Calificare greşită a acţiunii

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2018:165.001910

Dosar nr. 6820/215/2017

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1910/2018

Şedinţa publică de la 05 Octombrie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE I.G.Ş.

Judecător A.B.

Grefier C.D.S.

Pe rol judecarea  apelului formulat de apelanta-reclamantă R.N.A.P. - ROMSILVA-D.S.D., apelantul-intervenient S.R.PRIN M.F.P.-DGRFP CRAIOVA, împotriva sentinţei civile nr. 457/2018 şi încheierii din data de 18.09.2017 pronunţate de Judecătoria Băileşti în dosarul nr. 6820/215/2017, în contradictoriu cu intimatii-pârâţi C.J.D PT. S.D.P.T,  COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR ORODEL, G.N.C.R. la Cab.Av. S.S., având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  se prezintă consilier juridic L.G.pentru apelanta-reclamantă, avocat S.S. pentru intimatul-pârât G.N.C.R., lipsă fiind restul părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a ataşat dosarul nr. 72/183/2016 al Judecătoriei Băileşti.

Instanţa, constată încheiată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul asupra apelului.

Consilier juridic L.G.pentru apelanta-reclamantă,  solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 457/2018 şi încheierii din data de 18.09.2017 pronunţate de Judecătoria Băileşti în dosarul nr. 6820/215/2017 prin care s-a respins cererea de recuzare a domnului judecător C. P., schimbarea sentinţei apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi constatarea nulităţii HCJ nr. 402/17.12.2015; în teză subsidiară solicită admiterea apelului, schimbarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanţa de fond a soluţionat greşit excepţia  şi nu a intrat în judecata fondului. Arată că instanţa de fond a  pronunţat o sentinţă nelegală pornind de la faptul că a calificat cererea de chemare în judecată formulată de R.N.P. Romsilva-D.S.D. drept o plângere la Legea 18/1991. Arată că prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să constate nulitatea absolută a HCJ 402/2015 întrucât a fost adoptată cu neîndeplinirea cerinţelor de legalitate, nefiind adoptată cu votul majorităţii membrilor, din totalul de 12 membri, au fost prezenţi 8 iar adoptarea hotărârii nu s-a făcut cu  votul majorităţii, pentru adoptarea hotărârii fiind necesare 7 voturi, iar în speţă voturile pentru au fost 4.

Consilier juridic L.G.pentru apelanta-reclamantă,  solicită  admiterea apelului formulat de apelantul-intervenient S.R.Prin M.F.P.-DGRFP Craiova.

Avocat S.S. pentru intimatul-pârât,  solicită respingerea ambelor apeluri. Arată că cererea de recuzare a fost corect respinsă în cauză nefiind incident niciunul din cazurile de incompatibilitate,  judecătorul fondului nu şi-a exprimat opinia cu privire la soluţia în cauză,  dosarul de faţă are alt obiect şi altă cauză faţă de primul litigiu în care instanţa s-a pronunţat, primul litigiu viza reconstituirea dreptului în natură iar cel de-al II-lea, are o altă cauză, încălcarea normelor referitoare la modalitatea de votare în Comisia judeţeană, judecătorul fondului nu ar fi avut motiv să se abţină; Cu privire la calificarea juridică a acţiunii arată că aceasta este corectă, în mod corect instanţa a calificat acţiunea drept o plângere la Legea 18/1991. Temeiul juridic invocat de reclamant este art. III, pentru a înfrânge tardivitatea, corect soluţionată. Arată că apelantei i-a fost comunicată hotărârea Comisiei Judeţene nr. 402/2015 în decembrie 2015, ca urmare, în mod corect instanţa de fond a decis că plângerea este tardivă. Arată că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

T R I B U N A L U L

Asupra apelurilor civile de faţă:

Prin încheierea de la 18.09.2017, pronunţată de Judecătoria Băileşti, a fost respinsă cererea de recuzare a domnului judecător C. P., formulată de reclamanta R.N.A.P. - Romsilva în dosarul civil nr. 6820/215/2017.

S-a constatat că nu există motivele de incompatibilitate prevăzute de art. 41 alin. 1 şi art. 42 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Art. 41 Cod procedură civilă reglementează cazurile de nulitate absolută, respectiv cele în care s-au formulat căi de atac ordinare sau extraordinare, sau cazul în care un dosar este trimis spre rejudecare.

