Anulare act administrativ fiscal

Sentinţă civilă 18/2021 din 13.01.2021


Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2021:067.000018

Cod operator 2443

Dosar nr. xxx/95/2020

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentinţa  Nr. 18/2021

Şedinţa publică din 13 Ianuarie 2021

Completul compus din:

PREŞEDINTE - XXX

Grefier - XXX

Pe rol judecarea acţiunii formulată de reclamanta XXX în contradictoriu cu XXX, având ca obiect  anulare act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-a prezentat pentru reclamantă avocat XXX, iar pentru pârâtă s-a prezentat consilier juridic XXX.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei obiectul cauzei, stadiul judecăţii şi modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.

Avocat XXX depune la dosar certificatul constatator emis de ORC de pe lângă Tribunalul XXX și o nota de plată din 11.01.2021 emisă de pârâtă.

Avocat XXX arată că, începând cu data de 05.10.2020 este administrator XXX, în urma decesului administratorului XXX, iar acțiunea este semnată prin avocat care are împuternicire și fiind firmă rămâne valabilă împuternicirea  reprezentându-l și pe actualul administrator.

Instanţa ia act în prezenta că acţiunea formulată de reclamanta XXX continuă judecata cu un administrator nou, numit în data de 05.10.2020, respectiv XXX, iar mandatul de reprezentare al apărătorului este pentru persoana juridică XXX ce a semnat cererea introductivă şi pentru acest termen de judecată procedura este completă pentru reclamantă, prin avocat.

Instanţa pune în discuţie, cu prioritate, excepţia prematurităţii invocată prin întâmpinare de pârâtă şi acordă cuvântul.

Consilier juridic XXX solicită admiterea excepţiei, întrucât dreptul reclamantei nu este actual la momentul sesizării instanţei de judecată. A arătat că la data de 2 septembrie 2020 reclamanta a formulat contestaţie împotriva unui act administrativ decizia de impunere fiscală, act administrativ care a fost soluţionat anterior, prin intermediul căilor administrative de atac printr-o contestaţia formulată de aceeaşi reclamantă.

Acea contestaţie  a fost soluţionată prin decizia 116/2.09.2020, iar în opinia sa decizia 116 reprezintă soluţia legală pe care reclamanta o putea eventual contesta.

Solicită admiterea excepţiei prematurităţii, astfel cum a fost formulată.

Avocat XXX arată că, referitor la excepţia prematurităţii invocată de pârâtă solicită respingerea, având în vedere următoarele considerente:

La data de 12.08.2020 a depus la XXX contestaţie în sistemul căilor administrative de atac împotriva deciziei de impunere nr. 97095/27.07.2020 pentru anul 2020 fiind nemulțumiți de sancţiunea primită şi nu pentru a permite un drept aşa cum greşit s-a exprimat pârâta prin întâmpinare. Contestaţia administrativă a fost înregistrată de pârâtă sub nr.100606 din 12.08.2020 şi soluţionată cu respingere prin decizia 116 din 2.09.2020. Arată că, observând motivele injuste de respingere a contestaţiei menţionate în decizia 116 din 2.09.2020, tot în data de 2.09.2020 a depus acţiunea în instanţă.

În cauză nu poate opera excepţia prematurităţii invocată de pârâtă având în vedere că acţiunea în instanţă nu a fost depusă la tribunal anterior deciziei administrative de respingere, ci  imediat după primirea acesteia, motiv pentru care solicită respingerea excepţiei.

Instanţa reţine cauza în pronunţare asupra excepţiei prematurităţii invocată de pârâtă.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă;

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului xxx - Secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 0x.0x.2020 sub nr.XXX/95/2020, reclamanta XXX în contradictoriu cu pârâtul XXX a contestat decizia de impunere nr. 97095/27.07.2020 pentru stabilirea impozitelor/taxelor datorate de persoanele juridice, decizie emisă de XXX, motiv pentru care a solicitat instanţei de contencios administrativ si fiscal să anuleze actul întocmit prin care a  fost obligată la plata sumei de 170.063,00 lei şi să emită o nouă decizie de impunere conform raportului de evaluare înregistrat în ANEVAR în data de 16.03.2020, cu recipisa BIF_12192_20200316_125656623.

