Legea 10/2001-contestație

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2021:048.0000...

Cod operator 2442

Dosar nr...../3/2020

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA I CIVILĂ

Sentința civilă nr.59/2021

Ședința publică din 05 martie 2021

Completul constituit din:

Președinte ...

Grefier ...

Pe rol se află judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M.M. în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. și C.N.C.I., având ca obiect Legea 10/2001-contestație.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul M.M. personal și asistat de avocat H.A., lipsind reprezentanții legal al pârâtelor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dosarul a fost repus pe rol pentru discutarea excepției lipsei calității procesuale a pârâtei A.N.R.P.

 Tribunalul acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale a pârâtei A.N.C.I. și asupra fondului cauzei.

Avocat H.A., pentru reclamantul M.M., solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale a pârâtei A.N.C.I. având în vedere că îi revine C.N.C.I. emiterea deciziei solicitate.

În ceea ce privește fondul cauzei solicită admiterea acțiunii și anularea deciziei de invalidare emisă de C.N.C.I., precum și obligarea pârâtei să emită o decizie de validare privind măsurile de acordare de despăgubiri stabilite prin HCJ 5473/30.04.2010, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.

TRIBUNALUL

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data do 11.06.2020, sub nr..../3/2020, repartizată spre soluționare Secției a V-a Civilă, reclamantul M.M. a chemat în judecată pârâtele C.N.C.I. și A.N.R.P., solicitând ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța în cauză să se dispună anularea deciziei de invalidare nr..../18.03.2020 emisă de pârâta C.N.C.I. și obligarea pârâtelor să emită o decizie de compensare care să îi stabilească un cuantum corect al despăgubirilor, raportat la întreaga suprafață de teren de 2,1992 ha situată în comuna ...., județ ..., validată prin HCJ nr..../30.04.2010, cu cheltuieli dc judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a precizat că existau înscrisuri necontestate din care să rezulte calitatea de proprietar al terenului, în calitate de moștenitor  al autorilor B.C. și M.M., iar prin HCJ nr..../30.04.2010 i s-a validat dreptul de proprietate și a fost trecut pe anexa de despăgubiri, în condițiile în care terenul nu mai poate fi retrocedat în natură.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.22/2020.

La cererea de chemare în judecată a fost anexat un set de înscrisuri, în copie (filele 6-24 și respectiv 27-109)

La data de 24.09.2020 pârâta A.N.R.P. a depus la dosar întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive în raport cu cererea de chemare în judecată.

 Referitor la excepția lipsei calității procesuale a ANRP cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, s-a precizat că în cuprinsul art.2 din Hotărârea Guvernului nr.572/2013 cu modificările și completările ulterioare, sunt prevăzute principalele atribuții ale Autorității.

În privința aplicării Legii nr.16/1991 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivii Legii nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, Autoritatea a asigurat organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar în prezent asigura Secretariatul Comisiei Naționale centru Compensarea Imobilelor, secretariat care asigură lucrările acestei comisii, iar atribuțiile conferite acestuia constau în centralizarea dosarelor conținând decizii/dispoziții în care s-au consemnat/propus despăgubiri, precum și în analizarea acestora din punctul de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură, atribuții îndeplinite în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr.65/2013.

În acest context, s-a precizat că potrivit Legii nr.165/2013 s-a înființat Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Astfel, potrivit prevederilor art.17 alin.(l) lit.a si b, precum și art.21 - 26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, Tn tot sau în parte, de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) a deciziei entității investite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).

S-a mai învederat faptul că, numai în situația în care dosarul este validat de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art.2l alin. (9) din lege).

Pe de altă parte, conform art.3l și art.41 din lege, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite titlurile de plată în condițiile stabilite de Legea nr.165/2013.

Prin urmare, în cadrul procedurii administrative reglementată de Legea nr.165/2013 privind acordarea despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu este investită cu emiterea deciziei de compensare, acesta fiind atributul exclusiv al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor ca și entitate distinctă.

S-a făcut referire în susținerea excepției invocate la decizia civilă nr..../15.06.2016 pronunțată în dosarul nr..../3/2014 de Curtea de Apel București prin care instanța de judecată a admis recursul ANRP și a constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei cu privire la soluționarea dosarului de despăgubire.

