Nulitate act juridic, constatare nulitate cesiune de creanţă

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2020:165.001033

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

Dosar nr. 28849/215/2016

DECIZIE Nr. 1033/2020

Şedinţa publică de la 30 Iulie 2020

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: C.M.D.

Judecător: A.C.T.

Grefier: G.D.

Pe rol pronunţarea asupra apelului formulat de apelantul reclamant  D.A.I.împotriva sentinţei nr. 11193/23.10.2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 28849/215/2016, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi P.Ş.I., G.I., G.IUL., având ca obiect constatare nulitate act juridic - constatare nulitate cesiune de creanţă.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 23.07.2020, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când,  pt.  a da posibilitatea  apelantului să depună concluzii scrise,  instanţa a amânat pronunţarea la  termenul de azi, 30.07.2020.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă reţine urmatoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 11193/23.10.2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 28849/215/2016, a fost anulat, ca netimbrat, capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă autentificat sub nr. 1210/31.10.2014 de către BNP D.G.E..

A fost admisă excepţia lipsei de interes a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă înregistrat la data de 28.12.2012 de către Cabinet Avocat L.C.sub nr. 6 privind pe privind pe reclamantul D.A.I.în contradictoriu cu pârâţii P.S.I., G.I.şi G.IUL..

A fost respins  capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă înregistrat la data de 28.12.2012 de către Cabinet Avocat L.C.sub nr. 6., ca lipsit de interes.

A fost obligat reclamantul la plata către pârâtul P.Ş.a sumei de 1500 de lei cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocat.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă autentificat sub nr. 1210/31.10.2014 de către BNP D.G.E., întrucât instanţa a admis excepţia netimbrării capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă autentificat sub nr. 1210/31.10.2014 de către BNP D.G.E., va anula ca netimbrat capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă autentificat sub nr. 1210/31.10.2014 de către BNP D.G.E..

Cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă înregistrat la data de 28.12.2012 de către Cabinet Avocat L.C.sub nr. 6  instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei de interes.

Analizând excepţia lipsei de interes a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă înregistrat la data de 28.12.2012 de către Cabinet Avocat L.C.sub nr. 6 instanţa a constatat că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Conform art. 248 CPC ../../../../../Documents and Settings/dcringus/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp266540/00150142.HTML - #"Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

Interesul reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia. Cerinţele ce trebuie îndeplinite de interes sunt următoarele: să fie legitim, născut şi actual, personal şi direct.

În cauza de faţă interesează în principal dacă interesul este născut şi actual, în sensul că folosul practic trebuie să existe în momentul în care se exercită acţiunea civilă, în sensul că partea s-ar expune unui prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune.

Reclamantul solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă înregistrat la data de 28.12.2012 de către Cabinet Avocat L.C.sub nr. 6.

Reclamantul a precizat că interesul lui juridic este legitim, actual si determinat in sensul ca se tinde la diminuarea patrimoniului său in folosul unor persoane care se folosesc de un titlu ilegal, in speţa un contract de cesiune creanţa nul absolut.

Instanţa a reţinut că în situaţia în care s-ar admite capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă înregistrat la data de 28.12.2012 de către Cabinet Avocat L.C.sub nr. 6 atunci reclamantul ar trebuie să achite în calitate de debitor creanţa către G.IUL., care este moştenitorul legal numitului V. I. M. (creditorul creanţei al cărei debitor este reclamantul) în loc să o achite către pârâtul G.I..

Prin urmare, nu se poate vorbi de o diminuare a patrimoniului reclamantului sau de un prejudiciu patrimonial suferit de acesta.

Susţinerile reclamantului cum că V. I. M. nu intenţiona să execute creanţa care o avea împotriva reclamantului nu au nici o relevanţă cu privire la interesul acţiunii formulate de acesta, cu atât mai mult cu cât, acesta a decedat şi moştenitorul legal al acestuia G.IUL., în situaţia în care s-ar admite capătul de cerere indicat mai sus, ar fi creditorul creanţei al cărui debitor este reclamantul.

Având în vedere toate aceste considerente, instanţa a apreciat că interesul reclamantului  nu este născut si actual, iar pronunţarea unei hotărâri prin care să se admită capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă înregistrat la data de 28.12.2012 de către Cabinet Avocat L.C.sub nr. 6 nu îi poate aduce reclamantului un folos practic direct.

În consecinţă, instanţa a admis admite excepţia lipsei de interes a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă înregistrat la data de 28.12.2012 de către Cabinet Avocat L.C.sub nr. 6 şi a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă înregistrat la data de 28.12.2012 de către Cabinet Avocat L.C.sub nr. 6, ca lipsit de interes.

În temeiul art. 453 alin. 1 din CPC a obligat reclamantul la plata către pârâtul P.Ş.a sumei de 1500 de lei cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul D. A. I., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, solicitând admiterea acestuia, schimbarea hotărârii apelate, în sensul admiterii acţiunii iniţiale privind constatarea nulităţii absolute a contractului.

În motivarea apelului a arătat că, în mod nejustificat, instanţa de fond a admis excepţia lipsei de interes juridic, ridicată din oficiu de către instanţă.

Interesul juridic este legitim, actual şi determinat. Creditorul actual invocă un titlu nul, ilegal, după cum se poate observa şi din răspunsurile la interogatoriu, în care pârâtul P. Ş. I. a admis că a fost intenţia sa de la început să devină proprietarul creanţei, în condiţiile în care era curatorul titularului - cauza ilicită.

De asemenea, nu s-a ţinut cont de specificul nulităţii absolute, în sensul că nu numai părţile contractante pot cere constatarea nulităţii absolute, deoarece această sancţiune lipseşte de efecte juridice actele civile încheiate cu nesocotirea normelor de ordine publică, astfel încât legitimatio ad causam are fiecare membru al societăţii ale cărei interese (publice) au fost vătămate.

Chiar în condiţiile în care o altă persoana ar putea justifica această creanţă, nu înseamnă că este legală validarea unui contract nul încheiat pentru o cauză ilicită, pe calea excepţiei lipsei de interes.

Intimatul P.Ş.I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acestuia şi menţinerea sentinţei civile Apelate, ca legaă şi temeinică.

Arată că, în mod corect, instanţa de fond prin sentinţa civila nr. 11193/23.10.2019 a Judecătoriei Craiova a dispus anularea, ca netimbrat, a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţa autentificat sub nr. 1210/31.10.2014 de către BNP D.G.E., a admis excepţia lipsei de interes a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune înregistrat la data de 28.12.2012 de către Cabinet Avocat L.C.sub nr. 6 , si a respins căpătui de cerere avand ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţa înregistrat la data de 28.12.2012 de către Cabinet Avocat L.C.sub nr. 6, ca lipsit de intere, în final reclamantul fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată către pârât.

Pentru a pronunţa aceasta soluţie instanţa de fond a analizat cu precădere excepţia lipsei de interes, invocata din oficiu, apreciind, în mod temeinic şi legal, faptul că interesul este reprezentat de folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civila, dacă sunt îndeplinite cerinţele ce trebuie îndeplinite de interes in promovarea cererii de chemare în judecată.

In acest context, a analizat cu precădere dacă interesul este născut şi actual, în sensul ca folosul practic trebuie să existe în momentul în care se exercita acţiunea civilă, respectiv dacă partea s-ar expune unui prejudiciu numai dacă nu recurge în acest mod la acţiune.

Reclamantul, a justificat în fata instanţei de fond interesul în promovarea acţiunii prin faptul că se tinde la diminuarea patrimoniului sau în folosul altei persoane care se foloseşte de titlul ilegal, în speţă un contract de cesiune de creanţă, apreciat de reclamant ca nul absolut.

Instanţa de fond, analizand argumentele expuse de reclamant, în mod temeinic şi judicios a reţinut că în situaţia în care s-ar admite acţiunea avand ca obiect anularea contractului de cesiune nr. 6 din 28.12.2012, reclamantul ar trebui să achite creanţa pe care o datorează în calitate de debitor către G.IUL., moştenitor legal al lui V. I. M.,  creditorul creanţei datorate de reclamant, în loc să o achite către G.I., prin urmare nu se poate vorbi de o diminuare a patrimoniului reclamantului sau un alt prejudiciu suferit de acesta.

Astfel, prin niciuna dintre susţinerile reclamantului invocate în cauză, acesta nu a putut dovedi existenţa interesului său în promovarea acţiunii, mai exact dacă în ceea ce îl priveşte, interesul este născut şi actual, iar prin promovarea acţiunii a urmărit un folos practic direct.

In considerarea acestor aspecte soluţia instanţei, respectiv respingere capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţa nr. 6/28.12.2012, ca lipsit de interes, este temeinică şi legală, fondul cauzei nemaiputând fi analizat.

De asemenea, în mod direct s-a dispus anularea capătului de cerere privim constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă autentificat sub nr. 1210/31.10.2014, ca netimbrat, având în vedere că, deşi s-a solicitat reclamantului achitarea taxei de timbru pentru acest petit, reclamantul nu s-a conformat cerinţelor instanţei.

Prin cererea de apel, reclamantul a criticat soluţia instanţei de fond considerând ’’nejustificat” faptul că instanţa a admis excepţia lipsei de interes invocată din oficiu, aducând ca argument faptul că instanţa nu a ţinut cont de specificul nulităţii absolute care, în opinia acestuia, dă dreptul fiecărui membru al societăţii ale cărui interese au fost vătămate, fără sa arate în continuare în ce mod e vătămat acesta în mod special.

Apreciază că optica reclamantului-apelant privind regimul nulităţii absolute a actelor juridice este greşită, întrucât, chiar şi in situaţia în care nulitatea absolută vizează ocrotirea unui interes general, din punct de vedere procesual, trebuie îndeplinite condiţiile exercitării acţiunii civile, mai exact condiţia interesului, prin care se intelege folosul practic urmărit de cel care recurge la acţiunea civilă, interesul procesual fiind personal, astfel că nulitatea absolută nu poate să fie invocată de o persoană complet străină de actul juridic respectiv.

Aşadar, deşi nulitatea absolută ocroteşte un interes general, un asemenea interes nu exclude existenţa şi a unui interes individual (personal), iar persoana care invoca nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obţinerea unui folos propriu din anularea actului respectiv, în caz contrar acţiunea trebuie respinsă ca lipsită de interes, astfel cum instanţa, în mod corect, a dispus în prezenta cauză.

Apelantul-reclamant D.A.I.a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând motivele de apel arătate în cererea de apel.

Analizând apelul din prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 476-482 C.proc.civ., tribunalul reţine următoarele:

Potrivit art. 1247 C.civ., ce reglementează regimul juridic al nulităţii absolute, invocat de reclamant ca temei juridic al cererii sale de constatare a nulităţii absolute a contractului de cesiune creanţe nr. 6/28.12.2012 încheiat între V. I.-M. şi G.I., "este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general; nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acţiune sau de excepţie"

Reclamantul D.A.I.a invocat drept motiv de nulitate absolută, cauza ilicită şi lipsa capacităţii de a contracta a numitului V. I. M., dintre acestea doar cauza ilicită fiind motiv de nulitate absolută conform art. 1236-1237 C.civ.

Ca situaţie de fapt, reţine tribunalul că prin sentinţa civilă nr. 8131/29.05.2012 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 23193/215/2011, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 396/19.10.2012 a Tribunalului Dolj, D.A.I.a fost obligat să plătească creditorului V. I.-M., sumele de 32700 euro şi 23.000,89 lei, precum şi suma de 6072,82 lei cheltuieli de judecată.

Prin contractul de cesiune de creanţă încheiat între V. I.-M., prezent personal şi asistat de curator P. Ş.-I., în calitate de creditor cedent, pe de o parte, şi G.I., în calitate de cesionar, pe de altă parte, a fost cesionat cu titlul oneros, contra sumei de 30.000 euro, dreptul de creanţa născut în baza hotărârii judecătoreşti. Acest contract a primit dată certă nr. 6/28.12.2012 atestată de avocat în baza art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 51/1995.

Ulterior, creanţa a fost cesionată de cedentul G.I. către cesionarul P. Ş.-I. prin contractul autentificat de notar public D.G.E. sub nr. 1210/31.10.2014.

Creditorul iniţial, V. I.-M. a decedat la data de 03.01.2013, conform extrasului din registrul de deces (f. 91 dos fond) şi a certificatului de deces (f. 106), iar de pe urma acestuia a rămas moştenitor G.IUL., conform certificatului de calitate moştenitor nr. 39/25.04.2013 (f. 121 dos fond), acesta fiind introdus în proces în calitate de pârât, în temeiul art. 78 alin. 2 C.proc.civ.

