Asigurări sociale: primă de relocare avocat stagiar

Pe rol se află judecarea cauzei civile asigurări sociale privind pe reclamantul C I şi pe pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ IAŞI, având ca obiect nulitate act decizie AJOFM Iaşi; declinat de la sectia contencios.

Dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică din data de 20.09.2021, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru astăzi, 04.10.2021.

INSTANŢA,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi – Secţia II Civilă – Contencios administrativ şi fiscal sub nr. /99/2021 la data de 01.03.2021, contestatorul C I, în contradictoriu cu intimata Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Iaşi, a solicitat:

1.anularea deciziei nr. 4249/22.07.2020 a AJOFM Iaşi, cu consecinţa acceptării dosarului privind accesarea primei de relocare potrivit condiţiilor prevăzute de art. 762 din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de munca cu modificările şi completările ulterioare si acordarea acesteia începând cu 10.07.2020; în mod accesoriu, în cazul în care raportat la calitatea de avocat colaborator vor trebui îndeplinite şi alte condiţii, suplimentare, celor prevăzute de art. 762 din Legea 76/2002, să fie obligată intimata la stabilirea şi comunicarea acestora;

2.obligarea intimatei la comunicarea condiţiilor legale de bază şi/sau suplimentare în care poate fi accesată prima de relocare potrivit art. 762 din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care o persoană deţine titlul de avocat cu contract de salarizare, respectiv în modalitatea avocat salarizat în interiorul profesiei;

3.în mod subsidiar capătului 1 al cererii, în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile legale de bază şi/sau suplimentare de accesare a primei de relocare potrivit art. 762 din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă cu modificările şi completările ulterioare, în baza Contractului de Colaborare cu CI „S R N.”, obligarea intimatei să accepte dosarul privind accesarea primei de relocare în baza unui contract de salarizare, respectiv. în calitate de avocat salarizat în interiorul profesiei şi acordarea primei de relocare începând cu data 10.07.2020, contract care va fi schimbat în detrimentul celui de colaborare, ulterior pronunţării instanţei, fapt pentru care: dacă se va constata că în baza Contractului de Salarizare vor trebui îndeplinite şi alte condiţii, suplimentare, celor prevăzute de art. 762 din Legea 76/2002, obligarea intimatei la stabilirea şi comunicarea acestora; repunerea în termenul legal de accesare a primei de relocare, cu consecinţa posibilităţii depunerii unui contract de salarizare în interiorul profesiei de avocat, în vederea accesării primei.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în data de 02.04.2020 a fost înregistrat în evidenţele ALOFM Paşcani a persoanelor în căutarea unui loc de muncă cu dosarul cu nr. 1S0312000666 din 02.04.2020, întrucât la vremea respectivă nu avem nici un contract de muncă în modalitate activa şi nici nu era luat în evidenţele Baroului Bucureşti ca şi avocat cu drept de exercitare, motivat de faptul că nu a depus vreun contract de colaborare/salarizare pentru a-şi putea începe stagiatura şi a dobândi dreptul de exercitare a profesie de avocat, iar potrivit Legii 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, condiţia încheierii unui contract sub una dintre cele două forme de mai sus este cerută ad validitatem, chiar dacă a susţinut examenului de primire în profesia de avocat (exclusiv pentru dobândirea titlului profesional de avocat stagiar). În data de 15.06.2020 a încheiat un contract de colaborare cu Cabinetul Individual de Avocat S R N, contract aprobat, după cum cere procedura legală, de către Baroul Bucureşti prin Decizia nr. 1129/23.06.2020. A depus dosarul personal pentru a putea beneficia de unul dintre stimulente acordate persoanelor înregistrate în evidenţele ANOFM, ca urmare a încadrării în muncă, cerere înregistrată cu nr. 4173/10.07.2020. Considerând că, se pliază pe condiţiile de accesare a primei de relocare, potrivit art. 762 din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă cu modificările şi completările ulterioare, în data de 09.07.2020 şi-a stabilit reşedinţa în municipiul Bucureşti. De asemenea, la data de 03.07.2020, a înregistrat un Contract de închiriere la organul fiscal competent M.F.P-A.N.A.F,-D.G.R.F.P. Galaţi A.J.F.P. Vrancea sub nr. 16497, cu privire la imobilul situat la adresa de reşedinţă.

Susţine contestatorul că atât el, cât şi angajatorul său, au depus toate declaraţiile prevăzute de lege.

După o prezentare a condiţiilor prevăzute de lege pentru accesarea primei de relocare, contestatorul învederează faptul că excluderile prevăzute la alin. (3) ale art. 763 din Lege sunt exclusive şi limitativ enumerate, iar printre acestea nu figurează şi calitatea de avocat/licenţiat în drept/consilier juridic spre deosebire de cea de licenţiat al facultăţii de medicină, medicină dentară şi farmacie. Prin urmare, nu pot fi interpretate extensiv normele juridice civile care conţin enumerări limitative, excepţii sau prezumţii, cele care restrâng exerciţiul unor drepturi civile sau care prevăd sancţiuni civile, aplicarea acestora prin analogic fiind interzisă (art. 10 C.civ.). Odată ce nu există o excludere expresă a avocaţilor/licenţiaţilor în drept de la acest drept, înseamnă că aceştia pot participa la accesarea primei respective, în aceleaşi condiţii stipulate de lege, urmând ca cel ce face cerere de accesare să facă şi dovada îndeplinirii condiţiilor de bază legale cerute de lege, aspecte pe care le-a indicat şi susţinut. Iar în eventualitatea, în care instituţia solicitată are anumite neclarităţi sau o nesiguranţă, aceasta trebuie să pună în vedere solicitantului fie să declare aspectele respective, fie să completeze cu acte necesare suplimentare dosarul său.

Contestatorul consideră că cea de-a doua regulă de interpretare logică a textului de la art. 763 alin. (3) din Lege se exprimă prin adagiul ubi tex non distinguit, nec nos distinguere debemus, adică unde legea (norma juridică) nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă. De asemenea, din raţiunea legii nu a fost prezumată în vreun fel că ar fi exclusă categoria avocaţilor cessante ratione legis, cessat eius dispositio sau ubi cessat ratio legis, ibi cessat lex (unde încetează raţiunea legii, încetează dispoziţiile sale). În plus, norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul în care să nu se aplice.

Contestatorul mai arată, în esenţă, că, prin Decizia nr. 4249/22.07.2020 a AJOFM Iaşi de respingere a dosarului de accesare a primei de relocare s-au menţionat următoarele aspecte de neregularitate: documentaţia ce însoţeşte cererea nu corespunde condiţiilor impuse în mod obligatoriu de prevederile art. 762 din Legea nr. 76/2002 – menţiune generică, fără a fi precizate în concret care documente nu corespund; nu există dovada încadrării în muncă a solicitantului – or, potrivit reglementărilor UE, în speță Hotărârea CUE C 537/13- Birute Siba împotriva lui Arunas Devenas, avocatul a fost asimilat furnizorului de servicii, iar clientul-consumatorului, fiind de la sine înţeles că într-un astfel de raport, activitatea avocatului se materializează printr-o muncă/activitatea intelectuală, adresată altei persoane ca urmare a cererii acestuia; contractul de colaborarea perfectat la data de 15.06.2020 cu Cabinetul Individual de Avocat S R N nu poate fi asimilat unui contract de muncă, nu generează raporturi de muncă, fiind o modalitate de exercitare a unei profesii liberale; Decizia Baroului Bucureşti nu reprezintă o dovadă emisă de angajator ca dovadă a încadrării în muncă.

Referitor la capătul trei al cererii, în ipoteza în care instanţa va considera că nu sunt îndeplinite condiţiile de accesare a primei de relocare în baza unui contract de colaborare, contestatorul consideră a fi îndeplinite în baza unui contract de salarizare, întrucât raportul de subordonare dezvoltat în baza acestui contract între salariat şi firma/cabinetul de avocat duce în mod sigur la îndeplinirea condiţiilor privind accesarea primei de relocare din perspectiva unor raporturi de muncă dezvoltate în baza unui contract de salarizare în interiorul profesiei, pentru că, pe lângă condiţia subordonării, acesta mai prevede felul muncii, obiectul muncii, durata şi timpul de muncă, remuneraţia şi obligaţiile părţilor - asemănător unui contract individual de muncă.

