Stabilire domiciliu minor, legături personale cu minorul

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2019:165.000996

Dosar nr. 26600/215/2017

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

 Decizia civilă nr. 996/2019

Şedinţa publică de la 24 Mai 2019

Completul compus din:

PREŞEDINTE: 

Judecător:

Grefier:

Pe rol judecarea  apelului formulat de apelantul-pârât Z.C.I. împotriva sentinţei civile nr.  9689/04.10.2018 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 26600/215/2017, în contradictoriu cu  intimata-reclamantă Ţ. A. FOSTĂ Z., având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  se prezintă apelantul-parat, personal şi asistat de avocat C.F., avocat T.P.  pentru intimata-reclamantă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 19.04.2019 s-a depus înscris de intimata-reclamantă, la data de 03.05.2019 s-a depus răspuns la adresa instanţei de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, la data de 16.05.2019 s-a depus înscris de intimata-reclamantă.

Instanţa învederează că s-a prorogat încuviinţarea administrării probei cu  înregistrări audio şi video depuse de intimata-reclamantă.

Avocat T.P. pentru intimata-reclamantă, solicită admiterea probei.

Avocat C.F.,  pentru apelantul-parat, depune înregistrări video şi fotografii, concluzii scrise, dovada achitării onorariului de avocat şi 3 plângeri penale pe care învederează că le-a comunicat părţii adverse. Solicită încuviinţarea probei solicitată de intimata-reclamantă în măsura în care se va încuviinţa şi apelantului-pârât.

Avocat T.P. pentru intimata-reclamantă, arată că nu se opune probelor solicitate, depune înscris şi dovada achitării onorariului de avocat.

Instanţa respinge apelantului-pârât şi  intimatei-reclamante proba cu mijloace materiale  constând în înregistrări audio video, acestea nefiind utile soluţionării cauzei.

Instanţa încuviinţează  apelantului-pârât şi  intimatei-reclamante proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Instanţa, constatând că nu mai sunt probe de solicitat, constată încheiată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul asupra apelului.

Avocat C.F.,  pentru apelantul-parat, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei civile în sensul stabilirii locuinţei minorei la tată, obligarea mamei să contribuie la creşterea,  educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a minorei sub forma unei pensii de întreţinere în cuantum de ¼ din venitul realizat la data introducerii acţiunii 21.09.2017 şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligaţiei.

În subsidiar, a solicitat menţinerea situaţiei legale a copilului anterioare săvârşirii răpirii internaţionale de către intimată, în sensul stabilirii domiciliului copilului la mamă, în ...; menţinerea legăturii personale cu copilul la sfârşitul de săptămână impar al lunii, de vineri orele 18:00 până duminica orele 18:00 în domiciliul apelantului, jumătate din vacanţele şcolare, de Crăciun şi de Paşte în anii impari, de Revelion şi de ziua ei în anii pari, precum şi cu posibilitatea de a o contacta telefonic sau de a o vedea la cerere, în măsura în care solicitarea nu contravine programului minorei, astfel cum a fost înţelegerea părţilor cu ocazia divorţului notarial.

În cazul în care, în mod excepţional, instanţa va consfinţi plecarea din ţară a copilului, a solicitat stabilirea unui program de vizită asfel: jumătate din vacanţa de primăvară, între 7 aprilie ora 10:00 - 12 aprilie, ora 20:00; jumătate din vacanta intersemestrială, între 30 mai ora 10:00 - 4 iunie, ora 20:00; o lună în vacanţa de vară, între 01 august ora 10:00 - 31 august ora 20:00; vacanţa de iarnă, în anii impari, între 24 decembrie ora 10:00 - 30 decembrie ora 20:00, iar în anii pari, 25 decembrie ora 10-01 ianuarie ora 20:00; program de videoconferinţă, whatsapp, messenger sau skype, între ora 18:00-19:00.

 Arată că trebuie exclusă alienarea minorei faţă de unul dintre părinţi. Tatăl nu are posibilitatea să stabilească legături personale cu minora în Germania, el nu are o locuinţă proprie acolo. În schimb, dacă minorei i se va stabili locuinţa în România, la tată, minora nu ar mai fi alienată faţă de un părinte.  Arată că a fost întocmit de DGASCPC Dolj un raport psihologic care cuprinde şi recomandări însă, de aceste recomandări  intimata nu a ţinut cont, nu i-a fost asigurat minorei un mediu familial şi armonios, nu a fost permisă păstrarea legăturii cu toate persoanele cu care minora a stabilit legături de ataşament.  Învederează că minora este ataşată mai mult de tată, fiind crescută de la 2 luni de acesta iar intimata nu are o situaţie stabilă în Germania şi are un comportament neadecvat îmbrâncind cadrele de la grădiniţa minorei. Arată că declaraţiile martorilor au fost contradictorii, solicită instanţei să  înlăture declaraţia mincinoasă, învederând că a formulat plângere penală pentru mărturie mincinoasă. Solicită instanţei să excludă adeverinţa medicală din 07.06.2018 eliberată de Cabinet medical dr. Buhler şi cea depusă la termenul din 12.04.2019 întrucat adeverinţele nu prezintă cod de parafă. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.

Avocat T.P. pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea apelului ca nefondat, menţinerea în tot a sentinţei civile nr. 9689/04.10.2018, obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.  Arată că, instanţa  de fond a stabilit  domiciliul minorei la locuinţa mamei şi a încuviinţat ca tatăl să aibă legături personale cu minora. Arată că în Germania intimata locuieşte într-o casă de 120 mp în care s-a efectuat o anchetă socială. Minora îşi dezvoltă aptitudinile de limba germană, merge la gradiniţă. Învederează că tatăl minorei a  ales să intre în concediu de paternitate pentru că în acea perioadă făcea naveta la o localitate de lângă Bucureşti şi pentru a nu mai face naveta a  solicitat concediu de paternitate însă nu s-a ocupat singur de creşterea micuţei având ajutoare în acest sens. Arată că în ancheta psihologică s-a specificat faptul că persoana primară de care este ataşată minora este mama sa. Din data de 25.12.2018  reclamantul s-a prezentat la domiciliul intimatei-reclamante pentru a  lua minora, conform programului de vizită.  După plecarea acestora apelantul-pârât blocase numărul intimatei de telefon şi aceasta nu mai putea să ia legătura cu el. Conform sentinţei civile apelantul  trebuia să o aducă pe minora înapoi la mamă în data de 01.01.2019 însă nu au mai apărut. Arată că intimata s-a deplasat la domiciliul cunoscut al apelantului însă nu l-a găsit, a căutat-o pe minoră până ce a aflat la ce grădiniţă este dusă aceasta. A luat fetiţa de la grădiniţă, fără a îmbrânci cadrele didactice şi, neavând curajul să mai stea  în Craiova, a mers în Târgovişte şi apoi în Germania.

Arată că în teza subsidiară, apelantul a solicitat  încuviinţarea unui program de videoconferinţă, whatsapp, messenger sau skype, între ora 18:00-19:00; dar acest program nu a fost solicitat la instanţa de fond şi nu poate fi solicitat în apel. Convorbirile pot avea loc la anumite  ore stabilite de mamă.  Se poate vizita minora în Germania dar nu se poate stabili legătura lunar. Arată că insistă în acordarea cheltuielilor de judecată în apel şi la fond.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 9689/04.10.2018, pronunţată de Judecătoria Craiova, a fost admisă, în parte, acţiunea privind pe reclamanta Ţ.A. (fostă Z.) şi  pârâtul Z.C.I..

A fost admisă, în parte, cererea reconvenţională.

S-a dispus exercitarea  autorităţii părinteşti cu privire la minora Z.S., în comun de către ambii părinţi.

S-a stabilit locuinţa minorei  la  mamă,  la reşedinţa acesteia din ....

A fost obligat tatăl  să contribuie la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională ale minorei  sub forma plăţii unei pensii de întreţinere în cuantum lunar de ¼  din venitul realizat, de la data introducerii acţiunii-21.09.2017 şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligaţiei .

S-a suplinit consimţământul tatălui pârât pentru ca minora Z.S., născută la data de 23.02.2015, să călătorească în străinătate, însoţită de mamă, până la vârsta majoratului acestuia.

