Revendicare

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 252/3.02.2011

Obiect:  revendicare

Prin cererea înregistrată la această instanţă, reclamanta S.M. a chemat în judecată pe pârâtul B.M. şi a solicitat ca în cauză să fie pronunţată o hotărâre judecătorească prin care să se dispună, pe cale de ordonanţă preşedinţială, evacuarea pârâtului din imobilul – casă de locuit, situat în X.

În motivarea cererii, reclamanta arată că a fost căsătorită cu pârâtul în perioada 1991 – 2010, la data de xx.03.2010, căsătoria lor fiind desfăcută prin divorţ, conform sentinţei civile nr. xxx a Judecătoriei. În timpul căsătoriei, ea şi soţul său au locuit în imobilul descris în petitul acţiunii, imobil ce este proprietatea exclusivă a reclamantei, dobândit în urma partajului voluntar anexă la certificatul de moştenitor autentificat şi a contractului de donaţie autentificat, potrivit căruia S.X. i-a donat 1/2 din casă, cu rezerva dreptului de abitaţie.

Pârâtul este foarte violent, consumă în exces băuturi alcoolice, provoacă scandal, are un limbaj vulgar, este total neîngrijit, astfel, dacă l-a acceptat pe pârât în casa sa atâta timp cât au fost căsătoriţi, reclamanta nu înţelege să-l mai tolereze şi după pronunţarea hotărârii de divorţ.

În dovedire, a ataşat la dosarul cauzei în copie certificat de moştenitor, contract de donaţie autentificat, sentinţa civilă nr. xxx a Judecătoriei.

La termenul de judecată din data de xx septembrie 2010, reclamanta şi-a precizat obiectul acţiunii, din evacuare pe cale de ordonanţă preşedinţială în revendicare imobiliară, în sensul că solicită ca pârâtul să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul descris în petitul acţiunii.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 480 şi urm. Cod civil.

Prin întâmpinare (fila 28 din dosar), pârâtul a solicitat respingerea acţiunii precizate, învederând instanţei că în cauză operează comunitatea de bunuri ale soţilor, conform actului de identitate are domiciliul la adresa imobilului revendicat, imobil la edificarea căruia a contribuit şi el cu bani, rezultaţi din vânzarea unui imobil bun comun al său şi al reclamantei.

De asemenea, s-a luat interogatoriu pârâtului (fila 48 din dosar), care a recunoscut că locuieşte şi în prezent în imobilul revendicat, imobil care provine de la tată reclamantei, S.I., a solicitat respingerea cererii în revendicare, întrucât nu are unde să locuiască, iar în timpul căsătoriei a efectuat la această construcţie o serie de îmbunătăţiri.

Pârâtul a ataşat la dosarul cauzei sentinţa civilă de divorţ, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 63/12 ian. 2005 (fila 15 din dosar).

Prin încheierea nr. xxx/xx noiembrie 2010, a fost admisă cererea pentru acordare ajutor public judiciar formulată de reclamantă, care a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.339,87 lei.

La propunerea reclamantei, au fost audiaţi martorii A.D. şi A.C., iar la propunerea pârâtului au fost audiaţi martorii M.C. şi C.A., declaraţiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei.

Examinând probele administrate în dosarul cauzei, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :

Reclamanta şi pârâtul au fost căsătoriţi, căsătoria lor fiind desfăcută prin divorţ, conform sentinţei civile nr. xxx/xx.xx.2010 a Judecătoriei.

În timpul căsătoriei, cei doi soţi au locuit în imobilul casă de locuit, situat în X., jud. Neamţ.

Şi după desfacerea căsătoriei prin divorţ, pârâtul a continuat să locuiască şi locuieşte şi în prezent în acest imobil, aşa cum rezultă atât din cuprinsul răspunsului său la interogatoriu, cât şi din cuprinsul declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză.

Revendicarea este o acţiune reală şi petitorie, pentru că reclamantul cere să i se predea bunul în temeiul dreptului său de proprietate.

Într-o asemenea acţiune reclamantul este dator să dovedească dreptul său de proprietate asupra bunului revendicat, dar şi faptul posesiunii pe nedrept de către pârât asupra aceluiaşi bun.

Cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului revendicat, se reţin următoarele :

Prin partajul voluntar succesoral consemnat în cuprinsul certificatului de moştenitor autentificat sub nr. 168/24.11.2005 la BNP „X” reclamantei i-a fost atribuită, în calitate de moştenitoare a defunctului S.I., decedat la data de 2 martie 2000, cota de 1 din una locuinţă compusă din şase camere, patru holuri, bucătărie şi cămară împreună cu suprafaţa de 918 mp, imobile situate în X, jud. Neamţ.

Prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 441/13 februarie 2006 la acelaşi birou notarial (fila 8 din dosar), mama reclamantei, respectiv S.X., a donat reclamantei cealaltă cotă indiviză de 1 din imobil, pe care la rândul său o primise prin acelaşi partaj voluntar succesoral.

Aşadar, reclamanta a devenit proprietară exclusivă asupra construcţiei ce formează petitul acţiunii.

Dreptul de proprietate al reclamantei, de altfel, nu a fost contestat de pârât, care a recunoscut că imobilul provine de la S.I., tatăl reclamantei.

Pârâtul locuieşte în prezent în acest imobil, proprietatea exclusivă a reclamantei, aşa cum el însuşi a recunoscut şi cum rezultă din cuprinsul depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză.

Astfel, martorii A.D. şi A.C., audiaţi la propunerea reclamantei, au declarat că pârâtul refuză să părăsească imobilul, consumă în exces băuturi alcoolice, provoacă deseori scandal şi ameninţă în permanenţă pe reclamantă şi pe mama acesteia, în favoarea căreia s-a reţinut un drept de habitaţie, prin contractul de donaţie mai sus indicat.

Pârâtul refuză eliberarea imobilului, motivat de faptul că pe parcursul căsătoriei cu reclamanta a efectuat o serie de îmbunătăţiri la imobil, însă aceste apărări le-a invocat prin întâmpinare, fără a formula cerere reconvenţională şi fără a face dovada că a promovat acţiune pentru partajul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.

Oricum, reclamanta face dovada deplină a dreptului de proprietate asupra construcţiei în litigiu, iar eventualele îmbunătăţiri aduse de pârât pot fi valorificate pe calea unei acţiuni separate, pârâtul având eventual un drept de creanţă în acest sens.

Potrivit art. 480 din Cod civil, dreptul de proprietate este „dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, însă în limitele determinate de lege”, iar acţiunea in revendicare este acea acţiune reala prin care proprietarul a pierdut posesia bunului sau cere restituirea acelui bun de la posesorul neproprietar.

Pentru admisibilitatea acţiunii în revendicare, art. 480 Cod civil prevede expres ca trebuie îndeplinite cumulativ doua cerinţe, respectiv aceea ca reclamantul sa demonstreze ca este proprietarul bunului revendicat si în acelaşi timp să facă dovada ca acest bun este deţinut în mod nelegitim de către pârât.

În cauza dedusă judecăţii, aceste cerinţe au fost dovedite de către reclamantă.

Faţă de acestea, în baza art. 480 şi urm. Cod civil, instanţa va admite cererea reclamantei şi va obliga pe pârât să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul ce formează petitul acţiunii.

În baza art. 18 din OUG nr. 51/2008, pârâtul va fi obligat la plata către stat a sumei de 3.339,87 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru, de la plata căreia reclamanta a fost scutită prin încheierea nr. xxx/xx noiembrie 2010 .

În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare