Normă de hrană, personal contractual civil

DREPTUL MUNCII

Normă de hrană, personal contractual civil

- art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994 din 22 iulie 1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională

- Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.S./117/2008

- Ordinul nr. MS 76/19.07.2013

- Legea nr. 283 din 2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012

- art. 1 din OUG nr. 84/2012

- OUG nr. 103/2013

- OUG nr. 83/2014

- OUG nr. 26/2015

- art. 77 din Legea nr. 24/2000

În perioada în litigiu, cuantumul alocaţiei valorice pentru dreptul de hrană a fost plafonat la nivelul existent în luna iunie 2010, fără a exista posibilitatea de a fi actualizată, de doar 24 lei/zi, solicitarea achitării unei diferenţe de 3 lei/zi fiind nejustificată. Ordinul MS 76/19.07.2013 nu putea deroga de la dispoziţiile legale incidente, nu putea constitui temi legal al admiterii pretenţiilor deduse judecăţii.

Curtea de Apel Oradea – Secţia I-a civilă

Decizia civilă nr. 85 din 8 februarie 2018

Prin Sentinţa civilă nr.(...)/LM din 5.10.2017, Tribunalul (...) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, şi în consecinţă a respins acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţii anterioare datei de 22.03.2013 şi în consecinţă a respins aceste pretenţii ca fiind prescrise.

A respins acţiunea formulată de reclamanţii (R1), (R2), (R3), (R4), (R5), (R6), (R7), şi (R8), toţi cu domiciliul procedural ales în (...), în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Jandarmi (...), cu sediul în (...).

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne, invocată de acesta prin întâmpinare, prima instanţă a admis-o având în vedere că prin acţiune reclamanţii au solicitat drepturi de natură salarială, situaţie în care calitatea procesuală pasivă aparţine instituţiei cu care reclamanţii au raportul de muncă, în speţă Inspectoratul de Jandarmi Judeţean (...), motiv pentru care instanţa a respins acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au solicitat plata unor drepturi aferente perioadei 01.02.2013 - 30.06.2015, acţiunea fiind înregistrată la data de 22.03.2016.

Prin prisma dispoziţiilor art. 171 alin. 1 din Codul muncii, s-a reţinut că „(1) Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate”, astfel încât, instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru pretenţiile anterioare datei de 22.03.2013 şi în consecinţă a respins aceste pretenţii ca fiind prescrise.

Instanţa de fond a constatat că reclamanţii sunt salariaţi cu statut personal contractual civil în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean (...) şi în perioada 01.02.2013 - 30.06.2015 aceştia au beneficiat de norma de hrană nr.1, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 80/1995 şi art. 1 din HG nr. 65/2003, în valoare de 24 lei pe zi, stabilită pentru anul 2010.

S-a reţinut de prima instanţă că, prin acţiune, reclamanţii au solicitat acordarea diferenţei normei de hrană neachitate, în cuantum de 3 lei/zi, arătându-se că potrivit art. 5 din Ordinul MAI nr. S/310/2009 valoarea normei de hrană se stabileşte şi se actualizează, în mod unitar, de către ministrul apărării naţionale împreună cu celelalte instituţii publice din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, iar conform Ordinul nr. MS 76/19.07.2013 valoarea normei de hrană nr. 6 a fost stabilită în sumă de 27 lei, începând cu data de 01.02.2013.

În conformitate cu art. 5 din OG nr. 26/1994 s-a reţinut că „Valoarea financiară a normelor de hrană aprobate prin hotărâre a Guvernului se stabileşte şi se actualizează, în mod unitar, de către Ministerul Apărării Naţionale împreună cu celelalte instituţii publice, respectiv de Ministerul Justiţiei, în funcţie de preţurile medii cu care se aprovizionează sortimentele de produse cuprinse în structura normelor de hrană. (2) Actualizarea valorii financiare a normelor de hrană se face trimestrial, pe baza evoluţiei efective a preţurilor la care se aprovizionează produsele agroalimentare, dacă rezultă diferenţe de peste 5% faţă de trimestrul în care s-a stabilit ultima valoare”.

Prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.S./117/2008, s-a apreciat că valoarea financiară a normei de hrană a fost stabilită la 24 lei, începând cu data de 01.01.2009, iar prin Ordinul nr. M.S./76 din 19.07.2013 valoarea normei de hrană a fost stabilită la 27 lei, începând cu data de 01.02.2013.

Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 283/2011 s-a reţinut de instanţa de fond că în anul 2012 cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Conform art. 4 din OUG nr. 19/2012 s-a reţinut că, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010 (cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament), cu modificările şi completările ulterioare, s-a reţinut că se majorează potrivit art. 1 alin. (1), fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010.

Potrivit art. 1 din OUG nr. 84/2012 „În anul 2013 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 şi art. 3-5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012”.

Art. 1 alin. 2 din OUG nr. 103/2013 a stabilit că stipulează că „În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

S-a mai reţinut că art. 13 alin. 1 din acelaşi act normativ prevede că „În anul 2014, cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament se menţin în plată la nivelul stabilit pentru anul 2013”.

Conform art. 1 alin. 2 din OUG nr. 83/2014 s-a avut în vedere că „În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

A mai reţinut instanţa că art. 12 alin. 1 din OUG nr. 83/2014 prevede că ”În anul 2015, cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament se menţin în plată la nivelul stabilit pentru anul 2014”.

Analizând aceste dispoziţii legale, s-a reţinut că rezultă că în perioada 22.03.2013 - 30.06.2015 cuantumul alocaţiei valorice pentru dreptul de hrană a fost plafonat la nivelul existent în luna iunie 2010, fără posibilitatea de a fi actualizată, concluzia fiind confirmată şi de art. 12 alin. 11 din OUG nr. 83/2014 (introdus prin OUG nr. 26/2015) care arată că “Prin excepţie de la prevederile alin. (1), începând cu data de 1 iulie 2015, cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament se acordă la valoarea actualizată, potrivit normelor legale în vigoare, cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget”.

O interpretare în sens contrar, în sensul că valoarea normei de hrană putea fi actualizată şi anterior datei de 01.07.2015 s-a reţinut că nu poate fi primită având în vedere pe de o parte, dispoziţiile legilor anuale de salarizare pentru perioada 2012-2015, iar pe de altă parte faptul că într-un astfel de caz dispoziţiile art. 12 alin. 11 din OUG nr. 83/2014 nu ar produce efecte, iar normele juridice sunt adoptate în scopul producerii de efecte juridice.

Conform art. 77 din Legea nr. 24/2000 „Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului…..”, iar conform art. 78 „Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.”

Instanţa de fond a reţinut că ordinele miniştrilor trebuie să respecte actele normative în executarea cărora au fost emise, astfel, având în vedere că în perioada 22.03.2013 - 30.06.2015 cuantumul alocaţiei valorice pentru dreptul de hrană a fost plafonat la nivelul existent în luna iunie 2010, fără posibilitatea de a fi actualizat, s-a apreciat că printr-un ordin emis de ministrul apărării naţionale, respectiv Ordinul M.S. 76 din 19.07.2013, nu se putea deroga de la legile anuale de salarizare, astfel, actul administrativ anterior menţionat nu poate constitui temei legal al pretenţiilor formulate de reclamanţi.

Pentru aceste considerente, Tribunalul a respins acţiunea reclamanţilor ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel Avocat (...) în reprezentarea reclamanţilor (R1), (R2), (R3), (R4), (R5), (R6), (R7) şi (R8), solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei în sensul admiterii în totalitate a cererii.

Prin motivele de apel s-a invocat că sentinţa nu are o motivare pertinentă, este limitată la enumerarea cronologică a unor prevederi din acte normative, fără o justificare în adoptarea soluţiei, nu s-a lecturat cererea de chemare în judecată. Fundamentul cererii are la bază critica modului în care s-au interpretat dispoziţiile legale, instanţa trebuia să analizeze criticile, să vină cu contraargumente solide care să justifice respingerea cererii, nu să se limiteze la enumerarea unei serii de dispoziţii legale ale căror aplicare au criticat-o.

Aplicarea în timp a legilor, din anul 2013, din care una specială, stabileşte şi actualizează suma cuvenită şi o altă lege generală veche plafonează apoi reduce veniturile, prin emiterea unei ordonanţe de salarizare pentru următorul an în care să se prevadă o tăiere din legea specială care între timp se perimase, că nu s-ar putea face decât cu încălcarea art. 53 din Constituţie cum s-a motivat în Decizia nr. 872/2010 a Curţii Constituţionale - restrângerea sistematică a exerciţiului unor drepturi, care tinde să devină o regulă în conduita autorităţii publice care adoptă această măsură, se situează în afara cadrului constituţional.

