Angajatorul trebuie să dovedească conf. art.272 din c.m. atât efectuarea cursurilor de pregătire profesională în condițiile prev. de lege, cât şi prejudiciul pe care l-a suferit prin plecarea salariatului mai înainte de expirarea term. de 5 ani

Prin acţiunea înregistrată la data de 19.11.2019 pe rolul Tribunalului Dolj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, reclamanta SC M... C...I... SRL, în contradictoriu cu pârâtul G.V.A., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2569,6 Euro, echivalentul în lei, la cursul monedei euro din momentul plăţii efective, reprezentând contravaloarea cursului de pregătire profesională la care a participat acesta în perioada 01.11.2015-29.02.2016  inclusiv, conform Actului adiţional nr.2602/01.11.2015 la Contractul individual de muncă, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, pârâtul a fost angajatul societăţii reclamante, aşa cum rezultă din contractul individual de muncă nr. 3714/27.10.2014, fişa postului şi din celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei.

În perioada 01.11.2015-29.02.2016, societatea reclamantă a iniţiat şi finanţat participarea pârâtului la un curs de formare profesională cu o durată de 480 ore, pârâtul obligându-se la data de 01.11.2015 prin Actul Adiţional nr. 2602, art. 5, să nu aibă iniţiativa încetării contractului individual de muncă încheiat cu SC M... C... I... SRL pe o durată de 5 ani, de la data terminării cursului de pregătire profesională.

Conform art. 6 din Actul Adiţional 2602/01.11.2015, "în cazul în care angajatul nu respectă obligaţia stipulată la art. 5, va suporta toate cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată."

La data de 30.06.2017, pârâtul şi-a depus demisia întregistrată sub nr.3519/2017 iar  reclamanta  a emis Decizia nr.504/2017 privind prin demisie a contractului individual de muncă.

La data de 03.07.2017 a fost notificat de către unitate să restituie suma prin Notificarea nr. 3643.

Reclamanta invocă dispoziţiile art. 196 alin. 2 din Codul Muncii, potrivit cărora "Modalitatea concretă de formare profesională, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata formării profesionale, precum şi orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligaţiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, se stabilesc prin acordul părţilor şi fac obiectul unor acte adiţionale la contractele individuale de muncă", precum şi pe cele ale art. 198 alin. 1 din Codul Muncii, conform cărora "Salariaţii care au beneficiat de un curs sau stagiu de formare profesională, nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă pentru o perioadă stabilită prin act adiţional", ale art. 198 alin. 2 "Durata obligaţiei salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuieli ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile salariatului, ulterior formării profesionale, se stabilesc prin act adiţional la contractul individual de muncă", precum şi ale art. 196 alin. 3 "nerespectarea de către salariat a dispoziţiei prevăzute la alin.1 determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă".

Temeiul de drept îl stabileşte ca fiind dispoziţiile art. 196-198 Codul Muncii, art. 1270 Codul Civil, art.453 C.P.CIV..

În scop probator a depus, în copie: Notificarea nr. 3643/03.07.2017, Decizia nr.504/ 2017, contractul individual de muncă nr. 3714/27.10.2014, fişa postului, Actul Adiţional nr. 2602/01.11.2015, Actul Adiţional nr.2601/01.11.2015, Actul adiţional nr.2530/01.11.2015, cererea demisie înregistzrată sub nr. 3519/30.06.2017, Decizia nr.504/03.07.2017, nota de lichidare nr.3521/30.06.2017 şi chitanţă onorariu avocat.

În temeiul art. 411 alin.1 pct. 2 Cod Procedură Civilă solicită judecarea şi în lipsă.

Pârâtul, la data de 09.12.2019, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată motivat de faptul că nu a participat la nici un curs de formare profesională şi nici nu a primit certificat de absolvire sau atestat de calificare.

La data de 25.05.2020, reclamanta prin apărător a depus practică juridică .

