Anulare act administrativ

DREPT ADMINISTRATIV

Anulare act administrativ

- art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă

- art. 16 indice 1 din Legea 554/2004

În condițiile în care prin anularea actului administrativ atacat ar fi afectate și interesele unor terțe persoane, sunt aplicabile prevederile art. 16 indice 1 din Legea 554/2004, care statuează că atunci „când raportul juridic dedus judecății o impune, instanța de contencios administrativ va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului și instanța apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunța în fond”. În plus, fiind o procedură contencioasă, introducerea în cauză a altei persoane se face în condițiile prevăzute de art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă.

Prin urmare, instanța de fond trebuia să facă aplicarea acestor dispoziții legale și să pună în discuția părților necesitatea clarificării cadrului procesual sub aspectul părților, având în vedere obiectul acțiunii, împrejurarea că actul atacat produce efecte și față de gestionarul fondului cinegetic, iar reclamantul a contestat modul de îndeplinire a obligațiilor de către gestionarul fondului, iar ulterior exprimării poziției procesuale a părților cu privire la această chestiune, fie să dispună citarea Asociației de Vânătoare (...), fie să respingă cererea fără a analiza fondul acesteia.

Or, ignorând prevederile art. 161 din Legea 554/2004 și art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de fond a încălcat o normă procedurală care atrage sancțiunea nulității hotărârii, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 18 din 13 ianuarie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, Curtea a constatat următoarele:

1. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. (...)/CA din 24.07.2020 Tribunalul (...) a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Apelor și Pădurilor în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră (...) și PFA  și a obligat reclamantul să achite pârâtului PFA (P) suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că din interpretarea art. 13 alin. 2 lit. a) și art. 2 din Anexa nr. 4 la HG nr. 1679 /2008, în vigoare la data constatării pagubei, rezultă că stabilirea culpei proprietarului culturii prezintă relevanță, numai dacă se stabilește că gestionarul fondului de vânătoare și-a îndeplinit integral obligațiile ce îi incubă potrivit anexei 4 la HG nr. 1679/2008.

Potrivit procesului verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole și silvice nr. (...)/17.08.2017 contestat în prezentul dosar, atât administratorul fondului de vânătoare AJVPS (...), cât și proprietarul culturii, pârâtul PFA (P), și-au îndeplinit obligațiile.

În primul rând, reclamanta afirmă că nu s-au respectat în totalitate prevederile art. 7 lit. b) din HG nr. 1679/2008.

Instanța a reținut că o eventuală culpă a comisiei privind întocmirea dosarului, nu este de natură că invalideze dreptul de despăgubiri al persoanei păgubite pârâtul PFA (P). Apoi a reținut că deși la dosarul cauzei nu se regăsesc în totalitate dovezile de convocare a comisiei speciale constituite în temeiul art. 3 din HG nr. 1679/2008, reclamanta nu a arătat care este vătămarea produsă de acest fapt, de natura să determine anularea actului juridic. În speță, nu s-a invocat nulitatea actelor juridice pentru lipsa cvorumului sau a majorității prescrise de actul normativ incident pentru luarea deciziei deci s-a concluzionat că această comisie a fost legal constituită.

O altă critică se referă la încălcarea prevederilor art. 1 și 3 din Anexa 3 la HG nr. 1679/2008 în sensul că de la dosar lipsesc mai multe documente.

Contrar susținerilor reclamantului, instanța a reținut că pârâtul PFA (P) și-a îndeplinit obligația de declarare a culturilor în Registrul Agricol 2015 - 2019 al Comunei (C), fapt confirmat în procesul verbal de constatare, în baza verificărilor făcute de consilierul specialist agricol al comunei (C), membru al comisiei.

A mai reținut că, contrar susținerilor reclamantului, declararea terenului și a culturilor în registrul agricol, potrivit evidențelor acestuia, face dovada îndeplinirii obligației de declarare, nefiind necesare alte formalități, ori detalii, cum ar fi de exemplu indicarea numărului topografic, dacă înregistrările în registru nu se fac în baza acestei evidențe.

Următoarele critici se referă, în esență, la modalitatea de îndeplinire a obligațiilor ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice pentru prevenirea pagubelor ce pot fi cauzate de exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, critică ce a fost respinsă, pe de o parte, pentru că art. 1 și art. 3 din Anexa 3 a căror nerespectare este invocată de reclamantă nu stabilesc nici o obligație în sarcina gestionarilor fondurilor cinegetice, iar proprietarii culturilor agricole nu pot fi răspunzători pentru îndeplinirea/neîndeplinirea de către gestionarii fondurilor cinegetice a obligaților lor.

Pe de altă parte, s-a reținut că, prin procesul verbal nr. (...)/ 17.08.2017 Comisia de constatare și evaluare a pagubelor a reținut îndeplinirea integrală a obligației de recoltare a numărului de exemplare aprobat pentru sezonul de vânătoare anterior producerii pagubei, îndeplinirea obligației de asigurare și administrare hranei complementară pentru exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, în scopul menținerii acestora în zonele de hrănire și pentru abaterea de la culturile agricole sau silvice, îndeplinirea obligației de executare de acțiuni de îndepărtare a exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic din zonele expuse, îndeplinirea obligației de a vâna cu prioritate, în condițiile legii, în locurile unde se produc pagube, acele exemplare din speciile de faună de interes cinegetic care produc pagube sau care reprezintă un potențial pericol de producere a pagubelor astfel, se menționează că numărul de 20 exemplare mistreț aprobat pentru a fi recoltat în sezonul de vânătoare 2016 - 2017 pe fondul cinegetic (...), a fost realizat integral și, de asemenea, numărul de 5 exemplare aprobat în baza solicitării pentru suplimentarea cotelor de recoltă a fost recoltat integral prin autorizația de vânătoare colectivă tip A seria ACA nr. (...).

Legat de neprecizarea datei la care s-a produs paguba, instanța de fond a reținut că pe prima pagină a procesului verbal se menționează că: “anterior zilei de 16.08.2017, conform precizărilor reprezentantului legal al proprietarului culturii au fost cauzate pagube, produse de porci mistreți (Sus scrofa)”.

Din coroborarea întregii probațiuni, instanța a reținut că pârâtul PFA (P), în calitate de proprietar al culturilor distruse, și-a îndeplinit în totalitate obligațiile prevăzute în anexa nr. 3 din HG nr. 1679/2008.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs recurentul-reclamant Ministerul Apelor și Pădurilor, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material în conformitate cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.

Motivele pentru care a solicitat cenzura deciziei sunt arătate atât prin cererea de chemare în judecată, dar și aspecte având ca temei nerespectarea condițiilor impuse de legislație cu privire la întocmirea procesului-verbal de către Comisia prevăzută la art. 3 alin. (1) din Hotărâre.

Față de dispozițiile art. 3 din Hotărâre, a arătat că nu se impune validarea procesului-verbal de evaluare a despăgubirilor solicitate de persoana păgubită prin decizie, decât dacă au fost respectate toate condițiile cerute prin cadrul legal, care presupune anumite etape premergătoare plății efective a acestora, respectiv modalitatea de constituire a comisiei și modalitatea de întocmire a procesului-verbal, verificarea de către aceasta a înscrisurilor care trebuie depuse de către persoana păgubită și de către gestionarul fondului cinegetic, iar apoi aprobarea sau refuzul aprobării procesului-verbal prin decizie a inspectorului-șef al gărzii forestiere.

Obligația de plată în sarcina autorității publice centrale care răspunde de silvicultură nu se naște odată cu întrunirea comisiei prevăzute de lege, ci ea derivă din decizia emisă de organul competent, respectiv garda forestieră.

Până la plata efectivă a despăgubirilor către beneficiar, trebuie parcurse și verificate de către garda forestieră toate etapele și elementele ce sunt cuprinse în mod expres în hotărâre.

Din analiza documentației ce însoțește decizia contestată rezultă faptul că nu s-au respectat în totalitate prevederile art. 7 lit. b) din H.G. nr. 1679/2008.

În Procesul-verbal nr. (...)/17.08.2017 este menționată sesizarea persoanei păgubite nr. (...)/23.06.2017, înregistrată la Primăria (C), sesizare care nu se regăsește în documentele suport ale Deciziei nr. (...)/17.08.2017 a inspectorului șef al Gărzii Forestiere (...). De asemenea raportat la aceasta, nu se regăsesc documentele prin care, prin grija primarului comunei (C), au fost convocați membrii comisiei, persoana păgubită, precum și reprezentantul gestionarului fondului cinegetic nr. (...).