Dosarul nr. 6820/215/2017 nu se află în niciuna din aceste cazuri de incompatibilitate absolută, fiind un dosar în primul ciclu procesual, astfel că nu i se pot aplica dispoziţiile art. 41 Cod procedură civilă şi nu exista obligaţia grefierului de a întocmi un referat.

Referitor la cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 41 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, în sensul că judecătorul şi-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la soluţia în cauză, prin pronunţarea sentinţei nr. 950/2016 în dosarul 72/183/2016 al Judecătoriei Băileşti, ce a avut ca obiect constatarea nulităţii absolute a aceleiaşi Hotărâri a Comisiei Judeţene nr. 402/17.12.2015, instanţa a reţinut că motivele de nulitate invocate sunt diferite, iar motivul de nulitate invocat în prezenta cauză, respectiv lipsa votului majorităţii membrilor Comisiei Judeţene, nu a fost invocat şi analizat în sentinţa nr. 950/2016, fiind evident că judecătorul nu şi-a exprimat părerea cu privire la modul de rezolvare a acestuia.

Pentru aceste motive, instanţa a respins cererea de recuzare a domnului judecător C.P., constatând că nu există motivele de incompatibilitate prevăzute de art. 41 alin. 1 şi art. 42 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 457/07.03.2018, pronunţată de Judecătoria Băileşti, a fost admisă exceptia tardivităţii introducerii plângerii formulată de reclamanta R.N.A.P.- Romsilva-D.S.D., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Orodel, C.J.Dpentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi G.N.C.R..

A fost respinsă plângerea ca tardiv introdusă.

A fost excepţia tardivităţii introducerii cererii de intervenţie în interes propriu formulată de  S.R.prin Ministerul Finanţelor Publice - DGRFP Craiova.

A fost respinsă cererea de intervenţie ca tardiv introdusă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 248 al.1 NCPC, "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."In legătură cu excepţia invocată de pârâta G.N.C.R., instanţa a reţinut că reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a HCJ nr.402 din 17.12.2015. 

In ceea ce priveşte calificarea juridică a cererii, deşi reclamanta a făcut referire în notele de şedinţă aflate la fila 44 din dosar la art. III al.2 din Legea 169/1997, privind constatarea nulităţii absolute a actelor emise cu incalcarea prevederilor legale, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art 53 din Legea 18 potrivit cărora, "(1)Hotărârile comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II, şi cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesaţi prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2)Împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare."

Prin urmare, procedura prin care se poate solicita anularea unei hotarari a comisiei judetene de fond funciar este cea prevăzută de art. 53 din Legea 18/1991, in timp ce art III al.2 din Legea 169/1997 vizează nulitatea absoluta a actelor de reconstituire sau reconstituire a dreptului de proprietate. Hotărârea comisiei judeţene de validare a propunerii comisiei locale de fond funciar reprezintă un act premergător emiterii titlurilor de proprietate, astfel ca nu face obiectul constatarii nulitatii absolute in temeiul art III al.2 din Legea 169/1997.

De altfel, reclamanta a invocat, în acţiunea introductivă, prevederile HG 890/2005, act normativ care la art 80 prevede ca " (1)Persoanele nemulţumite vor proceda conform dispoziţiilor procedurale prevăzute la art. 51 - 59 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

Aşadar, reclamanta a înţeles să atace hotărârea comisiei judeţene în temeiul art. 53 al. 2  din Legea 18/1991, chiar dacă nu a indicat în mod expres acest text de lege.In ceea ce priveşte termenul în care poate fi atacată hotărârea, potrivit art 53 alin. 2 din Legea 18/1991, acesta este de 30 de zile şi curge de la comunicarea hotărârii.

Referitor la momentul comunicării hotărârii, instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 58 din Legea 18/1991 teza I care prevăd că " Instanţa soluţionează cauza potrivit regulilor prevăzute în Codul de procedură civilă şi în Legea nr. 92/1992*) pentru organizarea judecătorească."

Potrivit art.184 al 2 din NCPC, " Se consideră că actul a fost comunicat părţii şi în cazul în care aceasta a primit sub semnătură copie de pe act, precum şi în cazul în care ea a cerut comunicarea actului unei alte părţi."

Instanţa a constatat că reclamanta a mai formulat, la data de 13.01.2016, o plângere împotriva HCJ nr. 402 din 17.12.2015, plangere ce a facut obiectul dosarului nr. 72/183/2016 al Judecătoriei Băileşti în care a invocat, în esenţă, ca motiv de anulare a hotărârii, faptul că d- na G.N.C.R.nu este persoana îndreptăţită să i se restituie în natură suprafaţa de 100 ha teren forestier, deoarece nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art.4 si 42 din Legea nr. 165/2013. In prezenta cauză, motivul de nulitate îl reprezintă faptul că hotărârea comisiei judeţene nu a fost adoptată cu votul majorităţii membrilor, motiv care nu a fost invocat în plângerea anterioară.

In ceea ce priveşte momentul la care a luat la cunoştinţă de hotărârea comisiei judeţene,  instanţa a constatat că reclamanta a primit-o la data de 30.12.2015, aşa cum rezultă din ştampila aplicată şi menţiunile cuprinse în hotărârea aflată la fila 6 din dosarul respectiv.

Prin urmare, sunt incidente dispoziţiile art. 184 al.2 NCPC, comunicarea actului fiind făcută în condiţiile primirii sub semnătură.

De altfel, s-a considerat că reclamanta a luat cunoştinţă de hotărârea respectivă prin chiar formularea plângerii anterioare şi depunerea actului în dosarul nr. 72/183/2016.

In consecinţă, instanţa a constatat că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 52 al.2 din Legea 18/1991 a fost depăşit, având în vedere că cererea ce face obiectul prezentului dosar a fost formulată la data de 9.03.2017, reclamanta fiind decăzută, astfel, din dreptul de a mai formula plângere.

Pe de altă parte, conform art. 178 al.5 din NCPC, "Toate cauzele de nulitate a actelor de procedură deja efectuate trebuie invocate deodată, sub sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a le mai invoca."

Cum reclamanta nu a invocat motivul de nulitate la care face referire în acest dosar prin plângerea precedentă, instanţa a constatat că şi sub acest aspect operează sancţiunea decăderii din dreptul de a-l invoca.

Faţă de aceste considerente, instanţa a admis excepţia tardivităţii şi a respins plângerea ca tardiv introdusă.

In ceea ce priveşte cererea de intervenţie principală formulată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova pentru Ministerul Finanţelor Publice ca reprezentant al Statului Roman, instanţa a reţinut că şi această parte a solicitat constatarea nulităţii absolute a HCJ nr. 402/2015, invocând acelaşi motiv de nulitate ca şi reclamanta.

De asemenea, instanţa a constatat că în dosarul nr. 72/183/2016, această parte a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea Romsilva la data de 3.11.2016, solicitând să se constate nulitatea absolută a HCJ nr.402/2015. Motivele invocate au fost aceleaşi ca cele prezentate de Romsilva, în sensul că d-na G.N.C.R.nu este persoana îndreptăţită să i se restituie în natură suprafaţa de 100 ha teren forestier, deoarece nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art.4 si 42 din Legea nr. 165/2013.

In prezentul dosar, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova pentru Ministerul Finanţelor Publice, ca reprezentant al Statului Român, a formulat cerere de intervenţie principală la data de 29.09.2017, solicitând anularea hotărârii respective.

Având în vedere că hotărârea comisiei judeţene a fost comunicată Romsilva la data de 30.12.2015, iar această persoană juridică administrează fondul forestier proprietate publică al statului, aşa cum rezultă din dispoziţiile art.11 al. 1 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, deţinând calitatea activă de a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor judeţene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, instanţa a constatat că nu era necesară comunicarea actului şi terţului intervenient.

Pe de altă parte, acesta a luat cunoştinţă în mod direct de hotărârea atacată, în condiţiile în care a formulat cererea de intervenţie accesorie în dosarul precedent, solicitând anularea actului respectiv.

Prin urmare, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 53 al.2 din Legea 18/1991 a fost depăşit, iar intervenientul este decăzut din dreptul de a mai formula plângere.

Instanţa a admis, aşadar, excepţia tardivităţii şi a respins cererea de intervenţie principală, ca tardiv introdusă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta R.N.A.P.- Romsilva-D.S.D. şi pârâta D. G. R. a F. P. C..

Apelanta R.N.P. Romsilva - D.S.D.  a solicitat schimbarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare sau admiterea cererii de chemare în judecată şi constatarea nulităţii H.C.J.  nr. 402/17.12.2015.

În primul rând apelanta a criticat modul de soluţionare a cererii de recuzare a d-nului judecător C.P., considerând că în mod greşit a fost respinsă cererea de recuzare, acesta fiind judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea despre H.C.J nr. 402/2015 în dosarul nr. 72/183/2016.

