Acţiune în revendicare, calitate procesuală pasivă

Cod ECLI:RO:TBDLJ:2019:165.001703

Dosar nr. 17580/215/2017 -acţiune în revendicare imobiliară-

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1703/2019

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2019

Completul de judecată este constituit din:

Preşedinte: D.O.

Judecător: V.P.

Grefier: L.E.C.

Pe rol se află pronunţarea asupra dezbaterilor care au avut loc în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2019 şi consemnate în încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea apelului formulat de către reclamanta apelantă G.M., împotriva sentinţei civile nr. 1385 din data de 08.02.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 17580/215/2017, în contradictoriu cu intimatul pârât A.T., având ca obiect acţiune în revendicare imobiliară.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2019, când instanţa, pentru ca părţile să depună, la dosar, concluzii scrise şi, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 394 alin. 2 N.C.P.C. şi art. 396 alin. 1 N.C.P.C., a amânat pronunţarea, în mod succesiv, pentru data de 27.09.2019 şi, respectiv data de azi, 04.10.2019, când a decis următoarele:

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1385 din data de 08.02.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 17580/215/2017, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, invocată prin întâmpinare, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta G.M., în contradictoriu cu pârâtul A.T., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost respinsă cererea reclamantei pentru plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată şi s-a luat act că pârâtul îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamanta este proprietara terenului extravilan în suprafaţă de 2482 mp, situat în Craiova, ..., judeţul Dolj, conform certificatului de moştenitor nr. 210/14.10.2010 eliberat de BNP C.C.E., Titlului de proprietate nr. 2255-44786/09.11.1998, emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Dolj  pe numele autoarei sale D.E.şi sentinţei civile de partaj nr. 9547/23.06.1999, pronunţată de Judecătoria Craiova,  în dosar nr. 2971/1999, modificată prin decizia civilă nr. 1153/28.03.2001, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 114/2000.

Pârâtul este proprietarul terenului extravilan în suprafaţă de 994 mp din acte şi 995 mp din măsurători, situat în tarlaua ... parcela ..., în baza sentinţei civile nr. 19237 din 05.09.2002 a Judecătoriei Craiova şi Titlului de proprietate nr. 1675-44675 din 08.05.1996 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Dolj.

Reclamanta a întocmit documentaţia cadastrală pentru terenul proprietatea sa, în vederea înscrierii dreptului său de proprietate în cartea funciară, însă s-a constatat că există suprapunere reală pe o suprafaţă de 230 mp cu o porţiune din proprietatea întabulată pe numele pârâtului A.T., astfel cum rezultă din adresa nr. 7260/19.01.2016 emisă de OCPI Dolj, motiv pentru care aceasta a fost respinsă la avizare, aspect recunoscut de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.

În prezenta cauză, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate şi liniştită  posesie terenul în suprafaţă de 230 mp situat în .... pe care îl ocupă (exclusiv în acte, nu şi faptic), în mod abuziv.

Potrivit raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie întocmit în cauză de expert Ş. V., conform documentaţiei cadastrale a pârâtului, documentaţie ce nu a ţinut cont de schiţa anexă a titlului de proprietate, cele două terenuri se suprapun pe o suprafaţă de 230 mp.

Potrivit aceluiaşi raport de expertiză, suprafaţa de 230 mp care constituie suprapunere între terenul reclamantei şi suprafaţa de teren prevăzută în documentaţia cadastrală a pârâtului era folosită la momentul efectuării expertizei de către reclamantă pentru acces la restul terenului proprietatea sa.

Astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 563 Cod civil, acţiunea în revendicare este acea acţiune în justiţie prin care proprietarul unui bun individual determinat, cu privire la care a pierdut posesia (mai exact stăpânirea materială), solicită obligarea pârâtului, care posedă bunul respectiv sau îl deţine fără drept, deci stăpâneşte bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate şi să îi restituie bunul respectiv.

Prin urmare, acţiunea în revendicare este acea acţiune reală şi petitorie, prin care, proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar sau de la cel care îl  deţine fără drept.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată prin întâmpinare, instanţa a respins-o ca neîntemeiată.

Astfel, potrivit art. 36 NCPC, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Prin urmare, calitatea procesuală activă  presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat.

Or, în cauză, astfel cum s-a arătat anterior, reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra  terenului revendicat, astfel că se justifică calitatea sa procesuală activă.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, invocată prin întâmpinare, instanţa a reţinut următoarele:

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii, aceasta aparţinând celui faţă de care se poate realiza interesul reclamantului. De asemenea, reclamantul, fiind cel care porneşte acţiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată.

Din art. 563 alin. 1 Cod civil rezultă că, în acţiunea în revendicare, calitatea procesuală pasivă revine posesorului sau oricărei persoane care deţine bunul fără drept, deci persoanei care stăpâneşte bunul.

Or, în speţă, astfel cum rezultă din probatoriul administrat şi cum s-a arătat anterior, suprafaţa de teren 230 mp în litigiu nu se află în stăpânirea materială a pârâtului, ci dimpotrivă se află în posesia reclamantei, astfel că nu se justifică calitatea procesuală pasivă a pârâtului.

Împrejurarea că există o suprapunere reală pe o suprafaţă de 230 mp între terenul proprietatea reclamantei cu o porţiune din proprietatea întabulată pe numele pârâtului A.T., însă, în acte, respectiv documentaţie cadastrală, nu este de natură să confere calitate procesuală pasivă pârâtului într-o acţiune în revendicare, care aşa cum s-a arătat presupune stăpânirea materială a bunului de către pârât, reclamanta având la dispoziţie alte căi procesuale.

În raport de aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, invocată prin întâmpinare şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În baza art. 453 NCPC, faţă de culpa sa procesuală, instanţa a respins cererea reclamantei pentru plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Totodată, instanţa a luat act că pârâtul îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta apelantă G.M., solicitând admiterea acestuia şi anularea sentinţei civile apelate, în sensul admiterii acţiunii.

În motivare, a arătat că instanţa de fond a citat, în mod corect, art. 563 Cod civil, care este în sensul că „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept..", însă, în aplicarea acestui text, a analizat calitatea procesuală pasivă în mod greşit prin raportare exclusivă la „stăpânirea materială".

Articolul 563 alin. 1 C. civ. este în sensul că poate avea calitate procesuală fie posesorul, fie deţinătorul. Instanţa de fond, în considerente face confuzie între cele două teze ale textului citat deoarece posesia nu se reduce la „stăpânire materială", această din urmă sintagmă echivalând cu detenţia materială a bunului.

Legiuitorul a înţeles să dea posibilitatea reclamantului să formuleze acţiune în revendicare nu numai împotriva persoanei care are corpus, ceea ce echivalează cu stăpânirea materială a bunului, ci şi împotriva persoanei care are posesia, respectiv prin această ultimă noţiune înţelegându-se îndeplinirea cumulativă a condiţiei ca pârâtul să se comporte ca proprietar şi să aibă corpus potrivit naturii bunului. Din modul de formulare al art. 563 alin. 1 C. civ. rezultă aşadar două teze distincte.

Apelanta reclamantă a arătat că, prin raportul de expertiză întocmit în cauză, s-a reţinut că pârâtul nu are titlu pentru suprafaţa de 230 mp şi că această suprafaţă face parte din terenul reconstituit autoarei sale, potrivit titlului de proprietate nr. 1550-44674 din 09.11.1995, aşa cum a fost completat prin titlul de proprietate nr. 2255- 44786 din 09.11.1998 (completarea a vizat o singură chestiune, şi anume a mai fost adăugat un moştenitor). Instanţa de fond a reţinut, aşa cum a arătat, corect: „...astfel cum s-a arătat anterior, reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, astfel că se justifică calitatea sa procesuală activă".

A susţinut că pârâtul are calitate procesuală pasivă, acesta s-a comportat şi se comportă faţă de bun ca un proprietar, deşi nu are această calitate, respectiv a întocmit documentaţie cadastrală cu includerea suprafeţei de 230 mp proprietatea apelantei, deşi schiţa anexă titlului său de proprietate este în sensul că proprietatea pârâtului nu se suprapune cu proprietatea acesteia.

Instanţa de fond nu s-a preocupat nici chiar în teza reţinută a „stăpânirii materiale" a bunului să lămurească problema stăpânirii materiale în concret, prin raportare la natura bunului. în speţă fiind vorba de un teren, este evident că deţinerea/stăpânirea materială nu înseamnă că cel care se pretinde proprietar ori chiar posesor să stea pe acel teren sau să îl folosească continuu, fiind imposibil de altfel. Acest teren are copaci (salcâmi) crescuţi spontan, aşa cum au toate gospodăriile din zonă în spatele grădinilor, între care nu există garduri. Este cert că oricare dintre aceştia sau chiar dintre vecini pot traversa sau staţiona pe teren, dar este clar că proprietar este apelanta, însă pârâtul are pretenţia că el este proprietar şi tot comportamentul său este în acest sens, inclusiv elementele de fapt anterioare efectuării documentaţiei. De altfel, conduita procesuală a pârâtului este destul de echivocă în sensul că îi neagă calitatea de proprietar, pretinde că nu deţine terenul, dar îl intabulează la cartea funciară pe numele său şi nu oferă nicio explicaţie a neconcordanţei dintre documentaţia sa cadastrală şi schiţa anexă al propriului titlu de proprietate.

Apelul a fost legal timbrat cu taxă de timbru, conform chitanţei depuse la fila 11 din dosar.

Intimatul pârât a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea apelului şi menţinerea sentinţei civile apelate ca fiind legală şi temeinică, apreciind că, în mod corect, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a acestuia (fila 20 din dosar).

Apelanta reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare în dosar.

Părţile nu au solicitat încuviinţarea de noi probe în prezenta cale de atac.

Părţile au depus, la dosar, concluzii scrise (filele 24-27).

Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor de apel, dar şi în raport de disp. art. 476-479 N.c.p.c., tribunalul constată că apelul formulat este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 1385 din data de 08.02.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 17580/215/2017, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, invocată prin întâmpinare, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta G.M., în contradictoriu cu pârâtul A.T., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost respinsă cererea reclamantei pentru plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată şi s-a luat act că pârâtul îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Potrivit disp. art. 36 N.c.p.c., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Aşadar, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţii între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesual activă), precum şi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesual pasivă).

În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv.

Reclamantul, fiind cel care porneşte acţiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată, prin indicarea obiectului cererii şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia sa. După ce a fost sesizată, instanţa trebuie să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, fie înainte de începerea dezbaterilor, dacă acest lucru este posibil, fie în cadrul dezbaterilor asupra fondului dreptului. Cu toate acestea, verificarea calităţii procesuale nu presupune verificarea existenţei a înseşi dreptului şi a obligaţiei corelative care intră în conţinutul raportului juridic dedus judecăţii, având în vedere disp. art. 36 teza a-II-a N.c.p.c. 

Astfel, pentru a putea, deci, stabili dacă, într-un anumit proces, părţile au calitate procesuală activă şi, respectiv, pasivă (adică dacă pot sta într-un anumit proces în calitate de reclamant sau de pârât), este necesar ca, mai întâi, să se identifice care sunt subiectele raportului juridic litigios, respectiv raportul juridic civil abstract.

Pentru existenţa raportului juridic civil abstract sunt necesare, deci, două premise: subiectele de drept civil între care se stabileşte relaţia socială şi norma juridică civilă.

Cum norma juridică reglementează relaţii sociale (adică relaţii, legături între oameni), rezultă că identificarea subiectelor de drept se face prin cercetarea conţinutului acesteia, urmând, astfel, a se stabili între ce categorie de subiecte de drept este reglementată relaţia socială prin acea normă.

Aşadar, raportul juridic abstract este un „tipar”, o „matrice” în cadrul căruia se vor încadra faptele sau actele juridice ce vor determina naşterea unor raporturi juridice concrete.

Pentru a lua naştere, însă, un raport juridic civil concret, pe lângă subiecte şi norma de drept, mai este necesară o premisă suplimentară, şi anume, o împrejurare (act sau fapt = izvor al raportului juridic civil concret) de care legea civilă condiţionează naşterea unui astfel de raport.

„Drepturile şi obligaţii afirmate”, la care face referire art. 36 teza a-II-a  N.c.p.c., nu au altă semnificaţie decât aceea de conţinut al raportului juridic civil abstract, iar legiuitorul a prevăzut că existenţa sau inexistenţa acestora constituie o chestiune de fond:

- atât în considerarea faptului că aceste drepturi sau obligaţii trebuie să fie probate şi, deci, abia în urma probaţiunii se poate stabili dacă a luat naştere între părţi raportul juridic civil concret prezentat prin cerere de către reclamant;

-  cât şi pentru a stabili, în mod foarte clar, limita până la care trebuie făcută analiza atunci când se determină calitatea procesuală a părţilor în proces, şi anume, prin cercetarea celor afirmate în cererea de chemare în judecată şi a normei de drept incidentă în raport cu cele menţionate.

În acest sens, în finalul tezei I a art. 36 N.c.p.c., legiuitorul a prevăzut că se analizează raportul juridic litigios „astfel cum acesta este dedus judecăţii”, adică astfel cum este prezentat/menţionat/descris în cererea de chemare în judecată.

Astfel, atunci când se examinează excepţia lipsei calităţii procesuale (active sau pasive), instanţa trebuie să se raporteze, exclusiv, la cuprinsul cererii de chemare în judecată şi la normele juridice care reglementează raportul juridic abstract invocat prin aceasta.

Prin prezenta acţiune, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat, pârâtul să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie, terenul în suprafaţă de 230 mp situat în ..... 

Temeiul de drept al acţiunii a fost reprezentat de disp. art. 563 şi următoarele Noul cod civil.

În cazul acţiunilor prin care se urmăreşte valorificarea unui drept real principal, cum este şi acţiunea în revendicare, calitatea procesuală activă aparţine proprietarului, iar calitatea procesuală pasivă revine celui care stăpâneşte, ca posesor sau chiar ca şi detentor, bunul revendicat, iar, pentru verificarea calităţilor părţilor, într-o astfel de acţiune, trebuie să se administreze aceleaşi probe ca şi pentru dovedirea temeiniciei cererii, neputându-se confunda lipsa calităţii procesuale cu netemeinicia.

În speţa de faţă nu se poate reţine că pârâtul intimat nu are calitate procesual pasivă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de aspectele invocate de către reclamanta apelantă în susţinerea acesteia, acesta fiind singura persoana în contradictoriu cu care reclamanta îşi poate valorifica pretenţiile, respectiv în raport de care se poate verifica temeinicia sau netemeinicia acţiunii deduse judecăţii.

Astfel, reţinerea primei instanţe că, în speţă, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, suprafaţa de teren 230 mp în litigiu nu se află în stăpânirea materială a pârâtului, ci dimpotrivă se află în posesia reclamantei, nu reprezintă un aspect care ar putea ţine de justificarea calităţii procesual pasive a pârâtului, ci de însăşi temeinicia cererii de chemare în judecată.

De asemenea, nici împrejurarea că există o suprapunere reală pe o suprafaţă de 230 mp între terenul proprietatea reclamantei cu o porţiune din proprietatea întabulată pe numele pârâtului A.T., însă, în acte, respectiv documentaţie cadastrală, nu reprezintă un considerent pentru care pârâtul nu ar justifica o calitate procesual pasivă în cauză, acest aspect putând fi analizat în contextul aprecierii temeiniciei acţiunii promovate de către reclamanta apelantă.

Deşi instanţa de fond a considerat că reclamanta are la dispoziţie alte căi procesuale, nu a indicat care sunt acestea şi în contradictoriu cu cine ar trebui să se judece, respectiv cine ar avea calitate procesuală pasivă în acele căi procesuale.

Astfel, din atitudinea procesuală a pârâtului intimat pe parcursul judecării litigiului, la fond şi în prezenta cale de atac, nu rezultă că acesta nu-şi arogă nicio calitate de proprietar cu privire la suprafaţa de teren în litigiu pentru a se aprecia că, într-adevăr, nu justifică nicio calitate procesual pasivă în cauză.

Din contră, suprafaţa de teren în litigiu apare înscrisă în documentaţia cadastrală întabulată pe numele pârâtului intimat, iar acesta nu a fost de acord cu rectificarea acesteia pe cale amiabilă, considerând că aceasta îi aparinţe în proprietate şi că documentaţia cadastrală în discuţie a fost întocmită în raport de actele sale de proprietate, de către o persoană autorizată  de ANCPI şi avizată de către de OCPI Dolj, în baza legislaţiei în vigoare.

Prin urmare, în speţă, se poate pune problema comparării titlurilor de proprietate deţinute de părţi, pentru a se verifica temeinicia acţiunii deduse judecăţii, neavând, astfel, relevanţă stăpânirea efectivă, materială, a terenului de către una dintre părţi, având în vedere şi natura bunului imobil, respectiv o suprafaţă de teren cu vegetaţie forestieră (o perdea de salcâmi care străbate toate proprietăţile din zonă), nedelimitată cu vreun gard de restul proprietăţilor părţilor, astfel cum rezultă şi din concluziile raportului de expertiză întocmit în cadrul dosarului de fond de către dl. expert Ş. V. (fila 199 din dosarul de fond).

Astfel, potrivit disp. art. 480 alin. 3 teza I N.c.p.c. "în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului (...), instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul."