Cu privire la solicitarea de plată a cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentului litigiu, s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere aspectele prezentate în cuprinsul acestei întâmpinări.

Față de aceste motive s-a solicitat admiterea excepției invocate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâta ANRP, ca fiind îndreptată împotriva unei persoana lipsite de calitate procesuală pasivă.

În drept au fost invocate dispozițiile legii nr.18/1991, legii nr.1/2000, legii nr.165/2013, art.205-208 din Noul Cod procedură civilă.

La data de 24.09.2020 pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

 Cu privire la motivele ce au stat la baza emiterii deciziei de invalidare s-a arătat în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate, Comisia Locală ..... pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor precizează în nota de prezentare de la fila 57 din dosar, precum și în adresa nr..../13.01.2010 (care se regăsește depusă la fila 55) că dovada de proprietate pentru suprafața de teren de 2,1992 ha, cu care solicitantul a fost înscris în anexa 23, se face în baza a patru acte de vânzare-cumpărare întocmite între anii 1918-1937 pe numele autorilor B.C. și M.M.

A menționat că prin actul de vânzare cumpărare întocmit în anul 1913, autorul M.M. (......) a cumpărat o suprafață de teren (a cărei categorie de folosință și întindere nu pot fi stabilite, întrucât nu sunt precizate în respectivul document, situată în hotarul comunei Cornești, județ Gorj (actualul sat component al comunei .....).

Prin contractul de vânzare cumpărare din anul 1926, precum și prin actul de vânzare cumpărare din anul 1937 autorul B.C. (sau C.I.B., potrivit documentelor anterior menționate) a cumpărat în indiviziune cu I.C.H. o suprafață de 0,50 ha a cărei categorie de folosință nu este menționată, precum și o suprafață de 0,25 ha islaz, ambele terenuri fiind situate în hotarul comunei ......., județul .....

Prin actul de vânzare cumpărare din anul 1939 autorul B.C. (C.B.) și numitul I.H. au cumpărat, de asemenea în indiviziune „una bucată pământ situată în hotarul comunei ...., județul ..., cu mențiunea că din actul de vânzare nu se poate stabili suprafața și categoria de folosință a respectivului imobil.

În concluzie, din cele patru acte de vânzare cumpărare încheiate în perioada anilor 1918-1939 nu rezultă suprafața de teren dobândită în proprietate de autorul M.M., iar în ceea ce îl privește pe defunctul B.C., suprafață certă aferentă cotei părți din imobilele cumpărate în indiviziune ar putea fi reprezentată de 0,3750 ha.

Prin schița terenului, planul parcelar și planul cadastral Comisia locală a identificat terenul din cele 4 acte de vânzare ca fiind de 2,1992 ha, fără însă a preciza care este suprafața de teren ce rezultă din fiecare contract considerat a face dovada dreptului de proprietate și care este suprafața ce ar fi revenit flăcăruia dintre cei doi autori, B.C. și M.M.

S-a subliniat faptul că la dosar s-au depus și filele din registrele agricole ale comunei ...., județul ...., din anii 1946-1963 ale autorului M.M., precum și fila din registrul agricol al comunei …, judeţul .... din anii 1959-1983 al autorului B.C. (pagina 93).

În respectivele registre există notări din care rezultă că autorii mai sus amintiți ar fi deținut teren și pe raza altor comune decât cea de reședința (comuna de reședință fiind ..... – actual sat component al comunei ...., județul ...., însă, aceste documente nu pot fi avute în vedere ca acte doveditoare ale dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,1992 ha situată pe raza fostei comune ..... (conform actelor vechi de proprietate - în prezent sat component al comunei ....), pentru următoarele considerente.

Comisia locală .... pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor precizează faptul că dovada dreptului de proprietate pentru suprafeța de teren de 2,1992 ha, cu care  solicitantul M.M. a fost înscris în anexa 23 se face cu cele 4 acte de vânzare cumpărare încheiate în perioada anilor 1918-1939 (a se vedea nota de prezentare de la fila 57 din dosar, precum adresa nr. 47/2010 care se regăsește depusă la fila 55).

