Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999).

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul SNFP, în numele şi pentru membrul de sindicat FM, şi pe pârâtul MA, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999) - declinat.

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ deduse judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea iniţial înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 25.10.2019, sub nr.X/3/2019 (dosar disjuns din dosarul nr.Y/3/2019), reclamantul SNFP, a solicitat instanţei, în numele membrului de sindicat FM, în contradictoriu cu MA, ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:

-anularea Ordinului nr.418/R/31.01.2019 privind stabilirea drepturilor salariale ale membrului de sindicat şi emiterea unor noi acte administrative de stabilire a drepturilor salariale, cu respectarea prevederilor legale, respectiv acordarea în mod corect a sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază începând cu luna ianuarie 2019 şi

-plata diferenţei dintre salariile care au fost acordate şi salariile ce trebuia a fi acordate, diferenţă actualizată cu rata de inflaţie şi la care urmează a fi aplicată dobânda legală.

În motivare se arată că membrul de sindicat reprezentat în dosar este funcţionar public cu statut special în cadrul MA, iar, prin ordinul a cărui anulare se solicită, pârâtul a stabilit drepturile salariale ale angajatului său începând cu data de 01.01.2019, motivat de aplicarea etapizată a prevederilor Legii nr.153/2017. Întrucât suma aferentă sporului pentru condiţii vătămătoare, astfel cum este indicată în ordinul de salarizare, nu reflectă aplicarea unui procent de 15% la salariul de bază, reclamantul a solicitat angajatorului anularea acestuia şi emiterea unui nou act administrativ, cu respectarea prevederilor legale şi cu acordarea în mod corect a sporului în cuantum de 15% din salariul de bază după majorarea acestuia. Reclamantul invocă dispoziţiile art.34 alin.2 din OUG nr.114/2018, apreciind că interpretarea dată de pârât acestui text de lege este eronată, sintagma „cuantumul sporurilor” referindu-se la cuantumul proporţiei, de 15%, care nu îl poate depăşi pe cel aferent lunii decembrie 2018. MA este în eroare atunci când consideră că plafonarea, „îngheţarea” sumei reprezentând sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare se referă la sumă, în condiţiile în care Executivul a stabilit în mod indubitabil plafonarea unei proporţii aplicabile salariului de bază.

Se mai arată că procentul sporului, de 15%, a fost stabilit în baza Buletinului de expertiză nr.138/27.02.2018, emis de Direcţia de Sănătate Publică a Mun.Bucureşti, rezultând că, pentru personalul MA, sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de Ordinul nr.1926/R/14.12.2018 coroborat cu art.38 alin.6 şi art.39 alin.2 din Legea-cadru nr.153/2017.

Pe de altă parte, conform ordinului contestat, începând cu data de 01.01.2019 membrul de sindicat al reclamantului beneficiază de un spor de condiţii de muncă ce nu reprezintă 15% din salariul de bază, astfel cum este reglementat prin Legea nr.153/2017 şi HG nr.8917/2017. În acest context, reclamantul apreciază că, în luna decembrie 2018, pârâtul a acordat sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în mod discreţionar şi fără nici o justificare logică şi legală, prin emiterea de ordine numai unora dintre funcţionarii publici din cadrul său, în speţă celor menţionaţi în Ordinul MA nr.1926/R/14.12.2018, ignorând faptul că drepturile salariale se stabilesc pe categorii de funcţii şi pe niveluri de pregătire profesională, iar nu în funcţie de alte criterii (în cazul de faţă, nivelul salariului de bază al fiecăruia, respectiv dacă este sau nu salarizat la nivelul grilei prevăzute pentru anul 2022).

Reclamantul apreciază că, prin acordarea sporului pentru condiţii vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază doar unor funcţionari publici, pârâtul a încălcat atât prevederile Legii-cadru nr.153/2017 şi ale OUG nr.114/2018, cât şi art.1 din Protocolul nr.12 la CEDO.

În condiţiile în care instanţa va aprecia că cererea este întemeiată, se solicită şi repararea prejudiciului suferit de angajat pentru neplata în integralitate a drepturilor salariale anterior stabilite, prin calcularea dobânzii legale şi actualizarea sumelor restante cu indicele de inflaţie.

