Anulare act administrativ. Anulare parţială Program de Transport Rutier Interjudeţean întocmit de arr.

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamant I SRL şi pe pârât AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ, pârât AGENŢIA ARR IAŞI, pârât F SRL, având ca obiect anulare act administrativ anulare parţială Program de Transport Rutier Interjudeţean 2013-2019 întocmit de ARR.

Având în vedere că prin întâmpinare s-a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, instanța acordă cuvântul asupra acestei excepții de necompetență.

Consilier jr. O, pentru pârâtele Autoritatea Rutieră Română şi Agenția ARR Iași, solicită admiterea excepției de necompetență aşa cum a fost formulată şi motivată având în vedere că prin cererea de chemare în judecată, primul şi al patrulea capăt de cerere sunt formulate în contradictoriu cu o instituție publică centrală, respectiv A.R.R. , care potrivit HG. 725/1998 este instituție publică centrală  în cadrul Ministerului Transporturilor şi raportat la art. 10 alin. 1 din Lg. 554/2004 competența de soluționare revine Curții de Apel Iaşi – Secția Contencios administrativ şi fiscal.

Av. V, pentru pârâta F SRL, formulează concluzii de admitere a excepției de necompetență, precizând că, atâta timp cât există un singur capăt de cerere care atrage competența unei instanțe superioare, atunci  întregul petit trebuie să urmeze această competență în baza dispozițiilor art. 99 alin. 2 din Codul de procedură civilă cu care Legea contenciosului se completează.

Av. A, pentru reclamantă, susține că, calificarea cererii este clară, fiind clar că primul capăt de cerere privește un act administrativ  al autorității centrale, astfel încât art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului îi obligă  să se judece la Curtea de Apel, motiv pentru care urmează a se dispune declinarea competenței.

Instanța rămâne în pronunțare pe excepția de necompetență materială.

TRIBUNALUL,

 Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi – Secţia II Civilă – Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 04.05.2020, sub nr. -/99/2020, reclamanta I S.R.L. a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa în contradictoriu cu pârâtele: Autoritatea Rutieră Română, Agenția ARR Iaşi şi  S.C. F S.R.L. să dispună: anularea parțială a program de transport interjudețean 2013-2019, modificat la 15.10.2014, în ceea ce privește codurile 2335 si 2337, anulare licenţe şi grafice de execuţie aferente celor 2 curse ale traseului Iasi -At Transbus Codreanu si Piatra Neamt, anulare licenţe şi grafice de execuție aferente celor 11 curse ale traseului Iaşi -Piatra Neamţ, eliberate S.C. F S.R.L. la data de 24.09.2015, obligarea Autorității Rutiere Române la atribuirea celor două curse ale traseului 2335 în cadrul unei ședințe de atribuire.

În motivare, reclamanta a arătat, în esenţă, că Autoritatea Rutieră Română, în temeiul OG nr. 27/2011 şi OMTI nr.980/2011, a întocmit un nou Program de transport interjudeţean în baza programului de transport anterior, având o valabilitate de 74 luni.

În baza acestui program au fost introduse în sistemul informatic pentru licitaţie două trasee care fac legătura între oraşele Iaşi şi Piatra Neamt, având codurile 2335 şi 2337.

Prin întâmpinarea înaintată la data de 23.07.2020, formulată prin avocat R, pârâta S.C. F S.R.L. a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi, arătând că programul de transport rutier interjudeţean 2013-2019 a cărui anulare parţială se solicită, raportat la modificările aduse acestui plan în anul 2014 este un act administrativ emis de o autoritate centrală - Autoritatea Rutieră Română, în materie de competenţă fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin.1 teza a II a Lg. 55472004.

Pârâtele susţin de asemenea, excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Iaşi, arătând şi că pretenţiile accesorii, cu referire la art. 30 şi 96 NCPC revin spre soluţionare instanţei competente să judece cererea principală..

În data de 12.08.2020, prin avocat A, reclamanta formulează răspuns la întâmpinare, exprimându-și, în esenţă, acordul cu privire la admiterea excepţiei de necompetență materială a Tribunalului Iaşi.

În conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iaşi în soluționarea prezentei cauze.

Obiectul prezentului litigiu este: anularea parţială a program de transport interjudețean 2013-2019, modificat la 15.10.2014, în ceea ce priveşte codul 2337, anulare licențe şi grafice de execuție aferente celor 11 curse ale traseului 2337  si licențe suplimentare a traseului 2335 la data de 15.10.2014, eliberate S.C. F S.R.L., anulare licențe şi grafice de execuție aferente celor 11 curse ale traseului 2335, eliberate S.C. F S.R.L. la data de 24.09.2015, obligarea Autorității Rutiere Române la atribuirea celor 11 curse ale traseului 2335 în cadrul unei ședințe de atribuire.

Capătul de cerere principal vizează, așadar, un act administrativ emis de Autoritatea Rutieră Română – autoritate publică centrală.

În ceea ce privește competenta în raport cu cererea dedusă judecății, instanța reține că, potrivit art. 10 alin.1 Lg. 554/2004: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale şi județene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuții, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuții, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Capetele doi şi trei de cerere, dat fiind caracterul lor de dependență parțială (în raport de apărările formulate) față de pretenția de la punctul 1 pot fi calificate, cel puţin în raport de apărările invocate, ca fiind capte de cerere accesorii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 123 alin.1 N.C.P.C.: „Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120”.

Coroborând cele două texte de lege a căror incidenţă o constată, având în vedere şi dispoziţiile art. 96 pct. 1 N.C.P.C., instanţa va admite excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi, invocată de pârâte, prin întâmpinări, şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

În aceste condiţii, Tribunalul nu se va pronunţa asupra celorlalte excepţii invocate prin întâmpinări, acestea urmând a fi analizate de către instanţa competentă material.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului Iaşi, invocată de pârâtele Autoritatea Rutieră Română şi S.C. F S.R.L., prin întâmpinare.

Declină competenta de soluționare a cererii, formulată de reclamanta I S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele: Autoritatea Rutieră Română, Agenţia ARR Iaşi şi  S.C. F S.R.L., în favoarea Curţii de Apel Iaşi – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Domenii speta

Spete similare