În motivare a arătat că a desfășurat şi are în obiectul de activitate de tip Horeca, motiv pentru care a fost eliberat şi "Certificatul pentru situaţie de urgenţă- TIP 1 pentru întreruperea activităţii total sau parţial, ca urmare a efectelor deciziilor emise de autorităţile publice competente, potrivit legii, pe perioada stării de urgenta decretate, respectiv de alerta.

În acest moment, activitatea pe care o desfăşoară este parţial întreruptă de deciziile emise de autorităţile publice, în contextul pandemiei Covid-19, respectiv activitatea de restaurante (activitate subsumată obiectului de activitate HORECA).

Având in vedere situaţia economica si financiara in care se află datorata crizei sanitare si deciziilor instituţiilor statului, a solicitat ca in analiza celor care vor fi expuse in continuare, să se aibă în vedere toate aceste considerente si, pe cale de consecinţa să se dispună admiterea contestaţiei, să se anuleze/modifice decizia ce face obiectul prezentului demers juridic si repunerea in termen a petentei pentru declararea valorii impozabile rezultata din reevaluarea imobilului.

În data de 16.03.2020 a obţinut raportul de evaluare pentru impozitare care a fost înregistrat in Baza de Informaţii Fiscale (BIF) obținându-se recipisa cu numărul BIF_12192_20200316_125656623, din data de 16.03.2020, Valoarea de impozitare stabilita de membrul titular ANEVAR XXX (legitimație nr.12192) a fost de 1.856.208 lei. Cota de impozitare a fost stabilita la 0,9% prin Hotărârea XXX nr. 492/ 16,12,2019. Rezulta astfel un impozit pe clădire de 16.706 lei (1.856.208 x 0,9%), corect calculat.

XXX a calculat un impozit pe clădire de 170.063,00 lei in baza "Deciziei de impunere pentru anul 2020” pentru stabilirea impozitelor/taxelor datorate de persoanele juridice nr. 97095/27.07.2020, aplicând un procent de 7,5% (stabilit prin aceeaşi hotărâre a XXX) la valoarea de 2.267.507 lei (2.267.507 x 7,5%).

Decizia de impunere sus amintita înscrie o valoare a clădirii de 1.856.208 lei înregistrata în data de 27.07.2020 si retine data ultimei reevaluări de 30.12.2019.

În aceste condiţii constată o discrepanţă foarte mare intre datele cuprinse in descrierea bazei de impozitare din decizie (valoarea si data ultimei reevaluări) si datele utilizate pentru calculul impozitului pe clădire (valoarea de 2.267.507 lei si cota de 7,5% raportata pentru o clădire nereevaluata).

În alta ordine de idei, contribuabilul are dreptul la reducerea impozitului anual pe clădiri cu o cota pana la 50% pentru clădirile persoanelor juridice nerezidențiale care au fost obligaţi potrivit legii sa îşi întrerupă activitatea economica sau deţin certificatul pentru situaţii de urgenta prin care certifica Întreruperea totala sau parțiala a activităţii economice.

Societatea ar datora un impozit pe clădiri in suma de 16.706 lei.

Toate susţinerile de ordin practic de mai sus se bazează pe legislaţia in vigoare, existenta la momentul emiterii deciziei.

În conformitate cu Codul de Procedura Fiscala (Legea nr. 207/2015), art. 13, interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voinţa legiuitorului, aşa cum este exprimata de lege. In cazul in care voinţa legiuitorului nu reiese clar din textul legii, la stabilirea voinței legiuitorului se tine seama de scopul emiterii actului normativ astfel cum acesta reiese din documentele publice ce însoțesc actul normativ în procesul de elaborare, dezbatere si aprobare.

Prevederile legislaţiei fiscale se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul legii, iar in cazul in care sunt susceptibile mai multe înțelesuri se interpretează in sensul in care corespund cel mai bine obiectivului si scopului legii, in sensul in care pot produce efecte.În cazul in care după aplicarea regulilor de interpretare prevăzute la art. 13 alin. (I) - (5), explicate succint mai sus, prevederile legislaţiei fiscale rămân neclare, acestea se interpretează in favoarea contribuabilului /plătitorului.

Codul Fiscal /Legea nr. 227/2015) stabileşte cadrul legal privind impozitele, taxele si contribuţiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2, care sunt venituri ale bugetului de stat, bugetelor locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, asigurărilor de sănătate, asigurări pentru şomaj, etc.

Impozitele si taxele locale fac obiectul titlului IX a Codului Fiscal. Impozitul pe clădiri se datorează către bugetul local al XXX, in situaţia sa.

În conformitate cu art. 456 alin. (2), Consiliile Locale pot hotăra sa acorde scutirea sau reducerea impozitului/taxei pe clădiri.

Pentru clădirile nerezidențiale (art. 460 alin. (2) Codul Fiscal), aflate în proprietatea sau deținerea persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse intre 0,2% si 1,3% asupra valorii impozabile a clădirii.

Prin Hotărârea XXX nr. 492/16.12.2019, art. 5, acest procent a fost stabilit la 0,9% asupra valorii impozabile a clădirii. Pentru stabilirea impozitelor clădirilor nerezidențiale proprietatea persoanelor juridice, valoarea impozabila a clădirilor aflate in proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se datorează impozitul ( art. 460 alin. (1)) si poate fi:

- ultima valoare impozabila Înregistrata in evidentele organului fiscal;

- valoarea rezultata dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat in conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate in vigoare la data evaluării (situaţia sa);

- valoarea finala a lucrărilor de construcţii in cazul construcţiilor noi, constituite in cursul anului fiscal anterior;

- valoarea clădirilor care rezulta din actul de transfer al dreptului de proprietate;

- valoarea rezultata dintr-un raport de evaluare in cazul clădirilor finanțate printr-un contract de leasing financiar.

Valoarea impozabila a clădirii (art. 460 alin. (6) se actualizează odată la 3 ani, pe baza unui raport de evaluare a clădirii întocmit de un evaluator autorizat in conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate in vigoare la data evaluării depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referinţă.

In cazul în care, proprietarul clădirii nu a actualizat valoarea impozabilă a clădirii în ultimii 3 ani anteriori anului de referinţă, cota impozitului este de 5%.

Consiliul Local poate stabili majorarea impozitelor şi taxelor locale cu până la 50% faţă de nivelurile maxime. XXX a hotărât cota de 7,5% în acest caz.

În cazul în care proprietarul clădirii nu a actualizat valoarea impozabilă în ultimii 3 ani anteriori anului de referinţă, diferenţa de taxă va fi datorată de proprietar.

În situaţia reclamantei, este clar dovedit că a  înregistrat raportul de evaluare în Baza de Informaţii Fiscale în termen legal (16.03.2020) dar a  depus declaraţie fiscală la data de 27.07.2020 sub nr. 27095.

În conformitate cu art. 493 alin. (2) lit. a), depunerea peste termen a declarațiilor de impunere prevăzute la art. 461, în speţa de faţă alin. (13) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 210-837 lei, pentru persoane juridice.

A arătat că a înregistrat în termen legal raportul de evaluare (16.03.2020) dar a  depus declaraţia fiscală la 27,07.2020  faţă de termenul prevăzut de 30.06.2020.

De altfel, nu trebuie omis faptul ca perioada de realizare a rapoartelor de evaluare a fost iniţial stabilită a se realiza între 01 ianuarie şi 31 martie de către evaluatori autorizați înregistrați in Tabloul Oficial (anevar.ro) care aveau obligaţia a utiliza parafa valabilă 2020 şi să înregistreze raportul de evaluare în BIF.

Persoanele juridice care şi-au realizat ultima reevaluare având data evaluării 31 decembrie 2016, au avut posibilitatea să evite creşterea cotei de impozitare la 5% prin realizarea evaluării pentru impozitare în primul trimestru al anului 2020.

În ceea ce priveşte petenta – XXX a făcut dovada realizării raportului de evaluare de către persoană autorizată XXX (legitimaţie nr. 12192) în termenul legal, astfel cum a fost modificat prin legislaţia intervenită pe fondul pandemiei, şi raportul a fost înregistrat în BIF la data de 16.03.2020, fapt care poate fi verificat de altfel petenta depunând şi recipisa BIF ataşată raportului de evaluare la data de 27.07.2020 (data depunerii raportului la sediul XXX. A arătat că legiuitorul nu a interzis autorităţii publice să verifice existenţa sau inexistenţa în BIF a dovezii realizării raportului de evaluare, astfel că, apreciem necesar a sublinia că acolo unde legea nu interzice, permite.