În drept au fost invocate dispoziţiile legale cuprinse în art.14 alin.1, art.37, art.6 lit.b şi c din Legea nr.153/2017 şi HG nr.917/2017.

În susţinerea cererii de chemare în judecată au fost ataşate înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul.

Pârâtul MA ‚ a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin care a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Sindicatului, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a numitului OS de a împuternici pe numitul IS pentru formularea şi semnarea cererii de chemare în judecată, respectiv excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a numitului IS pentru formularea şi semnarea cererii de chemare în judecată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivare se arată, în esenţă, faptul că stabilirea salariului de bază şi sporul de condiţii vătămătoare au fost stabilite cu aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii-cadru nr.153/2017, lege a cărei aplicare de către MA s-a realizat etapizat, începând cu data de 01.07.2017, conform art.38.

Începând cu data de 01.01.2018 sporul pentru condiţii de muncă a fost stabilit cu aplicarea prevederilor art.38 alin.3 din Legea-cadru nr.153/2017, şi anume majorarea cu 25% a cuantumului brut al sporului deţinut în luna decembrie 2017. Din ordinul de stabilire a drepturilor salariale începând cu 01.01.2018, rezultă că membrul de sindicat reprezentat de reclamant a beneficiat de sporul de condiţii de muncă în cuantumul deţinut în luna decembrie 2017 majorat cu 25%.

Sporul pentru condiţii de muncă cuprinde sporul pentru condiţii vătămătoare. Sporul pentru condiţii de muncă în procent de 15% aplicat la salariul de bază a fost acordat, în anul 2018, pentru personalul al cărui salariu de bază a fost stabilit prin înmulţirea coeficienţilor prevăzuţi în anexele la lege cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată. Salariatul FM nu a beneficiat niciodată de spor de condiţii de muncă deoarece îşi desfăşoară activitatea într-un centru regional din cadrul Direcţiei Generale de Pescuit – Autoritatea de Management pentru POPAM, iar respectivul centru nu a deţinut niciodată buletin de măsurare a câmpului electromagnetic, astfel că nu putea beneficia de un astfel de spor. Chiar dacă MA deţine Buletinul de expertiză nr.138/27.02.2018, acest salariat nu poate beneficia de sporul de condiţii de muncă deoarece şi în cazul acestuia se aplică prevederile legale ale Legii-cadru nr.153/2017 şi ale OUG nr.114/2018. Prin urmare, în perioada de aplicare etapizată a Legii-cadru, sporul pentru condiţii de muncă a rămas în cuantumul astfel cum a fost stabilit prin aplicarea prevederilor art.38 alin.3 din Lege, începând cu data de 01.01.2018 şi, respectiv, în baza prevederilor art.34 alin.2 din OUG nr.114/2018 la data de 01.01.2019. 

În ceea ce priveşte acordarea discriminatorie a sporului de 15% altor salariaţi, aceştia nu deţin funcţii similare cu funcţionarii publici pe care îi reprezintă reclamantul.

Ca urmare a aplicării întocmai a reglementărilor legale, cuantumul actual al sporului de condiţii de muncă de la nivelul lunii ianuarie 2019 reprezintă, de fapt, cuantumul sporului pentru condiţii de muncă avut în luna decembrie 2009 rămas în afara salariului de bază la data de 01.01.2010 în temeiul prevederilor art.30 alin.5 lit.b din Legea-cadru nr.330/2009 şi care, în perioada iulie 2010-ianuarie 2019, a fost modificat conform prevederilor legale incidente.

În drept au fost invocate dispoziţiile legale cuprinse în art.205-208 şi art.82 C.proc.civ., art.20 din Legea nr.62/2011, art.34 din OUG nr.114/2018, Legea-cadru nr.153/2017, HG nr.917/2017. 

Pârâtul a anexat înscrisuri la întâmpinare.

La primul termen de judecată stabilit după disjungerea cauzei, din data de 25.10.2019, instanţa a invocat din oficiu şi a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Bucureşti-secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. Pe cale de consecinţă, prin sentinţa civilă nr.7157/25.10.2019 competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Iaşi, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat la data de 19.11.2019, sub nr.-/99/2019.

 La termenul de judecată din data de 09.06.2020, instanţa a respins, ca neîntemeiate, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Sindicatului pentru formularea cererii în numele şi pentru membrul de sindicat FM, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile. De asemenea, a constatat că excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a numitului OS reprezintă o susţinere a excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a numitului IS pentru formularea şi semnarea cererii principale, excepţie ce a fost respinsă, ca neîntemeiată, în şedinţa publică din data de 07.07.2020. La acest ultim termen de judecată tribunalul a încuviinţat, pentru ambele părţi, administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând materialul probator administrat în cauză, se reţine următoarea situaţie de fapt:

Membrul de sindicat FM are calitatea de funcţionar public în cadrul instituţiei pârâte, iar în această calitate pretinde că este îndreptăţit să beneficieze de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de 15%, aplicat la salariul de bază, începând cu luna ianuarie 2019. În aceste condiţii, solicită anulare Ordinului nr.418/R/31.01.2019 (fila 29 dosar nr.32206/3/2019), având în vedere că, prin acest ordin, nu i-a fost recunoscut şi dreptul la sporul pentru condiţii de muncă, ce include sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare.

În acord cu instituţia pârâtă, instanţa constată că aplicarea etapizată a Legii-cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, conduce, prin soluţiile legislative aplicate de către MA, la acordarea diferenţiată a sporului pentru condiţii vătămătoare de muncă, în funcţie de condiţionările şi limitele instituite prin legea invocată. În acest sens, începând cu data de 01.01.2018, sporul pentru condiţii vătămătoare de muncă a fost stabilit corelat cu aplicarea prevederilor art.38 alin.3 din Legea-cadru nr.153/2017. Ca urmare a acestei aplicări corelate, sporul pentru condiţii vătămătoare de muncă a fost acordat în procent de 15% aplicat la salariul de bază numai funcţionarilor publici ale căror salarii de bază, după majorarea cu 25% a salariului de bază avut în luna decembrie 2017, au depăşit grila din 2022, salariile de bază fiind plafonate la nivelul din această grilă. În anul 2019, sporul în discuţie a rămas acelaşi cu cel acordat, conform precizărilor anterioare, la data de 31.12.2018.

În drept, potrivit art.38 din Legea-cadru nr.153/2017: „(1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.

(2) Începând cu data de 1 iulie 2017:

a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

 (4) În perioada 2019 - 2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).(…)

(6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.”

 Conform art. II din Legea nr.287/2018, începând cu luna decembrie 2018, în aplicarea prevederilor alin.6, salariul de bază urma a fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor alin.3 la salariile de bază stabilite în anexe.

Potrivit art.34 alin.1-3 din OUG nr.114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene:

„(1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2019, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare se majorează cu 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018.

(2) Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(3) Ordonatorii de credite răspund în condiţiile legii de stabilirea nivelului sporurilor cu respectarea alin. (2) şi cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget pe anul 2019.”

În fine, conform art.1 din Anexa VIII a Legii-cadru, Cap. I pct. B – Reglementări specifice funcţionarilor publici:

„(1) Funcţionarii publici beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat.

(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor funcţionarilor publici, în limita prevederilor din Regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.”

Aplicând aceste dispoziţii legale la situaţia de fapt din prezenta cauză, tribunalul apreciază că instituţia pârâtă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a legii. Astfel, corect a fost menţinut în plată, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, precum şi cuantumul sporurilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, această menţinere fiind obligatorie, conform art.38 alin.2 din Legea-cadru, iar, potrivit lit.a de la alin.3, începând cu 1 ianuarie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, s-a majorat, uniform, cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art.25 din Legea-cadru, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşura activitatea în aceleaşi condiţii. În fine, conform art.34 alin.1 şi 2 din OUG nr.114/2018, prin derogare de la art.38 alin.4 din Legea-cadru, începând cu anul 2019, corect s-a acordat salariul de bază majorat cu 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază şi cel din luna decembrie 2018 şi corect a fost menţinut cuantumul sporurilor, cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, toate aceste drepturi fiind acordate corelat cu cele înscrise la art.38 alin.6 din Legea-cadru, astfel că acordarea diferenţiată a sporului în discuţie apare ca fiind inevitabilă.