În consecinţa, faţă de cele reţinute, întrucât instanţa de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, cauza fiind soluţionată prin prisma excepţiei lipsei calităţii procesual pasive, iar niciuna dintre părţi nu a solicitat anularea sentinţei civile apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, în temeiul art. 480 alin. 3 teza I N.c.p.c., tribunalul va admite apelul declarat de către apelanta-reclamantă G.M., împotriva sentinţei civile nr. 1385 din data de 08.02.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 17580/215/2017, în contradictoriu cu intimatul-pârât A.T., va anula, în parte, sentinţa civilă apelată şi va reţine cauza spre rejudecare, pentru evocarea fondului.

Tribunalul va menţine sentinţa civilă apelată cu privire la dispoziţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, având în vedere că, în raport de această soluţie, nu au existat critici în cadrul motivelor de apel, reclamanta apelantă neavând interes să critice acest aspect şi nici pârâtul intimat nu a formulat apel cu privire la această soluţie, motiv pentru care aceasta a intrat în puterea lucrului judecat, prin neapelare.

În rejudecare, tribunalul, pentru o dezlegare judicioasă a raportului juridic stabilit între părţi, având în vedere principiul rolului activ al judecătorului, consacrat de dispoziţiile art. 22 N.C.P.C., va pune în discuţia părţilor administrarea probei cu înscrisuri şi relaţii scrise, respectiv emiterea unei adrese către Comisia Locală de Fond Funciar Craiova, pentru a se înainta, la dosar, toate înscrisurile care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate deţinute de părţi (atât cele iniţial emise, cât şi cele ulteriore), inclusiv schiţele şi planurile parcelare în raport de care s-a efectuat punerea în posesie, părţile urmând a depune, la dosar, actele de proprietate originare care au stat la baza emiterii acestor titluri, în măsura în care le deţin, iar, Comisia Locală de Fond Funciar Craiova urmând să precizeze instanţei vecintăţile pe toate laturile ale suprafeţei de teren de 994 mp, deţinută în proprietate de către intimatul pârât, în T ...., dar şi configuraţia şi amplasamentul exact al acesteia, la data emiterii titlului de proprietate şi punerii în posesie, respectiv conturul (forma) sa, având în vedere schiţa parcelară depusă la fila 94 din cadrul dosarului nr. 41822/215/2014 al Judecătoriei Craiova (vol. I al dosarului de fond).

De asemenea, tribunalul urmează să pună în discuţia părţilor şi emiterea unei adrese către OCPI DOLJ pentru a se înainta, la dosar, toate actele care au stat la baza întabulării dreptului de proprietate al intimatului pârât cu privire la suprafaţa de teren de 994 mp, situată în T 57/1, P 41, inclusiv întreaga documentaţie cadastrală în baza căreia a fost întabulat în cartea funciară acest drept de proprietate.

În funcţie de înscrisurile şi relaţiile scrise ce urmează a fi administrate în cauză, în rejudecare, dacă va aprecia necesar, tribunalul va pune în discuţia părţilor şi administrarea probei cu o nouă expertiză în specialitatea topografie-cadastru, expertiză prin intermediul căreia să se identifice terenurile deţinute de părţi în proprietate, conform actelor acestora de proprietate şi să se precizeze dacă există vreo suprapunere de teren în cadrul titlurilor de proprietate ale părţilor, respectiv dacă suprafaţa de teren în litigiu se regăseşte în ambele titluri de proprietate deţinute de către părţi.

Tribunalul urmează să administreze orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri, în vederea pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă G.M., CNP ...., domiciliată în ..., judeţul Dolj, împotriva sentinţei civile nr. 1385 din data de 08.02.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 17580/215/2017, în contradictoriu cu intimatul-pârât A.T., CNP ....,  domiciliat în ...., judeţul Dolj.

Anulează, în parte, sentinţa civilă apelată şi reţine cauza spre rejudecare, pentru evocarea fondului.

Menţine sentinţa civilă apelată cu privire la dispoziţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active.

Termen: 15.11.2019.

Se citează părţile.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la Tribunalul Dolj, dacă va fi exercitată.

Pronunţată azi, 04 Octombrie 2019, la sediul Tribunalului Dolj, conform art. 402 teza finală N.C.P.C.

Preşedinte,

D.O.Judecător,

V.P.

Grefier,

L.E.C.

Red. jud. V.P./Tehn. S.V. 4 ex./06.11.2019

Jud. fond: A. C.

Domenii speta

Spete similare