Civil - contestaţie la executare

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2021:051.00....

Cod operator 2442/2443

Dosar nr. .../318/2020

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE nr. 1106/2021

Şedinţa publică din  10 iunie 2021

Completul compus din:

Preşedinte ...

Judecător ...

Grefier ...

Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelanta-intimată E.E. împotriva încheierii civile nr. ... pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul  nr. .../318/2020, în contradictoriu cu intimaţii  L. M.T., L.M. şi  L. M. E.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns intimatul L. M. T., asistat de avocat P. R., lipsă fiind restul părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că s-a depus răspuns la întâmpinare din partea apelantei, după care, avocat P. R. pentru intimaţii-contestatori invocă excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere din apel referitoare la excepţia tardivităţii invocată de apelantă, cu motivarea că instanţa de fond prin încheierea din ..., care nu a fost apelată de către apelantă, a pus în discuţie excepția tardivității  şi a respins-o, contestația fiind promovată în termenul legal.

Asupra apelului, avocat P. R., pentru intimații-contestatori, solicită respingerea acestuia ca nefondat, conform apărărilor susţinute prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar chitanţa privind plata onorariului de avocat în sumă de 1.500 lei.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de faţă,

I. Prin încheierea civilă nr.... pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul  nr....:

-au fost respinse excepția lipsei dovezii calității de reprezentant şi excepția inopozabilității cesiunii de creanță, excepții invocate de contestatori;

-a fost admisă  excepția prescripției dreptului de a mai cere executarea silită, excepție invocată de contestatori;

-a fost admisă  contestația la executare formulată de contestatorii L. M. T., L. M. şi L. M. E., în contradictoriu cu intimata E. S.A.;

-s-a constatat  prescris dreptul creditoarei de a obține executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. ... din data de ..., încheiat între contestatori şi B.S.A.;

-a fost anulată executarea silită însăși şi formele de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr. ... al BEJ ...;

-a fost obligată intimata la cheltuieli de judecată contestatorilor în cuantum  de 500 lei reprezentând onorariu avocat;

-s-a dispus restituirea taxei de timbru în sumă de 1000 lei către contestatoare la rămânerea definitivă a hotărârii şi a fost obligată intimata la plata către BEJ .. a sumei de 36,89 lei reprezentând cheltuieli de înaintare dosar de executare.

Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanță a reţinut următoarele:

La data de ...05.2007, între contestatorii L. M. E. T., în calitate de împrumutat, L. M., în calitate de codebitor și L. M. E., în calitate de codebitor și SC B. SA s-a semnat contractul de credit de consum nr. ..., având ca obiect acordarea de către bancă a unui credit în cuantum de 25.000 CHF, pentru o perioadă de 120 luni (f 179).

Prin cererea de executare silită formulată la data de .. martie 2020 de către E. E., s-a solicitat executarea silită a contestatorilor în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. ...

Prin încheierea din data de ..., BEJ .... a admis cererea și a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. ... (f 87).

Prin încheierea nr. ... pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. ...  s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. ... din data de ... BEJ ... stabilind suma de 7.032,93 lei reprezentând cheltuieli de executare, potrivit încheierii din data de ... (f 79).

BEJ ... a emis înștiințări privind măsura popririi către L. M., la data de ... (f 66-67), către L.M. E. T., la data de ... (f 64-65)  și către L. M. E., la data de .... (f 61-62).

La data de ..., contestatorii au înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu contestație la executare împotriva tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. ....

În drept, potrivit dispozițiilor  art. 712 din Codul de procedură civilă, (1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.

În continuare, potrivit dispozițiilor art. 713 din Codul de procedură civilă, (1) Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă. (2) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun. (3) Nu se poate face o nouă contestaţie de către aceeaşi parte pentru motive care au existat la data primei contestaţii. Cu toate acestea, contestatorul îşi poate modifica cererea iniţială adăugând motive noi de contestaţie dacă, în privinţa acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestaţiei la executare.

Contestatorii au invocat excepția lipsei calității de reprezentant convențional al avocatului în formularea cererii la executor, însă instanța a reținut că la fila 88 se regăsește dovada că a fost depusă la BEJ ... împuternicire avocațială, astfel că instanța a  respins excepția invocată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 85 din Codul de procedură civilă (1) Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică dată mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedeşte prin înscris autentic.(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi consemnată în încheierea de şedinţă, cu arătarea limitelor şi a duratei reprezentării. (3) Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei.

Față de acest text de lege, coroborat cu dispozițiile Legii nr. 51/1995, instanța a reținut că este suficientă prezentarea împuternicirii avocațiale.

Cu privire la solicitarea de a se constata inopozabilitatea cesiunii de creanță, instanța a reținut că B. SA a notificat contestatorii cu privire la cesiunile de creanță ce au operat, precum și asupra faptului că E. E. SA a dobândit toate și oricare drepturi, titluri, interese și beneficii cu privire la contractul de credit ce reprezintă prezentul titlu executoriu (f 117 și următoarele).

Contestatorii susțin că aceste notificări au fost transmise la o adresă unde aceștia nu mai locuiau, cu toate că notificările au fost transmise la adresa indicată de aceștia în contractul de credit semnat și nu au notificat Băncii faptul că și-au schimbat  adresa.

Totodată, instanța a avut  în vedere  că sub aspectul naturii sale juridice, cesiunea de creanța se încheie valabil prin simplul acord de voință al părților, iar consimțământul debitorului cedat nu se cere, deoarece nu este parte în contractul de cesiune și că față de terți, produce efecte în sensul că le este opozabilă numai din momentul îndeplinirii cerințelor de publicitate care constau în notificarea făcută debitorului sau acceptarea cesiunii de către debitor prin înscris autentic.

În aceste condiții, cesiunea față de debitorul cedat începe să producă efecte din momentul în care cesiunea îi devine opozabilă, și anume de la data notificării făcute prin executorul judecătoresc sau de la data acceptării făcute de debitorul cedat prin act autentic sau act sub semnătură privată.

Pentru aceste motive, debitorul cedat poate plăti în mod valabil cedentului și se poate apăra împotriva cesionarului invocând dovezile de plată obținute de la cedent, cu condiția ca acestea să aibă o data anterioara notificării sau acceptării.

Așadar, valabilitatea acestor dovezi nu depinde de data la care s-a făcut cesiunea, întrucât chiar în cazul în care debitorul cedat a plătit cedentului după ce s-a făcut cesiunea, el va fi liberat de obligație dacă plata a fost făcută înainte de notificare ori de acceptare.

În consecință, instanţa a apreciat că cesiunea de creanța intervine fără a se cere consimțământul debitorului cedat, ea nu poate dauna acestui debitor, motiv pentru care acesta își păstrează dreptul de a opune cesionarului toate excepțiile pe care le putea opune si cedentului: nulitățile, rezilierea, prescripția, autoritatea de lucru judecat etc.

Din momentul în care au fost îndeplinite formalitățile notificării sau acceptării, debitorul cedat devine debitorul cesionarului si, prin urmare, nu mai poate plați valabil cedentului.

Față de cele expuse, instanţa a concluzionat că scopul notificării debitorului este acela de a-l înștiința despre faptul că cedentul nu mai este proprietarul creanței și că trebuie să facă plata noului creditor.

Prin urmare, pentru a invoca lipsa notificării, debitorul cedat trebuie să justifice un interes, în sensul că neștiind de cesiune, a plătit primului creditor-cedentul, plată care în aceste condiții apare ca perfect valabilă.

Cum debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil să conducă la stingerea creanței ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operațiuni pentru a paraliza procedura de executare silită declanșată şi continuată de cesionarul devenit creditor, pentru că nu ar justifica existența vreunui interes legitim în derularea unui astfel de demers și ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligația pe care și-a asumat-o față de creditorul inițial.

Referitor la excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, instanța a reținut  că, potrivit dispozițiilor art. 706 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani.

Momentul de la care începe să curgă termenul este acela al nașterii dreptului sau momentul la care titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea dreptului la acțiune.

Din adresa înaintată de către B. T. la data de ... rezultă faptul că ultima plată voluntară a fost efectuată la data de 06.03.2015, iar scadența anticipată a fost declarată la data de 22.05.2017.

Eventualele declarări scadente ulterioare ale creditului nu mai au relevanță juridică, astfel că instanța s-a raportat la aceste două date, respectiv ultima plată voluntară și data declarării anticipate a creditului.

Potrivit contractului încheiat de părți, la art.5.7 se prevede că în cazul înregistrării unei sume restante cu o vechime mai mare de 90 de zile, Banca are dreptul să declare creditul exigibil anticipat și să declanșeze procedura de executare silită.

Or, trebuie observat că deși ultima plată voluntară a fost efectuată la data de 06.03.2015, creditul a fost declarat scadent anticipat la data de 22.05.2017, adică după aproximativ 2 ani.

Față de aceste aspecte, și văzând art. 5.7 din contractul semnat de părți, legea părților, instanța a avut în vedere ca moment de începere a cursului prescripției data ultimei plăți voluntare, respectiv 06.03.2015, acesta fiind momentul la care creditorul cunoștea sau trebuia să cunoască dreptul la acțiune.

Având în vedere că cererea de executare silită a fost înregistrată la BEJ ... la data de 27 martie 2020, instanța a reținut că termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile legale a fost depășit, astfel că s-a prescris dreptul creditorului de a cere executarea silită.

Pentru motivele expuse instanța a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și excepția inopozabilității cesiunii de creanță, însă a reținut ca fiind prescris dreptul creditoarei de acere executarea silită, astfel că a admis contestația la executare.