În continuare, apelanta a arătat că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală, prin calificarea cererii de chemare în judecată drept o plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 18/1991.

A arătat că prin acţiunea introductivă s-a solicitat în contradictoriu cu Comisia Judeţeană Dolj, Comisia Locala Orodel şi cu numita G.N.C.R.ca instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să constate nulitatea absolută a HCJ 402/2015 întrucât aceasta hotărâre a fost adoptată cu neîndeplinirea cerinţelor de legalitate, respectiv cu încălcarea dispoziţiilor HG nr. 890/2005 art. 8 alin 2, nefiind adoptată cu votul majorităţii membrilor. Astfel având în vedere componenta Comisiei Judeţene prezentată în preambulul raportului privind referatele întocmite de consilierii juridici pentru şedinţa din 17.12.2015 din totalul de 12 au fost prezenţi 8 membri iar adoptarea hotărârii nu s-a luat cu votul majorităţii, pentru adoptarea hotărârii fiind necesare 7 voturi, în speţă voturile pentru au fost 4.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art 8 alin. 2 din HG 890/2005, iar la solicitarea instanţei şi-au precizat temeiul de drept, menţinându-l şi adăugând pentru termenul din 04.10.2017 următoarele:

S-a mai arătat că D.S.D. şi prin acţiune şi prin precizarea din 04.10.2017 a înţeles să critice HCJ 402/2015 prin prisma motivelor de nulitate absolută, acţiune imprescriptibilă, modalitatea nelegală prin care a fost adoptată hotărârea, neputând fi acoperită, înlăturată decât prin intermediul prezentei acţiuni.

In interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. III alin 2 din Legea nr. 169/1997, R.N.A.P. ROMSILVA are calitate procesuală activă de a formula acţiuni în constatarea nulităţii absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor legale, fiind o unitate ce are un interes, respectiv acela de a apăra integritatea fondului forestier naţional, în calitatea sa de administrator al acestuia.

In data de 20.02.2017 Instituţia Prefectului Judeţului Dolj a comunicat procesul verbal al şedinţei din data de 17.12.2015, Direcţia Silvica Dolj, fiind nevoită să solicite nulitatea absolută pentru motivele arătate în cererea de chemare în judecată, astfel că se impune respingerea excepţiei tardivităţii, cererea de chemare în judecată fiind formulată la data de 09.03.2017, cu toate că prezenta acţiune este imprescriptibilă din punct de vedere extinctiv, fiind o cerere în nulitate absolută.

Potrivit dispoziţiilor art 1249 alin 1 Cod Civil nulitatea poate fi invocată oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie. Nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare expresă ori tacită, numai nulitatea relativă fiind prescriptibilă.

Apelanta a arătat că sentinţa este nelegală, întrucât în mod greşit a fost soluţionată greşit pe excepţie, aceasta admiţând excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată, cât şi excepţia tardivităţii cererii de intervenţie a Statului Roman prin Ministerul de Finanţe.

In data de 20.02.2017 Instituţia Prefectului Judeţului Dolj a comunicat procesul verbal al şedinţei din data de 17.12.2015, Direcţia Silvica Dolj, fiind nevoită să solicite nulitatea absolută pentru motivele arătate în cererea de chemare în judecată.

In concluzie, R.N.P.ROMSILVA-D.S.D. luând la cunoştinţă de modalitatea de vot din cadrul şedinţei Comisiei Judeţene Dolj în care s-a adoptat HCJ 402/2015, în data de 20.02.2017, în data de 09.03.2017, formulând prezenta acţiune.

Instanţa nu a dat dovada de rol activ în aflarea adevărului, R.N.P.ROMSILVA a depus la dosarul cauzei procesul verbal din 29.11.2016 al Comisiei Judeţene Dolj care a înapoiat documentaţia comisiei locale Almăj şi Cerăt, pentru lipsa de cvorum în situaţia în care se votase şi votul era de 6 pentru şi 2 împotriva, deci în concluzie, în speţa similară a fost înapoiată documentaţia deşi votul fusese 6-2 iar în cazul apelantei a fost adoptată hotărârea cu 4 voturi pentru.

Instanţa trebuie să-şi îndeplinească rolul activ în aflarea adevărului, fiind foarte clar că această hotărâre a Comisiei Judeţene nr. 402/2015 este consecinţa nerespectării dispoziţiilor legale prevăzute în Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin HG 890/2005.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 466 – 482, art. 53 N.C.P.C.

S-a solicitat proba cu înscrisuri de la dosarul cauzei.

Apelantul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a formulat, de asemenea apel, prin care a solicitat schimbarea sentinţei în sensul admiterii cererii de intervenţie, considerând că hotărârea este nelegală fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În acest sens, apelanta a arătat că art. 53 alin.2 din Legea nr.18/1991 nu este aplicabil în cauză, deoarece face referire la plângerea împotriva hotărârii comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II, şi cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale, în timp ce, în conformitate cu dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările si completările ulterioare:

(1) Sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu incalcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru 7 reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare, si ale prezentei legi: [...]

(2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor si de alte persoane care justifica un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenta instanţelor judecătoreşti de drept comun.

Stabilind că nulitatea actelor la care se refera alin. (1) poate fi invocată şi de alte persoane care justifica un interes legitim, art. III alin. (2) din Legea nr.169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, nu face altceva decât sa transpună, într-un caz particular, acela al actelor emise cu încălcarea prevederilor legii fondului funciar, regula de drept comun potrivit căreia nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, respectiv fie de părţile actului juridic si avânzii cauză ai părţilor, fie de terţi, care se pretind prejudiciaţi prin actul atacat, fie de organele expres prevăzute de lege.

Insasi instanţa a apreciat că hotărârea comisiei judeţene a fost comunicată Romsilva la data de 30.12.2015 şi, întrucât această persoană administrează fondul forestier proprietate publică, nu era necesară comunicarea actului şi terţului intervenient.

Astfel, chiar daca s-ar aprecia că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.53 alin.2 din Legea nr. 18/1991, termenul începe să curgă de la data luării la cunoştinţă a motivelor de nulitate invocate.

In speţă, comunicarea cererii de arătare a titularului dreptului, împreună cu cererea de chemare în judecată şi înscrisurile de la dosar, a fost dispusă de către instanţă la termenul de judecată din data de 20.09.2017, fiind înregistrată la D.G.R.F.P. Craiova sub nr. CRR – DGR 10722/25.09.2017, iar cererea de intervenţie a fost comunicată la data de 28.09.2017.

În ceea ce priveşte pe reclamantă, a luat la cunoştinţă de procesul verbal al şedinţei  Comisiei Judeţene din 17.12.2015 la data de 20.02.2017, când i-a fost comunicat de Instituţia Prefectului, prezenta acţiune fiind promovată data de 09.03.2017.

Nu poate avea relevanţă, sub aspectul verificării cerinţelor de legalitate prevăzute de dispoziţiile art.8 al.2 din HG nr. 890/2005, nici împrejurarea că reclamanta a mai formulat o plângere împotriva HCJ nr. 402/17.12.2015, ce a făcut obiectul dosarului nr. 72/183/2016 al Judecătoriei Băileşti şi în care s-a contestat dreptul la reconstituire, iar reclamantul şi intervenientul nu au cunoscut modalitatea adoptării actului contestat.

Nici art. 178 al. 5 din C.p.c., pe care instanţa şi-a întemeiat un alt motiv de decădere, nu are aplicabilitate în cauză, prezenta cerere fiind guvernată de dispoziţiile legilor speciale din materia fondului funciar.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 466 – 482 Noul Cod de Procedură Civilă.

Intimata G.N.C.R. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii apelului declarat de Statul român,  considerând totodată că cererea de recuzare a fost corect respinsă, în cauză nefiind incident nici unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin 1 din Noul Cod de Procedură Civilă. Deşi nu este indicat temeiul de drept, din descrierea situaţiei, s-ar putea deduce că este vorba de art. 42 alin 1 lit a), doar că este o greşeală de interpretare a apelantei prin reprezentant, deoarece judecătorul fondului nu şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia în cauză, pe care a fost desemnat să o judece. Cauza de faţă are alt obiect şi altă cauză, faţă de primul litigiu în care instanţa s-a pronunţat pe îndreptăţirea intimatei la reconstituirea în natură şi nicidecum pe problema condiţiilor legale de vot în comisia judeţeană.

A precizat, de asemenea, că este corectă şi calificarea juridică a acţiunii în situaţia în care aceasta este informă şi face trimiteri la temeiuri de drept inaplicabile în speţă, în temeiul art. 80 alin 1 din HG 890/2015 raportat la art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991R, potrivit căruia împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei raza teritorială este situat terenul.

Cu alte cuvinte, indiferent de motivul de nemulţumire, legiuitorul a pus la dispoziţia părţilor interesate o cale de atac generală împotriva hotărârilor comisiei judeţene, inclusiv pentru neregularităţi ce vizează modul concret de votare a acestor hotărâri cum este cazul în speţă (extrasul din lege - art 53 alin 2), pe care l-a reprodus în motivele de apel intervenientul este inexact, deşi se vrea un citat. Legea nu spune că doar autorii cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate au dreptul să formuleze plângere.

Inovaţia autorului cererii de chemare în judecată, cu privire la o eventuală incidenţă a instituţiei nulităţii absolute, a fost dată de necesitatea de a evita excepţia tardivităţii plângerii la Legea 18/1991R, cunoscut fiind faptul că nulitatea poate fi oricând invocată.

Pe de altă parte, temeiul de drept dat de art. III alin. 2 raportat la art. III alin. 1 din L 169/1997, face ca cererea de chemare în judecată să fie nefondată, pentru că nu se poate aplica unei motivări în fapt (pretinsa încălcare a regulilor de vot prevăzute la art. 8 din HG 890/2005), deoarece nu este susceptibilă de a fi încadrată în niciuna din ipotezele enumerate la art. III alin. 1 lit a-h.

 Aşa cum a mai arătat, în temeiul art. 80 alin. 1 din HG 890/2015 raportat la art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991 R, potrivit căruia împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

În speţă, apelantei i-a fost comunicată hotărârea Comisiei Judeţene nr. 402/2015, încă din luna decembrie 2015, când a şi formulat prima plângere ce a făcut obiectul dos. nr. 72/183/2016, soluţionat definitiv prin respingerea ca nefondată a plângerii (sent.civ. nr. 950/2016 a Judecătoriei Băileşti şi dec.civ. nr. 419;207 a Tribunalului Dolj), astfel că, în mod corect, instanţa de fond a decis că plângerea este tardivă.

Deliberând asupra apelurilor, Tribunalul reţine următoarele:

Referitor la apelul declarat de apelanta -reclamantă R.N.P. Romsilva - D.S.D.:

Cererea de recuzare pe care apelanta-reclamantă a formulat-o cu ocazia soluţionării cauzei în primă instanţă, a fost întemeiată pe prevederile art. 41 şi 42 alin.1 pct. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, considerându-se că judecătorul fondului ar fi trebuit să se abţină întrucât s-a pronunţat şi în dosarul nr. 72/183/2016 în care a fost contestată aceeaşi Hotărâre a Comisiei Judeţene nr. 402/17.12.2015, între acelaşi părţi şi cu acelaşi obiect.

Este de necontestat că acelaşi judecător a pronunţat sent.civ. nr. 950/18.04.2016  în dosarul nr. 72/183/2016, fiind învestit ulterior cu soluţionarea  prezentei cauze, ambele deducând judecăţii aspecte legate de această Hotărâre a Comisiei Judeţene. Numai că în primul litigiu, reclamanta a cerut anularea invocând aspecte de fond, respectiv, lipsa de îndreptăţire a pârâtei G.N.C.R. la restituirea în natură a suprafeţei de 100 ha teren forestier şi neaplicabilitatea dispoziţiilor art. 4 şi 42  din Legea nr. 165/2013, în timp ce în al doilea proces, s-a cerut constatarea nulităţii Hotărârii Comisiei judeţene pentru adoptarea cu nerespectarea votului majorităţii membrilor.

Aşadar, judecătorul fondului a avut a se pronunţa în cele două litigii asupra unor motive diferite, iar faţă de limitele învestirii, în mod evident, în cel de-al doilea proces, completul de judecată nu urma să analizeze fondul raportului juridic dedus judecăţii.

În aceste condiţii, în mod corect a fost respinsă cererea de recuzare prin încheierea pronunţată la data de 18.09.2017, neexistând elemente de natură să creeze suspiciuni în ceea ce priveşte imparţialitatea şi obiectivitatea judecătorului.

Nu era incident nici art. 41 alin.1  Noul Cod de Procedură Civilă întrucât ipoteza acestei reglementări legale există numai dacă judecătorul s-a pronunţat în cadrul aceluiaşi proces. Altfel spus, dacă judecătorul este sesizat pe cale separată cu o acţiune chiar identică prin părţi, obiect şi cauză cu cea asupra căreia s-a pronunţat printr-o hotărâre anterioară, nu există incompatibilitate în sensul art. 41 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă.