Legea a statuat că rapoartele de evaluare pentru impozitare nu pot produce efecte pentru anul 2020 dacă au ca data a raportului o data calendaristica după 31 martie 2020, ulterior modificată la data de 30.06.2020, insa nu a prevăzut ca sunt lipsite de eficacitate juridica in ipoteza in care, deşi efectuate si inregistrate in BIF in termenul limita, nu sunt depuse la autoritatea competenta in termenul limita. Raportul de evaluare al imobilului proprietatea XXXeste datat şi introdus în BIF înainte de datat limită prevăzută de legiuitor .

În cauza pendinte sunt incidente, printre altele, si dispoziţiile OUG nr. 29/2020 care preved: Art. V (1) în anul 2020, termenul de 31 martie inclusiv prevăzut la art. 462 alin. (1), art. 467 alin. (1) şi la art. 472 alin. (1) din Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se prorogă până la data de 30 iunie inclusiv. (2) în anul 2020, termenul de 31 martie inclusiv prevăzut la art 462 alin. (2), art. 467 alin. (2) şi art. 472 alin. (2) din Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare pentru acordarea bonificației stabilită de Consiliul local, se prorogă până la data de 30 iunie inclusiv."

În continuare enunţă  art. 462 (1),  art. 458 (1) şi art. 460 (6) din Codul fiscal şi arată că potrivit pct. 38 din GEV 500: 38. Evaluatorul are obligaţia să predea raportul de evaluare referitor la valoarea impozabilă, înainte de data stabilită de Codul fiscal pentru plata primei tranșe a impozitului pe clădiri datorat pe anul în curs, astfel că , singura sancţiune prevăzută de Codul Fiscal în acest sens este această amendă. Niciunde în lege nu se prevede altceva, organul fiscal ne putând aplica alte prevederi.

Astfel cum a arătat mai sus, prevederile legale fiscale trebuie aplicate în favoarea contribuabilului, în cazul în care sunt neclare (art. 13 alin. 6 din Codul de Procedură Fiscală) - potrivit principiului in dubio contra fiscum/in dubio pro libertate civium.

În acest sens a invocat si jurisprudenţa CEDO hotărârea din 07.10.2011 CEDO in cauza nr. 39766/05 Serkov vs. Ucraina.

Legiuitorul a arătat în art. 460 alin. 5 lit. b, respectiv alin. 6, că valoarea impozabilă a clădirii se actualizează la 3 ani pe baza unui raport de evaluare, depus la organul fiscal local, până la primul termen de plată din anul de referinţă, dar nici o clipă nu a intenționat să desființeze acest drept ai contribuabilului pentru o simplă întârziere în înregistrarea acestuia la organul fiscal în condiţiile în care a fost înregistrat în termen legal în Baza de Informaţii Fiscale, caz în care, în opinia noastră, ar fi procedat la stabilirea unei sancţiuni în această direcţie.

Mai mult, art. 24 din Legea nr. 55/2020 arată că prevederile actelor normative care modifică şi/sau cuprind dispoziţii care privesc aplicarea prevederilor sale, se aplică în continuare fără întrerupere, de la data încetării stării de urgenţă, pentru toate domeniile de activitate în care se menţin restricții (cum este cazul petentei) până la ridicarea acestora, dar nu mai târziu de 31.12.2020.

De altfel şi în Punctul de vedere ai prevederilor OUG 99/2020 privind unele măsuri fiscale, modificarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, obligaţiile fiscale născute începând cu data de 21.03.2020 (data intrării în vigoare a OUG 29/2020) se prorogă până la data de 25.10.2020, inclusiv termenul pentru care nu se calculează şi nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere la obligaţiile neachitate, nefiind considerate restante.

De asemenea, în conformitate cu modificările aduse în art. 462 din Legea 227/2015 actualizată, Consiliile Locale pot adopta hotărâri până la 14.08.2020 pentru reducerea impozitului anual pe clădiri cu o cotă de până la 50% pentru clădirile nerezidențiale, aflate în proprietatea persoanelor juridice, folosite pentru activitatea economică proprie a acestora dacă în perioada pentru care s-a instituit starea de urgenţă, ca urmare a efectelor epidemiei coronavirusului SARS-COV 2, proprietarii au fost obligaţi sa îşi întrerupă total activitatea economică sau deţin un certificat pentru situaţii de urgenţă prin care se certifică întreruperea parțială a activităţii.