Faţă de cererea formulată de BEJ ... și văzând dispozițiile art. 717 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care arată că instanţa sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispoziţiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea,  instanţa,  faţă de culpa procesuală stabilită în sarcina intimatei, ca urmare a admiterii contestației la executare, a dispus obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 36,89 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de înaintarea dosarului de executare.

În baza art. 45 alin. (1) lit. f din OUG nr. 80/2013, potrivit căruia: (1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii: f) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitive, instanţa a admis  cererea formulată de petentul-contestator în acest sens, iar pe cale de consecinţă a dispus restituirea taxei de timbru în sumă de 1000 lei (f 66) către contestatori la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

II.A Împotriva încheierii civile nr. .../25.02.2021 a declarat apel intimata E.  E. SA, solicitând în principal schimbarea încheierii civile apelate în sensul respingerii contestaţiei la executare ca fiind tardiv formulată, întrucât deşi intimata  a invocat in faţa primei instanţe excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, instanţa a omis să analizeze şi să se pronunţe asupra ei.

Prin acţiunea civilă iniţial promovată, contestatorii au formulat contestaţie la executare împotriva executării silite astfel cum a fost demarată în dosarul de executare silită nr. ...., solicitând instanţei, printre altele, să constate prescripţia dreptului creditoarei de a solicita executarea silită şi, în consecinţă, să dispună anularea tututor actelor de executare efectuate în cauză

Faţă de aceste aspecte, a apreciat că acţiunea contestatorilor este o veritabilă contestaţie privitoare la executarea silită propriu zisă, termenul imperativ de 15 zile în care ar putea fi formulată fiind expres prevăzut la art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă: „Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executăm şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.”

Ca atare, în faţa primei instanţe, intimata a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, arătând că cererea introductivă a fost formulată cu nerespectarea unui termen imperativ prevăzut de lege.

Astfel, această excepţie capătă caracterul unei veritabile excepţii absolute, pe care instanţa este obligată să o invoce şi să o analizeze chiar şi din oficiu.

Potrivit art. 247 alin. (1) teza I din Codul de procedură civilă, ,,excepţiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel”.

Aşadar, în mod greşit şi nelegal a omis prima instanţă să pună în discuţia părţilor, să analizeze şi în consecinţă să se pronunţe asupra excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei la executare, excepţie invocată de către intimată.

Astfel, raportat la data la care contestatorii au luat cunoştinţă de executarea desfăşurată împotriva lor, a solicitat instanţei de apel să constate cu prioritate tardivitatea contestaţiei la executare şi în consecinţă să dispună schimbarea sentinţei în sensul respingerii contestaţiei la executare ca fiind tardiv formulată.

În subsidiar, a apreciat că se impune schimbarea încheierii în sensul respingerii contestaţiei la executare ca fiind neîntemeiată, întrucât prima instanţă a făcut o apreciere greşită cu privire la data de la care începe să curgă termenul de prescripţie extinctivă.

Prin încheierea apelată, instanţa a reţinut în mod greşit argumentele contestatorilor care au susţinut prin cererea iniţială că potrivit art. 5.7 din contractul de credit, în situaţia în care nu ar mai fi efectuate plăţi, creditul ar deveni scadent de drept într-un termen de 90 de zile de la data înregistrării ultimei plăţi.

Faţă de această concluzie greşită a primei instanţe, a solicitat a se avea  în vedere că instanţa nu a dat importanţă şi nu a analizat modalitatea în care este formulată clauza prevăzută la art. 5.7 care prevede dreptul băncii de a declara scadenţa anticipată a creditului într-un termen de 90 de zile de la data efectuării ultimei plăţi de către debitori.

Astfel, instanţa în mod neîntemeiat a considerat că în speţă creditul devine exigibil anticipat în mod automat in termen de 90 de zile de la data ultimei plăţi efectuate de către debitori, apreciind în mod eronat că data declarării scadenţei anticipate a creditului ar fi fost în anul 2015.

Conform art. 5.7 din Contractul de Credit nr. ... din data de .... se menţionează următoarele : ,,în cazul înregistrării unei sume restante cu o vechime mai mare de 90 de zile, BANCA are dreptul să declare creditul exigibil anticipat, să considere creditul integral la restanta şi să declanşeze procedura de executare silita a împrumutatului [...]”.

Faţă de modalitatea în care a fost prevăzută această clauză contractuală, a supus atenţiei instanţei de apel faptul că această clauză contractuală a prevăzut doar dreptul băncii de a declara exigibilitatea anticipată a creditului, iar nu exigibilitatea de drept la împlinirea termenului de 90 de zile, astfel cum în mod greşit a apreciat prima instanţă.

Astfel, din interpretarea acestei clauze contractuale, rezultă că, în speţă creditoarea are opţiunea de a declara scadenţa anticipată a creditului oricând după împlinirea termenului de 90 de zile.

Această clauză contractuală interpretată greşit de către prima instanţă, conferă Creditorului doar o facultate de a declara sau nu scadenţa anticipată a creditului, iar nu o obligaţie, nefiind o clauză care să îşi producă efectele de plin drept.