A fost modificat programul de vizită stabilit prin Convenţia autentificată sub nr. 1325/15.05.2017 de Biroul Individual Notarial Ştefănescu Florian şi s-a încuviinţat ca tatăl  să aibă legături personale cu minora după următorul program: în vacanţa de vară, 2 săptămâni, între 01 august, orele 12,00 şi 14 august, orele 18,00 şi  în vacanţa de iarnă, în anii pari, între 25 decembrie, orele 12,00 şi 01 ianuarie orele 18,00, iar în anii impari, între 28 decembrie, orele 12,00 şi 03 ianuarie orele 18,00, în domiciliul tatălui.

Au fost compensate  cheltuielile de judecată şi obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3000 lei, reprezentând onorariu avocat.

A fost obligată reclamanta la plata către pârâtul - reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2240 lei, faţă de admiterea în parte a cererii.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Din relaţia de căsătorie a părţilor, înregistrată  sub nr.434/07.06.2014 la Primăria Municipiului Craiova şi desfăcută la data de 15.05.2017 conform certificatului de divorţ nr....  autentificat sub nr..... de BNP  Ştefănescu  Floriana, a rezultat minora  Z.S., născută la data de 23.02.2015

Prin Convenţia  autentificată nr.... de BNP  Ştefănescu  Flroiana, părţile  au hotărât ca, după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minoră să fie exercitată în comun, stabilirea locuinţei minorei la mamă, contribuţia egală a părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională, precum şi un program  de legături prsonale ale tatălui cu minora 2 weekenduri pe lună şi la simpla cerere a tatălui, copilul fiind încredinţat tatălui cu acordul mamei.

Prin cererile formulate, reclamanta pârâtă a solicitat stabilirea locuinţei minorei la reşedinţa sa din Germania, exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minoră exclusiv de către mamă,  obligarea tatălui la plata pensiei de întreţinere, suplinirea consimţământului pârâtului în vederea deplasării minorei împreună cu ea în străinătate până la împlinirea vârstei de 18 ani, precum şi modificarea  programului tatălui  de legături personale cu minora, iar pârâtul reclamant a solicitat stabilirea locuinţei minorului la domiciliul său, exercitarea  în comun a autorităţii părinteşti cu privire la minoră şi obligarea mamei la cheltuielile de întreţinere ale minorei.

Potrivit legii, copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi, ambii părinţi fiind responsabili pentru creşterea şi educarea copiilor lor.

In măsura în care însă există neînţelegeri între părinţi, instanţa trebuie să se pronunţe cu privire la exercitarea acestor drepturi şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, considerându-se necesară măsura în primul rând în interesul superior al minorului.

Din probatoriul administrat, s-a reţinut că, în urma neînţelegerilor intervenite, părţile s-au despărţit când minora avea vârsta de aproximativ 2 ani. Mama a permis tatălui să păstreze legătura cu minora, deşi acesta se prezenta şi în afara programului de vizită convenit. 

Din declaraţiile martorilor s-a reţinut că reclamanta a fost ajutată în supravegherea minorei, pe perioadele cât se afla la serviciu, de bunica maternă, până la plecarea acesteia în Germania, în luna octombrie 2016 şi o prietenă de familie, martorul  G.A.S.

Martorul G.A.S., care mergea în vizită la părţi de 2, 3 ori pe săptămână, cunoaşte că tatăl a intrat în concediu pentru creşterea copilului  şi s-a ocupat de minoră, timp de 1 an, ajutat de bunica maternă. După despărţirea părţilor, tatăl a menţinut legătura cu minora, venind în vizită, mergând în parc cu aceasta, dar şi în domiciliul bunicilor paterni din ....

Din declaraţia martorului D.M., s-a reţinut că în primul an de viaţă al minorei, cei doi părinţi s-au ocupat împreună de aceasta, iar minora a fost alăptată. Ulterior, cei doi părinţi au hotărât ca tatăl să intre în concediu pentru creşterea copilului.

Martorul  E.A.A.I., naşul de cununie al părţilor, cunoaşte că pârâtul s-a aflat în concediu de creşetere a copilului, ocupându-se de minoră până la revenirea mamei de la serviciu, aceasta fiind medic stomatolog în .... Cunoaşte martorul că uneori tatăl era ajutat de bunica maternă şi bunica paternă, iar uneori tatăl şi minora mergeau la bunicii patern, în ....

Din declaraţiile martorilor, se reţine că minora este ataşată de ambii părinţi.

De la părţi, cunosc martorii faptul că  după despărţire, pârâtul a fost de acord ca minora să meargă însoţită de mamă în Germania, în vizită la bunica maternă, fiind întocmită o procură notarială în care se menţiona acordul tatălui cu privire la deplasarea minorei, dar pe o perioadă determinată.

Din declaraţia autentificată sub nr.902/06.04.2017, s-a reţinut că pârâtul şi-a exprimat acordul ca minora  să călătorească în străinătate, începând cu data de 06.04.2017 până în data de 06.10.2017, împreună cu mama.

Din declaraţia martorului Z.I., bunicul patern, s-a reţinut că minora însoţită de mamă  a mers în Germania, în vizită la bunica maternă, de 2 ori. În luna septembrie, cele două au plecat din nou în Germania, iar reclamanta a hotărât să rămână în această ţară.

A mai declarat martorul faptul că nici fiul său şi nici bunicii paterni nu au cunoscut timp de 3 luni locaţia minorei, aflând după mai multe demersuri că aceasta se află în Germania, iar reclamanta s-a căsătorit şi a făcut mai multe demersuri pentru ca minora să revină în ţară.

A apreciat martorul că pârâtul este cel care s-a ocupat mai mult de minoră, atunci când părţile convieţuiau, având în vedere că reclamanta avea un program foarte ocupat, lucrând ca medic stomatolog în comuna în care acesta locuieşte, de la orele 10,00 dimineaţa până la orele 21,00.

A apreciat martorul că minora este ataşată de ambii părinţi, fiind mai apropiată de tată, care i-a acordat mai multă atenţie.

A mai declarat martorul faptul că, după hotărârea de a rămâne în Germania, reclamanta a restricţionat legătura tatălui cu minora, invocând faptul că este la dansuri sau la somn. Acest comportament s-a schimbat după pronunţarea unei hotărâri de o instanţă din Stuttgard , în urma cererii formulate de către fiul său.

Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv ancheta socială întocmită de autorităţile germane, în urma vizitei efectuate la domiciliul reclamantei din ..., s-a reţinut că reclamanta, în urma despărţirii de pârât, s-a căsătorit  cu  Ţ.I., în luna septembrie 2017, când aceştia şi minora s-au mutat în Germania.

S-a menţionat că reclamanta, soţul său şi minora locuiesc cu o soră a soţului reclamantei şi părinţii acesteia  într-o locuinţă de 125 mp. Costurile cu chiria şi cheltuielile suplimentare le împart. Locuinţa este spaţioasă, curată şi ordonată.

În privinţa minorei, s-a menţionat faptul că aceasta frecventează din luna martie 2018 grădiniţa din .... La grădiniţă, S. a învăţat deja ceva germană, are prieteni. În urma discuţiilor cu minora  s-a reţinut că aceasta se joacă cu plăcere la grădiniţă. În imobil, minora are propria cameră, frumos amenajată, fiind prezentată  reprezentantului Biroului pentru tineret-Biroul Social General chiar de minoră.

Economic, familia Ţ. este bine asigurată prin veniturile obţinute de dl. Ţ., care lucrează din luna februarie la firma T. ca şofer de camion, în transport interne, având un venit de 2300-2400 euro şi d-na Ţ., care a lucrat la un medic stomatolog cu un salariu de 450 euro.

Din adeverinţa din data de 07.06.2018  eliberată de medic specialist medicină generală A.U., a rezultat că minora se află în îngrijirea Cabinetului medical dr. Buhler, iar în urma examinării din data de 07.06.2018 a rezultat faptul că aceasta este sănătoasă fizic şi psihic .

A reţinut instanţa faptul că, la data de 16.07.2018 Judecătoria Stuttgard-Instanţa de cauze de familie a hotărât ca pârâta Ţ A. să aducă înapoi în România copilul Z.S., apreciindu-se că minora a avut rezidenţa stabilă în România până în septembrie 2017, iar mama nu a avut acordul tatălui pentru a se muta cu aceasta în Germania.