Din aceste motive, solicită să se constate că sunt îndeplinite condiţiile pentru accesarea stimulentului în cauză, în baza unui contract de salarizare în interiorul profesiei, contract care prevede la fel independenţa avocatului, însă subordonarea acestuia faţă de forma în care îşi exercită profesia, fiind singurul diferit faţă de contractul de colaborare, care este fără subordonare dintre părţi şi prin urmare, aceste două contracte pot fi schimbate între ele în cadrul formei, cu avizul prealabil al Baroului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 35 şi 186 NCPC, art. 1 şi 8 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 762 din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă cu modificările şi completările ulterioare, Legea 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, Directiva Consiliului din 22 martie 1977 de facilitare a exercitării efective a libertăţii de a presta servicii de către avocaţi (77/249/CEE), Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne, Hotărârea Curţii (Camera a noua) din 15 ianuarie 2015 (*1) „Trimitere preliminară — Directiva 93/13/CEE — Domeniu de aplicare — Contracte încheiate cu consumatorii — Contract de prestări de servicii juridice încheiat între un avocat si un consumator", Cauza C-537/13, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulata în temeiul articolului 267 TFUE de Lietuvos Auksciausiasis Teismas (Lituania), prin decizia din 7 octombrie 2013, primită de Curte la 14 octombrie 2013, în procedura Birute Siba împotriva Arunas Devenas, Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 5 martie 2021, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a Secţiei a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Secţiei I Civile a Tribunalului Iaşi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi – Secţia I Civilă sub nr. /99/2021* la data de 08.03.2021.

Intimata Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Munca Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În susţinerea poziţiei sale procesuale, intimata a arătat că prima de relocare face parte din categoria masurilor de stimulare pentru ocuparea forţei de muncă. Petentul, de profesie avocat, înregistrat ca şomer, a depus solicitarea (cu o documentaţie aferenta) de a beneficia de prima de relocare, motivat de "încadrarea in munca" in Bucureşti (făcând dovada întrunirii condiţiilor de înregistrare ca şomer si de stabilire a reşedinţei in Bucureşti). Însă, pentru a dovedi si condiţia de încadrare in munca, a depus ca si înscris justificativ un contract de colaborare cu un cabinet individual de avocatura din Bucureşti, pentru desfăşurarea acestei activităţi. In urma analizei documentaţiei depuse a fost emisa Decizia nr.4249/22.07.2020. A fost respinsa cererea de acordare a primei de relocare motivat de "lipsa dovezilor privind încadrarea sa in munca, contractul de colaborare încheiat cu un cabinet individual de avocatura reprezentând doar o modalitate de desfăşurare a unei profesii liberale". Împotriva acestei decizii a fost formulata o plângere prealabila care a fost soluţionata de către instituţie prin emiterea Deciziei nr.6599/28.08.2020, decizie însa care nu face obiectul cererii cu care a fost investita instanţa.

Intimata mai arată că art.5 din Legea nr.76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru şomaj si stimularea ocupării forţei de munca, conţine definiţii ale termenilor si expresiilor utilizate in conţinutul sau. Angajatorul este definit ca fiind persoana fizica sau juridica autorizata sa încadreze forţa de munca in condiţiile legii iar locul de munca este definit drept cadrul in care se materializează raporturile juridice de munca sau de serviciu. Codul muncii defineşte in art. 10 contractul individual de muncă drept fiind cel in temeiul căruia o persoana fizica denumita salariat se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator in schimbul unei remuneraţii denumite salariu. Este adevărat ca o încadrare in munca nu presupune in mod exclusiv existenta unui contract de munca, existând si situaţii asimilate acestui statut. Însa, activitatea desfăşurata de către petent este cea de avocat. Legea nr.1/1995 stabileşte in art.1 ca aceasta profesie es :e "libera si independenta, cu organizare si funcţionare autonoma in condiţiile prezentei legi si ale statutului profesiei". Art. 180(2) din Statutul profesiei de avocat prevede posibilitatea de desfăşurare a activității de avocat ca si avocat colaborator, in baza unui contract de colaborare sau ca si avocat salarizat, in baza unui contract de salarizare in interiorul profesiei. Art. 183 (1) lit. g din Statut stabileşte faptul ca avocatul salarizat in interiorul profesiei nu are drept la, clientela proprie (comparativ cu cel colaborator care are acest drept, in anumite condiţii). Art. 212 din Statut prevede printre modalităţile de exercitare a profesiei de avocat si pe cele de avocat colaborator (lit. e) si avocat salarizat in interiorul profesiei (lit. f), art. 216-218 concretizează condiţia avocatului colaborator si art. 219 pe cea a avocatului salarizat in interiorul profesiei.