Faţă de aceste considerente, Tribunalul apreciază că susţinerile apelantei-reclamante privind modul de soluţionare a cererii de recuzare sunt neîntemeiate.

Apelul este însă fondat, din perspectiva criticilor dezvoltate la punctul nr. 2 din cererea de apel, care se referă în esenţă, la calificarea din oficiu de către prima instanţă a acţiunii introductive drept plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 18/1991.

Principiul disponibilităţii, specific procesului civil, este consacrat de art. 9 Noul Cod de Procedură Civil şi de alte dispoziţii legale, precum art. 22 alin.6 Noul Cod de Procedură Civilă şi presupune posibilitatea părţilor de a determina existenţa procesului prin declanşarea procedurii judiciare şi conţinutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privinţa părţilor, a obiectului şi a cauzei. Instanţa este obligată să statueze asupra celor solicitate de părţile din proces, fără a putea depăşi, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea, prin cererile şi apărările formulate în condiţiile legii.

Cauza cererii de chemare în judecată înseamnă situaţia de fapt calificată juridic de către parte.

Instanţa este ţinută de cauza cererii de chemare în judecată ori a altui act de procedură având această natură juridică (cerere reconvenţională, cerere de intervenţie voluntară principală) în sensul că nu ar putea să schimbe, peste voinţa celui care are calitatea de reclamant în cererea respectivă, fundamentul pretenţiei formulate.

Judecătorul nu este ţinut de textul de lege indicat de parte, ci trebuie să aplice acel temei legal care corespunde situaţiei de fapt calificate juridic de parte, calificarea juridică a situaţiei de fapt şi aplicarea textului de lege, fiind două operaţiuni distincte care nu se confundă.

În speţă, reclamanta R.N.P. Romsilva - D.S.D. a solicitat prin acţiunea introductivă constatarea nulităţii absolute a Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 402/17.12.2015 prin care s-a admis validarea intimatei -pârâte  G.N.C.R. în Anexa 42 cu suprafaţa de 100 ha de pădure, invocând adoptarea acestei hotărâri cu nerespectarea cerinţelor de legalitate, respectiv, încălcarea art. 8 alin.2 din HG nr. 890/2005, în sensul lipsei de vot a majorităţii membrilor.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile HG nr. 890/2005, temei juridic completat prin precizarea de la data de 02.10.2017 (fila 44 dosarul Judecătoriei Băileşti) cu dispoziţiile art. III alin.2 din Legea nr. 169/1997, prin care s-a invocat calitatea sa procesuală activă de a formula acţiuni în constatarea nulităţii absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor legale, determinată de interesul de a apăra integritatea fondului forestier naţional.

Prin încheierea din 10.01.2018, prima instanţă a calificat obiectul acţiunii ca fiind o plângere împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene,  întemeiată pe art. 53 şi urm. din Legea nr. 18/1991, motivat de faptul că aceste texte legale reglementează procedura prin care se poate anula o hotărâre a unei Comisii judeţene de fond funciar iar HG nr. 890/2005 face trimitere la procedura prevăzută de art. 51 -59 din Legea nr. 18/1991 în cazul persoanelor nemulţumite.

Potrivit art. 53 alin.1 din Legea nr. 18/1991 rep, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II, şi cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesaţi prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fiind prevăzut la alin.2 că împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Potrivit art. III din Legea nr. 169/1997 privind modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991,  sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (i)actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri;(ii)actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 şi a prezentei legi, precum şi actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;(iii)actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscrişi în cooperativa agricolă de producţie, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;(iv)actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum şi actele de înstrăinare efectuate în baza lor;

(v)actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depăşit limitele de suprafaţă stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;(vi)actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deţinut anterior în proprietate astfel de terenuri;b)actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, oraşelor sau municipiilor;c)actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităţilor, pe terenurile revendicate de foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite conform art. 23 din lege;d)actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal;e)actele de constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 20, în localităţile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege;f)actele de constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 20 şi în cazul în care în localitatea respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptăţite de lege;g)transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condiţiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului;h)actele de vânzare-cumpărare privind construcţiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, creşe, grădiniţe, cantine, cămine culturale, sedii şi altele asemenea - ce au aparţinut cooperativelor agricole de producţie, cu încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege. (...) Actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităţilor terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată îşi suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluţionarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepţia terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie, fiind prevăzut în alin.(2) că nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun.