Pentru executarea obligaţiei stabilite prin hotărârea judecătorească ce constituie titlul executoriu, creditorul cesionar G.I. a început executarea silită împotriva debitorului D. A.I., fiind format dosarul de executare nr. 43/E/2014 al BEJ Ionaşcu Cosmin-Florin în cadrul căruia s-a emis somaţia din 28.10.2014. Ulterior cesionării creanţei către cesionarul P. Ş.-I., în cadrul aceluiaşi dosar de executare s-a emis somaţia din 03.07.2015, cu menţionarea creditorului actual.

Cauza unui contract este ilicită atunci când este contrară legii şi ordinii publice ori atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1236 alin.2 şi 1237 C.civ.

Cauza ilicită atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.

În ceea ce priveşte regimul juridic al nulităţii absolute, nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes (părţile actului juridic, avânzii-cauză ai părţilor, alte persoane care nu au participat la încheierea actului juridic, dar care ar justifica un interes propriu), de instanţă din oficiu, de procuror, precum şi de alte organe prevăzute de lege.

 Această regulă îşi găseşte justificarea în faptul că nulitatea absolută este menită să ocrotească un interes general, aşa încât trebuie să se dea posibilitatea unui cerc larg de persoane sau organe să invoce o asemenea nulitate a unui act juridic civil.

Însă, se mai impune o precizare, care vizează un aspect de ordin procesual, având în vedere condiţiile exercitării acţiunii civile, mai exact, condiţia interesului, prin care se înţelege folosul practic urmărit de cel care recurge la acţiunea civilă, cu menţiunea că, în principiu, interesul procesual trebuie să fie personal. În analiza aceste condiţii a interesului, tribunalul arată că nulitatea absolută nu poate să fie invocată de o persoană complet străină de actul juridic respectiv, întrucât o astfel de persoană nu ar justifica un interes propriu, care să fie în legătură cu cauza nulităţii absolute a actului juridic respectiv.

Aceasta deoarece, deşi nulitatea absolută ocroteşte un interes general, un asemenea interes nu exclude existenţa şi a unui interes individual (personal), iar persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obţinerea unui folos propriu din anularea actului respectiv; în caz contrar, acţiunea va fi respinsă ca lipsită de interes.

În prezenta cauză, instanţa de fond a apreciat că reclamantul nu justifică un interes pentru a solicita nulitatea absolută a contractului de cesiune creanţă, cu motivarea că reclamantul are calitatea de debitor şi, chiar dacă dreptul de creanţă ar reveni în patrimoniul creditorului iniţial, mai exact al moştenitorului acestuia, G.IUL., reclamantul ar avea în continuare obligaţia de plată a sumelor stabilite prin titlul executoriu.

Un atare raţionament juridic este corect având în vedere că, simpla începere a executării silite împotriva reclamantului, de către cesionarul iniţial G.I., şi continuată de cesionarul final P. Ş.-I., nu conferă debitorului un interes în anularea contractului de cesiune iniţial.

Indiferent de titularul creanţei, debitorul cedat are aceeaşi obligaţie de plată stabilită prin titlul executoriu şi poate opune cesionarului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca împotriva cedentului, respectiv, poate opune plata făcută cedentului înainte ca cesiunea să îi fi devenit opozabilă şi orice altă cauză de stingere a obligaţiei survenită înainte de acest moment, iar în cazul în care cesiunea i-a devenit opozabilă prin notificare, poate opune şi compensaţia pe care o putea invoca în raporturile cu cedentul, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 1582 C.civ.

Simplul fapt că cesionarul iniţial G.I. şi P. Ş.-I., mandatar al cedentului, ar fi avut intenţia de a frauda interesele cedentului V. I.-M., pentru a dobândi în patrimoniul lor dreptul de creanţă al acestuia din urmă, aşa cum susţine reclamantul debitor D. A. I., nu justifică interesul debitorului cedat de a obţine anularea contractului de cesiune creanţă.

Aceasta deoarece, ca efect al nulităţii absolute, contractul de cesiune creanţă nr. 6/28.12.2012 ar fi considerat că nu a fost niciodată încheiat, potrivit art. 1254 alin. 1 C.civ., iar creanţa ar rămâne în patrimoniul creditorului cedent V. I.-M. şi s-ar transmite prin moştenire legală moştenitorului G.IUL., dar prin acest efect retroactiv, obligaţia corelativă stabilită în sarcina debitorului reclamant, nu s-ar stinge.

Este neîntemeiată şi aprecierea apelantului conform căreia instanţa de fond ar fi greşit titularul actual al creanţei care în prezent este P. Ş.-I.. Instanţa de fond nu a reţinut greşit cine este creditorul actual, ci a argumentat care ar fi creditorul în cazul constatării nulităţii absolute a contractului de cesiune creanţă nr. 6/28.12.2012, arătând în mod corect că acesta ar fi G.IUL., aplicând regula instituită de art. 1254 alin. 2 C.civ potrivit căreia desfiinţarea contractului, atrage în condiţiile legii, şi desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în baza lui.

În niciun caz, prin constatarea nulităţii absolute a unui contract de cesiune creanţă nu s-ar produce efectul stingerii creanţei, astfel încât debitorul să aibă interes în declararea nulităţii, iar un alt interes personal nu poate fi identificat în prezenta speţă şi nici nu a fost indicat prin cererea de chemare în judecată.

De altfel, reclamantul nici nu a arătat în concret în ce constă interesul său, iar prin cererea de apel doar a precizat că orice persoană poate invoca nulitatea absolută, având legitimitate fiecare membru al societăţii ale cărui interese publice au fost vătămate, fără a arăta nici de această dată ce interese personale i-au fost încălcate, fiind terţ faţă de contract.

Prin urmare, în mod corect a reţinut judecătorul fondului că interesul reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă, interes ce trebuie să fie legitim, născut şi actual, personal şi direct şi, faţă de aceste condiţii, a apreciat că reclamantul nu are un interes personal întrucât prin menţinerea contractului de cesiune creanţă nu ar suferi vreun prejudiciu, iar prin anularea acestuia nu ar avea vreun beneficiu, în sensul de folos practic, atâta timp cât obligaţia sa de plată a sumei de bani s-ar menţine, indiferent de titularul dreptului de creanţă corelativ.

Susţinerea apelantului-reclamant conform căreia în situaţia în care ar achita datoria către creditorul actual P.Ş.I., iar ulterior adevăratul titular al creanţei, pârâtul G.IUL., ar promova o acţiune similară în nulitatea absolută a aceluiaşi contract de cesiune creanţă, ar ajunge să plătească de două ori, priveşte, în realitate, un interes eventual ce nu îl legitimează în formularea prezentei acţiuni, potrivit art. 33 C.proc.civ. Or, interesul trebuie să fie născut şi actual la data formulării acţiunii, iar nu eventual, singura situaţie în care s-ar justifica formularea unei cereri, chiar dacă interesul nu îndeplineşte aceste condiţii, fiind pentru a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, situaţie care nu se regăseşte în raporturile juridice existente între părţi întrucât reclamantul nu a susţinut şi nici nu a dovedit că ar suferi vreo pagubă iminentă şi care nu ar putea fi reparată altfel, decât prin anularea actului.

Pentru toate argumentele expuse, constatând că nu există motive de nelegalitate privind sentinţa atacată, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.

În temeiul art. 453 coroborat cu art. 482 C.proc.civ., întrucât apelantul-reclamant este cel care pierde procesul, iar intimatul-pârât P.Ş.I. a efectuat cheltuieli de judecată, dovedite cu chitanţa nr. 59/22.07.2020 (f.43), tribunalul va obliga apelantul-reclamant la plata către intimatul-pârât P.Ş.I. a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant Diaconu Adrian Ion, CNP ..., domiciliat în ...., judeţul Dolj, împotriva sentinţei civile nr. 11193/23.10.2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 28849/215/2016, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi P.Ş.I., CNP ...., domiciliat în .... judeţul Dolj, G.I., CNP ...., domiciliat în ...., judeţul Dolj, G.IUL., CNP ...., domiciliat în ..., ca nefondat.

Obligă apelantul-reclamant la plata către intimatul-pârât P.Ş.I. a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere de recurs care se depune la Tribunalul Dolj.

Pronunţată azi, 30 iulie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

Preşedinte,

C.M.D.Judecător,

A.C.T.

Grefier,

G.D.

Domenii speta

Spete similare