Intimata susţine că profesia de avocat, indiferent de modul ales pentru exercitare, este o profesie liberala. Cu siguranţa in speţa nu ne aflam in situaţia cerinţei de "încadrare in munca" pe care ar fi trebuit sa o îndeplinească petentul pentru acordarea primei de relocare, iar contractul de colaborare prezentat ca si înscris din care ar rezulta raporturile de munca obligatorii nu întruneşte cerinţa "actului in baza căruia a fost încadrat in munca". Se invoca in cererea adresata instanţei faptul ca profesia de avocat nu figurează, alături de licenţiaţii facultăţii de medicina, medicină dentara si farmacie ca fiind excluşi de la a beneficia de prima de relocare (art.76 ind.'3 al. 3). Însa, aceasta excludere este valabila doar pentru categoriile enumerate care "au promovat concursul naţional ce rezidenţiat pe locuri sau pe posturi in condiţiile legii" (iar excluderea este justificata de faptul ca in atare situaţii nu ne aflam in caz de stimulare a cuparii forţei de munca). Nu poate fi reţinut ca argument nici invocarea Directivei din 22 martie 1977 privind facilitarea exercitării libertăţii de a presta servicii de către avocați întrucât prestarea de servicii nu este o încadrare in munca, respectiv Directivei 006/123/CE privind serviciile in cadrul pieţei interne, pentru acelaşi argument al lipsei asimilării unei încadrări in munca cu prestarea de servicii.

Cu privire la capătul de cerere privind comunicarea condiţiilor legale de baza si/sau suplimentare pentru accesarea primei de relocare, intimata apreciază ca acest capăt de cerere este inadmisibil. Exista un cadru legal cert creat pentru acordarea acestei masuri de stimulare a ocupării forţei de munca, fără ca in vreo norma sa fie lăsata la dispoziţia instituţiei abilitate sa stabilească condiții suplimentare.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea AJOFM Iași la "acceptarea" dosarului privind prima de relocare in baza unui contract de salarizare in interiorul profesiei, apreciază ca si acest capăt este inadmisibil. Instanţa de judecata nu poate interveni si interpreta o norma legala altfel decât aceasta a fost avuta in vedere de către legiuitor. De asemenea, instanţa de judecata nu poate acorda efect retroactiv unui înscris care ar urma sa fie încheiat după pronunţarea sa.

În apărare s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexată documentaţia ce a stat la baza emiterii actului contestat.

La data de 28.05.2021, prin serviciul de registratură al instanţei, contestatorul a depus la dosarul cauzei precizări, prin care arată că înţelege să conteste şi Decizia nr. 6599/28.08.2020 emisă de intimată şi invocă jurisprudenţa CJUE, respectiv cauza Kranemann (C-109/04, ECLI:EU:C:2005:187).

Analizând actele şi lucrările dosarului, din prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Contestatorul C I a fost înregistrat ca persoană în căutarea unui loc de muncă în evidenţele intimatei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Munca Iași (fila 30 dosar).

Ca urmare a încheierii contractului de colaborare cu Cabinetul Individual de Avocat S R N, contestatorul a solicitat intimatei acordarea primei de relocare reglementată de art. 762 din Legea nr. 76/2002, cerere ce a fost respinsă prin Decizia nr. 4249/22.07.2020 (fila 36 din dosarul ataşat), motivat de faptul că lipsesc dovezile privind încadrarea în muncă, contractul de colaborare încheiat cu un cabinet de avocat reprezentând doar o modalitate de desfăşurare a unei profesii liberale.