Aşadar, în situaţia de faţă trebuie ţinut cont de faptul că nici B., în calitate de creditor iniţial şi nici E. N. E. F.G II BV, în calitate de creditor nu au uzat de dreptul prevăzut de art. 5.7 din contract, care arată clar că declararea scadenţei anticipate este un drept al creditorului şi nu o obligaţie, iar debitorul obligaţiei neexecutate nu poate invoca în favoarea sa aceste prevederi.

Un raţionament contrar ar însemna ca debitorul obligaţiei neexecutate să se prevaleze de drepturi prevăzute în contract în favoarea creditoarei şi în final de propria sa culpă, ceea ce nu poate fi acceptat

Mai mult, această clauză contractuală care prevede dreptul nu şi obligaţia băncii de a declara scadenţa anticipată a creditului la expirarea celor 90 de zile de la data efectuării ultimei plăţi de către contestatori, având ca efect începerea curgerii termenului de prescripţiei a dreptului de a solicita recuperarea creanţei datorate este în acord cu normele legale.

Legea aplicabilă prescripţiei extinctive este legea sub care aceasta a început să curgă, şi  având în vedere momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie, în speţă odată cu declararea scadenţei anticipate, adică la data de 31.10.2019, apreciază că sunt aplicabile dispoziţiile noului Cod civil.

Astfel, potrivit art. 2515 din Codul civil  se precizează în mod clar faptul că părţile au posibilitatea de a modifica durata termenelor de prescripţie prin fixarea începutului acesteia.

Potrivit articolului anterior menţionat sunt prevăzute la alin. (3) şi (4) următoarele aspecte : ,, (3) Cu toate acestea, în limitele şi condiţiile prevăzute de lege, părţile care au capacitatea deplină de exerciţiu pot, prin acord expres, să modifice durata termenelor de prescripţie sau să modifice cursul prescripţiei prin fixarea începutului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare ori de întrerupere a acesteia, după caz. (4) Termenele de prescripţie pot fi reduse sau mărite, prin acordul expres al părţilor, fără însă ca noua durată a acestora să fie mai mică de un an şi nici mai mare de 10 ani, cu excepţia termenelor de prescripţie de 10 ani ori mai lungi, care pot fi prelungite până la 20 de ani.”

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor legale menţionate anterior, rezultă că părţile pot fi de acord ca termenul de prescripţie extinctivă să fie mai mare de 3 ani, în sensul că acestea pot prevedea un anumit moment de la care să înceapă să curgă termenul de prescripţie extinctivă.

Aşadar, a considerat  ca fiind neîntemeiate considerentele primei instanţe, în sensul că ar fi intervenit prescripţia extinctivă, deoarece de la data efectuării ultimei plăţi respectiv 06.03.2015 şi până la data demarării executării silite, respectiv 27.03.2020, creditorul nu şi-ar fi valorificat creanţa în termen de 3 ani.

Este important de avut în vedere că declararea exigibilă a creditului, este momentul care determină începutul curgerii termenului de prescripţie extinctivă, şi aceasta a avut loc la data de 31.10 2019, fiind făcută în acord cu dispoziţiile contractuale şi legale înainte de împlinirea termenului de prescripţie extinctivă.

În plus, faţă de acest motiv de apel, solicită a se avea în vedere faptul că această clauza contractuală care conferă dreptul creditoarei de a declara scadenţa anticipată după o perioadă de 90 de zile în care au fost înregistrate sume restante reprezintă un drept potestativ, iar aceste drepturi sunt imprescriptibile extinctiv.

Puterea conferita unei persoane de a modifica sau de a stinge o situaţie juridică preexistentă ori de a recrea o situaţie juridică printr-un act juridic unilateral constituie, în această concepţie, substanţa juridică a unui drept potestativ.

Or, exercitarea acestui drept (de a schimba sau nu situaţia juridică preexistentă) implică o manifestare pozitivă de voinţă din partea titularului său, fără a i se putea opune că nu a optat pentru o altă conduită, pentru că aceasta ar contraveni tocmai dreptului pe care îl deţine şi care s-a născut în mod valabil şi l-ar transforma într-o veritabilă obligaţie.

Astfel, în ceea ce priveşte situaţia drepturilor potestative exercitate prin intermediul unui act juridic unilateral (în speţă, declaraţia de scadenţă anticipată), subiectul pasiv nu poate împiedica subiectul activ să îşi manifeste voinţa în mod unilateral, după cum, în mod corelativ, nu îl poate nici obliga să şi-o manifeste, astfel că nu poate invoca efectele juridice produse în prima ipoteză, atunci când situaţia juridică preexistentă nu a fost modificată prin actul unilateral de voinţă al titularului dreptului potestativ.