Prin adresa ANRP nr.6696/DFF/25.07.2019 s-a solicitat comisiei locale să precizeze dacă suprafața de teren de 2,1992 ha, pentru care s-au depus ca acte doveditoare contractele de vânzare cumpărare din anii 1918, 1926, 1937 și 1939 a figurat înscrisă între anii 1959-1963, în registrele agricole ale celor doi autori B.C. și M.M., însă Comisia locală nu a dat curs solicitării Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensare Scobitelor și nu a clarificat aceste aspecte.

În lipsa certificării faptului că suprafețele de teren dobândite de cei 2 autori  înaintea perioadei de referință legală se regăseau în registrele agricole ale acestora de la momentul cooperativizării nu se poate desprinde concluzia potrivit căreia aceste documente ar putea face dovada dreptului de proprietate, pentru terenul din dosar, la data înfăptuirii colectivizării în localitatea ..... (....), Județ .....

A menționat că nu s-au depus documente care să facă dovada preluării de către stat sau de către CAP/GAC pentru suprafața de teren ce formează obiectul dosarului de despăgubire.

S-a mai precizat că legea fondului funciar nr.18/1991 a prevăzut posibilitatea reconstituirea dreptului de proprietate numai cu privire la terenurile care au intrat la CAP ori la alte organizații cooperatiste în perioada respectivă sau care au fost preluate de stat (a se vedea art.8, art.11, art. 14 și altele din actul normativ la care a făcut referire), iar dovada dreptului de proprietate, pe cale de consecință trebuie să se raporteze la data cooperativizării sau a preluării imobilului de către stat și nu la un moment anterior.

În contextul legislației aplicabile în materia fondului funciar, reconstituirea dreptului de proprietate presupune stabilirea calității de fost proprietar deposedat însă, în speța de față nu s-a depus niciun document sau act de preluare din care să rezulte calitatea de titular al dreptului de proprietare al autorilor B.C. și B.M., pentru cele 2,1992 ha teren, la momentul cooperativizării.

În lipsa oricăror acte de preluare nu se poate reține faptul că s-a făcut dovada calității acestora de proprietar deposedat, în sensul prevăzut de art.3 alin.5 din Legea nr.1/2000 cu modificările ulterioare potrivit cărora prin proprietar deposedat în sensul prezentei legi se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării.

Cu privire la suprafața reconstituită după autor în temeiul legilor proprietății a menționat că în natură a fost reconstituită suprafața de 0.24 ha teren forestier, pe raza comunei ...., județul ..... conform titlului de proprietate nr.1504852/2009, eliberat de pe urma autorului M.M., iar sub forma de despăgubiri a fost propusă suprafața de 2.1932 ha.

 În ceea ce privește situația juridică actuală s-a precizat că terenul este ocupat, pe de o parte de gospodăriile celor care au fost strămutați de Compania Națională a Lignitului Oltenia, iar pe de altă parte, teren ocupat de către Complexul Energetic Oltenia, astfel cum rezultă din adresele Comisiei locale ..... de la filele 90,67,55.

În concluzie, propunerea de invalidare a fost motivată de faptul că nu s-a putut stabili calitatea de proprietar deposedat a autorilor B.C. și M.M. în sensul prevăzut de art.3 alin.5 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere faptul că, pe de o parte, lipsește orice fel de document din care să rezulte plata de către cei doi autori a impozitului pe anii 1948-1963 pentru suprafața de teren 2,1932 ha, iar Comisia Locală .... nu a certificat faptul că respectivul teren ar fi figurat înscris în registrele agricole ale titularilor de rol, întocmite în perioada mai sus menționată, iar pe de altă parte, lipsește și cererea de intrare în CAP/GAC sau orice acte de preluare la stat din care să rezulte faptul că autorii B.C. și M.M. erau titularii dreptului de proprietate, la momentul cooperativizării, pentru suprafața de teren ce formează obiectul dosarului de despăgubire.

Față de situația prezentată s-a învederat faptul că decizia de invalidare nr.32737/18.01.2020 a fost emisă de comisie cu respectarea dispozițiilor legale incidente în dosarul de despăgubire nr.28004/FFCC.

 Cu privire la solicitarea reclamanților de obligare a CNCI la emiterea unei decizii de compensare prin care să se țină cont de dispozițiile art.21 alin.6 din Legea nr.165/2013, modificată prin Legea nr.22/2020, s-a solicitat respingerea ei ca neîntemeiată, având în vedere următoarele aspecte:

Prin modificările aduse art.21 alin.6 din Legea nr.165/2013, prin Legea nr.22/2020: „evaluarea imobilului care face obiectul deciziei se face prin utilizarea grilei notariale valabile la data emiterii deciziei de către Comisia Națională și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu”.