Instanţa, la termenul din data de 25.05.2020, a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri, ca fiind utilă soluţionării cauzei, respectiv înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată, şi în raport de dispoziţiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, a declarat încheiată cercetarea judecătorească şi a reţinut cauza în pronunţare.

 Prin sentinţa nr.626/25.05.2020 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.8404/63/ 2019, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC M...C.... I... SRL, în contradictoriu cu pârâtul G.V.A., a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea sumei de 2569,6 euro reprezentând contravaloare curs pregătire profesională, la cursul monedei euro din momentul executării şi la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli  judecată.

Împotriva sentinţei nr... pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr..., a declarat apel pârâtul C.V.A.

Prin decizia nr... pronunţată în dosarul nr..., Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de pârâtul GVA împotriva sentinţei nr... pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr...., în contradictoriu cu  intimata reclamantă SC M... C... I... SRL, a anulat sentinţa civilă  şi a trimis cauza  pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.

Pe rolul Tribunalului Dolj, cauza a fost înregistrată sub nr...

La data de 24.11.2020, reclamantul a depus la dosar note scrise, prin care învederează că  deşi,  angajatorului îi revine obligaţia dovedirii atât a efectuării efective a cursului, cât şi a prejudiciului reprezentat de cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională, acesta nu a dovedit acest aspect şi nici nu ar fi posibilă o astfel de dovadă, în condiţiile în care cursul nu a avut loc, astfel încât clauza din actul adiţional referitoare la suportarea cheltuielilor  ocazionate de curs şi care este contrară disp. art.38 din C.muncii, nu poate angaja răspunderea  patrimonială a pârâtului  în temeiul ei.

Învederează că în doctrina juridică, s-a statuat că angajatorul trebuie să aibă posesiunea dovezii certe a suportării/ plăţii efective a costurilor de formare profesională a angajatului, pentru că, în  caz contrar, se impune a nu fi primită eventuala pretenţie a acestuia  privind obligarea salariatului/fostului salariat la plata sumei solicitată cu titlu de despăgubiri reprezentând c/val. cursurilor de pregătire profesională.

În acest sens, reclamanta trebuia să depună la dosar înscrisuri, dovezi, scripte, respectiv acte de virament bancar, facturi, chitanţe, ordine de plată, care să ateste plata efectivă a c/val cursurilor/stagiului de practică şi specializare.

Mai mult, este obligatorie cerinţa documentată a finalizării procedurii formării profesionale, cu consecinţa emiterii certificatului sau atestatului de calificare sau de absolvire cu recunoaştere naţională şi/sau a certificatului de competente profesionale dobândite de către salariat, or, în cauza de faţă, un asemenea certificat nu a fost emis şi înmânat pârâtului .

 A anexat, în copie, contracte de muncă temporară nr.263423/05.07.2017 şi nr. T3425001/30.10.2019 şi contracte individuale de muncă nr.3195/12.10.2017 şi nr.485/21.04.2020.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanta constată următoarele:

Pârâtul a fost angajatul societăţii reclamante, iniţial cu contract individual de muncă nr. 3714/27.10.2014 pe perioada determinată, în meseria de muncitor necalificat, apoi cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată şi contract de muncă temporară, în meseria de montator subansamble şi operator montaj linii automate, aşa cum rezultă din contractele individuale de muncă nr.3195/12.10.2017 şi nr.485/21.04.2020 şi în meseria de montator subansamble şi operator la maşini-unelte semiautomate, aşa cum rezulta din contractele de muncă temporară nr.263423/05.07.2017 şi nr.T3425001/30.10.2019.

Contract individual de muncă a încetat, în temeiul art 87 alin (7) Codul muncii la data de 03.07.2017.

Pe parcursul derulării relaţiilor de muncă, societatea reclamantă a susţinut că, în perioada 01.11.2015-29.02.2016, a organizat un curs de formare profesională cu durata de 480 de ore, iar prin actul adiţional nr 2602/01.11.2015, angajatorul s-a obligat, aşa cum rezultă din art.4, să suporte c/val. cursului de pregătire profesională în sumă de 3500 Euro, dacă pe o durată de 5 ani de la terminarea cursului de pregătire, pârâtul nu va iniţia încetarea contractului individual de muncă.