Greşit se susţine că de la data la care creditoarea este în drept să declare scadenţa anticipată curge chiar termenul de prescripţie pentru a cere executarea silită, pentru că la acel moment, dreptul pe care banca îl are este cel de a schimba sau nu situaţia juridică preexistentă şi nu se poate confunda cu însuşi dreptul de a cere executarea silită a întregii creanţe

Mai mul, nu poate fi primită interpretarea dată de către prima instanţă, întrucât în această situaţie ar însemna să se accepte ca debitorii să îşi invoce propriul comportament culpabil (neplata la scadenţă a ratelor asumate contractual) pentru a obţine protecţia legii, contrar bunei -credinţe.

Declararea scadenţei anticipate a întregului credit reprezintă o sancţiune drastică la adresa debitorului, care este decăzut din beneficiul plăţii în rate a împrumutului contractat, reprezentând adesea o povară financiară insurmontabilă pentru cei vizaţi.

Faptul că aceştia au beneficiat de suficient timp pentru achitarea ratelor restante şi revenirea la desfăşurarea firească a contractului nu poate constitui un aspect pe care debitorii să-l poată valorifica în această manieră.

Faţă de toate aceste considerente, este fără putinţă de tăgadă faptul că data la care se naşte dreptul de a obţine executarea silită este data scadenţei şi că în prezenta speţă declararea scadenţei anticipate a creditului s-a făcut la data de ...10.2019.

În consecinţă se impune a se admite că la data formulării cererii de executare nu era împlinit termenul de prescripţie de 3 ani de a cere executarea silită în temeiul contractului de credit nr. ... din data ....

În ceea ce priveşte obligarea intimaţilor-contestatori la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar,  şi-a rezervat dreptul la introducerea unei acţiuni pe cale separată.

B. La data de ...05.2021 intimaţii  contestatori L. M.T., L. M. şi  L. M. E.au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat si menţinerea încheierii apelate ca temeinică și legală.

Au arătat că este nefondata critica privind excepţia tardivităţii invocate de apelanta că nu ar fi fost pusa în discuţia părților și că ar fi întemeiata aceasta excepţie.

Instanţa de fond, prin încheierea din data de ...02.2021, care nu a fost apelată de către apelantă, a pus în discuţia părtilor excepţia tardivităţii și a respins-o, cu motivarea că a  promovat contestaţia în termenul legal, constatând că la fila 66 din dosarul cauzei se regăseşte dovada comunicării actelor de executare la data de 17.07.2020, iar contestatia la executare este înregistrata la data de 20.07.2020, deci in termenul legal de 15 zile.

Raportat la faptul ca intimata-apelanta nu a apelat şi această încheiere din data de ...02.2020 prin care s-a soluţionat excepţia tardivităţii, a invocat excepţia inadmisibilității acestui capăt din cererea de apel şi să se constate ca fiind nefondate si criticile capătului din cererea de apel privind admiterea de către instanţa de fond a excepţiei prescrierii dreptului de a cere executarea silită invocate.

Corect, instanţa de fond reţine în motivare că potrivit dispoziţiilor art. 706 alin. (1) din  Codul de procedură civilă, dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani. Momentul de la care începe să curgă termenul este acela al naşterii dreptului sau momentul la care titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau trebuia să cunoască naşterea dreptului la acţiune.

Din adresa înaintată de către B. T. la data de 13.01.2021 rezultă faptul că ultima plată voluntară a fost efectuată la data de 06.03.2015, iar scadenţa anticipată a fost declarată la data de 22.05.2017.

Eventualele declarări scadente ulterioare ale creditului nu mai au relevanţă juridică, astfel că instanţa se va raporta la aceste două date, respectiv ultima plată voluntară şi data declarării anticipate a creditului.

Potrivit contractului încheiat de părţi, la art. 5.7 se prevede că în cazul înregistrării unei sume restante cu o vechime mai mare de 90 de zilei, Banca are dreptul să declare creditul exigibil anticipat şi să declanşeze procedura de executare silită.

Or, trebuie observat că deşi ultima plată voluntară a fost efectuată la data de 06.03.2015, creditul a fost declarat scadent anticipat la data de 22.05.2017, adică după aproximativ 2 ani.

Faţă de aceste aspecte şi văzând art. 5.7 din contractul semnat de părţi, legea părţilor, a solicitat a se avea în vedere ca moment de începere a cursului prescripţiei data ultimei plăţi voluntare, respectiv 06.03.2015, acesta fiind momentul la care creditorul cunoștea sau trebuia să cunoască dreptul la acţiune.

Având în vedere că cererea de executare silită a fost înregistrată la BEJ ... la data de 27 martie 2020, instanţa a reţinut corect că termenul de 3 ani prevăzut de dispoziţiile legale a fost depăşit, astfel că s-a prescris dreptul creditorului de a cere executarea silită.

Corect instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei dreptului creditoarei de a cere executarea lor silita privind titlul executoriu constând in contractul de credit.