S-a subliniat faptul că la data de 13 mai 2020, a fost publicată, în Monitorul Oficial Partea I, Ordonanța de urgență nr.72/2020 pentru suspendarea, aplicării prevederilor art.21 alin. 16 din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii.

Astfel, s-a subliniat faptul că potrivit art.1 din această ordonanță, aplicarea prevederilor art.21 alin.6 din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.278/17.05.2013 cu modificările și completările ulterioare se suspendă de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență până la data de 01.03.2021.

De asemenea, potrivit art.2 din Ordonanța de Urgență nr.72/2020 pe perioada suspendării prevăzute la art.1 evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia și se exprimă în puncte, un punct are valoarea un leu.

Având în vedere aceste argumente reiese fără echivoc faptul că în situația în care reclamantul ar fi îndreptățit la acordarea de măsuri compensatorii, singura modalitate de evaluare aplicabilă în speța de față este evaluarea prin aplicarea valorilor prevăzute în grila notarială din anul 2013.

Cu privire la solicitarea de plată a cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentului litigiu, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată, având în vedere aspectele prezentate în cuprinsul acestei întâmpinări.

Față de aceste apărări s-a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată și menținerea deciziei de invalidare contestată ca fiind temeinică și legală.

 La termenul din 26.11.2020 tribunalul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr...../26.11.2020 pronunțată în dosarul nr..../3/2020 s-a dispus admiterea excepție necompetenței teritoriale a Tribunalului București și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr..../3/2020.

La termenul de judecată din 12.02.2021 reclamantul M.M. a depus la dosar o cerere de probatorii în sensul emiterii unei adrese către Comisia Locală ..... de Fond Funciar pentru a-i solicita să înainteze întreaga documentație ce a stat la baza deciziei de invalidare nr..../18.03.2020.

Totodată a solicitat atașarea dosarului nr..../318/2009 al Judecătoriei Târgu Jiu pentru observarea înscrisurilor din acest dosar care ar putea fi utile soluționării cauzei, având în vedere apărările formulate de pârâte prin întâmpinări, precum și încuviințarea probei cu expertiză în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.N.R.P, Tribunalul reține următoarele:

Potrivit disp. art. 248  din Codul de procedură civilă „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.

Conform dispozițiile art. 36 din Codul de procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Așadar, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă), astfel că în sarcina reclamantului există obligația de a justifica atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, prin indicarea motivelor de fapt și de drept în cuprinsul cererii formulate.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a chemat în judecată pârâtele C.N.C.I. și A.N.R.P., solicitând anularea deciziei de invalidare nr..../18.03.2020 emisă de pârâta C.N.C.I. și obligarea pârâtelor să emită o decizie de compensare care să îi stabilească un cuantum corect al despăgubirilor, raportat la întreaga suprafață de teren de 2,1992 ha situată în comuna ...., județ ...., validată prin HCJ nr..../30.04.2010, cu cheltuieli dc judecată.

Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 17 alin. 1 lit. b din Legea nr. 165/2013, „în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C.N.C.I., care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: b) dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor”

Întrucât emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, care formează obiectul acțiunii promovate de reclamant, constituie atributul exclusiv al C.N.C.I, conform art. 17 alin. (1) lit. b din Legea nr. 165/2013, în actuală etapă, A.N.R.P. nu are calitate procesuală pasivă, acestei ultime autorități revenindu-i însă competența de emitere a titlului de plată ulterior emiterii titlului de despăgubire de către C.N.C.I.

Pentru considerentele de fapt și de drept arătate, Tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.N.R.P și va respinge acțiunea ca fiind îndreptată împotriva A.N.R.P. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, Tribunalul reține că acțiunea este întemeiată pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii principale este reprezentat de contestația împotriva deciziei de invalidare nr..../18.03.2020 adoptată de C.N.C.I., solicitând reclamantul, în calitate de moștenitor al autorilor defuncți B.C. și M.M., anularea acestei decizii şi obligarea pârâtei la validarea măsurii de despăgubiri stabilite prin HCJ .../30.04.2010, anexa .. poziţia 1 pentru suprafaţa de 2,1992 ha.

Observând înscrisurile ce au fost depuse la dosarul cauzei întocmite în dosarul de despăgubire, tribunalul reține următoarele:

Prin decizia de invalidare contestată, s-a invalidat măsura acordării de despăgubiri stabilită prin HCJ .../30.04.2010, anexa ... poziţia ... pentru suprafaţa de 2,1992 ha.

Această decizie de invalidare a fost motivată de faptul că nu s-a putut stabili calitatea de proprietar deposedat a autorilor B.C. și M.M. în sensul prevăzut de art.3 alin.5 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere faptul că, pe de o parte, lipsește orice fel de document din care să rezulte plata de către cei doi autori a impozitului pe anii 1948-1963 pentru suprafața de teren 2,1932 ha, iar Comisia Locală .... nu a certificat faptul că respectivul teren ar fi figurat înscris în registrele agricole ale titularilor de rol, întocmite în perioada mai sus menționată, iar pe de altă parte, lipsește și cererea de intrare în CAP/GAC sau orice acte de preluare la stat din care să rezulte faptul că autorii B.C. și M.M. erau titularii dreptului de proprietate, la momentul cooperativizării, pentru suprafața de teren ce formează obiectul dosarului de despăgubire.

Analizând cuprinsul cererii de chemare în judecată, Tribunalul reține, că, în esență, reclamantul a susținut că în hotărârea Comisiei Județene de fond Funciar s-a stabilit în mod corect existența și întinderea dreptului de proprietate pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, iar această hotărâre nu a fost contestată și că la dosarul cauzei există depuse înscrisuri care îi conferă această îndreptățire.

Tribunalul reține că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor debutează în cadrul procedurii administrative, potrivit art. 9 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin cererea formulată, în termenul legal, de persoana deposedată în mod abuziv sau de moştenitorii acesteia. Cererile astfel formulate de persoanele care se consideră îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate sunt analizate, sub aspectul întrunirii condiţiilor de fond şi formă, de către comisiile locale, propunerile acestora fiind verificate, sub aspectul legalităţii, de către comisiile judeţene de fond funciar, care le validează sau invalidează. Ulterior acestui moment, comisia locală propune restituirea în natură a terenului preluat abuziv, respectiv, după caz, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Drept urmare, ca etapă a procesului de reconstituire a dreptului de proprietate, validarea propunerii comisiei locale prin hotărâre de către comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor are semnificaţia recunoaşterii legitimităţii de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legile fondului funciar, fără însă a fi individualizată categoria măsurilor reparatorii cuvenite potrivit legii. Astfel, persoanele îndreptăţite, menţionate în anexa hotărârii comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, au prerogativa de a beneficia, potrivit legii, fie de restituirea în natură a terenului, fie de acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

În aceste condiții nu se poate ignora faptul că solicitările formulate de către reclamant vizează drepturi izvorâte din hotărâri ale comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ce conferă au vocaţia de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legile fondului funciar, respectiv de restituirea în natură sau în echivalent bănesc, neavând relevanță faptul că în această situație calitatea de titular al dreptul de proprietate asupra bunului preluat abuziv, ca "bun actual", poate fi stabilită doar după epuizarea procedurilor speciale de restituire prevăzute de legile fondului funciar.

De altfel, și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene a recunoscut în mod implicit necesitatea respectării așteptărilor legitime ale cetățenilor cărora li se adresează o reglementare legală, spre exemplu, în Hotărârea din 15 iulie 2004, pronunțată în Cauza C-459/02 — Willy Gerekens și Asociația agricolă Procol pentru promovarea comercializării produselor lactate împotriva Marelui Ducat al Luxemburgului, paragrafele 23 și 24, sau Hotărârea din 29 iunie 2010, pronunțată în Cauza C-550/09 — Proces penal împotriva lui E. și F., paragraful 59.

Tribunalul are în vedere faptul că prin întâmpinare, pârâta a susținut că deși Comisia locală a identificat terenul din cele 4 acte de vânzare ca fiind de 2,1992 ha, nu a precizat care este suprafața de teren ce rezultă din fiecare contract considerat a face dovada dreptului de proprietate și care este suprafața ce ar fi revenit fiecăruia dintre cei doi autori, B.C. și M.M. și că deși la  dosar s-au depus și filele din registrele agricole ale comunei ...., județul ...., din anii 1946-1963 ale autorului M.M., precum și fila din registrul agricol a comunei …., județul .... din anii 1959-1983 al autorului B.C., în respectivele registre există notări din care rezultă că autorii mai sus amintiți ar fi deținut teren și pe raza altor comune decât cea de reședința (comuna de reședință fiind .... – actual sat component al comunei ....., județul ....., însă, aceste documente nu pot fi avute în vedere ca acte doveditoare ale dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,1992 ha situată pe raza fostei comune ..... (conform actelor vechi de proprietate - în prezent sat component al comunei .....).

Tribunalul subliniază, în primul rând, faptul că aceste aspecte nu au fost inserate în cuprinsul deciziei de invalidare contestată în care este menționat doar faptul că nu s-a putut stabili calitatea de proprietar deposedat a autorilor B.C. și M.M. considerându-se că lipsește orice fel de document din care să rezulte plata de către cei doi autori a impozitului pe anii 1948-1963 pentru suprafața de teren 2,1932 ha, iar Comisia Locală ..... nu a certificat faptul că respectivul teren ar fi figurat înscris în registrele agricole ale titularilor de rol, întocmite în perioada mai sus menționată și că lipsește și cererea de intrare în CAP/GAC sau orice acte de preluare la stat din care să rezulte faptul că autorii B.C. și M.M. erau titularii dreptului de proprietate, la momentul cooperativizării, pentru suprafața de teren ce formează obiectul dosarului de despăgubire.

Mai mult, Tribunalul reține că din cuprinsul registrelor agricole aflate la dosar rezultă faptul că autorul B.C. este înscris cu o suprafaţă totală de 2,50 ha, iar autorul M.M. este înscris cu o suprafaţă totală de 3,84 ha.  De asemenea, prin adresa nr. 10114/17.09.2009 aflată la fila 46 din dosar, Primăria Comunei …… i-a comunicat reclamantului faptul că a fost propusă înscrierea sa în anexa de despăgubiri a suprafaţei de 1,72 ha teren agricol care este în prezent proprietatea SNLO şi ocupat partial de casele strămutaţilor.

Totodată, în nota de prezentare și în adresa nr.347/13.01.2010, Comisia Locală ..... pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a precizat că dovada de proprietate pentru suprafața de teren de 2,1992 ha, cu care solicitantul a fost înscris în anexa 23 a a HCJ .../30.04.2010, se face în baza a patru acte de vânzare-cumpărare întocmite între anii 1918-1937 pe numele autorilor B.C. și M.M., iar prin schița terenului, planul parcelar și planul cadastral Comisia locală a identificat terenul din cele 4 acte de vânzare ca fiind de 2,1992 ha.

Față de aceste aspecte, cum HCJ .../30.04.2010 nu a fost contestată, având în vedere şi faptul că în cauză nu s-a susținut faptul că ar fi existat o dublă reconstituire,  că suprafața de 2,1992 ha, cu care solicitantul a fost înscris în anexa 23 a HCJ 5473/30.04.2010 depășește suprafața la care acestea ar fi îndreptățit sau că s-ar pune problema nerespectării dispozițiilor art.15 din Legea nr.165/2013, respectiv, obținerea unor suprafețe de terenuri mai mari decât limitele maxime stabilite prin legile fondului funciar, Tribunalul reține că se impunea emiterea unei decizii de validare.

Tribunalul nu contestă faptul că în speţă, Comisia era datoare să verifice  dacă autorii reclamantului au avut în proprietate terenurile pentru care s-a propus acordarea de măsurii reparatorii prin echivalent, dacă întinderea dreptului de proprietate este reală și dacă aceste aspecte rezultau din actele existente în dosarul de despăgubire în limitele competențelor prevăzute de art.21 din Legea nr.165/2013.

Însă, prezentul litigiu nu poate fi soluționat cu ignorarea existenței hotărârii de validare, ca și cum obiectul acestuia ar fi o contestație împotriva HCJ de validare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, ținând cont de faptul că recunoaşterea calităţii de persoană îndreptăţită la obţinerea măsurilor reparatorii prin hotărârea de validare emisă de comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a creat în beneficiul reclamantului "speranţa" de a obţine o anumită categorie a măsurilor reparatorii, chiar nu a creat dacă speranţa" de a obţine restituirea în natură a bunului preluat abuziv, respectiv de a se vedea pus efectiv în posesia terenului şi de a obţine, astfel, titlul administrativ de proprietate.