Conform art.6 din actul adiţional nr.2602/01.11.2015, în cazul în care angajatul nu respectă obligaţia stipulată la art.5, va suporta cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită.

Conform art.194 din Codul muncii, angajatorii au obligaţia de a asigura participarea la programe de formare profesională a salariaţilor.

Modalitatea concretă de formare profesională, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata formării profesionale, precum şi orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligaţiile contractuale ale salariaţilor în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, se stabilesc prin acordul părţilor şi fac obiectul unor acte adiţionale la contractele individuale de muncă.

In aplicarea disp. art 128 din Tratatul CEE, Consiliul European a emis decizia în 2 aprilie 1963(63/66/CEE) prin care a stabilit principiile generale în materia formării profesionale. Această decizie prevede dreptul fiecărei persoane de a-şi alege în mod liber profesia de a primi pregătirea profesională adecvată, de a se perfecţiona şi adapta profesional ori de câte ori este necesar.

Potrivit art.196 din Codul muncii, formarea profesională individualizată se stabileşte de angajator împreună cu salariatul în cauză, necesitând în acest sens acordul părţilor, iar drepturile şi obligaţiile părţilor în legătură cu desfăşurarea acesteia, durata şi orice alte aspecte privitoare la formarea profesională fac obiectul unui "act adiţional" la contractul individual de muncă.

Referitor la cheltuielile ocazionate cu participarea salariatului la formarea profesională iniţiată de angajator, art.197 din Codul muncii instituie regula potrivit căreia angajatorul suportă toate cheltuielile de formare profesională, iar art.198 din Codul muncii instituie obligaţia salariatului la suportarea cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, în cazul în care denunţă contractul de muncă în perioada stabilită în actul adiţional.

Angajatorul are dreptul de a cere şi de a obţine obligarea salariatului la restituirea cheltuielilor ocazionate cu pregătirea profesională numai în condiţiile prevăzute de art 194 din Codul muncii, care stabilesc că suportă cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională numai salariaţii care au beneficiat de un curs sau stagiu de formare profesională şi care au iniţiativa  încetării contractului individual de muncă mai înainte de expirare a termenului prevăzut în actul adiţional.

In acest context, obligaţia legală de restituire în sarcina salariatului intervine numai dacă a beneficiat de un curs sau stagiu de pregătire profesională.

Angajatorul trebuie să dovedească în conformitate cu prevederile art.272 din Codul muncii atât efectuarea cursurilor de pregătire profesională în condiţiile prevăzute de lege, cât şi prejudiciul pe care l-a suferit prin plecarea salariatului mai înainte de expirarea termenului de 5 ani, prejudiciu reprezentat de cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională.

De asemenea, formarea profesională a salariaţilor se realizează în cadrul a două componente: ale sistemului naţional de formare profesională, sistemul naţional de învăţământ şi modalităţile de formare profesională organizate potrivit legii, în afara sistemului naţional de învăţământ.

Art.12 din OG 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, stabileşte că pentru realizarea formării profesionale a propriilor salariaţi angajatorii vor consulta organizaţiile sindicale sau după caz, reprezentanţii salariaţilor în vederea elaborării planurilor de formare profesională în concordanţă cu programele de dezvoltare şi cu strategiile sectoriale şi teritoriale.

Formarea profesională se realizează prin: programe de formare profesională ce cuprind totalitatea activităţilor de pregătire teoretică şi/sau practică în vederea realizării obiectivelor de formare de competente pentru un anumit domeniu.

 În mod neechivoc formarea profesională a adulţilor, se impune a fi finalizată cu certificate de calificare sau de absolvire cu recunoaştere naţională şi/sau certificate de competenţe profesionale, şi se poate realiza, exclusiv de către entităţi care au calitatea şi prerogativele de furnizori/prestatori de formare profesională.