Rezultă din interpretarea textelor legale mai sus menţionate că acestea reprezintă remedii procesuale diferite în procedura reconstituirii dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, în sensul că plângerea întemeiată pe art. 53 din Legea nr. 18/1991 reprezintă o cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de Comisiile de fond funciar în timp ce art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, constituie temei juridic pentru promovarea acţiunilor în constatarea nulităţii absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor legii fondului funciar.

Aşadar câtă vreme apelanta-reclamantă R.N.P. Romsilva - D.S.D. a arătat în mod expres că îşi menţine temeiul juridic invocat, respectiv art. 8 alin.2 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin HG nr. 890/2005  şi art. III alin.2 din Legea nr. 169/1997, calificarea demersului juridic ca fiind o plângere îndreptată împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene  iar nu o acţiune în constatarea nulităţii absolute reprezintă o încălcare a principiului disponibilităţii părţii, nefiind recunoscută posibilitatea judecătorului de a schimba, din oficiu, cauza cererii de chemare în judecată.

Instanţa ar fi trebuit să se pronunţe în limitele învestirii, respectiv, soluţionarea unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute a Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 402/17.12.2015, aşa cum a fost formulată acţiunea introductivă, urmând a o analiza din perspectiva temeiului juridic invocat şi a domeniului de aplicare pe care îl prevede art. III din Legea nr. 169/1997, unde sunt precizate în mod expres actele de reconstituire care pot face obiectul unui astfel de demers juridic.

Referitor la acest aspect, se cuvine a se avea în vedere şi Decizia nr. 15 din 17 oct. 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  în Recurs în interesul legii, care a decis în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. III alin.2 din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, că R.N.P. Romsilva are calitate procesuală activă de a formula acţiuni în constatarea nulităţii absolute a actelor la care se referă alin. 1 din acelaşi articol.

Reţinând că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra celor pretinse de reclamantă, soluţionând cauza prin prisma excepţiei tardivităţii introducerii plângerii, ca urmare a greşitei schimbări din oficiu a cauzei cererii de chemare în judecată, având în vedere şi faptul că prin cererea de apel, s-a solicitat trimiterea spre rejudecare, Tribunalul, în baza art. 480 alin.3 Noul Cod de Procedură Civilă, va anula sentinţa apelată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar faţă de soluţia prefigurată, criticile de la punctul 3 rămân de prisos, nemaifiind necesară analizarea lor de către instanţa de apel.

Referitor la apelul declarat de apelantul – intervenient Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova:

Pentru considerente similare, Tribunalul apreciază că şi acest apel este fondat întrucât, cu aceeaşi încălcare a principiului disponibilităţii, prima instanţă a calificat cererea de intervenţie ca fiind o plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 53 şi urm. din Legea nr. 18/1991 deşi nu a fost indicat acest temei juridic în conţinutul cererii de intervenţie, dimpotrivă s-a solicitat admiterea cererii şi constatarea nulităţii absolute a Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 402/17.12.2015, fiind necesar a se clarifica în rejudecare, caracterul cererii, acela de cerere de intervenţie în interes propriu sau cerere de intervenţie accesorie, cu rol de a sprijini doar apărarea celeilalte părţi.

Având în vedere considerentele expuse, Tribunalul, în baza art. 480 alin.3 Noul Cod de Procedură Civilă, va admite ambele apeluri declarate în cauză, va anula sentinţa apelată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelurile declarate de apelanta-reclamantă R.N.A.P.- Romsilva-D.S.D., cu sediul în Craiova, ..., judeţ DolJ  şi apelantul-intervenient S.R.prin M.F.P. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, împotriva sentinţei civile nr. 457/07.03.2018, pronunţată de Judecătoria Băileşti, în dosarul nr. 6820/215/2017, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Orodel, Judeţ Dolj,  C.J.Dpentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Craiova, Judeţ Dolj şi  G.N.C.R., CNP ..., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat ...,  cu  sediul  în  Craiova, ...., judeţul Dolj.

Anulează sentinţa apelată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 05 Octombrie 2018

Preşedinte,

I.G.Ş.Judecător,

A.B.

Grefier,

C.D.S.

Red.jud.I.G.Ş.

18.10.2018

Tehnored. S.V./7 ex.

Jud.fond-P.C.

Domenii speta

Spete similare