Prin urmare, instanța reține că aspectele invocate în cuprinsul deciziei contestate referitoare la lipsa unor documente din care să rezulte plata de către cei doi autori a impozitului pe anii 1948-1963 pentru suprafața de teren 2,1932 ha sau a cererilor de intrare în CAP/GAC ori a unor alte acte formale care să dovedească preluarea suprafeței respective de către stat nu sunt argumente suficiente pentru a justifica soluția de menținere a soluției de invalidare.

De altfel, atât din expunerea de motive, cât și din conținutul Legii nr. 165/2013 rezultă că intenția legiuitorului, prin adoptarea noului act normativ, a fost aceea de a eficientiza și de a finaliza procesul de restituire demarat sub imperiul cadrului legislativ anterior, prin includerea în sfera de aplicare a noii legi a tuturor situațiilor privind cererile de restituire în natură sau de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, nesoluționate până la acel moment și de a atenuarea consecinţele încălcărilor masive ale drepturilor de proprietate din trecut şi instituirea unor măsuri reparatorii în interesul foştilor proprietari ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv de stat, nicidecum de a deschide calea pentru a se repune în discuție calitatea de persoană îndreptăţită la obţinerea măsurilor reparatorii a reclamantului, recunoscută prin hotărârea de validare emisă de comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și necontestată de către pârâtă.

Pentru aceste argumente, Tribunalul nu va primi nici argumentele invocate prin întâmpinare legate de identificarea suprafațelor de teren ce rezultă din fiecare contract considerat a face dovada dreptului de proprietate, precum și cele legate de mențiunile din registrele agricole despre care se susține că nu pot fi avute în vedere ca acte doveditoare ale dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,1992 ha situată pe raza fostei comune ......, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a reținut mai sus, nici nu au fost menționate în cuprinsul deciziei contestate.

Față de considerentele reținute, în temeiul art.35 alin.1 din Lg.165/2013, Tribunalul va admite în parte acțiunea și va dispune anularea deciziei de invalidare nr.... din data de 18.03.2020 și obligarea pârâta CNCI să emită decizie de compensare pentru imobilul cu suprafața de 2,1992 ha ce face obiectul HCJ nr..../30.04.2010.

Tribunalul subliniază că motivul pentru care urmează a fi admisă în parte acțiunea este acela că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat și obligarea pârâtelor să emită o decizie de compensare care să se stabilească un cuantum corect al despăgubirilor întrucât, după îndeplinirea obligației dispuse prin prezenta sentință, în sensul să emiterii deciziei de compensare pentru imobilul cu suprafața de 2,1992 ha ce face obiectul HCJ nr..../30.04.2010, stabilirea și acordarea despăgubirilor trebuie să se facă de către pârâtă entitatea, cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, prevăzută de Legea nr. 165/2013, măsură ce poate fi contestată în termen legal în cazul în care reclamantul ar fi nemulțumit de stabilirea cuantumului despăgubirilor, procedură specială vizând mai multe etape care nu pot fi omise nici de către instanță.

Totodată, având în vedere dispozițiile art.453 din Codul de procedură civilă, Tribunalul urmează să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., cu sediul în ....., Calea ........, nr....., sector ......

Respinge acțiunea formulată împotriva A.N.R.P., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M.M., cu domiciliul în ....., ......, nr......, județ ..... în contradictoriu cu pârâta C.N.C.I., cu sediul în ....., Calea ....., nr....., sector .....

Dispune anularea deciziei de invalidare nr.... din data de 18.03.2020.

Obligă pârâta C.N.C.I. să emită decizie de compensare pentru imobilul cu suprafața de 2,1992 ha ce face obiectul HCJ nr..../30.04.2010.

Obligă pârâta la plata sumei de 1000 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare ce se depune la Tribunalul Gorj.

Pronunțată azi, 05.03.2021, la Tribunalul Gorj, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin intermediul grefei instanței.

Preşedinte,

....

Grefier,

....

Red..../....

5ex/22 martie 2021

Domenii speta

Spete similare