 Potrivit dispoziţiilor, din acest ultim act normativ OG nr. 129/31.08.2000, formarea profesională a adulţilor se realizează prin programe de formare profesională ce cuprind totalitatea activităţilor de pregătire teoretică şi/sau practică în vederea realizării obiectivelor de formare de competente pentru un anumit domeniu, iar programa de pregătire poate fi structurată pe module cuantificate în credite transferabile. Participanţii la programele de formare profesională susţin examene de absolvire la terminarea stagiilor de pregătire teoretică sau practică, iar examenul de absolvire reprezintă un set de probe teoretice şi/sau practice prin care se constată dobândirea competentelor specifice programului de formare profesională, cu respectarea criteriilor de asigurare a calităţii, în condiţiile în care participanţii la programele de formare profesională nu pot fi obligaţi să participe la alte activităţi decât cele prevăzute în programa de pregătire.

 HG nr. 522/2003[4],  dispune în sensul că formarea profesională, organizată de către angajatori, se finalizează cu certificatele de absolvire iar furnizorii de formare profesională, pot organiza programe de formare profesională finalizate cu documente de absolvire proprii, care nu sunt însă certificate cu recunoaştere naţională.

Formarea profesională şi evaluarea cunoştinţelor se fac pe baza standardelor ocupaţionale, inclusiv prin realizarea de stagiilor de practică şi adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă, şi/sau stagii de specializare în străinătate, aspecte care trebuie certificate inclusiv prin acte adiţionale încheiate şi semnate.

 Se impune inclusiv certificarea calităţii de furnizor de formare profesională a entităţii calificate în materie şi care are prerogative de formare atât teoretică cât şi practică, precum şi cerinţa dar şi condiţia obligatorie a finalizării procedurii formării profesionale, cu consecinţa emiterii certificatului, a atestatului de calificare sau de absolvire cu recunoaştere naţională şi/sau a certificatului de competenţe profesionale dobândite de către salariat, scripte care se impun a se regăsi la mapa profesională, aceasta şi pentru evidenţierea justă a traseului şi evoluţiei profesionale a angajatului, sub aspectul competenţelor şi prerogativelor dobândite.

 Trebuie apreciate ca fiind lipsite de suport juridic şi nu pot fi primite eventuale aprecieri şi susţineri, în încercarea eventuală a motivării atitudinii omisive de a nu emite un document din care să rezulte finalizarea stagiului de formare profesională, decât sub condiţia unei cereri exprese a salariatului, în condiţiile în care prin efectul aplicativ al legislaţiei în materie, această cerinţă obligatorie trebuie realizată în mod efectiv, imperativ şi exclusiv de către formatorul profesional autorizat şi care a organizat şi efectuat stagiul de pregătire, specializare şi formare.

Un alt aspect extrem de important, este circumscris necesităţii şi obligativităţii programei de pregătire şi formare profesională, procedură care se impunea a fi structurată pe module cuantificate inclusiv în credite transferabile etapizat pentru acoperirea în integrum a costurilor corespondente, aspecte tehnice şi procedurale care pot fi stabilite prin acorduri încheiate de către părţile interesate, unde pot fi prevăzute inclusiv prevederi convenţionale privind cheltuielile de cazare şi de transport, părţile interesate putând conveni ca alte eventuale pretenţii din partea acestora referitoare la eforturile din cadrul măsurilor de instruire, chiar să fie compensate.

 Angajatorul trebuie să aibă posesiunea dovezii certe a suportării/plăţii efective a costurilor de formare profesională a angajatului, în caz contrar, nu poate fi primită eventuala pretenţie a acestuia privind obligarea salariatului/fostului salariat la plata sumei solicitată cu titlu despăgubiri reprezentând contravaloarea cursurilor de pregătire profesională, trebuind a fi lămurite fără putere de tăgadă, chiar eventuale şi posibile compensări/compensaţii, natura, felul şi câtimea acestora, astfel stabilite convenţional.

 Trebuie de asemenea produsă şi realizată dovada îndeplinirii certe a obligaţiei de plată certă şi efectivă de către angajator a sumei care este calificată, apreciată şi solicitată cu titlu despăgubiri, aceasta fiind în sarcina şi interesul exclusiv şi evident pecuniar al angajatorului, sens în care trebuie depuse la dosarul cauzei care este dedusă judecăţii şi aprecierii judecătoreşti şi care are ca obiect antrenarea dispozitivă a răspunderii materiale, patrimoniale a fostului angajat, înscrisuri, dovezi, scripte în aceste sens, respectiv acte de virament bancar, facturi, chitanţe, ordine de plată, etc. înaintate pentru plata efectivă a contravalorii cursurilor/ stagiului de practică şi specializare.

În speţă, din analiza actelor existente la dosar, nu rezultă că angajatorul ai fi organizat cursul de formare profesională, iar această activitate s-ar fi desfăşurat în perioada 01.11.2015–29.02.2016, nu rezultă nici certificarea calităţii de furnizor de formare profesională ca entitate calificată în materie şi care are prerogative de formare atât teoretică cât şi practică, reclamanta nedepunând la dosar nici înscrisuri din care să rezulte programul şi tematica acestui curs, nici nu a făcut dovada participării salariatului la aceste cursuri ori a finalizării procedurii formării profesionale, cu consecinţa emiterii certificatului, a atestatului de calificare sau de absolvire, şi nici a dovezii certe a suportării/plăţii efective a costurilor de formare profesională a angajatului.

Este adevărat ca la dosar s-a depus actul adiţional nr.2602/01.11.2015 -fila 12, însă acest act adiţional este de fapt contractul încheiat cu pârâtul, prin care angajatorul se obliga să iniţieze şi să finanţeze integral participarea salariatului la un curs de formare profesională cu o durată de 480 ore, pentru pregătire programator maşini rectilinii tricotat, curs care să se desfăsoare în perioada 01.11.2015-29.02.2016, iar pârâtul salariat s-a obligat să efectueze cursul de formare profesională şi să nu aibă iniţiativa încetării contractului individual de muncă încheiat cu SC M... C... I... SRL  o perioadă de 5 ani de la data terminării cursului de pregătire profesională.

La dosar s-a depus şi actul adiţional nr.2530/01.11.2015-fila 16, prin care salariatului pârât i s-a majorat salariul la suma de 1800 lei, ca urmare a modificării funcţiei din muncitor necalificat în programator producţie.

Este evident, însă, că acest un curs de formare profesională pentru pregătire programator maşini rectilinii tricotat nu s-a ţinut, după cum rezultă şi din faptul că actul adiţional nr.2530/01.11.2015, prin care pârâtul a fost încadrat în funcţia de programator producţie (calificare pe care urma să o dobândească abia în urma finalizării cursului), s-a încheiat chiar înainte şi de încheierea actului adiţional nr.2602/01.11.2015, prin care angajatorul se obliga să iniţieze şi să finanţeze integral participarea salariatului la un astfel de curs de formare profesională.

Reclamanta nu a făcut dovada că are autorizaţia de a organiza cursuri de formare profesională şi, deşi, la finalizarea unui curs de formare profesională, cursantului i se eliberează un certificat de calificare sau de competentă profesională, în cauză, reclamanta nu a făcut nici dovada existenţei unui astfel de certificat. Acţiunea nu este dovedită nici sub aspectul suportării cheltuielilor de către angajator a întregii sume solicitate cu titlu de cheltuieli ocazionate cu pregătire profesională a pârâtului, cheltuieli care au fost evaluate la 3500 euro. Reclamanta nu a făcut dovada faptului că suma solicitată reprezintă contravaloarea cheltuielilor efectuate de aceasta cu pregătirea profesională a pârâtului, nu a menţionat în ce au constat cheltuielile de formare (prin emiterea unei facturi), astfel încât pârâtul nu poate fi obligat să o suporte.

Pentru considerentele expuse, instanţa va respinge actiunea ca neîntemeiată.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele prezente.

Domenii speta

Spete similare