Prin neacordarea dreptului legal, limitat la valoarea din luna iunie 2010, s-ar ajunge la situaţia ca un drept patrimonial a cărui existenţă este recunoscută prin lege să fie vidat de o parte din substanţa sa, să devină practic lipsit de orice valoare. Interpretarea supusă judecăţii vizează strict momentul şi nivelul normei de hrană la care s-au raportat în timp, dispoziţiile legale succesive enumerate de instanţa de fond, critica a vizat şi vizează modul de raportare.

Din data de 01.02.2013 actul normativ special stabileşte din luna februarie o altă valoare financiară în raport de creşterea preţurilor de consum prin care se poate asigura norma de hrană nr. 6, 5010 calorii, suma ce trebuia să fie în plată din 1 februarie 2013 era de 27 de lei/zi nu de 24 de lei/zi cum au interpretat greşit pârâţii. Prin principiul aplicării imediate a legii noi se înţelege regula de drept care de îndată ce a fost adoptată se aplică tuturor situaţiilor ivite după data intrării în vigoare, excluzând aplicarea legii vechi potrivit art. 6 aliniat 5 şi 6 din Noul Cod civil.

Conform art. 13 aliniat 1 din OUG nr. 103/2013, în anul 2014 cuantumul compensaţiei băneşti, al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, a drepturilor de echipament, se menţin în plată la nivelul stabilit pentru anul 2013, nivel ce s-a stabilit doar de Ministerul Apărării Naţionale, de Ministerul Justiţiei în funcţie de preţurile medii cu care se aprovizionează sortimentele de produse cuprinse în structura normelor de hrană potrivit art. 5 din OG nr. 26/1994.

Potrivit art. 13 aliniat 1 din OUG nr. 103/2013 dreptul de hrană trebuie asigurat la valoarea stabilită pentru anul 2013 de către Ministerul Apărării Naţionale conform art. 5 din OG nr. 26/1994, fără a se pune problema unei limitării. A arătat legiuitorul că drepturile se menţin la nivelul stabilit pentru anul 2013, stabilire în raport de legea specială, art. 5 din OG nr. 26/1994 coroborat cu art. 28 liniat 1 litera c) din Legea nr. 360/2002, art. 1, 3, 4 din HG nr. 65/2003 cu norma de hrană nr. 6, coroborat cu art. 5 din Ordinul nr. 310/2009 al MAI, anexa 1 norma de hrană nr. 6 cu 5010 calorii/zi/om. Ministerul Apărării Naţionale a emis un astfel de Ordin MS nr. 76/2013 cu intrare în vigoare din data de 01.02.2013.

Este justificată solicitarea din februarie 2013 prin faptul că nu s-a luat în calcul punerea în aplicare a ultimei norme în domeniu ce înlătură orice situaţii anterioare ce-i contravin, normă derogatorie de la cele generale, cu prioritate, din 01.02.2014 OUG nr. 103/2013 nu mai este incidentă. Nu se mai prevede sintagma - fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010 - unde suma era de 24 lei - se menţin în plată la nivelul stabilit pentru anul 2013, la fel pentru 2014. Nivelul valorii financiare se stabileşte doar de Ministerul Apărării Naţionale conform art. 5 din OG nr. 26/1994. În anul 2014 nivelul rămâne de 27 lei/zi, potrivit ultimei actualizări a acestui Minister, a Ordinului MS nr. 76/2013, în anul 2015 Guvernul clarifică problema interpretării actelor normative în sensul că din data de 1 iulie cuantumul alocaţiei de hrană să se acorde la valoarea actualizată.

Deoarece valoarea financiară a normei de hrană nr. 6 a fost stabilită şi actualizată de la 24 la 25 de lei din 1 octombrie 2010, diminuată cu 25% din iulie 2010, majorată cu 15% din 1 ianuarie 2011, cu 8% din 1 iunie 2012, cu 7,4% în decembrie 2012, fără depăşirea nivelului din iunie 2010 de 24 lei, stabilită, actualizată la 27 lei din 2 februarie 2013 prin acte normative speciale, nu se mai pune în discuţie o plafonare, o nouă diminuare a drepturilor, instanţa a ignorat Decizia Curţii Constituţionale nr. 872/2010 prin care s-a constatat că măsura de restrângere a unor drepturi ale personalului bugetar poate avea doar caracter temporar, fiind obligatorie revenirea la nivelul iniţial al acestor drepturi, respectiv Decizia nr. 1414/2009.

S-au invocat în drept dispoziţiile legale susmenţionate.