Revenind la Ordinul contestat în prezentul dosar, tribunalul constată că drepturile salariale de care membrul de sindicat beneficiază, începând cu data de 01.01.2019, în baza acestui act au fost stabilite cu respectarea prevederilor legale la data emiterii lui, având în vedere că salariul de bază în sumă de 10.492 lei, stabilit prin Ordinul nr.441/R/08.02.2018, începând cu data de 01.01.2018 (fila 10), a fost majorat cu suma ce reprezintă diferenţa de ¼ dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018, iar sporul pentru condiţii de muncă a rămas în cuantumul avut în luna decembrie 2018, respectiv 0. Instanţa are în vedere şi faptul că Ordinul nr.441/R/08.02.2018 nu a fost contestat de către funcţionarul public pentru care a fost emis.

Mai mult, conform prevederilor legale anterior menţionate rezultă că acordarea sporului în discuţie nu este automată, neconstituind un beneficiu al întregului personal din cadrul instituţiei pârâte, ci doar al celui care îşi desfăşoară efectiv activitatea în condiţii ce justifică acest spor, condiţie a cărei îndeplinire trebuie să rezulte din întocmirea unui buletin de determinare prin expertizare a locurilor de muncă. Or, instanţa de contencios administrativ constată că numitul FM nu se încadrează printre persoanele ce îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase sau vătămătoare, pentru a beneficia de sporul corespunzător, având în vedere că centrul regional din cadrul Direcţiei Generale de Pescuit – Autoritatea de Management pentru POPAM în care îşi desfăşoară activitatea nu deţine un buletin de măsurare a câmpului electromagnetic. Chiar dacă s-ar aprecia că Buletinul de expertiză nr.138/27.02.2018 (filele 13-14) s-ar aplica şi unităţii din subordinea MA în care lucrează membrul de sindicat reprezentat în dosar, acesta nu ar putea beneficia de sporul pentru condiţii de muncă deoarece îi sunt incidente dispoziţiile legale privind aplicarea etapizată a Legii-cadru nr.153/2017, pentru intervalul 2017-2022.

În ceea ce priveşte existenţa unor funcţionari care îşi desfăşoară activitatea în aceeaşi incintă şi în aceleaşi condiţii cu cel reprezentat în cauză şi care beneficiază, începând cu 01.01.2018, de sporul pentru condiţii de muncă de 15% din salariul de bază, instanţa reţine că materialul probator administrat nu susţine şi identitatea ori similaritatea de funcţie. Modalitatea de calcul diferită a sporului pentru condiţii de muncă a fost determinată de modul în care legiuitorul a înţeles să reglementeze acordarea sporului pentru condiţii de muncă, începând cu anul 2010. În ceea ce îl priveşte pe membrul de sindicat FM, cuantumul actual al sporului pentru condiţii de muncă (0) de care beneficiază acesta începând cu luna ianuarie 2019 reprezintă cuantumul sporului pentru condiţii de muncă avut în luna decembrie 2009, rămas în afara salariului de bază la data de 01.01.2010 în temeiul art.30 alin.5 lit.b din Legea-cadru nr.330/2009.

Pentru toate considerentele de mai sus, dat fiind şi faptul că membrul de sindicat FM nu se află într-o situaţie discriminatorie în raport de ceilalţi membri ai personalului MA, care îşi desfăşoară activitatea în condiţii similare, în baza art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 instanţa de contencios administrativ urmează a respinge, ca neîntemeiată, prezenta acţiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea principală formulată de reclamantul SNFP, în numele şi pentru membrul de sindicat FM, în contradictoriu cu pârâtul MA.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cale de atac ce se va depune la Tribunalul Iași.

Domenii speta

Spete similare