Este incidenţa si Decizia  ICCJ nr. 1/17.02.2014 care a statuat că aceasta excepţie este de ordine publică, poate fi invocata de parti în orice stadiu procesual și chiar de instanță din oficiu, fiind o prescripţie începută anterior apariţiei noului Cod civil.

Prescripţia nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate.

Poate fi invocată si de instanţă din oficiu dar si de persoana interesată.

Sub aspectul mijlocului procedural pus la dispoziţie părţii pentru a invoca prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, aceasta este contestația la executare, în condiţiile art. 712 alin. (1) şi următoarele din Codul de procedură civilă.

O eventuală acţiune principală prin care se invocă incidenţa acestei sancţiuni va fi respinsă, prin raportare la dispoziţiile art. 35 din Codul de procedură civilă,  cu excepţia situaţiei în care reclamantul nu are la îndemână calea contestaţiei la executare pentru paralizarea dreptului creditorului urmăritor.

În ceea ce priveşte termenul de exercitare a contestaţiei la executare prin care se invocă prescripţia dreptului de a obţine executarea silită - art. 714 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă, fiind de 15 zile de la data la care debitorul a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţa de primul act de executare, în condiţiile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

Potrivit art. 405 alin. (2) din Codul de procedură civilă, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silita.

Contractul de credit, în temeiul legii bancare, are caracter de titlu executoriu.

Dreptul creditoarei BANCĂ de a cere executarea silită s-a născut din momentul în care împrumutatul nu si-a plătit cel puţin trei rate.

Cum toate băncile au trecut în contractul de credit acea perioada de 90 de zile care se referă la sumele restante, perioada după care banca își poate recupera dauna.

Consideră că termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a unul titlu provenit dintr-un contract de credit bancar începe sa curgă după aceste 90 de zile în care împrumutatul a înregistrat sume restante.

Contractul de cesiune nu a intervenit prescripţia, iar cursul prescripţiei nu curge de la data încheierii acestui contract de cesiune.

Excepţiile procesuale sunt definite în doctrina de specialitate ca fiind acel mijloc de apărare prin care partea interesată, procurorul sau instanţa de judecată, invocă neregularităţi procedurale apărute în derularea procesului civil.

De asemenea, excepţiile sunt clasificate după mai multe criterii: după obiectul asupra căruia  poartă, după efectul imediat produs - excepţii dilatorii, peremptorii, declinatorii etc.

Poate cel mai important din aceste criterii este acela al caracterului - imperativ sau dispozitiv - al normelor încălcate, după care există excepţii absolute şi relative.

Potrivit acestor criterii, excepţia prescripţiei extinctive este catalogată drept una de fond, peremptorie şi absolută.

In consecinţă, dacă titularul unui drept încălcat sau contestat nu şi-l valorifică în intervalul stabilit de lege, el pierde posibilitatea de a obţine concursul organelor de justiţie pentru realizarea acestuia.

Prescripţia extinctivă reprezintă, deci, mijlocul de stingere a dreptului la acţiune, prin neexercitarea lui în termenul prevăzut de lege.

Prescripţia, prin toate implicaţiile sale este o instituţie procesuală, iar locul el nu poate fi în cadrul ramurii dreptului civil material, ci în acela al dreptului procesual civil, acestor concluzii mai adăugăndu-le un argument izvorât din unitatea dreptului la acţiune şi cea a dreptului de a cere executarea silită.

Executarea silită nu este decât o fază a realizării dreptului la acţiune care este, deci, un tot unitar, căci nu se va putea spune că acţiunea şi-a atins finalitatea  dacă nu s-a realizat şi executarea, uneori silită, a dreptului ocrotit.

Faza executării prezintă aceeaşi importanţă ca şi faza judecăţi, succedînd-o pe aceasta, dacă e nevoie.

Prin ea nu se face altceva decât se apără şi se realizează drepturile subiective, intrând deci în conţinutul noţiunii de acţiune civilă.

Dreptul creditoarei de a cere executarea silita s-a născut din momentul in care împrumutatul nu şi-a plătit cel puţin 3  rate.

Cum toate băncile au trecut în contractul de credit acea perioada de 90 de zile care se referă la sumele restante, perioada după care banca îsi poate recupera dauna, consideră că termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silita a unui titlu  provenit dintr-un contract de credit bancar începe sa curgă după aceste 90 de zile în care împrumutatul a înregistrat sume restante.

Notificarea creditorului sau celui care îl reprezintă nu are caracter de act de executare.

Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită se întrerupe de la data depunerii cererii de executare la organul de executare silita, respectiv executor.

În privinţa sumei împrumutate si care face obiectul contractului de credit, termenul de prescripţie curge după expirarea celor 90 de zile în care împrumutatul nu a mai restituit cel puţin 3 rate, având în vedere și declararea scadentei anticipate au trecut mai mult de 3 ani, iar creditoarea nu a făcut acte de întreruperea prescripţiei.