Având în vedere situaţia economică şi financiară în care se află  datorita crizei sanitare şi deciziilor Instituţiilor Statului, cu salariaţii trimiși în şomaj tehnic, cu activitate închisă, cu o scădere drastică a veniturilor; societatea înregistrează în sem. I o cifră de afaceri mai mică decât cuantumul anual al impozitelor pe clădire stabilit prin Decizia de impunere. Criza sanitară a creat un dezastru financiar pentru activitatea HORECA.

De asemenea, a arătat faptul că prin menţinerea deciziei atacate în contencios este nevoită să închidă activitatea societăţii implicit trimiterea în şomaj a salariaților din cauza dificultăților economice, salariaţi pentru care a făcut eforturi financiare să-i păstreze în perioada stării de urgenţă şi necesitate determinate de pandemia de coronavirus si care într-o perioadă au beneficiat de şomaj tehnic de 75% din venitul salarial brut.

Consideră că existenţa culpei este foarte redusă comparativ cu sancţiunea pecuniară impusă de pârâta XXX, în situația în care a  depus la ANEVAR raportul de evaluare pentru impozitare.

A solicitat admiterea contestaţiei,  anularea/schimbarea deciziei,  emiterea unei noi decizii de impunere care să aibă în vedere toate criticele aduse, recalcularea impozitului pe clădiri persoane juridice de la suma de 170.063,00 lei la 16.706 lei.

In drept,  și-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile incidente cauzei pendinte din Codul de Procedură Fiscală actualizat (Legea 207/2015), Codul Fiscal actualizat (Legea 227/2015), Ordonanţa Guvernului nr.69/din 14 mai 2020, Decretul nr.195/2020 privind decretarea stării de urgenţă astfel cum a fost modificat prin Decretul Preşedintelui României nr 240/2020, OUG NR.32/2020, OUG nr.30/2020, Legea 55/15.05.2020, privind unele măsuri pentru combaterea efectelor pandemiei Covld-19, Hotărârea XXX nr. 492/16.12.2019 privind nivelurile pentru valorile impozabile, Impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora, precum şi amenzile aplicabile începând cu 01.01.2020,

În susţinerea contestaţiei a anexat un set de înscrisuri, în copie (filele 15-47).A depus alăturat şi împuternicire avocaţială, fila 13.

Cererea a fost corespunzător timbrată.(fila14)

În temeiul art.205 cod procedură civilă XXX a depus întâmpinare la data de 01.10.2020, prin email (filele 55-56) şi înscrisuri(filele 57-66), şi 02.10.2020, prin serviciul registratură al secţiei, acelaşi exemplar al întâmpinării şi al înscrisurilor, în copie,(filele 6789), prin care ca şi excepţie a invocat prematuritatea cererii de chemasre în judecată, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată, raportat la împrejurarea că dreptul pretins nu este actual la momentul sesizării instanţei de judecată, a arătat că la data de 02.09.2020, reclamanta a înregistrat pe rolul Tribunalului XXX contestaţie împotriva Deciziei de impunere fiscala pentru anul 2020 nr. 97095/27.07.2020, pentru stabilirea impozitelor/taxelor datorate de persoanele juridice.

Însă, împotriva aceluiaşi act administrativ, reclamanta a formulat contestaţie în sistemul căilor administrative de atac, în condiţiile prevăzute de art. 268 din Legea nr.207/2015, privind Codul de procedura fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, la organul fiscal competent, respectiv XXX înregistrată sub nr. 100606/12.08.2020, contestaţie ce a fost soluţionată prin Decizia nr. 116/02.09.2020.

Aşadar, excepţia prematurităţii formulării prezentei cereri apare ca întemeiată în condiţiile în care Decizia nr. 97095/ 27.07.2020 pentru stabilirea impozitelor/taxelor datorate de persoanele juridice a fost contestată şi ulterior soluţionată prin Decizia nr.116/ 02.09.2020. fiind comunicată reclamantei în condiţiile prevăzute de art. 47 alin. (3) din Legea nr.207/2015, privind Codul de procedura fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, necontestată şi reprezintă soluţia legală exprimată de organul fiscal în sistemul căilor administrative de atac formulate împotriva actelor administrativ fiscale.

Soluţia exprimată prin Decizia nr.116/02.09.2020, emisă de XXX, este temeinică şi legală sub cel puţin două aspecte:

Într-o primă teză, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată avându-se în vedere că, pentru imobilul clădire-nerezidențială situat în XXX, str. XXX, FN, aflat în proprietatea reclamantei în care desfăşoară activitate comercială de tip HORECA, impozitul a fost stabilit şi calculat prin aplicarea cotei de impozitare de 7.5% asupra valorii impozabile neactualizate, conform prevederilor art. 460 alin. (8) şi art 489 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale ori. 5 alin. (6) din HCL nr. 492/16.12.2019 privind nivelurile pentru valorile impozabile, impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora, precum şi amenzile aplicabile începând cu 1 ianuarie 2020.

Enunţă prevederile art. 460 alin. (6) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, pct. 39, alin. (1) şi (2) din HG nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, şi arată că, contrar acestor prevederi legale, raportul de evaluare în baza căruia a fost formulată declaraţia fiscală pentru stabilirea valorii impozabile a clădirii aparţinând societăţii XXX, reflectând valoarea imobilului la data de 31.12.2019, a fost depus la XXX la data de 27.07.2020, peste termenul prevăzut de lege, în atare situaţie impozitul pe clădire - nerezidențială a fost stabilit corect avându-se în vedere valoarea prevăzută în ultimul raport de evaluare întocmit la data de 31.12.2016.

Nu pot fi primite susţinerile reclamantei prin care arată că raportul de evaluare înregistrat la data de 16.03.2020 la Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizați din România (ANEVAR ) în Baza de Informaţii Fiscale (BIF) poate fi considerat ca depus în termen la organul fiscal, respectiv până la data de 30.06.2020, întrucât BIF reprezintă o bază de date la nivel ANEVAR prin care se reunesc informaţii desprinse din rapoartele de evaluare realizate de membrii ANEVAR în scopul determinării valorii impozabile a clădirilor, transparentizarea şi monitorizarea facilă a activităţii de evaluare. Baza de date cuprinde informaţii depersonalizate cu privire la clădiri, nu la proprietari.

Mai mult decât atât, legiuitorul nu a prevăzut o sancţiune pentru neactualizarea valorii impozabile a clădirii, ci a dat posibilitatea contribuabilului de a plăti un impozit nemajorat prin actualizarea valorii clădirii o dată la 3 ani, sub condiţia depunerii raportului de evaluare până la primul termen de plată din anul de referinţă.

Totodată, reclamanta solicită în mod nelegal repunerea în termenul de declarare a valorii impozabile rezultate din raportul de evaluare întocmit la data de 16.03.2020, ceea ce dovedește o recunoaștere a încălcării dispoziţiilor prevăzute la punctul 39 alin.2 din H.G.nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal în acord cu dispoziţiile normelor de aplicare ale Codului fiscal stau dispoziţiile art.75 din Legea nr.207/2015, privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art.180 ale Codului de procedură civilă, referitoare la stabilirea termenelor :(1)„ Termenele procedurale sunt stabilite de lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură.(2) în cazurile prevăzute de lege, termenul este reprezentat de data la care se îndeplineşte un anumit act de procedură. (...) "

Iar potrivit art.185 "(1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.(2) în cazul în care legea oprește îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interesat”.

Într-o teză secundară, organul fiscal a considerat oportuna si legală soluţia prin care s-a dispus anularea Deciziei nr. 97095/27.07,2020, prin raportare la faptul că, în data de 11.01.2020 XXX a emis Decizia nr. 55608/11,01,2020 privind stabilirea impozitelor/taxelor datorate de persoanele juridice pentru anul 2020, care a fost comunicată reclamantei prin poştă cu confirmare de primire si nu a fost contestata .

Decizia de impunere nr. 55608 / 11.012020 reprezintă actul administrativ fiscal care se bucură de prezumţia de legalitate producând efecte juridice în anul fiscal 2020, astfel că pentru aceleaşi tipuri de obligaţii fiscale, organul fiscal nu poate emite două titluri de creanţă identice, motiv pentru care Decizia nr.97095/27.07.2020 apare ca lipsită de eficacitate juridică.

A arătat că, în măsura în care se va aprecia ca întemeiata excepţia invocată având în vedere aspectele învederate, pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestaţiei formulata ca rămasă fără obiect.

În esenţă, a arătat că, în aplicarea dispoziţiilor legale în materie fiscală datorită caracterului general si obligatoriu, organul fiscal se supune acestor norme predictibile emițând acte administrativ fiscale în concordanţă cu voinţa legiuitorului, astfel că actele administrative se bucură de prezumţia de legalitate.

În drept, a invocat art. 205-208 Cod procedură civilă, Legea nr. 227/2015 Codul fiscal, Legea nr. 207/2015, Codul de procedură fiscală si H.G. nr.1/2016, Normele de aplicare ale Codului fiscal.

A solicitat judecarea şi în lipsă conform art. 223 Cod procedura civilă.

A solicitat proba cu înscrisuri ataşate: Decizia nr. 55608/11.01.2020 privind stabilirea impozitelor/laxelor datorate de persoanele juridice pentru anul 2020; Contestaţia nr. 100606/12.08.2020 la Decizia nr.97095/27.07.2020, Decizia nr. 116/ 02.09.2020  , privind soluţionarea contestaţiei nr. 100606/12.08.2020 cu dovada de comunicare. (filele 71-89).

La data de 6 noiembrie 2020 reclamanta a depus la dosar note de şedinţă, prin care a solicitat respingerea  excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată.

A arătat că la data de 12.08.2020 a depus la XXX contestaţie în sistemul căilor administrative de atac împotriva Deciziei de impunere fiscală nr.97095/27.07.2020, fiind nemulțumiți de sancţiunea primită si nu pentru a pretinde un drept aşa cum greşit s-a exprimat pârâta prin întâmpinare.

Contestaţia administrativă a fost înregistrată la pârâta sub nr. 100606/12.08.2020 şi soluţionată cu respingere prin decizia nr. 116/02.09.2020.

Observând motivele injuste de respingere a contestaţiei menţionate în decizia 116/02.09.2020, tot în data de 02.09.2020 a depus acţiunea în instanţă.

De observat faptul că în cauză nu poate opera excepţia prematurităţii invocată de pârâtă având în vedere că acţiunea în instanţă nu a fost depusă la tribunal anterior deciziei administrative de respingere, ci imediat după primirea acesteia, motiv pentru care a solicitat respingerea excepţiei.

Pe fond, a reiterat motivele de fapt şi de drept invocate în contestaţia adresată instanţei, contrare celor din întâmpinare, în sensul că decizia de impunere este injustă, iar sancţiunea acesteia are caracter represiv şi este excesivă( 171,175,00 tei) raportat la o faptă şi un prejudiciu inexistent, în condiţiile în care am avut activitatea întrerupta impusă în perioada de pandemie şi nu a realizat venituri ci pierderi semnificative în domeniul sau de activitate.

În altă ordine de idei, în conformitate cu prevederile art.41 din D.195/2020 termenul a fost suspendat, „Prescripțiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă iar dacă au început să curgă se suspendă pe toată durata stării de urgenţă instituite potrivit prezentului decret, dispoziţiile art. 2.532 pct-9 teza a II-a din Legea nr.287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile", iar în conformitate cu prevederile art.63 alln.12 din D. nr.240/2020 „ Termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sau pentru exercitarea plângerilor, contestaţiilor şi căilor de atac de orice fel în cauzele prevăzute la art.,(11), aflate în curs la data prelungirii stării de urgenţă, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeaşi durată, de la data încetării stării de urgenţă."

Drept urmare, primul termen de plată care era la data de 30.06.2020 a fost întrerupt, situaţie în care curge un nou termen de aceeaşi durată.

La data de 14.05.2020 a încetat starea de urgent, iar din 15.05,2020 începe să curgă un nou termen, situaţie în care raportul de evaluare a fost depus în interiorul termenului legal.

Pentru motivele invocate pe larg în acţiunea introductivă, a solicitat admiterea contestaţiei anulând decizia de impunere atacată.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele considerente:

În situaţia de faţă analizându-se excepţia invocată de intimată prin întâmpinare, conform dispoziţiilor art.248 cod procedură civilă, care reglementează obligaţia instanţei de a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură sau de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea pe fond a pricinii, având în vedere că soluţionarea excepţiilor se realizează în raport de  învestirea instanţei, de condiţiile legale privitoare la elementele esenţiale ale cererii de chemare în judecată şi care este urmată în ordine firească de excepţia dreptului la acţiune fiind o excepţie de fond absolută ce poate fi invocată în orice stare a pricinii atât de părţi, tribunalul constată că este întemeiată.

Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată în raport de data formulării acţiunii, pe care instanţa o reţine ca fiind întemeiată.

Astfel, prin Decizia de impunere nr.97095/27.07.2020, pentru stabilirea impozitelor/taxelor datorate de persoanele juridice pentru anul 2020, s-a stabilit în sarcina reclamantei XXX plata impozitului pentru clădiri persoane juridice în cuantum de 170.063,00 lei, pentru imobilul din mun.XXX, str.XXX, FN, jud. XXX.Această decizie, a fost comunicată asociatului XXX, conform menţiunii de pe aceasta, partea finală.(fila 86)

La data de 12.08.2020, reclamanta a depus la XXX contestaţie în sistemul căilor administrative de atac împotriva Deciziei de impunere fiscală nr.97095/27.07.2020 pentru anul 2020.

Contestaţia administrativă a fost înregistrată la pârâta sub nr. 100606/12.08.2020 şi soluţionată prin Decizia nr. 116/02.09.2020 emisă de XXX, prin care, la art.1 s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei nr.100606/12.08.2020 şi la art.2 s-a dispus anularea Deciziei de impunere nr. 97095/27.07.2020, pentru stabilirea impozitelor/taxelor datorate de persoanele juridice pentru anul 2020, întrucât pentru aceleaşi obligaţii fiscale a fost emisă şi comunicată reclamantei, Decizia nr.55608/11.01.2020 privind stabilirea impozitelor/taxelor datorate de persoanele juridice pentru anul 2020, ce nu a fost contestată.

În raport de dispoz.art.281 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, instanţa de contencios administrativ nu are competenţa de a analiza direct pe fond actul fiscal (în speţă titlul de creanţă) contestat în procedura administrativă, ci doar după soluţionarea contestaţiei împotriva acestuia act.Acest aspect rezultă cu claritate din dispoziţiile art.281 alin.1 şi 2 din Legea 207/2015„ (1) Decizia privind soluţionarea contestaţiei se comunică contestatorului, persoanelor introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, precum şi organului fiscal emitent al actului administrativ atacat. (2) Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.”

Cu alte cuvinte, se poate afirma că în materia actului administrativ fiscal controlul judecătoresc al acestuia nu se poate face omisso medio, ci numai după ce autoritatea administrativă competentă în soluţionarea contestaţiei contribuabilului a analizat pe fond sau pe excepţie, contestaţia formulată în procedura administrativă.

Or, depunând contestaţia împotriva Deciziei de impunere fiscală nr.97095/27.07.2020 pentru anul 2020 la data de 12.08.2020 la XXX reclamanta trebuia să aştepte comunicarea soluţiei din contestaţia formulată sau expirarea termenului de 30 zile prevăzut de art.2 lit.h din Legea nr.554/2004.

Susţinerile reclamantei că prezenta cerere de chemare în judecată a fost depusă la instanţa de contencios administrativ la data de 02.09.2020, ca urmare a emiterii deciziei nr. 116/02.09.2020 prin care contestaţia a fost respinsă şi a observării conţinutului aceste decizii, nu pot fi reţinute, deoarece din dovada de comunicare aflat la fila 74 rezultă că această decizie de soluţionare a contestaţiei a fost comunicată reclamantei la data de 04.09.2020, şi mai mult, dacă ar fi avut cunoştinţă de cuprinsul acestei decizii de respingere , s-ar fi observat , la o analiză sumară a conţinutului acesteia, că prin articolul doi al dispozitivului de soluţionare a contestaţiei a fost anulată Decizia de impunere nr. 97095/27.07.2020, practic cererea de chemare în judecată fiind fără obiect.

Astfel, instanţa va admite ca fiind întemeiată excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată şi va respinge ca prematur formulată cererea de chemare în judecată, reclamanta având posibilitatea de a efectua demersul ce rezultă urmare a emiterii Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr.116/02.09.2020 de către XXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia prematurităţii, invocată de către pârât.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta XXX, cu sediul în municipiul XXX, str. XXX, FN, judeţul Gorj, în contradictoriu cu XXX, cu sediul în municipiul XXX, Bulevardul XXX bl.XXX, parter, judeţul XXX,  ca fiind prematur formulată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul XXX.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, azi, 13.01.2021, Tribunalul Gorj.

Preşedinte,

XXX

Grefier,

XXX

Red.xxx

Tehnored.xxx.

xxx/4 ex.