În prezenta cauză, contestatorul C I a chemat în judecată intimata Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Munca Iași, solicitând:

4.anularea deciziei nr. 4249/22.07.2020 a AJOFM Iaşi, cu consecinţa acceptării dosarului privind accesarea primei de relocare potrivit condiţiilor prevăzute de art. 762 din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de munca cu modificările şi completările ulterioare si acordarea acesteia începând cu 10.07.2020; în mod accesoriu, în cazul în care raportat la calitatea de avocat colaborator vor trebui îndeplinite şi alte condiţii, suplimentare, celor prevăzute de art. 762 din Legea 76/2002, să fie obligată intimata la stabilirea şi comunicarea acestora;

5.obligarea intimatei la comunicarea condiţiilor legale de bază şi/sau suplimentare în care poate fi accesată prima de relocare potrivit art. 762 din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care o persoană deţine titlul de avocat cu contract de salarizare, respectiv în modalitatea avocat salarizat în interiorul profesiei;

6.în mod subsidiar capătului 1 al cererii, în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile legale de bază şi/sau suplimentare de accesare a primei de relocare potrivit art. 762 din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă cu modificările şi completările ulterioare, în baza Contractului de Colaborare cu CI „St R N.”, obligarea intimatei să accepte dosarul privind accesarea primei de relocare în baza unui contract de salarizare, respectiv. în calitate de avocat salarizat în interiorul profesiei şi acordarea primei de relocare începând cu data 10.07.2020, contract care va fi schimbat în detrimentul celui de colaborare, ulterior pronunţării instanţei, fapt pentru care: dacă se va constata că în baza Contractului de Salarizare vor trebui îndeplinite şi alte condiţii, suplimentare, celor prevăzute de art. 762 din Legea 76/2002, obligarea intimatei la stabilirea şi comunicarea acestora; repunerea în termenul legal de accesare a primei de relocare, cu consecinţa posibilităţii depunerii unui contract de salarizare în interiorul profesiei de avocat, în vederea accesării primei.

Potrivit art. 762 din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, „(1) Persoanele înregistrate ca şomeri la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă care se încadrează în muncă, potrivit legii, într-o altă localitate situată la o distanţă mai mare de 50 km faţă de localitatea în care îşi au domiciliul sau reşedinţa şi, ca urmare a acestui fapt, îşi schimbă domiciliul sau îşi stabilesc reşedinţa în localitatea respectivă sau în localităţile învecinate acesteia, beneficiază de o primă de relocare, neimpozabilă, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, egală cu 75% din suma destinată asigurării cheltuielilor pentru locuire în noul domiciliu sau noua reşedinţă, dar nu mai mult de 900 lei.  (2) Prima de relocare prevăzută la alin. (1) se acordă persoanelor ale căror venituri nete lunare realizate de către acestea în situaţia în care sunt persoane singure sau împreună cu familiile acestora nu depăşesc suma de 5.000 lei/lună.  (3) Persoanele singure şi familiile prevăzute la alin. (2) sunt definite în sensul art. 2 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare. (4) Prin sintagma cheltuieli pentru locuire prevăzută la alin. (1) se înţelege cheltuielile necesare pentru plata chiriei şi a utilităţilor în noul domiciliu sau noua reşedinţă. (5) În situaţia în care angajatorul sau autorităţile administraţiei publice locale sau centrale asigură locuinţă de serviciu sau suportarea cheltuielilor aferente chiriei din fonduri ale angajatorului sau fonduri publice, prima de relocare nu se acordă.  (6) Prima de relocare stabilită în cuantumul prevăzut la alin. (1) se acordă lunar, pe o perioadă de cel mult 36 de luni, în situaţia în care în această perioadă sunt respectate condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2).”

Potrivit art. 763 din aceeaşi lege,  „(1) Prima de relocare prevăzută la art. 762 se acordă la cerere şi nu se cumulează cu prima de activare, cu prima de încadrare sau cu prima de instalare prevăzute la art. 732, la art. 74, respectiv la art. 75.  (2) Beneficiază de prima de relocare persoanele care se încadrează în muncă, cu normă întreagă, pentru o perioadă de cel puţin 12 luni.  (3) Nu beneficiază de prima de relocare:  a) persoanele care au mai beneficiat de o primă de relocare sau de una dintre primele prevăzute la art. 74 şi 75, în ultimele 36 de luni premergătoare solicitării primei de relocare;  b) persoanele care se încadrează la angajatori cu care au fost în raporturi de muncă sau de serviciu în ultimii 2 ani; c) persoanele care se încadrează la angajatori la care calitatea de administrator/asociat este deţinută de una sau mai multe persoane fizice sau juridice care au calitatea de administrator/asociat şi la alţi angajatori cu care persoanele au fost în raporturi de muncă sau de serviciu în ultimii 2 ani; d) persoanele pentru care plata indemnizaţiei de şomaj a fost suspendată potrivit art. 45 alin. (1) lit. c), iar ulterior, ca urmare a schimbării duratei contractului individual de muncă, plata indemnizaţiei de şomaj încetează potrivit art. 44 lit. a); e) absolvenţii licenţiaţi ai facultăţilor de medicină, medicină dentară şi farmacie care, la data solicitării dreptului, au promovat concursul naţional de rezidenţiat pe locuri sau pe posturi în condiţiile legii; f) absolvenţii instituţiilor de învăţământ faţă de care angajatorii au obligaţia, potrivit legii, de a-i încadra în muncă;  g) persoanele care deţin în proprietate sau coproprietate o altă locuinţă în localitatea în care îşi schimbă domiciliul sau îşi stabilesc reşedinţa sau în localităţile învecinate acesteia, ca urmare a încadrării în muncă.  (4) Persoanele care beneficiază de prima de relocare au dreptul la menţinerea acesteia şi în cazul în care, în perioada de 36 de luni de la angajare, le încetează raportul de muncă sau de serviciu la angajatorul la care s-au încadrat în muncă şi se încadrează în termen de 30 de zile la un alt angajator, în aceleaşi condiţii.”