S-a apreciat că reţinerea minorei în Germania  a fost ilegală, deoarece a lezat dreptul reclamantului de co-exercitare a autorităţii parentale.

Potrivit concluziilor referatului de anchetă socială întocmit reprezentanţii Autorităţii Tutelare din cadrul Primăriei Craiova , de la data desfacerii căsătoriei părţilor minora a locuit împreună cu mama în ..., iar din luna octombrie 2017, mama şi minora se află în Germania. În prezent, tatăl locuieşte singur în ...., apartamentul proprietatea părinţilor săi, compus din 2 camere şi dependinţele aferente, dotat cu tot necesarul bunei gospodăriri, existând condiţii bune de locuit.

În  privinţa cererilor  privind exercitarea autorităţii părinteşti instanţa a reţinut dispoziţiile art. 397 şi art. 398 alin. (1) C.civ., potrivit cărora „după divort autoritatea părintească cu privire la minor se exercită în comun de către ambii părinţi, iar pentru motive temeinice, ţinând cont de interesul superior al minorului, instanţa poate hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi”.

Potrivit art. 5 alin.1 şi 2 din Legea nr. 272/2004" Copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lor, în condiţiile prezentei legi.(2)Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.

De asemenea, potrivit art. 36 alin.1-4 din Legea nr.272/2004 "Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor.(2)Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.(3)În situaţia în care ambii părinţi exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învăţăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenţii chirurgicale, reşedinţa copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinţi.(4)În situaţia în care, din orice motiv, un părinte nu îşi exprimă voinţa pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (3), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuieşte, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului., iar potrivit alin.7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.

Autoritatea părintească, conform prevederilor art. 483 alin.1 C.civ. reprezintă ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi. De asemenea, potrivit alin.2  din acelaşi articol, părinţii sunt ţinuţi  a exercita autoritatea părintească numai în interesul superior  al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, asociindu-l pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate

Exercitarea autorităţii părinteşti de un singur părinte poate fi dispusă de instanţă pentru motive temeinice, în considerarea interesului superior al copilului (art. 505 coroborat cu art.398 C.civ.), motive temeinice, ce  se analizează în concret, în fiecare caz în parte, în raport de toate elementele stării din care rezultă  relaţia dintre copil şi fiecare părinte, calitatea acestor relaţii, dar şi împrejurări obiective, neimputabile lui, din cauza cărora nu îşi poate exercita drepturile şi îndatoririle părinteşti.

Astfel, reţinând că ambii părinţi s-au ocupat de minoră până la despărţire, că tatăl s-a implicat activ în viaţa copilului şi a menţinut legătura cu acesta până la momentul la care mama a hotărât să se stabilească împreună cu copilul în Germania,  în condiţiile în care ambii părinţi au îndatorirea  de a asigura bunăstarea materială, dar şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, iar exercitarea autorităţii părinteşti în comun presupune o colaborare a părinţilor, instanţa apreciază că exercitarea autorităţii părinteşti în comun de către ambii părinţi răspunde interesului superior al minorei.

 În privinţa cererii privind stabilirea locuinţei minorei la tatăl reclamat, s-au reţinut următoarele:

 Potrivit art. 496 C.civ.: „Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Daca părinţii nu locuiesc împreuna, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinta copilului. (3) In caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani, dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile.”

Instanţa a avut în vedere, de asemenea, criteriile oferite de art. 2 al. 6 şi art. 21 din Legea 272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului: nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie, opinia copilului în funcţie de vârstă şi gradul de maturitate, capacitatea părinţilor de a se ocupa de creşterea şi îngrijirea copilului şi de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia, menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament, disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celalalt părinte în deciziile legate de copil, disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt menţinerea relaţiilor personale, situaţia locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte, istoricul cu privire la violenţa părinţilor asupra copilului sau asupra altor persoane, distanţa dintre locuinţa fiecărui părinte şi instituţia care oferă educaţie copilului, în vederea evaluării interesului superior al copilului.

Pornind în analiza criteriilor enunţate anterior, instanţa a evaluat pentru început capacitatea fiecărui părinte de a răspunde nevoilor de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate, de stabilitate şi apartenenţă la o familie.

Din referatul de anchetă socială întocmită de autorităţile germane, în urma vizitei efectuate la domiciliul reclamantei din Germania s-a reţinut faptul că minora  frecventează din luna martie 2018 grădiniţa din ..., la grădiniţă, S. a învăţat deja ceva germană, are prieteni, iar la locuinţa mamei are propria cameră, frumos amenajată.

Din referatul de anchetă socială întocmit reprezentanţii Autorităţii Tutelare din cadrul Primăriei Craiova, s-a reţinut că, de la data desfacerii căsătoriei părţilor, minora a locuit împreună cu mama în ..., iar din luna octombrie 2017, mama şi minora se află în Germania. În prezent, tatăl locuieşte singur în ...., apartamentul proprietatea părinţilor săi, compus din 2 camere şi dependinţele aferente, dotat cu tot necesarul bunei gospodăriri, existând condiţii bune de locuit.

Din declaraţiile martorilor s-a reţinut că  bunica maternă, care locuieşte în acelaşi oraş cu reclamanta, în Germania,  a fost şi este implicată  în procesul de creştere a minorei. S-a mai reţinut că şi bunicii paterni au menţinut legătura cu minora, aceasta mergând în vizită împreună cu tatăl în comuna Dobrosloveni, la locuinţa acestora, iar în perioada în care tatăl s-a aflat în concediul pentru creşterea copilului, bunica paternă i-a oferit tatălui ajutor.

Cât priveşte capacitatea părinţilor de a se ocupa de creşterea şi îngrijirea copilului şi de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia, instanţa a considerat că mama poate răspunde corespunzător nevoilor specifice ale minorei, întrucât a dat naştere unui alt copil şi la acest moment nu prestează muncă, putând să-i acorde minorei atenţia necesară, şi beneficiază şi de ajutorul bunicii materne, spre deosebire de tată care este angajat în muncă şi ar apela la ajutorul bunicii paterne, care locuieşte într-un  alt judeţ, precum şi la serviciile unei persoane specializate pentru supravegherea copilului.

În ce priveşte situaţia locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte, instanţa reţine că aceştia au locuit împreună până în luna septembrie 2017 în locuinţa din ..., proprietatea reclamantei. După desfacerea căsătoriei, pârâtul s-a mutat în apartamentul din ..., iar mama şi minora au rămas în fosta locuinţă comună. Din septembrie 2017, reclamanta şi minora au plecat în Germania, stabilindu-se în ....

Deşi s-a produs o schimbare cu privire la locuinţa minorei, se apreciază că aceasta  s-a adaptat noului mediu de creştere, astfel cum s-a reţinut în ancheta întocmită de  autorităţile germane.

Astfel, s-a apreciat că ambii părinţi au vocaţie la stabilirea locuinţei minorei la domiciliul lor şi că există relaţii de ataşament  puternic între fiecare dintre aceştia şi copilul lor, aspect relatat de martori şi desprins şi din planşele foto depuse la dosar de ambele păriţi, având în vedere că minora  a locuit cu mama încă de la naştere, că este  persoana care îi asigură acesteia fundamentul afectiv şi suportul material şi moral de care aceasta are nevoie pentru creştere şi educare, dată fiind şi vârsta fragedă a acesteia, beneficiază de ajutorul bunicii materne, care a fost prezentă în viaţa minorei încă de la naştere şi până la plecarea acesteia în Germania, dar şi faptul că dispune  de un spaţiu de locuit corespunzător dezvoltării copilului la reşedinţa acesteia din Germania, aspect confirmat prin concluziile anchetei sociale realizată de autorităţile germane, iar la momentul despărţirii părţilor, tatăl a fost de acord ca locuinţa minorei să fie stabilită la mamă, se apreciază că reclamanta este cea care răspunde cel mai bine nevoilor de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie şi este în interesul superior al minorei ca locuinţa acesteia să fie stabilită la reşedinţa mamei din ....

Instanţa nu a avut în vedere susţinerile pârâtului reclamant, în sensul că prin stabilirea locuinţei minorei în străinătate se încalcă dreptul minorei de a avea legături cu celălalt părinte, câtă vreme s-a apreciat că este în interesul minorei să rămână alături de mamă, iar tatăl poate păstra legătura cu minora, conform unui program de vizită.

