a anunţa  începerea lucrărilor de construcţii autorizate, finalizarea lor iar după realizare, pentru punerea în funcţiune a obiectivului de investiţii, potrivit prevederilor legale în vigoare, prin grija investitorului/beneficiarului, acesta, în conformitate cu prevederile art. 267 alin. (14) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în cel mult 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcţii, odată cu efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor, are obligaţia de a regulariza taxele şi cotele legale. În acest scop, investitorul/beneficiarul are obligaţia de a declara la emitentul autorizaţiei valoarea finală (rezultată) a lucrărilor - se pot prezenta documentele doveditoare necesare.Emitentul autorizaţiei va aplica prevederile art. 267 alin. (14) lit. c) şi d) din Legea nr. 571/2003 privind Codului fiscal, cu modificările şi completările ulterioare şi va înştiinţa Inspectoratul de Stat în Construcţii despre finalizarea execuţiei lucrărilor, precum şi valoarea finală a investiţiei - aşa cum a fost calculată la efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor - utilizând "Formularul-model F.16 - Comunicare privind încheierea execuţiei lucrărilor" (pentru uzul ISC).

Aşadar, apelantul nu poate susţine că nu a cunoscut faptul că la finalizarea lucrării are de plătit nişte cote legale către ISC. Despre această obligaţie se face menţiune chiar în autorizaţia de construcţie nr. 23/17.06.2013 (fila 13) unde la pct. B.3 se arată că titularul este obligat să anunţe data finalizării lucrărilor autorizate prin trimiterea înştiinţării conform formularului anexat autorizaţiei la ISC al judeţului, odată cu convocarea comisiei de recepţie.

Sumele de 385 lei şi 609 lei reprezintă taxă autorizare de construcţie şi reactualizare autorizaţie, neavând legătură cu obligaţiile de plată către Inspectoratul de Stat în Construcţii. De altfel, în chitanţele de plată a acestor sume, aflate la fila 32 dosar fond, se menţionează natura acestor sume şi împrejurarea că se achită în contul Primăriei Dăbuleni, având deci altă destinaţie şi beneficiar decât cele la care se referă art. 30 din Legea nr. 50/1991 şi art. 40 din Legea nr. 10/1995.

Este nerelevantă împrejurarea că intimatul ISC nu i-a comunicat adresa nr. 7938/15.03.2017 întrucât apelantul – pârât cunoştea obligaţia sa de a achita aceste cote la finalizarea lucrării. Chiar în cererea înregistrată sub nr. 14669/09.07.2013, formulată către ISC, prin care D.C. aducea la cunoştinţă că la data de 18.06.2013 vor începe lucrările de construcţii autorizate, se menţiona în cuprinsul formularului tipizat însuşit prin semnătură că anexează în copie dovada achitării cotei de 0,1 % din valoarea lucrărilor autorizate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991, republicată.

Este de necontestat că prin prevederile art. 30 din Legea nr. 50/1991, coroborate cu dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 10/1995 şi art. 76 alin. (2) lit. a din Normele metodologice mai sus amintite, legiuitorul a stabilit ca termenul limită de plată a regularizării acestor cote să fie data recepţiei lucrărilor, de la care se calculează penalităţi de întârziere prin aplicarea unui procent de 0,15% fără a se depăşi debitul principal, fiind în sarcina apelantului obligaţia de a anunţa finalizarea lucrărilor în vederea regularizării cotelor la valoarea finală a investiţiei.

Având în vedere considerentele expuse, Tribunalul, în baza art. 480 alin. (1) Noul Cod de Procedură Civilă, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge apelul formulat de pârâtul D.C.,  cu domiciliul în ..., împotriva  sentinţei civile nr. 4900/19.04.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. ..., în contradictoriu cu reclamantul I.S.C. PENTRU I.R.C. S-V O. cu sediul ...,  ca nefondat.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la sediul Tribunalului Dolj.

Pronunţată în şedinţa publică de la 13 Noiembrie 2020.

Preşedinte,

 Judecător,

Grefier,

Red.jud....

12.12.2020

Tehn.S.V/4 ex.

Jud.fond...

Domenii speta

Spete similare