Instanţa reţine faptul că contestatorul a încheiat cu Cabinetul Individual de Avocat S R N un contract de colaborare (fila 14) care, în cap. II, prevede obligaţiile părţilor. Astfel, conform art. 3 pct. 3.4 din acest contract, beneficiarul se obligă să retrocedeze lunar colaboratorului (respectiv contestatorului din prezenta cauză) suma de 2250 lei brut, să-i acorde condiţiile tehnico-organizatorice necesare desfăşurării activităţii (art. 3 pct. 3.1 şi 3.2), precum şi 21 zile lucrătoare libere pe an pentru refacerea capacităţii de muncă. De asemenea, în cadrul art. 3 pct. 3.7 şi 3.8 sunt prevăzute obligaţiile beneficiarului privind pregătirea şi formarea profesională şi obligaţia colaboratorului de a-şi îndeplini întocmai şi la timp sarcinile repartizate.

Acelaşi contract de colaborare menţionat anterior prevede, în art. 4, obligaţiile colaboratorului, printre care se numără organizarea activităţii şi timpului de muncă în funcţie de obligaţiile profesionale şi respectarea Regulamentului de ordine interioară al beneficiarului. În art. 14.2 este prevăzut şi un termen de preaviz de o lună (cca 20 zile lucrătoare) la încetarea contractului.

Raportat la conţinutul contractului de colaborare, instanţa constată că acesta cuprinde elemente specifice ale raportului juridic de muncă, respectiv prestarea unei munci în favoarea beneficiarului şi plata unei remuneraţii lunare, precum şi raportul de subordonare. Este adevărat că în art. 1.1 al contractului de colaborare se menţionează „fără subordonare”, însă este de necontestat faptul că obligaţiile instituite în sarcina contestatorului 8respectarea Regulamentului de ordine interioară, îndeplinirea „întocmai şi la timp” a sarcinilor repartizate, contribuţia la suportarea cheltuielilor de formare profesională, respectarea strategiei profesionale a beneficiarului etc.) conturează o subordonare evidentă.

Potrivit art. 763 alin. 2 din Legea nr. 76/2002, beneficiază de prima de relocare persoanele care se încadrează în muncă, cu normă întreagă, pentru o perioadă de cel puţin 12 luni. 

Având în vedere principiul general de drept potrivit căruia o normă juridică trebuie interpretată în sensul său pozitiv, generator de efecte juridice, modalităţile juridice de interpretare a unei norme legale trebuie să aibă în vedere nu numai litera, ci şi spiritul legii, astfel încât rezultatul aplicării practice a normei juridice să fie cât mai aproape de finalitatea urmărită de legiuitor, care nu poate fi prezumat ab initio că îşi exercită rolul de legiferare în sensul negării atât a drepturilor şi libertăţilor fundamentale consacrate de Constituţie, cât şi a drepturilor conferite de legislaţia muncii şi/sau protecţiei sociale.

În acest sens, instanţa are în vedere explicaţiile date de legiuitor în cuprinsul art. 5 din Legea nr. 76/2002, precum şi dispoziţiile art. 3 alin. 2 din Codul muncii, potrivit cărora orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei, meseriei sau activităţii pe care urmează să o presteze.

Prin urmare, instanţa apreciază că termenul „încadrează în muncă” din conţinutul art. 763 alin. 2 din Legea nr. 76/2002 nu trebuie interpretat restrictiv ca referindu-se strict la încheierea unui contract individual de muncă, ci poate fi asimilat cu desfăşurarea altor activităţi în temeiul unui contract care să cuprindă elementele specifice raportului juridic de muncă.

Mai mult, art. 763 alin. 3 din Legea nr. 76/2002 prevede, limitativ, persoanele care nu beneficiază de prima de relocare, situaţia contestatorului neregăsindu-se în ipotezele enumerate strict de legiuitor.

Aşadar, contestatorul îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi beneficiarul primei de relocare reglementată de art. 762 din Legea nr. 76/2002.

Potrivit Comunicării Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 13.07.2010, termenul „lucrător” se referă la orice persoană care efectuează sub direcția altcuiva o muncă reală și autentică pentru care este plătită.

Instanţa are în vedere şi practica CJUE care, în Hotărârea CJUE din 17 martie 2005, Cauza C-109/04, Karl Robert Kranemann împotriva Land Nordrhein-Westfalen, a stabilit: (12) Potrivit unei jurisprudențe constante, noțiunea de „lucrător” în sensul articolului 48 din tratat (Tratatul CE – n.n.) are un sens comunitar specific și nu trebuie interpretată în mod restrictiv. Orice persoană care desfășoară activități reale și autentice, cu excluderea activităților la scară atât de mică încât să fie considerată ca fiind pur marginală și auxiliară, trebuie să fie considerată un „lucrător”. Caracteristica esențială a unui raport de muncă este, potrivit acestei jurisprudențe, aceea că, pentru o anumită perioadă de timp, o persoană prestează servicii pentru și sub conducerea unei alte persoane în schimbul cărora primește o remunerație (a se vedea, în special, cauza 66). /85 Hotărârea Lawrie-Blum [1986] Rec. p. 2121, punctele 16 și 17, cauza C-3/90, Bernini[1992] Rec. p. I-1071, punctul 14, și Hotărârea din 2004, Trojani , C-456/02, Rec. p. I-0000, punctul 15). (13) În ceea ce privește persoanele care urmează un stagiu, Curtea a considerat că faptul că stagiul poate fi considerat o pregătire practică direct legată de exercitarea efectivă a profesiei în cauză nu împiedică aplicarea articolului 48 din tratat în cazul în care formarea perioada este încheiată în condițiile unei activități reale și efective ca persoană salariată ( hotărârile Lawrie-Blum , citată, punctul 19, și Bernini , citată, punctul 15). (…) (15) În ceea ce privește activitățile desfășurate de avocații stagiari, potrivit deciziei de trimitere, acești stagiari sunt obligați să aplice în practică cunoștințele juridice dobândite în cursul studiilor și să contribuie astfel, sub îndrumarea angajatorului care le asigură formarea, activităților angajatorului respectiv și stagiarii primesc o plată sub formă de indemnizație de întreținere pe durata formării lor. (…) (18) Având în vedere că avocații stagiari desfășoară o activitate reală și eficientă în calitate de persoană salariată, ei trebuie să fie considerați lucrători în sensul articolului 48 din tratat.”

Raportat tuturor considerentelor, instanţa va admite contestaţia formulată de contestatorul C I în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, va anula Decizia nr. 4249/22.07.2020 emisă de intimată şi va obliga intimata să emită în beneficiul contestatorului o nouă decizie, prin care să-i acorde acestuia prima de relocare în conformitate cu disp. art. 762 din Legea nr. 76/2002, începând cu 10.07.2020 (data depunerii cererii).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite contestaţia formulată de contestatorul C I CNP, cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat S R N, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 2J, et. 6, ap. 34, sector 3, în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, cu sediul în Iași, str. Cucu nr. 1, jud. Iași.

Anulează Decizia nr. 4249/22.07.2020, emisă de intimată.

Obligă intimata să emită în beneficiul contestatorului o nouă decizie, prin care să-i acorde acestuia prima de relocare în conformitate cu disp. art. 762 din Legea nr. 76/2002, începând cu 10.07.2020.

Cu drept de apel, ce se va depune la Tribunalul Iaşi, în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată astăzi, 04.10.2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Domenii speta

Spete similare