În conformitate cu anexa nr. 1 pct. II și III coroborat cu prevederile art. 1 și 3 din anexa nr. 3 la H.G. nr. 1679/2008 trebuiau depuse, însă lipsesc, următoarele documente:

- înscrisurile care atestă declararea și înregistrarea de către proprietar, potrivit Legii, a suprafeței pe care s-a înființat cultura agricolă afectată;

- procesul-verbal nr. (...)/17.08.2017 nu menționează data producerii pagubei, sesizarea persoanei păgubite nr. (...)/23.06.2017, care ar trebui să ofere informații despre momentul descoperirii pagubei;

- în Procesele-verbale nr. (...)/09.08.2017 și nr. (...)/27.07.2017, de îndepărtare a vânatului de pe fondul de vânătoare nr. (...), se consemnează faptul că, culturile din zonă nu sunt păzite de proprietari și nici prevăzute cu mijloace de îndepărtare a exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic.

- Toate documentele anexate și menționate în Procesul-verbal nr. (...)/17.08.2017, cu referire la îndeplinirea obligației gestionarului de a asigura și a administra hrană complementară pentru exemplarele din specia mistreț, sunt irelevante întrucât nu respectă prevederile art. 3 lit. b) din anexa nr. 4 la H.G. nr. 1679/2008.

- Procesul-verbal nr. (...)/17.08.2017 nu respectă prevederile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 407/2006;

- Procesul-verbal nr. (...)/17.08.2017 nu respectă modelul prevăzut de anexa nr. 1 la H.G. nr. 1679/2008, neprecizând data la care s-a descoperit paguba.

Contrar prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1679/2008, comisia nu stabilește în procesul-verbal mai sus menționat, persoana juridică obligată să suporte paguba produsă de exemplare din specia mistreț (Sus scrofa), culturilor agricole.

Deși art. 7 lit. (c) din Hotărâre prevede în mod expres că dosarul constituit de către comisie trebuie sa conțină “înscrisuri pentru dovedirea îndeplinirii obligațiilor ce revin persoanei păgubite și/sau gestionarului faunei cinegetice de pe cuprinsul fondului cinegetic, conform pct. II și III din anexa nr. 1, respectiv pct. II și III din anexa nr. 2”, instanța de fond nu a ținut cont de lipsa acestora de la dosar.

Raportat la cele anterior menționate, a arătat că, la emiterea deciziei contestate, nu au fost respectate prevederile art. 8 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 2 din anexa nr. 4 din H.G. nr. 1679/2008, deoarece nici proprietarul culturilor agricole și nici gestionarul fondului cinegetic nu și-au îndeplinit în totalitate obligațiile pentru prevenirea pagubelor cauzate de exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, prevăzute în anexele nr. 3 și 4 din Hotărâre.

În drept, a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, ale Legii nr.554/2004, ale H.G. nr.1679/2008, ale Legii nr.407/2006 și ale oricărui alt act normativ incident.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata Garda Forestieră (...), prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală.

În esență, arată intimata că, din coroborarea întregii probațiuni, instanța de fond a reținut, așa cum s-a consemnat în Procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole și silvice nr. (...)/16.08.2017, completat, că pârâtul PFA (P), în calitate de proprietar al culturilor distruse, și-a îndeplinit în totalitate obligațiile prevăzute în anexa nr. 3 din HG nr. 1679/2008.

Din moment ce comisia a stabilit că răspunderea civilă nu revine nici păgubitului și nici gestionarului, comisia fiind de părere că ambele părți și-au îndeplinit obligațiile, obligația de plată revine reclamantului, M.A.P., astfel cum prevede art. 13 alin. (3) din Legea nr. 407/2006.

4. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate de recurent și a motivului de casare pus în discuție din oficiu, Curtea a reținut următoarele:

Recurentul-reclamant Ministerul Apelor și Pădurilor a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea Deciziei nr. (...)/17.08.2017, prin care s-a aprobat procesul-verbal nr. (...)/ 17.08.2017, de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole deținute de persoana păgubită PFA (P).

Prin procesul verbal anterior menționat s-a constatat că a fost afectată cultura de cartofi pentru sămânță a PFA (P), respectiv o suprafață de 1,23 ha situată în localitatea (L), comuna (C), localizată în blocul fizic 855, parcela 5b (vătămată în proporție de 90%) și în blocul fizic 852, parcela 4a (vătămată în proporție de 30%), paguba totală fiind de 5.496,66 lei (conform cap. VI din procesul verbal).

S-a reținut că atât proprietarul culturii PFA (P), cât și gestionarul faunei cinegetice Asociației de Vânătoare (...) și-au îndeplinit obligațiile prevăzute de lege în sarcina lor, stabilindu-se că răspunderea pentru repararea prejudiciului revine recurentului-reclamant.