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului de a contribui la cheltuielile de creştere şi educare a minorei, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 402, art. 499 al. 1, art. 529  şi art. 530 C. civ.

Astfel, instanţa a constatat că prevederile legale stabilesc că tatăl şi mama sunt obligaţi în solidar, la întreţinerea copiilor lor minori, asigurându-le cele necesare traiului, precum şi la educaţia, învăţătura şi pregătirea lor profesională.

În cauză, având în vedere că locuinţa minorei  urmează a fi stabilită la mamă  şi că aceasta va fi cea care va avea grijă zilnic de ea, asigurându-i, în natură, cele necesare traiului precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională, instanţa l-a obligat pe pârâtul-reclamant la plata către minoră a unei pensii de întreţinere, prin urmare a respins capătul de cerere reconvenţională privitor la obligarea reclamantei-pârâte la plata pensiei de întreţinere cuvenită minorei.

În ceea ce priveşte cuantumul pensiei de întreţinere ce urmează a fi stabilit, instanţa a reţinut că potrivit art. 529 al. 1 C. civ. întreţinerea este datorată în raport cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

Aşadar, având în vedere şi dispoziţiile art. 529 al. 2 C. civ., de unde rezultă că plafonul până la care poate fi acordată întreţinerea îl reprezintă ¼ din venitul lunar net al debitorului, instanţa consideră că acest plafon, de ¼ din venitul net lunar, vine să răspundă nevoilor minorei specifice vârstei, a obligat tatăl  pârât să contribuie la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională ale minorei  sub forma plăţii unei pensii de întreţinere în cuantum lunar de ¼  din venitul realizat, de la data introducerii acţiunii-21.09.2017 şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligaţiei.

Cu privire la cererea de modificare a programului de vizită stabilit în favoarea tatălui prin Convenţia autentificată sub nr.... de Biroul Individual Notarial Ştefănescu Florian , s-au reţinut următoarele:

Conform art. 401 C. civ., părinţi separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu aceştia. Acest drept este expresia principiului constituţional al respectării dreptului la viaţa de familie, precum şi al protecţiei speciale al drepturilor copilului.

Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, „Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament”.

Analizând aşadar interesul minorei în ce priveşte stabilirea de legături personale cu tatăl său, instanţa a avut în vedere împrejurarea că programul de vizitare trebuie să fie stabilit de aşa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre minoră şi tatăl său, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel copilului, ale cărui interese trebuie cu prioritate protejate.

Astfel, având în vedere că locuinţa  minorei a fost stabilită la reşedinţa mamei din Germania, iar prin Convenţia autentificată sub nr.... de Biroul Individual Notarial Ştefănescu Florian s-a stabilit  un program  de legături personale ale tatălui cu minora 2 weekenduri pe lună şi la simpla cerere a tatălui, instanţa a apreciat întemeiată cererea reclamantei privind modificarea programului convenit şi a încuviinţat ca tatăl  să aibă legături personale cu minora după următorul program: în vacanţa de vară, 2 săptămâni, între 01 august, orele 12,00 şi 14 august, orele 18,00 şi  în vacanţa de iarnă, în anii pari, între 25 decembrie, orele 12,00 şi 01 ianuarie orele 18,00, iar în anii impari, între 28 decembrie, orele 12,00 şi 03 ianuarie orele 18,00, în domiciliul tatălui.

 Cu privire la cererea reclamantei privind suplinirea consimţământului tatălui pârât pentru ca minora să călătorească în străinătate, însoţită de mamă, până la vârsta majoratului acesteia, s-au reţinut următoarele:

Potrivit art.30 alin.1 lit.c din Legea nr.248/2005, organele poliţiei de frontieră permit ieşirea din România a cetăţenilor români minori numai dacă sunt însoţiţi de o persoană fizică majoră, în următoarele cazuri: minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărţi de identitate/cărţi electronice de identitate şi care călătoreşte în străinătate împreună cu unul dintre părinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta, fără a mai fi necesară declaraţia celuilalt părinte, numai dacă părintele însoţitor face dovada faptului că i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau că exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013.

Potrivit art.23 alin.2 din Legea nr.272/2004, deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare.

Cum, în speţă, locuinţa minorei a fost stabilită în străinătate, iar autoritatea părintească va fi exercitată în comun de către părinţi, instanţa a suplinit consimţământul tatălui pârât pentru ca minora Z.S., născută la data de ...să călătorească în străinătate, însoţită de mamă, până la vârsta majoratului acesteia.

În temeiul dispoziţiilor art.453 alin.2 Cod proc.civ, reţinând că ambele părţi au efectuat cheltuieli reprezentate de taxa de timbru şi onorariu de avocat, a compensat aceste cheltuieli,  a obligat pârâtul să plătească  reclamantei suma de 3000 lei, reprezentând onorariu avocat, iar reclamanta a achitat pârâtului suma de  2240 lei, faţă de admiterea în parte a cererii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Z.C.I., prin care a solicitat schimbarea sentinţei, în sensul admiterii cererii reconvneţionale şi stabilirea domiciliului minorei Z. S. la domiciliul apelantului din ..... în temeiul art. 400, alin. 1 Cod Civil; exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, în comun, în temeiul art. 397 Cod Civil; stabilirea unei pensii de întreţinere pentru creşterea şi educarea fetiţei la nivelul venitului minim pe economie, în temeiul art. 402 din Codul Civil, având în vedere că reclamanta- pârâtă nu lucrează în prezent, aflându-se în concediu pentru creşterea şi educarea celui de-al doilea copil rezultat din căsătoria ulterioară.

A solicitat, de asemenea, cheltuieli de judecată şi reducerea onorariului de avocat admis de către instanţa de fond, în cuantum de 3.000 lei, care este exagerat prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată dar şi la cuantumul onorariilor minimale fixate prin grila UNBR.

În subsidiar, a solicitat menţinerea situaţiei legale a copilului anterioare săvârşirii răpirii internaţionale de către intimată, în sensul stabilirii domiciliului copilului la mamă, în ....; menţinerea legăturii personale cu copilul la sfârşitul de săptămână impar al lunii, de vineri orele 18:00 până duminica orele 18:00 în domiciliul apelantului, jumătate din vacanţele şcolare, de Crăciun şi de Paşte în anii impari, de Revelion şi de ziua ei în anii pari, precum şi cu posibilitatea de a o contacta telefonic sau de a o vedea la cerere, în măsura în care solicitarea nu contravine programului minorei, astfel cum a fost înţelegerea părţilor cu ocazia divorţului notarial.

În cazul în care, în mod excepţional, instanţa va consfinţi plecarea din ţară a copilului doar ca urmare a dorinţei mamei, aprobând, fapta ilicită, abuzul de drept de a muta unilateral domiciliul copilului într-un alt stat străin, a solicitat stabilirea unui program de viaţă într-o modalitate care corespunde vacanţelor şcolare din regiunea germană Baden-Württemberg unde reclamanta doreşte să îşi stabilească domiciliul: jumătate din vacanţa de primăvară, între 7 aprilie ora 10:00 - 12 aprilie, ora 20:00; jumătate din vacanta intersemestrială, între 30 mai ora 10:00 - 4 iunie, ora 20:00; o lună în vacanţa de vară, între 01 august ora 10:00 - 31 august ora 20:00; vacanţa de iarnă, în anii impari, între 24 decembrie ora 10:00 - 30 decembrie ora 20:00, iar în anii pari, 25 decembrie ora 10-01 ianuarie ora 20:00; program de videoconferinţă, whatsapp, messenger sau skype, între ora 18:00-19:00.

În esenţă, apelantul a arătat că hotărârea instanţei de fond se bazează doar pe o parte dintre probatoriile administrate, nu a avut în vedere doar interesul copilului, ci şi interesul personal al reclamantei, a reţinut în mod părtinitor probatoriile administrate de aceasta, fără a le corobora cu restul probelor din dosar, a reţinut o stare de fapt din declaraţia indirectă a unei martore care are cunoştinţă despre aceasta din filmuleţe video şi convorbiri cu reclamanta dar care se contrazice cu înscrisurile de la dosar, nu a avut în vedere caracterul, personalitatea duplicitară a mamei şi, mai ales faptul că aceasta a restricţionat legătura personală a apelantului cu copilul, ajungând chiar la exercitarea unei forme de violenţă psihologică asupra copilului - alienarea parentală.

În ceea ce priveşte locuinţa copilului, apelantul a arătat că instanţa nu a ţinut cont că dispune de un spaţiu adecvat şi de tot ce are nevoie un copil pentru a-şi continua dezvoltarea; este angajat pe durată nedeterminată în cadrul I.S.U. Dolj, cu un venit stabil, fiind cunoscut atât la locul de muncă, cât şi în societate cu un comportament bun. Reclamanta a reţinut minora în mod ilegal în Germania, a încercat fraudulos să stabilească un domiciliu acolo, fără a ţine cont de legăturile personale cu celălalt părinte. La adresa din Germania, acolo ar urma să locuiască minora mai locuiesc încă alte şase persoane, membrii ai familiei actualului soţ, în acest spaţiu fiind depăşită media europeană a spaţilui necesar unei persoane. În aceste condiţii, principiul stabilităţii în viaţa copilului la care instanţa de fond face trimitere este serios zdruncinat de faptul că este puţin probabil ca reclamanta să locuiască o perioadă considerabilă de timp în acest imobil închiriat împreună cu toate rudele celui de-al doilea soţ şi împreună cu cei doi copii, S. alaturându-i-se şi nou născutul care necesită condiţii şi îngrijire specială.

În continuare, apelantul a arătat că fetiţa a fost învăţată că actualul soţ al pârâtei T. I. este tatăl ei, acesta oferindu-i o sumă de bani pentru a renunţa la toate drepturile părinteşti asupra S..

Apelantul a arătat că a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a menţine legătura personală şi pentru a-şi asigura prezenţa permanentă în viaţa copilului.

Prin hotărârea pronunţată de Judecătoria Stuttgart în dosarul nr. 70/F894/18, în cadrul procedurii prevăzute de Convenţia de la Haga privind răpirea internaţională de copii se statuează câteva aspecte relevante în litigiul dintre părţi, chiar dacă hotărârea nu are autoritate deplină a lucrului judecat.

S-a reţinut prin hotărâre că fapta pârâtei se încadrează în reţinerea ilegală, potrivit art. 12, alin. 1 pag. 1, 2HKU, coroborat cu art. 11 din Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în procedurile privind răspunderea părintească, aplicabil în Romania de la 01.07.1993, iar în Germania de la 01.12. 1990.

Instanţa a concluzionat că este vorba de o reţinere ilegală, deoarece intimata a lezat dreptul apelantului de coexercitare a autorităţii părinteşti, lucru pe care în mod evident că l-ar face şi în continuare cu toate că acest drept aparţine copilului, astfel cum s-a arătat şi de dreptul de a menţine legătura personală cu tatăl ei firesc faţă de care a fost ataşată, legătură ruptă prin simpla voinţă a reclamantei.

Reţinerea copilului a fost ilegală, deoarece aceasta a presupus încălcarea dreptului de autoritate parentală, potrivit Codului Civil roman, adică legea din statul în care copilul a avut reşedinţa obişnuită, imediat înaintea deplasării sau reţinerii sale. Atitudinea nesinceră a reclamantei din prezentul dosar a rezultat din intenţia nereuşită de a dovedi că a plecat din ţară cu acordul apelantului, în condiţiile în care, în cadrul audierii personale din Germania a declarat că nu a avut un asemenea acord.

Interesul superior al copilului stă la baza Convenţiei de la Haga, instanţa motivând că o păstrare a continuităţii condiţiilor de viaţă prin reîntoarcerea imediată a copilului în domiciliul său corespunde cel mai bine acestuia. O acceptare a încălcării legii de către părintele care a răpit copilul este justificată doar în cazul unui prejudiciu deosebit de grav pentru bunăstarea copilului.

Apelantul a criticat hotărârea primei instanţe şi prin prisma faptului că aceasta nu a luat în calcul faptul că în perioada 13.03.2015 – 23.02.2017, el a fost cel care s-a ocupat de creşterea şi îngrijirea copilului mic, fiind în concediu paternal, iar reclamanta a lucrat în cadrul Cabinetului de Stomatologie din ..... Ajutorul acordat de martora G.S. era ocazional, iar în ceea ce priveşte pe mama intimatei, numita N.C.M., aceasta a plecat în Germania încă de la începutul lunii octombrie 2016.

Multe dintre aspectele cunoscute de martorele intimatei sunt se pare din poze şi filmuleţe pe care le-ar fi văzut pe internet, aspecte indirecte cu privire la care apelantul ori instanţa nu poate face nicio verificare şi care nu pot fi relevante pentru pronunţarea unei hotărâri pe baza lor.

O altă critică a sentinţei vizează suplinirea consimţământului până la împlinirea vârstei de 18 ani, pentru ieşirea din ţară a minorei, apelantul considerând că instanţa a creat un dezechilibru nejustificat al drepturilor părinteşti. Instanţa a avut în vedere numai susţinerile şi probei reclamantei fără a face trimitere şi la declaraţiile martorilor propuşi.

În continuare, apelantul a arătat că instanţa trebuie să ţină seama şi de dispoziţiile art.8 din CEDO. Potrivit dreptului la viaţă de familie dar şi jurisdicţiei europene legăturile personale dintre părinte şi copilul sau reprezentă un element fundamental al acestuia, chiar daca relaţia dintre părinţi nu mai există, iar măsurile interne, inclusiv hotărârile instanţei care ar restrânge o asemenea relaţie constituie o ingerinţă în dreptul la viaţă familială (cauza Elsholz contra Germaniei din 13 iulie 2000).

Curtea Europeană a decis că trebuie avute în vedere interesele superioare ale copilului iar în ipoteza în care interesele adulţilor nu converg cu cele ale copilului, autorităţile naţionale au îndatorirea de a veghea la asigurarea unui just echilibru între acestea (Cauza Ignaccolo — Zenide contra României din 25 ianuarie 2000 şi Cauza Maire contra Portugaliei din 26 iunie 2003).

Curtea a denunţat comportamentul ilicit al părintelui la care copilul locuieşte, care se opune la legătură cu celălalt părinte şi a apreciat că statul are obligaţia de a lua măsurile adecvate şi suficiente pentru a fi respectate dispoziţiile art. 8 ( Cauza Maire contra Portugaliei din 26 iunie 2003).

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 466 şi următoarele N.C.P.C.

A solicitat proba cu: înscrisuri, martori, ancheta psihosomatică a copilului din care să rezulte interacţiunea acestuia cu membri familiei în condiţiile în care chiar instanţa de fond a concluzionat că ambii părinţi au vocaţie pentru a asigura, atât locuinţa, cât şi creşterea şi educarea copilului.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Apelul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 30 lei, achitată prin chitanţa nr. 0037504/23.01.2019.

Anexat apelului, a fost depus un set de înscrisuri, filele 19 – 81.

La data de 08.02.2019, intimata Ţ. A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Aceasta a arătat faptul că prima instanţă a apreciat în mod corect probatoriile administrate, reţinând că este persoana care îi asigură fundamentul afectiv, suportul material şi moral de care are nevoie minora pentru creştere şi educare, beneficiind de ajutorul bunicii materne dar şi de faptul că dispune de un spaţiu de locuit corespunzător la reşedinţa din Germania; la momentul despărţirii apelantul a fost de acord ca locuinţa minorei să fie stabilită la mamă.

Despre domiciliul din Germania, din proba testimonială administrată şi din ancheta psihosocială efectuată în Germania, a rezultat că locuinţa familiei are o suprafaţă de 125 mp.

Proba testimonială nu a făcut decât să completeze şi să aducă aceleaşi conluzii, că S. este foarte bine integrată pe teritoriul Germaniei, frecventează cursurile unei grădiniţe şi este foarte fericită acolo alături de intimată şi de noua familie.

In contextul unui domiciliu dovedit a fi unul potrivit, propice pentru o dezvoltare corespunzătoare a S., opoziţia apelantului este una de nivel egocentric, în care nimic nu este mai presus de propriile dorinţe.

Ori, în interesul superior al minorei este ca aceasta să locuiască alături de intimată, într-un stat care oferă tot ce este mai bun pentru locuitorii săi, Germania fiind un astfel de stat şi în care toţi membrii familiei s-au integrat perfect. Dreptul tatălui de vizită este unul subsidiar celui al interesului superior al copilului în ceea ce priveşte locuinţa şi dezvoltarea.

Intimata a arătat că minora este ataşată de actualul soţ, mai ales că în ultimul an şi jumătate, acesta a fost cel care s-a ocupat alături de ea, de creşterea şi îngrijirea fetiţei. Apelantul a încercat în permanenţă să pozeze în victimă, cu toate că s-a comportat ca un adevărat agresor la adresa sa şi a actualei familii, promovând o multitudine de plângeri şi sesizări la poliţie şi la locurile de muncă, la diverse instituţii cu pur scop şicanator. Intrarea în concediul de paternitate a apelantului a fost urmarea înţelegerii comune, întrucât la acel moment, apelantul efectua naveta la Bucureşti şi era dificil pentru el.

În ceea ce priveşte consimţământul tatălui, instanţa a apreciat în mod corect că se impune a se suplini acesta până la vârsta majoratului minorei, dată fiind situaţia în care acesteia i s-a stabilit domiciliul în Germania, va trebui ca intimata să o aducă în ţară cu ocazia vizitelor acordate tatălui şi, de asemenea, pentru eliberarea de acte de identitate necesare pe teritoriul Stalului German, înscrieri şcolare mai târziu, controale, intervenţii medicale etc.

Interesul superior al minorei şi drepturile sale de dezvoltare într-un mediu stabil, cât mai potrivit primează, fără îndoială, în faţa dreptului apelantului la un program de vizită, oricum nerespectat de acesta în trecut.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 N.C.P.C.

Intimata a solicitat proba cu înscrisuri, înregistrări audio, planşe foto şi declaraţii extrajudiciare şi proba testimonială, în contraprobă.

Apelantul a depus un set de înscrisuri la data de 15.02.2019, filele 103 -120.

Intimata Ţ. A. a depus, de asemenea, înregistrare pe suport C.D. – convorbire telefonică între intimată şi fiica sa, Z. S., din data de 11.01.2019, transcriere convorbire telefonică între intimată şi fiica sa din data de 11.01.2019, declaraţii extrajudiciare cu martori şi planşe foto.

Prin încheierea din 15.03.2019, s-a încuviinţat apelantului-pârât şi intimatei-reclamante proba cu înscrisuri, proba cu  înregistrări audio şi planşe foto pentru intimata-reclamantă, s-a prorogat proba cu  ancheta psihologică a minorului solicitată de apelantul-pârât.

S-a încuviinţat apelantului-pârât proba cu  martorii P.M. şi Z. I. şi, în contraprobă  pentru intimata-reclamantă martorii N.C. T. şi Ţ. I. A..

În şedinţa din 12.04.2019, apelantul-pârât a depus prin apărător 2 CD-uri şi înscrisuri, filele 169 – 217.

Intimata-reclamantă a depus, de asemenea, înscrisuri şi s-a procedat la audierea martorilor încuviinţaţi în cauză.

Din oficiu, s-a dispus s-a emis adresă către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj pentru a înainta la dosar, în situaţia în care există, ancheta psihologică sau procesul verbal încheiat în luna octombrie 2018 pentru copilul Z. S..

Deliberând asupra apelului, Tribunalul reţine următoarele:

Divorţul şi în general, separarea părinţilor produce efecte care se răsfrâng atât asupra raporturilor patrimoniale şi nepatrimoniale dintre soţi, cât şi asupra relaţiilor dintre părinţi şi copii, aceştia devenind uneori, din nefericire „victime colaterale” ale destrămării familiei; stabilirea unor locuinţe separate pentru cei doi soţi presupune pentru copil îndepărtarea cel puţin fizică de unul dintre părinţi şi chiar schimbarea mediului în care a trăit până la acel moment, a locuinţei, a cercului de persoane apropiate, familie şi prieteni, a şcolii.

Pentru a contracara aceste efecte specifice ale divorţului, în drept s-a instituit principiul interesului superior al copilului, aplicabil pentru toate măsurile pe care le poate dispune instanţa, în baza probelor administrate în condiţiile unor neînţelegeri dintre soţi. În acest sens, art. 396 Noul Cod Civil se coroborează cu art. 506 Noul Cod Civil potrivit căruia, cu încuviinţarea instanţei de tutelă, părinţii se pot înţelege cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti sau cu privire la luarea unei măsuri de protecţie a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia.

Raţiunea interesului superior al copilului are un caracter complex, conţinutul său se raportează, potrivit doctrinei, la posibilităţile de dezvoltare fizică, morală şi materială pe care le poate găsi la unul dintre părinţi. Niciunul dintre elemente nu trebuie minimalizat sau exagerat ori analizat drept criteriu unic, accentuarea unuia sau altuia dintre criterii trebuie justificată de judecător din perspectiva relevanţei  sub aspectul mijloacelor de probă destinate a sprijini soluţia adoptată legal.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că în cauzele cu minori, guvernate de prevederile art. 8 din Convenţie, examinarea elementelor care servesc cel mai bine intereselor copilului este întotdeauna de o importanţă fundamentală (cauza Johansen c. Norvegiei, Ho- tărârea din 7 august 1996). În sens similar, s-a arătat în cauza Ignaccolo – Zenide c. României, Hotărârea din 25 ianuarie 2000 că autorităţile statale au obligaţia „de a depune eforturi rezonabile pentru ca atunci când interesele părinţilor sunt în conflict, iar copiii nu sunt suficient de maturi pentru a-şi exprima ei înşişi, în mod clar, propriile preferinţe, interesele superioare ale acestora să fie promovate”, posibilitatea părintelui şi a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezentând un element fundamental al vieţii de familie.

Deşi teoretic, în cele mai multe situaţii, autoritatea părintească se exercită în comun, aşa cum este cazul şi în speţă, relaţiile dintre părinţi şi copii nu vor mai avea aceiaşi parametri ca în timpul căsătoriei, determinat implicit de faptul că foştii soţi nu mai locuiesc împreună după divorţ. Deşi prerogativele părinteşti sunt egale şi au acelaşi conţinut ca în timpul căsătoriei, prin forţa împrejurărilor, prezenţa şi rolul unuia dintre părinţi în viaţa copilului devin preponderente. Admiţând acest aspect, legiuitorul a instituit norme cu privire la stabilirea locuinţei copilului (art. 400 Noul Cod Civil) precum şi cu privire la drepturile părintelui separat de copil (art. 401 Noul Cod Civil).

În speţă, principala critică a apelantului vizează soluţia primei instanţe de a fi stabilit locuinţa minorei Z. S.la domiciliul mamei, din Germania, considerându-se în esenţă că s-a reţinut o situaţie de fapt greşită, bazată pe probe indirecte, filmări video şi convorbiri telefonice contrazise de înscrisurile aflate la dosar.

Tribunalul constată că în privinţa cererii de stabilire a locuinţei la tatăl reclamant reconvenţional, prima instanţă a avut în vedere în mod corect aplicarea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 2 alin. 6 şi art. 21 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, reţinând în mod pertinent că ambii părinţi au vocaţie la stabilirea locuinţei minorei la domiciliul lor şi că există relaţii de ataşament puternic la fiecare dintre aceştia; contrar susţinerilor apelantului, s-a întreprins un examen comparativ complex al condiţiilor oferite de ambii părinţi pentru creşterea şi educarea minorei, Tribunalul considerând că în mod motivat judecătorul fondului  a conchis că la momentul actual, ele sunt mai bine realizate prin încredinţarea minorei la mamă, la locuinţa acesteia din ....

Decizia de încredinţare a minorei trebuie să aibă în vedere interesul superior al acesteia, determinat de o sferă largă de împrejurări care includ posibilităţile materiale ale părinţilor, vârsta şi sexul copiilor, ocupaţia şi comporatrea părinţilor, gradul de ataşament şi interesul pe care l-au manifestat faţă de copil, legăturile afective între părinţi şi copii.

În speţă, prima instanţă a apreciat în mod corect că este în interesul minorei să rămână în mediul familial oferit de mama sa, concretizat prin echilibru şi stabilitate materială şi afectivă, luând în considerare împrejurarea că minora a locuit cu mama de la naştere precum şi faptul că după momentul despărţirii soţilor, prin convenţia notarială nr. ..., pârâtul – reclamant reconvenţional a fost de acord ca locuinţa minorei să fie stabilită la mamă. Faptul că ulterior aceasta şi-a schimbat domiciliul într-o altă ţară nu ar trebui să determine o schimbare a modalităţii de exercitare a autorităţii părinteşti sub aspectul schimbării locuinţei, câtă vreme lipsesc orice alte elemente de natură să afecteze procesul de creştere şi educare armonioasă a minorei.

Este de necontestat că apelantul are o locuinţă adecvată pentru ca minora să-şi fi continuat dezvoltarea într-un mediu propice dar nici ancheta socială efectuată de autorităţile din Germania nu relevă contrariul. Astfel, potrivit reprezentanţilor Consiliului Local Biberach, locuinţa în care intimata – reclamantă Ţ. A. locuieşte în prezent cu minora şi familia actuală, este spaţioasă, curată şi ordonată, are 125 mp, este situată în ..., din punct de vedere economic, familia este bine asigurată prin veniturile actualului soţ care realizează un venit net lunar de 2300 – 2400 Euro dar şi ale reclamantei, angajate până la intrarea în concediu de maternitate la un medic stomatolog din ..; minora frecventează grădiniţa din ..., unde a învăţat germană şi şi-a făcut prieteni; s-a concluzionat că nu există obstacole privind aptitudinile părinţilor de a creşte copilul, situaţia economică este stabilă iar familia bine integrată social.

Concluziile anchetei sociale din Germania se coroborează cu declaraţia martorei Ţ. I. N., actuala soacră a intimatei – reclamante. Audiată în faza procesuală a apelului, a declarat că locuieşte împreună cu soţul, nora şi fiul său în Germania, minora fiind bine integrată acolo; merge la grădiniţă, are program de balet, este dusă la control medical periodic.

Înscrisurile medicale combat susţinerile apelantului, reluate prin declaraţia martorei P. M., actuala sa concubină privind invocarea unei greutăţi subponderale a minorei. Ultimul raport de examinare medicală depus în apel, întocmit de clinica medicală MedLife la data de 21.02.2019 relevă la evaluarea clinică că aceasta are o stare generală bună, cu o greutate de 14,6 kg pentru vârsta de 4 ani, recomandându-se doar profilaxia rahitismului, tratament care se aplică de regulă copiilor de vârstă similară pentru a preveni apariţia unei astfel de boli.

Se invocă de către apelant că partajarea locuinţei minorei cu actualul soţ al reclamantei, ar fi de natură să creeze un impact emoţional şi o acomodare dificilă, însă în egală măsură acest raţionament ar trebui să-i fie aplicabil pentru că acesta, la rândul său locuieşte cu o altă femeie, actuala concubină, nefiind căsătoriţi în mod legal, care are la rândul său, o fetiţă dintr-o relaţie anterioară.

Este relevant însă, că potrivit raportului psihologic întocmit de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj la 16.10.2018, minora  are  o dezvoltare psihomotorie armonioasă, corespunzătoare vârstei cronologice, dezvoltă sentimente de ataşament faţă de ambii părinţi şi îşi doreşte să petreacă timpul alături de mamă şi de tată, dar persoana primară de ataşament pentru minoră este reprezentată de mamă.

Împrejurarea că intimata – reclamantă a nesocotit declaraţia notarială prin care apelantul îşi dăduse acordul  pe o perioadă limitată pentru călătoria acesteia cu minora în afara ţării, ceea ce a atras pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de către Instanţa de cauze de familie a Judecătoriei Stuttgart la data de 16.07.2018 în sensul în care a obligat-o la înapoierea copilului în România nu trebuie să constituie din nou temei pentru sancţionarea acesteia. Cauza dedusă judecăţii nu are ca obiect verificarea modului în care părţile şi-au exercitat autoritatea parentală pe durata acordului notarial, ci urmăreşte să reaşeze relaţiile dintre foştii soţi din perspectiva încredinţării minorei spre creştere şi educare în situaţia actuală, în care nu mai subzistă înţelegerea anterioară, trecând peste dorinţele şi orgoliile adulţilor, cu respectarea preeminenţei interesului copilului.

Insistenţa apelantului cu privire la acest aspect deja tranşat de instanţele străine, consumat, care nu mai este de actualitate nu face decât să întreţină o stare tensionată şi conflictuală între părţi, în condiţiile în care sunt părinţii unei fetiţe ataşate de amândoi şi în disonanţă completă cu recomandările psihologilor; aceştia au relevat prin raportul mai sus amintit, necesitatea evitării discuţiilor cu caracter acuzator la adresa părinţilor în prezenţa copilului, evitarea implicării copilului în conflictul dintre părinţi, indiferent de interesele acestora, în vederea reducerii la maxim a riscului de traumatizare.

Este de necontestat ataşamentul apelantului faţă de minoră şi faptul că în primii doi ani de viaţă ai acesteia s-a aflat într-o relaţie strânsă, aflându-se în concediu de paternitate în timp ce intimata – reclamantă făcea naveta ca medic stomatolog în ... Nu trebuie însă interpretată într-un sens defavorabil acesteia o împrejurare  care odinioară a fost produsul înţegerii dintre soţi asupra modului în care să-şi împartă sarcinile gospodăriei. Faptul că aceasta petrecea un interval mai mic de timp cu minora nu este imputabil câtă vreme muncea în tot acest timp iar veniturile le aducea în familie, spre bunăstarea tuturor. În plus, în perioada respectivă s-au implicat şi alte persoane în activitatea de creştere a minorei, bunicii alături de părinţi, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor. Nu a dovedit apelantul că fosta sa soţie a avut în acea perioadă o conduită neconformă exigenţelor vieţii de familie de natură să fi afectat închegarea armonioasă a individualităţii minorei.

În evaluarea interesului copilului, instanţa poate să ţină seama şi de elemente precum disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt în deciziile legate de copil şi de a respecta drepturile părinteşti ale celuilalt, disponibilitatea de a permite  menţinerea relaţiilor personale cu minorul, capitol la care, în speţă, ambele părţi au eşuat în mod lamentabil: pe de o parte, intimata – reclamantă care a fost obligată de o instanţă judecătorească străină la reauducerea minorei în ţară în vederea exercitării autorităţii parentale iar pe de altă parte, apelantul – reclamant reconvenţional, care în perioada ce a urmat executării hotărârii instanţei judecătoreşti din Stuttgart adoptat o atitudine ostilă exercitării autorităţii părinteşti de ambii părinţi. A prelungit şederea minorei în domiciliul său fără a-i permite accesul mamei la aceasta. Susţinerea martorei P.M. că în perioada 25.12.2018 – 18.02.2019 cât minora a locuit împreună cu ea, fetiţa sa şi apelantul, acesta i-ar fi permis fetiţei să vorbească cu mama este contrazisă de toate celelalte declaraţii ale martorilor audiaţi în legătură cu acest aspect. Astfel, martora Ţ. I. N. a arătat că după perioada de două săptămâni din vacanţa de iarnă, apelantul nu a mai adus minora reclamantei, aceasta reuşind să ia legătura cu fata după două luni, timp în care a avut o singură convorbire. Potrivit declaraţiei martorului N.C. T., apelantul - pârât nu a răspuns mesajelor  şi încercărilor intimatei de a-şi revedea fetiţa, fiind sesizată Protecţia Copilului la 11.01.2019, totul culminând cu incidentul de la grădiniţă, în urma căruia şi-a recuperat fiica.

Probele administrate reliefează faţă de ambele părţi faptul că acestea nutresc deopotrivă sentimente profunde de afecţiune şi altruism pentru  minora rezultată din căsătorie, astfel încât nu se justifică adoptarea unor atitudini de natură a aduce instabilitate emoţională minorei, pe fondul unei imaturităţi psihice determinată de vârsta fragedă, 4 ani, susceptibilă de receptivitate la influenţele pozitive sau negative exercitate de persoanele din anturaj.

Se susţine de către apelant că stabilirea locuinţei minorei în Germania alături de mamă îi încalcă drepturile în a avea legături personale cu aceasta.

Faptul că părinţii locuiesc în state diferite nu este incompatibil cu exercitarea în comun a autorităţii părinteşti care nu presupune în acest caz, prezenţa fizică în acelaşi loc şi nici acordul expres al fiecăruia pentru fiecare act în parte, ci o consultare a părinţilor pentru ca, de comun acord, să fie luate măsurile cele mai bune pentru copil cu privire la aspecte de o anumită însemnătate, iar nu neapărat cele care rezultă din traiul zilnic.

De altfel, în speţă, prima instanţă a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, aspect necontestat de intimata – reclamantă, deşi iniţial, prin acţiunea introductivă solicitase exercitarea exclusivă, ceea ce poate fi apreciat ca o dovadă de bună-credinţă şi intenţie de a respecta interesul superior al minorei.

Aşadar, exercitarea în comun a autorităţii părinteşti presupune participarea efectivă a ambilor părinţi la procesul decizional, singurul element exercitat efectiv de un singur părinte fiind ţinerea copilului la locuinţa sa.

Aşa cum a menţionat şi prima instanţă, principalul factor  care trebuie avut în vedere este interesul superior al copilului, analizat nu în abstract, ci în ansamblul elementelor de fapt care rezultă din ancheta psihosocială, din posibilităţile materiale şi garanţiile morale pe care le prezintă părinţii, preocuparea sporită în educarea copilului.

Din această perspectivă, Tribunalul apreciază că se impune stabilirea unui program mai larg al apelantului – reclamant reconvenţional cu minora decât cel stabilit de judecătorul fondului, ţinând cont de vârsta minorei, de nevoile de îngrijire şi educare ale acesteia, de intensitatea legăturilor afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă; nu este de neglijat nici ideea că dezvoltarea fizică şi morală a minorei reclamă existenţa unui echilibru socioafectiv care presupune existenţa unei relaţii solide de afecţiune şi înţelegere şi cu tatăl şi a petrecerii unui timp calitativ, cu posibilitatea de a se bucura fiecare de compania celuilalt.

Chiar dacă se apreciază de către instanţă că în speţă, este oportun ca minora să locuiască mai degrabă împreună cu mama sa, această împrejurare nu este de natură a determina reducerea contactului cu tatăl sau bunicii paterni, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că aceştia nu au vreun viciu sau comportament care să pună în pericol dezvoltarea ei.

În acest sens, în art. 18 alin.3 din Legea nr. 272/2004 se prevede că părintele la care locuieşte copilul, are obligaţia de a sprijini menţinerea relaţiilor personale ale copilului cu celălalt părinte.

În ceea ce priveşte consimţământul apelantului, în mod corect, prima instanţă a apreciat că se impune suplinirea acestuia până la vârsta majoratului minorei, fiind consecinţa firească a stabilirii domiciliului minorei în altă ţară decât în România.

Sunt nefondate, de asemenea, criticile apelantului privind schimbarea sentinţei sub aspectul cuantumului onorariului avocaţial acordat.

Se constată că soluţionarea cauzei în primă instanţă s-a desfăşurat pe un interval îndelungat de timp, mai mult de un an, timp în care s-au administrat numeroase probatorii iar activitatea reprezentantului convenţional al reclamantei s-a reflectat prin asistarea acesteia la fiecare termen de judecată, redactarea acţiunii, apărărilor faţă de cererea reconvenţională  formulată. Tribunalul apreciază că suma acordată prin sentinţa apelată corespunde obiectului litigiului dedus judecăţii şi muncii depuse de apărător, luând în considerare principiul că scopul apărării este satisfacerea dreptului pretins iar nu pedepsirea celui căzut în pretenţii.

Având în vedere considerentele expuse, Tribunalul, în baza art. 480 alin.2 Noul Cod de Procedură Civilă, va admite apelul declarat de apelantul-pârât Z.C.I. şi va schimba în parte sentinţa apelată în sensul în care va încuviinţa acestuia să exercite legături personale cu minora în perioada vacanţelor acordate de Statul german, respectiv în prima jumătate din vacanţa de primăvară, prima jumătate din vacanţa de Paşte, prima jumătate din vacanţa de Rusalii, prima jumătate din vacanţa de vară, prima jumătate din vacanţa de iarnă, în anii pari, în a doua jumătate din vacanţa de primăvară, a doua jumătate din vacanţa de Paşte, a doua jumătate din vacanţa de Rusalii, a doua jumătate din vacanţa de vară, a doua jumătate din vacanţa de iarnă, în anii impari. Intervalul de timp se va calcula pe zile calendaristice, începând cu ora 10.00 a primei  zile şi epuizându-se la ora 18.00 a ultimei zile din interval. Programul de vizită se va realiza la domiciliul apelantului – pârât.

În vederea exercitării legăturilor personale cu minora va obliga intimata- reclamantă să

 asigure transportul minorei în România în anii pari, urmând ca apelantul – pârât să asigure transportul minorei în România în anii impari. Totodată,  intimata – reclamantă va asigura un program de  comunicare video – telefonic  apelantului - pârât  cu minora  de trei ori pe săptămână, respectiv, în zilele de luni, miercuri şi vineri, în intervalul orar 18.00 – 18.30. Se va menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Dreptul la un proces echitabil include în conţinutul său o lichidare corespunzătoare a cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art.453 Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Se va avea în vedere de asemenea, interesul comun în cauză privind raporturile dintre părinţii divorţaţi şi fiica lor minoră precum şi admiterea în parte a pretenţiilor formulate, ceea ce denotă o culpă concurentă a părţilor şi o îndreptăţire proporţională la recuperarea cheltuielilor de judecată.

Tribunalul apreciază necesară reducerea cheltuielilor de judecată efectuate în cauză de către intimata – reclamantă de la 2380 lei la 1000 lei, considerând că suma de bani solicitată este excesivă în raport de munca prestată de avocat raportat la complexitatea cauzei în faza procesuală a apelului, în sensul art. 451 alin.2 Noul Cod de Procedură Civilă.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul va admite în parte cererea părţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel, în sensul că va obliga intimata – reclamantă la plata către apelantul - pârât a sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocaţial şi va obliga apelantul - pârât la plata către intimata – reclamantă a sumei de 500 lei reprezentând 1/2 din onorariul avocaţial redus în apel de la 2380 lei la 1000 lei, dispunând compensarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul declarat de apelantul-pârât  Z.C.I., CNP ..., cu domiciliul în ..., împotriva sentinţei civile nr. 9689/04.10.2018, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 26600/215/2017, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Ţ.I., cu domiciliul procesual ales la ....

Schimbă în parte sentinţa apelată în sensul că:

Încuviinţează ca apelantul-pârât  Z.C.I. să exercite legături personale cu minora Z. S. conform următorului program:

- prima jumătate din vacanţa de primăvară, prima jumătate din vacanţa de Paşte, prima jumătate din vacanţa de Rusalii, prima jumătate din vacanţa de vară, prima jumătate din vacanţa de iarnă, în anii pari;

-a doua jumătate din vacanţa de primăvară, a doua jumătate din vacanţa de Paşte, a doua jumătate din vacanţa de Rusalii, a doua jumătate din vacanţa de vară, a doua jumătate din vacanţa de iarnă, în anii impari;

Intervalul de timp se va calcula pe zile calendaristice, începând cu ora 10.00 a primei  zile şi epuizându-se la ora 18.00 a ultimei zile din interval.

Programul de vizită se va realiza la domiciliul apelantului – pârât.

În vederea exercitării legăturilor personale cu minora, obligă intimata- reclamantă să

 asigure transportul minorei în România în anii pari, urmând ca apelantul – pârât să asigure transportul minorei în România în anii impari.

-asigurarea unui program de  comunicare video – telefonic al apelantului - pârât  cu

minora  de trei ori pe săptămână, respectiv, în zilele de luni, miercuri şi vineri, în intervalul orar 18.00 – 18.30.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Admite în parte cererea părţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel.

Obligă intimata – reclamantă la plata către apelantul - pârât a sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocaţial.

Obligă apelantul - pârât la plata către intimata – reclamantă a sumei de 500 lei reprezentând 1/2 din onorariul avocaţial redus în apel de la 2380 lei la 1000 lei.

Compensează cheltuielile de judecată.

Definitivă

Pronunţată în şedinţa publică de la 24 Mai 2019.

Preşedinte,

 Judecător,

Grefier,

Red.jud.I.

10.06.2019

Tehnored. S.V./4 ex.

Jud.fond-.

Domenii speta

Spete similare