Nu poate fi reţinuta motivarea apelantei ca ea, după ce s-a subrogat în drepturile cesionarei, a declarat din nou debilul exigibil in data de 31.10.2019.

Greşit se apără apelanta că această clauză contractuală, art.5.7 privind scadenta anticipata la 30 zile este un drept potestativ doar al ei și că este imprescriptibil dreptul ei de a declara scadenta anticipata. Aceasta motivare intra în coliziune și cu normele BNR privind declararea scadentei anticipate.

Au solicitat proba cu înscrisuri și orice altă probă necesară și utilă cauzei, eventual și expertiza contabilă solicitata la fond, pentru a stabili debitul de executat având în vedere că prin titlul lor împrumutul a fost convertit în lei la cursul de la semnare, iar apelanta îi executa în CHF la cursul zilei.

La termenul de judecată din ....06.2021, apelanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat cele susţinute prin cererea de apel.

III. Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

A. Primul motiv de apel constă în reiterarea excepției tardivității formulării contestației la executare, iar în legătură cu acest motiv intimații contestatori au invocat excepția inadmisibilității.

Tribunalul reține că prin încheierea de la ultimul termen de judecată (18.02.2021), prima instanță a respins excepția tardivității contestației la executare și a amânat pronunțarea pentru data de 25.02.2021.

În cuprinsul acestei încheieri nu a fost indicată o cale de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 233 alin. (1) lit. k) din Codul de procedură civilă, iar în cuprinsul încheierii nr. 905/25.02.2021 se menționează că încheierea de ședință din data de 18.02.2021 face parte integrantă din aceasta.

Pe cale de consecință, excepția inadmisibilității primului motiv de apel este neîntemeiată și va respinsă ca atare.

Cererea de executare silită a fost formulată de apelantă la data de 27.03.2020, iar executarea silită a fost încuviințată prin încheierea nr. .../03.04.2020 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. ..../318/2020.

La data de 10.07.2020, executorul judecătoresc a emis adrese de înființare a popririi, iar intimaților-debitori le-au fost comunicate în data de 17.07.2021 copiile titlului executoriu, încheierii de încuviințare a executării silite, încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, adreselor de înființare a popririi și înștiințarea cu privire la poprire.

Contestația la executare a fost depusă la instanță la data de 20.07.2020, în interiorul termenului prevăzut de art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă, astfel încât primul motiv de apel este neîntemeiat.

B. Cel de-al doilea motiv de apel privește modul în care prima instanță a apreciat asupra motivului contestației la executare constând în invocarea prescripției dreptului de a obține executarea silită.

Acest motiv este întemeiat, în limitele care vor fi expuse în continuare:

Executarea silită a început la data de 27.03.2020, atunci când cererea apelantei-creditoare a fost înregistrată la executorul judecătoresc, conform dispozițiilor art. 664-665 din Codul de procedură civilă.

Titlul executoriu cu privire la care s-a solicitat executarea silită este reprezentat de  contractul de credit nr. .... din data de ... încheiat între contestatori şi B. SA, creanța izvorâtă din acest contract fiind cesionată în final către apelanta din prezenta cauză.

Potrivit art. 706 Termenul de prescripţie din Codul de procedură civilă,  ,, (1) Dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani. (2) Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.”

Este evident că creanța rezultată din contractul de credit nr. ... din data de ... se bucură de executorialitate, conform dispozițiilor art. 120 din OUG nr. 99/2006, aprobată prin Legea nr.227/2007.

Acest contract a fost încheiat la data de 22.05.2007 pentru o perioadă de 120 de luni (22.05.2007 – 22.05.2017), împrumutatul L. M.-E. T. și codebitorii L. M. și L. M. E. trebuind să restituie ,,creditul primit împreună cu dobânda și comisioanele aferente la termenele și în sumele convenite, în conformitate cu graficul de rambursare.”, această modalitate de restituire fiind prevăzută la art. 5.1. din contract.

Conform informației furnizate de B. T., debitorii au făcut o ultimă plată voluntară la data de 06.03.2015, iar unitatea bancară a susținut că a declarat scadența anticipată a creditului la data de 22.05.2017.

Tribunalul arată că nu se poate reține ca fiind posibilă o declarare a scadenței anticipate a creditului la data de 22.05.2017, deoarece la această dată contractul a încetat prin ajungere la termen.

În acest sens, tribunalul arată că durata contractului (120 de luni) a fost convenită de părți, iar modul de executare a obligațiilor asumate de către părți nu poate duce la modificarea duratei, aceasta fiind posibilă doar prin voința concordantă a părților, conform dispozițiilor art. 969 din Codul civil de la 1864, aplicabil în cauză potrivit principiului tempus regit actum și art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Dobândind o creanță rezultată dintr-un contract încetat prin ajungerea la termen la data de 22.05.2017, nu există niciun temei juridic ori contractual pentru ca cesionara să declare o așa-zisă scadență anticipată la data de 31.10.2019.

Legea aplicabilă prescripției extinctive, ținând seama de data încheierii contractului (22.05.2007) și de data formulării cererii de executare silită (27.03.2020), este reprezentată de Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, acest fapt rezultând din dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958, ,, Dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani ...”, iar potrivit art. 7 alin. (1), ,, Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.”

Art. 8-12 din Decretul nr. 167/1958 reglementează momentul de la care curge termenul de prescripție în diferite situații juridice, iar în cauza de față sunt incidente dispozițiile art. 12, ,,În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.”

Astfel, conform art. 5.1. din contract, debitorii trebuia să restituie ,,creditul primit împreună cu dobânda și comisioanele aferente la termenele și în sumele convenite, în conformitate cu graficul de rambursare.”, ratele lunare (cuprinzând principal, dobândă și comision de administrare) reprezentând ,,prestațiuni succesive” în sensul art. 12  din Decretul nr. 167/1958.

Pe cale de consecință, pentru fiecare rată prevăzută în graficul de plăți (anexă și parte a contractului de credit) a curs un termen de prescripție deosebit, de aceeași durată de 3 ani, dar calculată de la scadența fiecărei rate.

În cauză nu s-a invocat și nici nu s-a făcut dovada vreunor cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției, astfel încât prescripția dreptului de a obține executarea silită s-a împlinit pentru toate ratele cu scadențe anterioare datei de 27.03.2017, această dată reprezentând începutul perioadei de 3 ani anterioare cererii de executare silită.

Tribunalul reține că în mod neîntemeiat prima instanță a considerat că prescripția dreptului de a obține executarea silită a început să curgă de la data ultimei plăți efectuate de debitori (06.03.2015), neexistând niciun temei legal ori contractual pentru o astfel de concluzie.

Clauza prevăzută de art. 5.7 din contract la care s-a raportat prima instanță nu reprezintă un temei de drept (ca parte a sistemului normativ), iar, din punct de vedere al contractului, clauza de la acest articol conferă un drept exclusiv în favoarea băncii împrumutătoare, declararea scadenței anticipate depinzând exclusiv de manifestarea de voință a acesteia.

Interpretarea dată de prima instanță înfrânge principiul libertății de voință prevăzut de art. 969 din Codul civil de la 1864, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și acestea pot fi modificate ori revocate doar prin consimțământ mutual ori din cauze autorizate de lege, instanța substituindu-se fără drept uneia dintre părți.

Față de aceste considerente, tribunalul arată că executarea silită este legală doar în ceea ce privește recuperarea sumelor datorate de debitori cu scadențe în perioada 27.03.2017 – 22.05.2017 inclusiv, urmând să fie menținută în aceste limite.

Dat fiind că executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare prin raportare la o sumă mai mare decât sumele cu scadențe în perioada 27.03.2017 – 22.05.2017 inclusiv, se impune stabilirea cheltuielilor de executare doar în raport cu creanța compusă din sumele cu scadențe după data de 27.03.2017.

În cauză nu a fost declarat un apel incident, iar apelanta a formulat doar motivele de apel analizate anterior.

Pe cale de consecință, ținând seama și de considerentele pentru care a fost admis apelul, tribunalul  va menține restul dispozițiilor încheierii apelate privind: respingerea excepțiilor lipsei dovezii calității de reprezentant și inopozabilității cesiunii de creanță; obligarea intimatei-creditoare la plata către contestatori a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat; restituirea taxei de timbru în sumă de 1000 lei către contestatori; obligarea intimatei la plata către BEJ ... a sumei de 36,89 lei reprezentând cheltuieli de înaintare dosar de executare.

Având în vedere aceste considerente și dispozițiile art. 480 alin. (2) din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite apelul și va schimba în parte încheierea apelată, în sensul celor arătate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția inadmisibilităţii invocată de intimaţii-contestatori.

Admite apelul declarat de apelanta-intimată E.E. SA, cu sediul în ..., cu sediul procesual ales la  ...., în ...., persoană desemnată cu primirea corespondenței fiind C. C., împotriva sentinţei civile nr. .../25.02.2021 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. .../318/2020, în contradictoriu cu intimaţii  L.M.T., CNP ...., L. M., CNP  .... şi L. M. E., CNP ...,  toți cu domiciliul în ...., cu domiciliul procesual ales la ..., cu sediul în .....

Schimbă în parte încheierea în sensul că admite în parte contestaţia la executare.

Anulează în parte actele de executare silită şi menţine doar actele de executare silită pentru debitul aferent perioadei 23 martie 2017 - 22 mai 2017, conform graficului de plăţi, urmând ca executorul judecătoresc să stabilească cheltuielile de executare în raport de acest debit.

Menţine restul dispozițiilor încheierii apelate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluției la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, azi, ....

Preşedinte,

...Judecător,

...

Grefier,

...

Red..../tehn...

j.f....

ex. ...

Domenii speta

Spete similare