Sentința primei instanțe a fost criticată de recurentul-reclamant din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, iar instanța de recurs a pus în discuție, din oficiu, incidența motivului de casare prevăzut de pct. 5 din același act normativ, având în vedere că în litigiu nu a fost citat și gestionarul faunei cinegetice Asociației de Vânătoare (...), deși actul administrativ contestat produce efecte și față de el, iar reclamantul a contestat aspectele stabilite cu privire la modul de îndeplinire a obligațiilor de către acesta.

Având în vedere aspectele de nelegalitate invocate în susținerea incidenței celor două motive de casare, s-a impus a fi analizat cu prioritate motivul de recurs pus în discuție din oficiu.

Curtea a constatat că în mod greșit a soluționat instanța de fond cererea fără a fi citate în cauză toate părțile interesate de punerea în executare a actului administrativ a cărui anulare se solicită.

Astfel, instanța de control judiciar a constatat că procesul verbal aprobat prin decizia contestată a stabilit că proprietarul culturii și gestionarul fondului cinegetic și-au îndeplinit toate obligațiile legale, astfel că răspunderea civilă pentru repararea pagubei revine recurentului reclamant.

Potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 407/2006 despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 1 se suportă după cum urmează:

a) pentru pagubele produse în fondurile cinegetice și în intravilan – de gestionarul faunei cinegetice de pe cuprinsul fondurilor cinegetice în cauză, dacă acesta nu și-a îndeplinit obligațiile pentru prevenirea pagubelor;

b) pentru pagubele produse în ariile naturale protejate, neincluse în fonduri cinegetice sau în care vânătoarea nu este admisă – de autoritatea publică centrată pentru protecția mediului, din bugetul aprobat cu această destinație.

c) pentru situațiile în care atât gestionarul, cât și proprietarii de culturi agricole, silvice și de animale domestice și-au îndeplinit toate obligațiile pentru prevenirea pagubelor, despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, din bugetul aprobat cu această destinație.

Prin urmare, conform acestor dispoziții legale răspunderea civilă poate reveni atât proprietarului, cât și gestionarului faunei cinegetice de pe cuprinsul fondurilor cinegetice în cauză, în funcție de modul în care și-au îndeplinit obligațiile pentru prevenirea pagubelor, și abia în subsidiar se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.

În consecință, măsura anulării actului administrativ contestat, întemeiată pe o eventuală stabilire a neîndeplinirii obligațiilor ce îi reveneau proprietarului sau gestionarului fondului cinegetic, este de natură să afecteze în mod evident interesele unui persoane ce nu a fost parte în cauză, în speță Asociația de Vânătoare (...), destinatar al actului contestat.

În aceste condiții, în care prin anularea actului administrativ atacat ar putea fi afectate și interesele unor terțe persoane, sunt aplicabile prevederile art. 16 indice 1 din Legea 554/2004, care statuează că atunci „când raportul juridic dedus judecății o impune, instanța de contencios administrativ va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului și instanța apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunța în fond”. În plus, fiind o procedură contencioasă, introducerea în cauză a altei persoane se face în condițiile prevăzute de art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă.

Prin urmare, instanța de fond trebuia să facă aplicarea acestor dispoziții legale și să pună în discuția părților necesitatea clarificării cadrului procesual sub aspectul părților, având în vedere obiectul acțiunii, împrejurarea că actul atacat produce efecte și față de gestionarul fondului cinegetic, iar reclamantul a contestat modul de îndeplinire a obligațiilor de către gestionarul fondului, iar ulterior exprimării poziției procesuale a părților cu privire la această chestiune, fie să dispună citarea Asociației de Vânătoare (...), fie să respingă cererea fără a analiza fondul acesteia.

Or, ignorând prevederile art. 161 din Legea 554/2004 și art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de fond a încălcat o normă procedurală care atrage sancțiunea nulității hotărârii, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă.

Curtea a constatat că în aceste condiții judecata în fața instanței de fond s-a făcut în lipsa unei persoane care ar fi trebuit să fie parte în dosar și care nu a fost legal citată, fiind astfel incident motivul de casare cu trimitere prevăzut de art. 498 alin. 2 Cod procedură civilă.

Reținând incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă, ce justifică trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța nu a mai analizat motivele de casare întemeiate pe art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă invocate de recurent.

Prin urmare, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 498 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul (...).

În rejudecare, instanța de fond va proceda la lămurirea cadrului procesual sub aspectul părților, ținând seama de prevederile art. 161 din Legea 554/2004 și art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă, precum și de considerentele prezentei decizii.

Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecare.

Domenii speta

Spete similare