Prin întâmpinarea, depusă la dosar, Ministerul Afacerilor Interne a solicitat a fi avute în vedere cele dispuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 13/13.06.2016 prin care a fost soluţionat un recurs în interesul legii, potrivit acesteia Ministerul Afacerilor Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajaţi şi instituţiile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, decizie potrivit art. 317 aliniat 4 Cod procedură civilă obligatorie pentru toate instanţele judecătoreşti.

Câtă vreme dispoziţia prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive nu a fost criticată, iar conform art. 477 aliniat 1 Cod procedură civilă instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite expres sau implicit de apelant, cu privire la instituţia sa hotărârea este legală şi temeinică.

Inspectoratul de Jandarmi Judeţean (...), prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea apelului, personalul contractual beneficiază potrivit art. 1 aliniat 2 şi 3, art. 2 aliniat 2, art. 21 aliniat 2 din OMAI nr. 310/2009 de valoarea financiar neimpozabilă actualizată a normei de hrană prevăzută în Anexa 1, de Norma nr. 1.

Valoarea normei de hrană a fost diminuată cu 25% în iunie 2010 prin Legea nr. 118/2010, majorată cu 15% din ianuarie 2011, faţă de cuantumul aflat în plată în octombrie 2010 prin Legea nr. 285/2010, majorată ulterior prin OUG nr. 19/2012, fără a se depăşi nivelul din iunie 2010 de 18 lei/zi, prin OUG nr. 84/2012 s-a menţinut în plată acest nivel, prin OUG nr. 103/2013 la fel, inclusiv prin OUG nr. 83/2014.

Din luna iulie 2015 acest cuantum a fost majorat la valoarea actualizată, cu încadrarea în cheltuielile de personal, prin OUG nr. 26/2015, actualizare ce s-a făcut potrivit OUG nr. 26/1994, a art. 2 din OMAI nr. 181/2004, a OUG nr. 26/2015.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu, instanţa de apel a constatat următoarele:

Curtea a reţinut că s-a dispus admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne, a excepţiei de prescripţie a dreptului la acţiune pentru pretenţii anterioare datei de 22.03.2013, or, câtă vreme prin calea de atac declarată nu s-au adus critici acestor dispoziţii, nefiind sesizate nici aspecte care să impună o analiză din oficiu, faţă de prevederile cuprinse în art. 477 aliniat 1 Cod de procedură civilă potrivit cărora instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant, nu se impune astfel o analiză a acestor dispoziţii.

Obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie solicitarea apelanţilor reclamanţi de-a le fi achitată o diferenţă de 3 lei /zi ce reprezintă actualizarea normei de hrană nr. 1, diferenţă de la 24 la 27 lei /zi/angajat, personal contractual civil, pentru perioada 01.02.2013 - 30.06.2015, aceştia având calitatea de salariaţi –personal contractual civil ai Inspectoratului de Jandarmi (...).

Potrivit art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994 din 22 iulie 1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, - aliniat 1- Valoarea financiară a normelor de hrană aprobate prin hotărâre a Guvernului se stabileşte şi se actualizează, în mod unitar, de către Ministerul Apărării Naţionale împreună cu celelalte instituţii publice prevăzute la art. 1, în funcţie de indicii preţurilor de consum pentru actualizare la rata inflaţiei a elementelor patrimoniale, capitolul "Mărfuri alimentare", publicaţi de Institutul Naţional de Statistică în Buletinul Statistic de Preţuri. Conform aliniatului 2, actualizarea financiară a normei de hrană se face periodic, pe baza indicilor preţurilor de consum prevăzuţi la alin. (1), dacă rezultă diferenţe de peste 5% faţă de luna în care s-a stabilit ultima valoare.

În aplicarea acestui act normativ, Ministerul Administraţiei şi Internelor a emis Ordinul nr. MS/131/28.12.2010, aflat în copie la dosarul de fond filele 42-50, la art. 5 s-a menţionat faptul că valoarea financiară a normei de hrană se stabileşte şi se actualizează de către Ministerul Apărării Naţionale, împreună cu celelalte instituţii din sectorul de apărare naţională, ordine publică, siguranţă naţională, în funcţie de indicii preţului de consum ... actualizare ce se face periodic dacă rezultă diferenţe de peste 5% faţă de luna în care s-a stabilit ultima valoare.

Valoarea financiară a normei de hrană nr. 6 a fost stabilită prin Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. MS /117/2008 la suma de 24 lei/zi, cu începere din data de 01.01.2009, valoare majorată la 27 lei/zi din data de 01.02.2013 prin Ordinul nr. MS/76/19.07.2013, valoare raportat la care apelanţii solicită plata diferenţelor cuvenite de la 24 lei/zi cât le-a fost acordat efectiv la 27 lei/zi, deci 3 lei/zi, Ordin, aflat în copie la dosarul de fond filele 40-41.

Potrivit art. 1 aliniat 2 din Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, în anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Din cuprinsul art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 19 din 16 mai 2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale se reţine faptul că s-a stabilit la aliniatul 1 faptul că, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:

 a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012;

 b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.

Conform aliniatului 2, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se majorează potrivit alin. (1), în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Potrivit art. 4 din acelaşi act normativ, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010, cu modificările şi completările ulterioare, (cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament) se majorează potrivit art. 1 alin. (1), fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010.

Din cuprinsul art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 84 din 12 decembrie 2012, privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, se reţine faptul că legiuitorul a stabilit ca în anul 2013 să se menţină în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 şi art. 3 - 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.

Referitor la anul 2014, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, la art. 1 aliniat 2 s-a stabilit faptul că, în anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Conform art. 13 aliniat 1, în anul 2014, cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament se menţin în plată la nivelul stabilit pentru anul 2013.

Pentru anul 2015, Guvernul României a adoptat Ordonanţa de Urgenţă nr.83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, iar, potrivit art. 1 aliniat 2, s-a stabilit în mod expres faptul că, în anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Referitor la norma de hrană, la art. 12 s-a prevăzut ca în anul 2015, cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament se menţin în plată la nivelul stabilit pentru anul 2014.

Din analiza şi interpretarea acestor dispoziţii legale, Curtea a concluzionat faptul că în perioada în litigiu, cuantumul alocaţiei valorice pentru dreptul de hrană a fost efectiv plafonat la nivelul existent în luna iunie 2010, fără a exista astfel o posibilitate de-a fi actualizată, or, potrivit dispoziţiilor legale susmenţionate, acest cuantum a fost în luna iunie 2010 de doar 24 de lei, aspect corect reţinut de altfel şi de către instanţa de fond. Pentru a soluţiona litigiul s-a impus a se evoca şi analiza toate actele normative în materie, criticile în sensul că motivarea cuprinde doar o enumerare cronologică a prevederilor legale, că nu s-a adus o justificare în adoptarea soluţiei, că nu s-au analizat criticile, apar ca nefondate.

Ceea ce confirmă concluzia instanţei de fond derivă din dispoziţia cuprinsă în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 26 din 30 iunie 2015 pentru completarea art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, articolul unic, potrivit căruia, după alineatul (1) al articolului 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), începând cu data de 1 iulie 2015, cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament se acordă la valoarea actualizată, potrivit normelor legale în vigoare, cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget.”, or, în măsura în care valoarea normei de hrană putea fi şi anterior datei de 1 iulie 2015 actualizată, în legile anuale de salarizare arătate mai sus nu se impunea menţionarea menţinerii valorii acesteia la nivelul din anii anteriori.

Atâta timp cât, potrivit art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele date în executarea unui act normativ, ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului, iar, potrivit art. 78, ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora, în mod corect instanţa de fond a concluzionat că ordinele miniştrilor se impune a respecta actele normative în executarea cărora au fost emise.

Întrucât, potrivit celor expuse mai sus, valoarea financiară a normei de hrană a fost plafonată pentru perioada în litigiu, prin legile anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, la nivelul celei existente în luna iunie 2010, de 24 lei/zi/salariat, este evident faptul că Ordinul MS 76/19.07.2013 nu putea deroga de la acestea şi implicit nu putea constitui un temei legal pentru admiterea pretenţiilor deduse judecăţii.

Deoarece, ordonanţele de urgenţă au o forţă juridică superioară ordinelor emise de miniştri, ordine ce se impune de altfel potrivit celor arătate mai sus a fi conforme ordonanţelor de urgenţă pentru a căror punere în aplicare s-au adoptat, nu se poate accepta critica potrivit căreia s-ar încălca principiul aplicării cu prioritate a normei speciale în raport cu norma generală, fiind incident principiul ierarhiei actelor normative, nefiind astfel încălcate prin soluţia adoptată prevederile cuprinse în art. 53 din Constituţia României, a celor statuate de Curtea Constituţională prin Deciziile nr. 872/25.06.2010, nr. 1414/4 noiembrie 2009.

Raportat la toate considerentele expuse, în baza art. 480 aliniat 1 Cod de procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat apelul şi a păstrat în întregime sentinţa apelată, ca fiind legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare