Revendicare imobiliară

Cod ECLI:RO:TBDLJ:2021:165.000092

Dosar nr. 18717/215/2018 -revendicare imobiliară-

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 92/2021

Şedinţa publică din data de 22 Ianuarie 2021

Completul de judecată este constituit din:

Preşedinte: V. P.

Judecător: L. C. C.

Grefier: L. E. C.

Pe rol se află judecarea apelului formulat de către reclamanţii apelanţi C.F. şi C.J., împotriva sentinţei civile nr.1516 din data de 25.02.2020, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.1817/215/2018, în contradictoriu cu intimatul-pârât C.S.P.şi intimata chemată în garanţie U.A.T. COMUNA CÂRCEA PRIN PRIMAR, având ca obiect revendicare imobiliară.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au răspuns apelanţii-reclamanţii, personal şi asistaţi de av. B.M., conform împuternicirii avocaţiale depuse la dosar şi av. S.P., pentru intimatul-pârât, conform împuternicirii avocaţiale depuse la dosar, lipsind intimata chemată în garanţie, după care, instanţa, în temeiul art. 219 alin. 1 N.C.P.C., procedează la legitimarea apelantului reclamant C.F., cu C.I. seria ...., nr. .... şi a apelantei reclamante C.J. cu C.I. seria...., nr. .... şi pune în discuţie probatoriul care urmează a fi administrat în prezenta cauză.

Av. B. M., pentru apelanţii reclamanţi, având cuvântul, solicită efectuarea unei expertize tehnice specialitatea topografie cadastru, având în vedere că pe cea efectuată la fond au criticat-o prin formularea de obiecţiuni, care, însă, nu au fost soluţionate de către instanţa de fond şi prin solicitarea de efectuare a unei contraexpertize, care a fost respinsă.

De asemenea, pentru capetele 2 şi 3 de cerere, solicită efectuarea unei expertize agricole, apreciind că aceste două capete de cerere nu pot fi soluţionate fără ca un specialist să estimeze lucrările necesare, refacerea rândului de viţă-de-vie distrus, precum şi lipsa de folosinţă pentru această cultură.

Av. S. P., pentru intimatul-pârât, având cuvântul, solicită respingerea probelor solicitate de către apelanţii reclamanţi, prin apărător.

În acest sens, arată că trebuie avut în vedere faptul că, la efectuarea expertizei specialitatea topografie cadastru, fiecare dintre părţile din dosar au avut câte un expert asistent şi, inclusiv expertul asistent al apelanţilor reclamanţi, a achiesat la concluziile expertului desemnat de instanţă; a depus separat acelaşi punct de vedere.

De altfel, expertiza de la fond a fost întocmită cu aparatură modernă de specialitate, iar, procedura de convocare şi de depunere a raportului de expertiză au fost respectate.

Cu privire la celelalte capete de cerere, care sunt capete accesorii capătului principal în revendicare, este inutil a se analiza capetele  de cerere care nu au relevanţă în raport de analiza capătului principal de cerere, care, aşa cum s-a dovedit, dacă apelanţii reclamanţi nu au proprietatea terenului, atunci nu justifică un interes în promovarea capetelor de cerere accesorii. În acest sens, orice probe analizate pe aceste chestiuni, ar fi inutile.

În replică, av. B.M., pentru apelanţii reclamanţi, arată că expertul asistent al apelanţilor reclamanţi nu a îmbrăţişat punctul de vedere al expertului principal, fiind în total dezacord cu acesta, conform argumentelor expuse prin cererea de apel.

La interpelarea instanţei, av. S.P., pentru intimatul-pârât, arată că nu are probe de solicitat în calea de atac.

Instanţa, în deliberare, respinge, ca inutile soluţionării cauzei în această fază procesuală, probele solicitate de către apelanţii reclamanţi, prin apărător, în raport de soluţia instanţei de fond şi criticile formulate prin motivele de apel.

Instanţa, în temeiul art. 238 alin. 1 N.C.P.C., pune în discuţie estimarea duratei necesare cercetării procesului.

Apărătorii părţilor, având, pe rând cuvântul, estimează durata necesară cercetării procesului la acest termen de judecată.

Instanţa, în temeiul art. 238 alin. 1 N.C.P.C., estimează durata necesară cercetării procesului la un singur termen de judecată, respectiv termenul de judecată de azi şi, nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească şi deschise dezbaterile pe fond, motiv pentru care acordă cuvântul cu privire la apel.

Av. B.M., pentru apelanţii reclamanţi, având cuvântul, solicită admiterea apelului, anularea sentinţei civile apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În a cest sens, arată că instanţa de fond nu a soluţionat, în mod efectiv, fondul cauzei cu care a fost învestită, respectiv nu a soluţionat capetele 2 şi 3 de cerere cu privire la care nu a administrat niciun fel de probe.

De altfel, nici cu privire la primul capăt de cerere privind revendicare nu se poate vorbi de o judecată efectivă a fondului cauzei, având în vedere că s-a plecat de la nişte premise eronate.

De asemenea, trebuie observat că, în motivarea instanţei de fond, nu se regăsesc argumentele pentru care au fost respinse capetele 2 şi 3 de cerere şi nicio o analiză a probatoriului care făcea referire la aceste capete de cerere. Aceste capete de cerere au fost respinse prin raportare exclusiv la raţionamentul pe care l-a folosit în ceea ce priveşte acţiunea în revendicare, aspect greşit, care reprezintă o veritabilă nepronunţare asupra fondului cauzei de natură să atragă anularea hotărârii atacate.

Mai arată că, strict din această perspectivă, trebuie analizate şi celelalte critici formulate cu privire la soluţia dată capătului de cerere în revendicare; fără cheltuieli de judecată.

Av. S.P., pentru intimatul-pârât, având cuvântul, solicită respingerea apelului şi menţinerea, ca legală şi temeinică a sentinţei civile apelate, cu cheltuieli de judecată.

În a cest  sens, trebuie avut în vedere faptul că intimatul pârât a preluat acest teren de la bunici, care au exercitat posesia încă înainte de 1989. Apreciază că au intervenit schimbări de legislaţie la nivelul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, întrucât, intimatul pârât, având titlu de proprietate pe acest teren, în anul 2016, şi-a întocmit cadastru şi a luat naştere cartea funciară, fără niciun fel de amendamente.

În anul 2018, s-a luat un extras de carte funciară, care este curat. Se cumpără un teren alăturat, în partea opusă apelanţilor reclamanţi, se efectuează cadastru pe acest teren, se deschide carte funciară şi, în momentul alipiri celor două terenuri, apare această situaţie de suprapunere, care este şi scriptică şi faptică.

Or, potrivit art. 113 şi art. 114 din Ordinul nr. 700, privind regulamentul de avizare,  documentaţiile cadastrale avizate anterior intrării în vigoare a acestui ordin, se vor reface şi se va repoziţiona acel teren în raport de noile coordonate, această obligaţie revenind apelanţilor reclamanţi.

Cu privire la celelalte capete de cerere, sunt capete accesorii capătului principal de cerere. 

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. nr. 1516 din data de 25.02.2020, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 1817/215/2018, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanţii C.F. şi C.J., în contradictoriu cu pârâtul C.P.S., având ca obiect revendicare imobiliară, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile formulate de reclamanţii C.F. şi C.J., în contradictoriu cu pârâtul C.P.S., având ca obiect pretenţii, au fost obligaţi reclamanţii la plata către pârât a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu de avocat şi a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul C.P.S., în contradictoriu cu chemata în garanţie UAT Comuna Cîrcea prin primar.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, reclamanţii C.F. si C.J. au în proprietate un teren în suprafaţă de 2500 mp din acte, situat în comuna Cîrcea, jud Dolj în T 35 P 2/1, cu destinaţia vii extravilan, cu următoarele vecinătăţi: la N-Cc398, la E-Ciucă Maria, la S-De397/2, la V-C.P.S., dobândit conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2217 din data de 5.09.2005 de BNP P. Ghe. Potrivit acestuia, reclamanţii au cumpărat un teren în suprafaţă de 2500 mp din acte şi 2556 mp din măsurători. Terenul provine din titlul de proprietate nr. 202-59017 din data de 25.10.1993, emis pe numele autorului N.I., acesta fiind moştenit de vânzătoarea C. A., conform certificatului de moştenitor suplimentar nr. 129 S din 15.19.2004 eliberat de BNP P. Ghe.

Terenul reclamanţilor a fost înscris în cartea funciară având nr. cadastral 28949 UAT Cîrcea, documentaţia cadastrală fiind avizată de OCPI Dolj.

Pârâtul C.S.P deţine în proprietate suprafaţa de 1300 mp teren în acte, situat în comuna Cîrcea, jud. Dolj, în T 35 P 2, cu destinaţia vii extravilan, cu următoarele vecinătăţi:  la N-gara viaduct, la E-C.F. si C.J., la S-De397/2 si la V-Oagană Nicolae.

Terenul face parte din titlul de proprietate nr. 1587-15055 din data de 3.04.1995 emis pe numele autorului pârâtului Chelu Ghe. Ilie (f. 54 dosar).

În raportul de expertiza întocmit în speţă, expertul a concluzionat că documentaţia cadastrala a terenului reclamanţilor întocmită în anul 2005 nu corespunde planului parcelar al comunei Cîrcea, fiind poziţionat greşit în raport de  coordonatele date de acest plan, în timp ce poziţionarea terenului pârâtului corespunde actelor de proprietate, iar documentaţia sa cadastrala este întocmită în conformitate cu coordonatele planului parcelar al tarlalei 35.

Din aceasta cauza expertul a constatat că exista o suprapunere a celor două documentaţii cadastrale ale părţilor, prima, cea a reclamanţilor fiind întocmită anterior efectuării planului parcelar al T 35, în timp ce a doua documentaţie cadastrala, cea a pârâtului, a fost întocmită după realizarea planului parcelar si cu respectarea acestuia.

Astfel, expertul Momârleanu a constatat că, în speţă, se suprapun documentaţiile cadastrale ale părţilor şi nu terenurile, în fapt, aşa cum au fost acestea identificate, conform actelor de proprietate şi cu luarea în considerare a planului parcelar al T 35, ataşat la f. 62 din dosarul cauzei.

De asemenea, expertul a constatat că este necesar ca terenul reclamanţilor să fie repoziţionat, conform schiţei de la f. 163 din dosarul cauzei, iar terenul există fizic pentru a se realiza aceasta poziţionare.

Astfel, instanţa a constatat că, în cauză, nu este vorba de o suprapunere a terenurilor părţilor, faptul că, în prezent, pârâtul ocupă o suprafaţă de 269 mp din terenul avut anterior în posesie de reclamanţi, nu constituie o ocupare abuzivă a terenului, acesta făcând parte din terenul său, aşa cum este identificat în titlu de proprietate.

Din raportul de expertiză a rezultat că pârâtul deţine în posesie exact suprafaţa de 1300 mp menţionată în titlu de proprietate, în timp ce reclamantul deţine o suprafaţă mai mică decât cea din acte, respectiv suprafaţa de 2289 mp.

In soluţionarea prezentei acţiuni, instanţa a reţinut că acţiunea în revendicare este definită în literatura de specialitate ca fiind acea acţiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.

In conformitate cu dispoziţiile Codului civil, potrivit art. 563 Cod civil, acţiunea în revendicare este definită ca fiind acţiunea prin care proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept.

Acţiunea în revendicare este cel mai energic mijloc de apărare a acestui drept, fiind definita ca acea acţiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, fiind o acţiune petitorie ce tinde la stabilirea directă a dreptului de proprietate al reclamantului, cu efectul direct si accesoriu al obţinerii posesiei asupra bunului revendicat.

Din definiţia şi caracterul său se desprinde şi una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii şi anume aceea ca reclamantul să fie titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, redobândirea posesiei fiind un efect accesoriu al acţiunii, căzând, însă, în sarcina celui ce se pretinde titular al dreptului a face dovada acestuia.

Instanţa a reţinut că regula înscrisă în art. 1169 Cod civil potrivit căreia cel care pretinde ceva în faţa instanţei, trebuie să o dovedească este aplicabilă şi în materia dovedirii dreptului de proprietate în cadrul unei acţiuni în revendicare, precum şi în ceea de priveşte dovedirea faptului ocupării terenului de către partea adversa.

Având în vedere aceste considerente, precum şi situaţia de fapt expusă anterior, rezultată din probatoriul administrat în cauză, instanţa a constatat că, în ceea ce priveşte revendicarea terenului, aceasta este neîntemeiată, întrucât suprafaţa de teren de 269 mp ocupată de pârât şi revendicată de reclamanţi, nu face parte din terenul reclamanţilor, conform actelor de proprietate exibate de aceştia, ci face parte din terenul pârâtului, acesta fiind cel care s-a poziţionat corect şi a întocmit, în mod corect, documentaţia cadastrală în raport şi de coordonatele planului parcelar al T 35, care, deşi nu este definitivat, reprezintă un punct de reper care trebuie avut în vedere la efectuarea documentaţiilor cadastrale.

Aşa fiind, instanţa a omologat raportul de expertiză întocmit de expert M. G., întrucât aceasta a răspuns la obiectivele stabilite de instanţa.

Aceeaşi concluzie se regăseşte şi în raportul întocmit de expertul asistent al reclamanţilor, C. T.A.M., care a arătat că  suprapunerea  între terenuri este virtuală, în teren existând suprafaţa deţinută în acte de către părţi şi este cauzată de  poziţionarea diferit de planul parcelar a documentaţiei cadastrale a reclamanţilor şi de faptul că, la întocmirea planului parcelar, nu s-a făcut repoziţionarea în planul parcelar a documentaţiilor cadastrale avizate anterior şi s-a avizat documentaţia cadastrală a pârâtului suprapusă peste documentaţia reclamanţilor. A mai arătat ca şi expertul Momîrleanu că documentaţia pârâtului  a fost întocmită conform planului de încadrare în tarla, în timp ce documentaţia reclamanţilor, fiind întocmită în 2005, nu se supunea acestor reguli.

Pentru aceste considerente, instanţa a respins acţiunea în revendicare formulată de reclamanţi ca neîntemeiată, ca urmare a omologării raportului de expertiză Momîrleanu Gabriel.

Referitor la cererea având ca obiect pretenţii, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe răspundere civilă delictuală, invocând culpa pârâtului în desfiinţarea plantaţiei de viţă de vie aparţinând acestuia.

În cauză, instanţa a constatat că nu este vorba despre o culpă din partea pârâtului, întrucât acesta a ocupat terenul cunoscând că este al său şi a procedat la amenajarea terenului în consecinţă.

Cum nu s-a constatat nicio culpă din partea pârâtului, acesta nu poate fi obligat la plata unor despăgubiri în baza acestui temei de drept.

Faptul că, în concluziile orale, reclamantul a invocat şi accesiunea imobiliară nu poate conduce la analizarea cererii prin prisma acestui nou temei, întrucât aceasta ar reprezenta o cerere de modificare a acţiunii care nu ar putea fi făcută în timpul concluziilor orale pe fondul cauzei.

Pentru aceste considerente, instanţa a respins, ca neîntemeiate, cererile formulate de reclamanţii C.F. şi C.J., în contradictoriu cu pârâtul C.P.S., având ca obiect pretenţii.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie, instanţa a reţinut că, potrivit art. 72 alin 1 Cod procedura civilă „partea interesată poate să cheme în garanţie o terţă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garantie sau în despăgubiri.”

În situaţia în care cererea de chemare în garanţie este formulată de către pârât, aceasta este admisă în cazul în care este admisă cererea de chemare în judecata, respectiv respinsă, ca rămasă fără obiect, în cazul în care cererea reclamantului este respinsă. Întrucât, între reclamant şi chematul în garanţie, nu există un raport juridic direct, terţul nu poate fi obligat direct către reclamant.

În cauza de faţă, cum atât acţiunea în revendicare, cât şi cea în pretenţii, au fost respinse, instanţa a respins cererea de chemare în garanţie a UAT Cârcea prin primar formulată de pârâtul C.S.P., ca rămasă fără obiect.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, întrucât reclamanţii au pierdut procesul,  instanţa a admis cererea pârâtului de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecata şi, în temeiul art. 453 Cpc, a obligat reclamantul la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, achitat conform chitanţei nr. 34 din data de 10.09.2019, ataşată la f. 130 din dosar.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel apelanţii reclamanţi C.F. şi C.J., solicitând admiterea apelului şi, în raport de dispoziţiile art. 480, alin. 1 şi alin. 3, în raport de împrejurarea că instanţa de fond nu a soluţionat pe fond toate cererile cu care a fost investită, ci le-a analizat într-un mod formal şi esenţial greşit, au solicitat admiterea apelului şi anularea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În cazul în care se va considera neîntemeiată solicitarea lor, în raport de art. 480, alin. 1 şi 2 C.pr.civ, au solicită admiterea apelului şi schimbarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii cu privire la toate capetele de cerere.

Au criticat soluţia instanţei de fond care, în mod nelegal, nu a administrat probe, ceea ce echivalează efectiv cu o lipsă de soluţionare a fondului cu privire la petitele 2 şi 3 deduse judecăţii.

Este uşor de observat că, formându-şi o opinie greşită cu privire la dezlegarea acţiunii în revendicare pe care o vor critica în următoarele motive de apel, instanţa de fond a mimat o judecată a acestor capete de cerere pe care le-a respins de plano ca efect al respingerii revendicării, fără să administreze probe, deşi le-a solicitat şi ele erau pertinente şi utile cauzei.

Se poate observa că, fără nici un temei, la termenul la care s-au discutat probele în cauză, instanţa a admis doar expertiza topo şi a prorogat pronunţarea pe celelalte probe, judecătorul fondului temporizând, fără temei, administrarea întregului probatoriu, inclusiv a celui necesar pentru soluţionarea pe fond a celor doua petite, respectiv amânarea fără drept a administrării unei probe cu expertiza agricolă solicitată de la termenul de judecată la care s-au discutat şi celelalte probe.

In acelaşi sens, faptul că judecătorul fondului nu a analizat efectiv aceste două capete de cerere rezultă, fără dubiu, din împrejurarea că, în cauză, au fost administrate alte două probe cu înrâurire asupra soluţiei pe aceste capete de cerere, însă magistratul şi-a exprimat un punct de vedere cu privire la acestea.

Astfel, pârâtul a răspuns la un interogatoriu luat la propunerea apelanţilor, s-au depus planşe foto cu plantaţia de viţă de vie distrusă şi, în cauză, au fost audiaţi şi 3 martori, doi propuşi de reclamanţi şi unul de pârât.

Cu privire la aceste probe administrate nemijlocit de judecătorul fondului, deci pe care le-a apreciat pertinente şi utile cauzei, judecătorul fondului a acţionat contrar dispoziţiilor art. 425, alin. 1, lit. b) care obligau magistratul să arate în sentinţă: considerentele, în care se vor arata obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor; situaţia de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, precizând că, atât în răspunsurile pârâtului la interogatoriu coroborate cu planşele foto, cât şi în declaraţiile martorilor erau multiple elemente utile în analiza pe fond a celor două petite deduse judecăţii. Instanţa de fond a ignorat complet aceste probe administrate nemijlocit, în sensul că nu se va regăsi măcar un rând în motivare în care judecătorul să motiveze de ce a înlăturat aceste probe sau de ce chestiunile relevate prin aceste probe nu au influenţat în soluţia dată litigiului dedus judecăţii.

Atunci când au arătat că judecătorul nu a soluţionat fondul acestor doua petite, aveau în vedere şi dispoziţiile art. 237 C.pr civ, care arată că, pentru realizarea scopului de la alin. 1, şi anume cercetarea procesului pentru pregătirea dezbaterii în fond, instanţa :....pct. 7:"va încuviinţa probele solicitate de părţi pe care le considera concludente, precum şi pe cele, care din oficiu, le considera necesare pentru judecarea procesului şi le va administra în condiţiile legii".

Ori, daca instanţa a considerat concludente aceste probe şi necesare pentru judecarea procesului, era obligată să procedeze potrivit art. 424 C.pr.civ.

Potrivit art. 563 C civ, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept.

Aşadar, în analiza temeiniciei acţiunii în revendicare, instanţa a fost chemată sa analizeze: dacă pentru terenul în litigiu dreptul de proprietate asupra terenului revendicat le aparţine.

Probele administrate în cauză au arătat, fără dubiu, că terenul în litigiu este proprietatea lor şi că întreg raţionamentul instanţei de fond este greşit, în contra legii şi vădit favorizant pentru pârât. Instanţa de fond a interpretat cum a dorit probele administrate cu privire la dreptul de proprietate, a omologat o expertiză, nu numai greşită, dar şi ale cărei concluzii şi propuneri din partea domnului expert exced legii şi a pronunţat o soluţie profund nedreaptă.

Au încercat să identifice motivele pentru care instanţa de fond a dispus respingerea acestei cereri şi acestea sunt: instanţa de fond a reţinut că documentaţia cadastrală pentru terenul lor este poziţionată greşit, ea necorespunzând planului parcelar al comunei Cârcea, fiind greşit poziţionată faţă de coordonatele acestui plan; instanţa de fond a reţinut că doar documentaţiile cadastrale se suprapun, adică este vorba de o suprapunere scriptică şi că, în fapt, terenul lor nu s-ar suprapune cu cel al pârâtului; instanţa validează propunerea expertului Momîrleanu care spune "este necesar ca terenul reclamanţilor să fie repoziţionat conform schiţei de la fila 163 dosar", aşa cum a propus domnul expert; instanţa reţine că nu există o suprapunere reală a terenurilor, iar faptul că actual pârâtul ocupă 269 m.p. din terenul posedat anterior de apelanţi nu este o ocupare abuzivă pentru argumentele anterioare; în final instanţa reţine că terenul revendicat nu este proprietatea acestora, conform actelor exibate de ei, ci este proprietatea pârâtului; nu în ultimul rând instanţa apreciază că aceeaşi este concluzia care s-ar desprinde şi din lucrarea expertului asistent propus de apelanţi, care, în opinia instanţei, propune aceleaşi soluţii ca şi expertul principal.

Astfel, dovada dreptului de proprietate în ceea ce îi priveşte în cauza de faţă a fost făcută cu TDP 202-59017/25.10.1993 emis pe numele autorului N.I., terenul fiind dobândit pe cale succesorală de numita C.A.conform c.m. nr. 129/15.09.2004, în baza căruia s-a încheiat actul lor de dobândire-contractul autentic de vânzare cumpărare 2217/05.04.2005.

Apelanţii au arătat că deţin un act doveditor al dreptului de proprietate-contractul autentic nr. 2217/5.09.2005, însă, la baza acestuia stă TDP nr. 202-59017/25.10.1993. Din punct de vedere al dreptului lor, au făcut publicitatea dobândirii pentru opozabilitate faţă de terţi prin atribuirea numărului cadastral şi deschiderea Cf 38381 Cârcea în anul 2005.

Suplimentar, autorii lor şi apelanţii, au exercitat posesia asupra terenului de peste 30 de ani până la uzurparea suferită din partea pârâtului în 2018.

Cu privire la pârât, acesta este proprietar prin actul de partaj nr. 1450/19.06.2012, însă la baza căruia stă TDP nr. 158715055/03.04.1995.

Din punct de vedere al dreptului său, publicitatea imobiliară a fost îndeplinită prin deschiderea Cf nr. 35941/20.12.2016, iar posesia asupra terenului în litigiu nu a avut-o niciodată până în 2018, când a preluat abuziv terenul disputat.

Aşadar, este fără dubiu că dreptul lor este preferabil şi, analizând actele de proprietate exibate de pârât pentru aceleaşi argumente: au acte mult mai vechi de dobândire, TDP din 25.10.1993 autorul lor, respectiv 03.04.1995, autorul pârâtului, au intabulat dreptul lor în 2005, cu 11 ani înainte ca pârâtul să-şi intabuleze dreptul său şi au avut posesia utilă asupra terenului revendicat netulburată de peste 30 de ani până în anul 2018.

Referitor la compararea titlurilor exibate de părţi, în măsura în care, în cauză, se pune problema suprapunerii terenurilor, ceea ce presupune titluri exibate de ambele părţi cu privire la terenul în litigiu, au arătat că terenul lor este amplasat în T 35, P 2/1, iar, pe latura de V, sunt vecini cu însuşi pârâtul (deşi este menţionat D.M., aceea fiind autoarea pârâtului).

Aşadar, din perspectiva titlurilor de proprietate, terenurile nu se suprapun scriptic, fiind vecine, aspect ce se poate observa şi din analiza titlului pârâtului, terenul lor fiind situat în T 35, P 2, iar ca vecin al acestui teren la E este N.I., adică autorul vânzătoarei apelanţilor, C. A.

Şi titlul pârâtului arată că terenurile lor nu se suprapun scriptic, ci sunt vecine. Se naşte, astfel, întrebarea legitimă, se suprapun doar documentaţiile cadastrale întocmite pentru fiecare imobil, sau se suprapun efectiv imobilele în fapt?

Întreaga dispută juridică s-a născut de la modul cum pârâtul şi-a întocmit documentaţia cadastrală şi, în nici un caz, nu trebuie repoziţionată documentaţia lor cadastrală, ci ultima documentaţie recepţionată eronat, adică a pârâtului.

Această susţinere care se constituie într-o critică la reţinerile absolut eronate ale instanţei de fond se întemeiază pe următoarele argumente: documentaţia este întocmită şi recepţionată în anul 2005, documentaţie ce este riguros întocmită şi pe care OCPI a avizat-o nu numai la deschiderea C.F, ci şi cu ocazia avizării raportului de expertiză. Procesul-verbal de avizare înaintat instanţei de OCPI la ultimul termen are următoarele valenţe: validează măsurătorile realizate de expert; acordă avizul OCPI lucrării, în măsura în care aceasta respectă documentaţia cadastrală a reclamanţilor cum expres se menţionează în procesul verbal, OCPI întărind faptul că documentaţia cadastrală, în ceea ce-i priveşte, este corectă şi este în concordanţă cu titlul lor de proprietate.

În continuare, apelanţii au arătat că instanţa a acceptat, în mod nelegal, concluziile subiective şi lipsite de temei legal ale expertului, în sensul că “consideră că soluţionarea litigiului se poate face prin respectarea planului parcelar al T 35 Cârcea, aceasta presupunând repoziţionarea documentaţiei cadastrale a reclamanţilor şi cea pentru pârât, nr. cadastral 1420".

Nu există plan parcelar pentru T 35 întocmit de CLFF Cârcea, definitivat şi recepţionat de OCPI. Acest aspect rezultă, fără dubiu, din înscrisurile depuse de apelanţi, căci instanţa nu a simţita nevoia unor astfel de verificări în graba sa de a respinge acţiunea.

Atât UAT Cârcea, cât şi OCPI Dolj au comunicat, oficial, că, pentru T 35, nu există plan parcelar, ci că, este în lucru un astfel de plan, însă acest plan este întocmit potrivit suprafeţelor, vecinătăţilor şi potrivit punerilor în posesie efectuate conform titlurilor de proprietate, în acest sens fiind adresa nr. 9201/19.09.2019.

Orice plan parcelar trebuie să ţină seama de titlurile deja emise şi, fiind începută realizarea lui în 2008, trebuie să ţină seama de suprafeţele deja întabulate, pentru care există documentaţii cadastrale recepţionate de OCPI şi nu să se mute toate documentaţiile care l-ar încurca pe pârât şi s-ar suprapune cu documentaţia acestuia care este recepţionată în 2016, fără să ţină seama de cele deja recepţionate.

Înscrierea unui imobil în cartea funciară, cât şi repoziţionarea unei documentaţii cadastrale recepţionate la momentul pronunţării sentinţei apelate, erau reglementate de Ordinul 700/2014 al Directorului ANCPI.

Plecând de la realitatea că documentaţia lor era admisă din anul 2005, face trimitere la art. 35, alin. 2 din Regulamentul instituit prin ordinul 700 care arată că, la momentul recepţionării documentaţiei pârâtului, persoana care efectua documentaţia pârâtului trebuia să solicite OCPI punctele topometrice deja stabilite pe linia comună odată cu recepţionarea documentaţiei lor şi atribuirea numărului cadastral, lucru care nu s-a întâmplat.

Art. 46, lit. h) obligă registratorul să verifice dacă s-a verificat corectitudinea încadrării limitelor imobilului cu celelalte imobile existente în baza grafică şi dacă s-au utilizat coordonatele imobilelor vecine, se va verifica dacă exista suprapuneri ale imobilului cu alte imobile vecine.

Art. 49 defineşte ca documentaţie întocmită incorect, la litera j) "generarea de suprapuneri în planul cadastral digital". Toate aceste argumente arată că documentaţia cadastrală a pârâtului este eronată, însă acest aspect nu face obiectul prezentului proces în raport de obiectul cererilor deduse judecăţii.

Chestiunea are, însă, relevanţă pentru a analiza dacă reţinerea instanţei de fond în sensul că se impune repoziţionarea documentaţiei lor este sau nu una legală.

Instituţia "repoziţionării" este reglementată de dispoziţiile art. 113 din Ordinul 700/2014, iar, procedura de repoziţionare este reglementată de dispoziţiile art. 1131 introdus prin Ordinul nr. 1608/2016 în vigoare din 26.01.2017.

Potrivit acestui text, repoziţionarea are în vedere îndreptarea erorilor înfăptuite cu ocazia recepţiilor cadastrale şi se fac de către Comisiile special constituite la OCPI din oficiu sau la cerere. Din modul de reglementare, soluţionarea acestei probleme necontencioase are loc doar dacă există acordul persoanelor care sunt proprietarii imobilelor în discuţie, legea excluzând competentă acestei comisii în caz de litigiu (art. 1132 pct. 5), limitează aplicarea ei la erori materiale şi exclude de la aplicare situaţia reglementată de art. 908, alin. 1, pct. 4 şi anume când înscrierea în cartea funciara nu mai este în concordanţă, din orice motive, cu situaţia juridică reala a imobilului.

Art. 116 şi 117 reglementează situaţia repoziţionării în funcţie de suprapunerea reală sau virtuală a imobilelor, ambele texte arătând că instanţa de fond nu era îndreptăţită să aprecieze că documentaţia lor trebuia repoziţionată.

Au afirmat că, în prezenta cauză, tot din pricina caracterului defectuos al expertizei, nu s-a stabilit, fără dubiu, dacă suprapunerea terenurilor este reală sau virtuală, instanţa neavând o analiză pertinent pe această chestiune importantă.

Au arătat că expertul a elaborat o lucrare superficială, cu multe elemente de contradictorialitate după cum urmează:

În raportul de expertiză depus iniţial, expertul afirmă: "s-au măsurat terenurile în litigiu, s-au comparat documentaţiile cadastrale şi s-a constatat că exista o suprapunere reală pe o porţiune de teren, în sensul că fiecare revendica conform actelor de proprietate aceasta suprafaţa de teren...Suprafaţa de teren pe care se afla o suprapunere reală este de 269 m.p. şi are următoarele dimensiuni (subliniat cu culoare roşie....).” Această primă susţinere a expertului ar atrage incidenţa art. 117 din ordin care arată că "suprapunerea reală se soluţionează pe cale amiabilă (nu este cazul) sau de către instanţa de judecată. Legea nu a avut în vedere genul de acţiune dedus judecăţii în prezenta cauză, ci o acţiune menită să soluţioneze problema suprapunerii şi rectificarea uneia sau alteia din documentaţii şi corespunzător C.f.

Ulterior, prin răspunsul la obiecţiuni, depus la data de 10.09.2019, acelaşi expert, fără nici o motivare a arătat că "în urma verificărilor a rezultat că suprapunerea este virtuală, în teren existând suprafaţa deţinută în acte de părţi.”

Interesant este că, deşi expertul susţine că planul parcelar al T 35 ar atrage repoziţionarea documentaţiei lor, invocă: "nerespectarea la întocmirea planului parcelar a regulamentelor ANCPI, respectiv nu s-a făcut repoziţionarea în planul parcelar a documentaţiilor cadastrale avizate anterior".

De data aceasta expertul a spus altceva, că planul parcelar ar conţine poziţionarea documentaţiei lor, aşa cum a fost ea recepţionată şi că suprapunerea identificată de acesta, este consecinţa faptului că, atunci când s-a întocmit acel plan parcelar, nu s-a repoziţionat direct documentaţia lor şi din acest motiv se suprapune cu a pârâtului.

Acest raţionamet este pentru apelanţi unul stupefiant, expertul nu constată lucruri, ci a creat un mecanism artificial prin care a indus ideea că singura soluţie posibilă este mutarea documentaţiei lor, fără nici un temei legal.

Împrejurarea că instanţa de fond a acceptat, fără rezerve, o astfel de expertiză şi propunerile nelegale ale expertului denotă necunoaşterea dispoziţiilor din Ordinul nr. 700/2014 incidente în cauză: art. 118 din ordin care arată fără dubiu: "în situaţia în care exista imobile înregistrate în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară şi se solicită prima înscriere în sistem pentru un nou imobil, constatându-se o suprapunere reală, cum a susţinut expertul, se respinge documentaţia cadastrală.”

Instanţa a ignorat şi dispoziţiile art. 117 din ordin care defineau că suprapunerea reală şi suprapunerea efectivă din teren ....ca urmare a identificării diferite a limitei comune sau a lipsei materializării din momentul identificării.

In aceste condiţii, au apreciat că, din toate punctele de vedere, titlul acestora şi actele care îl circumstanţiază sunt preferabile actelor exibate de pârât, ceea ce susţinea admiterea acţiunii în revendicare.

In apel se impune analiza suprapunerii existente, în sensul de a se determina dacă este reală sau virtuală, în raport de documentaţiile cadastrale aşa cum sunt, nu în raport de soluţiile  propuse de expert de a se repoziţiona vreo documentaţie. De aceea, dacă nu va fi îmbrăţişată opina apelanţilor, privitoare la anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, apelanţii au susţinut necesitatea efectuării unei alte expertize în apel care să soluţioneze coerent obiectivele specifice acţiunii şi oferirea unor soluţii nelegale şi fără aplicabilitate în cauză.

Au solicitat ca instanţa de apel să analizeze, prin coroborare, înscrisurile depuse de apelanţi, răspunsul pârâtului la interogatoriu, care a recunoscut că a intrat pe teren în 2018, deci nu l-a posedat niciodată, precum şi declaraţia martorei Caloian Alexandrina, vânzătoarea acestora, care a arătat instanţei de unde provine terenul şi cine l-a posedat în ultimii 30 de ani.

La întrebarea nr. 2, pârâtul a recunoscut că terenul apelanţilor a fost întotdeauna vecin cu al său, cu o cultură de viţă de vie, iar, la întrebarea nr. 3, pârâtul a recunoscut că, în 2018, era ocupat rândul de vie pe care l-a desfiinţat prin scoaterea viei şi şpalierilor de beton care o susţine.

Coroborând afirmaţiile pârâtului din întimpinare cu răspunsurile sale la interogatoriu apelanţii au susţinut că este dovedit, în cauză că, anterior anului 2018-momentul obţinerii extrasului C.F după recepţionarea eronată a documentaţiei cadastrale în baza aşa zisului plan parcelar, pârâtul nu a posedat, ocupat şi nici nu a avut conştiinţă că ar fi al său, în măsura în care posesia anterioară anului 2018 era diferită (adică până la rândul de vie desfiinţat) şi autorii săi, ca şi el, apreciau acest lucru drept delimitat şi niciodată "vecinii nu au intrat în rândurile de vie ale celorlalţi".

Aşadar, fără dubiu, terenul revendicat este proprietatea lor, având acte preferabile vechi, opozabile terţilor încă din 2005 şi întărite de posesia exercitată legitim şi pe care pârâtul a uzurpat-o în 2018 prin forţă, distrugând cultura apelanţilor.

Apelanţii au apreciat că au motivat, într-un mod de necontestat, de ce extinderea din 2018 a pârâtului are la bază modul defectuos în care acesta şi-a întocmit şi recepţionat documentaţia cadastrală, profitând de un aşa zis plan parcelar nedefinitiv şi nerecepţionat şi că, în prezentul proces, nu poate fi analizată noţiunea de repoziţionare în modul înfăptuit de instanţa de fond.

Este de neînţeles modul absolut tendenţios în care instanţa a inserat, în motivare, un element care nu are nici o legătură cu realitatea şi anume că şi doamna expert asistent ar fi susţinut aceleaşi soluţii ca şi expertul principal. La data de 10.05.2019, doamna expert asistenta Calapareanu Tuţă Mădălina a comunicat instanţei un punct de vedere fundamental diferit de al expertului principal, diametral opus dupa cum urmează: a indicat expres că nu există un plan parcelar al tarlalei 35, ci acesta este în curs de desfăşurare conform programului de cadastrare la nivel naţional; doamna expert a arătat şi a motivat că, potrivit ordinului nr. 1427/2017, pct. 3.3.2.2, suprafaţa unui imobil într-o documentaţie cadastrală avizată anterior se poate păstra dacă la nivelul UAT Cârcea nu există deficit de suprafaţă.

Expertul a arătat foarte clar în final că "documentaţia pârâtului C.S.P.a fost suprapusă peste documentaţia reclamanţilor, având în vedere că aceasta din urmă a fost prima avizată şi recepţionată. Niciodată expertul nu a susţinut ceea ce a retinut instanţa şi anume că poziţionarea greşită a documentaţiei lor ar fi generat suprapunerea virtual constatată şi nici împrejurarea că documentaţia pârâtului ar fi conforma cu aşa zisul plan parcelar.

Dacă instanţa de apel nu va considera incident cazul de desfiinţare de la punctul 1, au solicitat efectuarea, în apel, a unei expertize agricole pentru determinarea cuantumului despăgubirilor solicitate în petitul 2, respectiv al celor solicitate prin petitul 3. O astfel de probă este în opinia lor, utila şi pertinentă în cauză, în măsura în care reţinerea instanţei în sensul că pârâtul nu ar avea nici o culpă este străină,  atât de realitate, cât şi de normele necesare unei coexistente într-o societate normală.

Este de neacceptat modul în care validează instanţa de fond o conduită abuzivă a pârâtului fără a apela la organele statului pentru a tranşa dispută legată de suprapunerea documentaţiilor cadasdastrale, a adoptat o poziţie de forţă, a intrat cu utilajele pe terenul lor, a scos viţa de vie şi stâlpii de beton care o susţineau, deşi anterior anului 2018 nu a avut niciodată posesia acestui teren, deci ştia că nu îi aparţine.

Şi dacă ar fi fost reale susţinerile sale legate de documentaţiile cadastrale, nu avea dreptul să desfiinţeze o plantaţie înfiinţată cu bună credinţă pe acest teren, ci dacă, în mod definitiv, o instanţă i-ar fi dat dreptate, el nu putea cere desfiinţarea plantaţiei, ci urma să o păstreze după o despăgubire în condiţiile legii, însă, distrugând în forţă viţa de vie, pârâtul a săvârşit o faptă ilicită, culpabilă în sensul răspunderii civile delictuale, regretabil fiind modul în care instanţa de fond a putut valida o astfel de conduită de forţă a unui pârât care este om al legii, fiind poliţist.

Au solicitat admiterea apelului, anularea sentinţei civile apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, admiterea apelului şi schimbarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii, conform concluziilor acestor expertize.

Apelul a fost legal timbrat cu taxă de timbru, conform chitanţei depuse la fila 34 din dosar.

Intimatul pârât C. S. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică.

În motivare, a arătat că, prin acţiunea formulată, a fost chemat în judecată, pentru a lăsa în deplină proprietate liniştită posesie suprafaţa de 300 mp, situata în comuna Cârcea, T35, P 2/1 şi a fi obligat la plata unei sume de bani reprezentând contravaloarea refacerii culturii de viţă de vie, alături de beneficiul nerealizat.

Instanţa de fond a analizat capătul de cerere privind revendicarea, administrând întreg probatoriul specific acestor cereri, respectiv proba cu înscrisuri, proba testimonială şi expertiză tehnică cu specialitatea topografie.

În urma analizei acestor probe, bazându-se pe concluziile cuprinse în raportul de expertiză, a reieşit fără niciun fel de dubiu că nu ocupă vreo suprafaţă de teren din terenul apelanţilor-reclamanţilor, iar procedura urmată de intimat este conform legii.

În raport cu capătul de cerere revendicare, celelalte două capete ale cererii de chemare în judecată au caracter accesoriu. Astfel, nu se poate analiza o cerere având ca obiect lipsă de folosinţă a terenului, atât timp cât se face dovada că nu există teren ocupat fără drept. Referitor la cererea având ca obiect pretenţii, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe răspundere civilă delictuală, invocând culpa pârâtului în desfiinţarea plantaţiei de viţă de vie aparţinând acestuia, iar instanţa a constatat că nu este vorba despre o culpă din partea pârâtului, întrucât acesta a ocupat terenul cunoscând că este al său şi a procedat la amenajarea terenului în consecinţă.

Intrarea în posesie a propriului teren, respectând întocmai limitele de proprietate nu poate constitui, în sine, un fapt cuplabil de natură să îi atragă răspunderea civilă delictuală. A menţionat că identificarea limitelor de proprietate ale terenului s-a făcut în prezenţa reprezentantului primăriei. Acesta este şi motivul pentru care la instanţa de fond a formulat cerere de chemare în garanţie. Stabilirea graniţelor terenului s-a făcut cu ajutorul GPS-ului, de aici şi identitatea suprafeţelor dintre terenul posedat şi terenul înscris în titlul de proprietate.

Atât timp cât, pentru stabilirea răspunderii civile delictuale, trebuie îndeplinite cumulativ o serie de condiţii, lipsa uneia dintre acestea fac de prisos analiza sub acest aspect a cauzei. Nu există nicio dovadă a culpei sale în stăpânirea terenului, iar lipsa acestei culpe duce, implicit, la faptul că nu pot fi obligat la plata unor despăgubiri în baza acestui temei de drept.

În ceea ce priveşte critica privind respingerea capătului de cerere revendicare, a arătat că este proprietarul suprafeţei de teren de 1.300 mp situate în comuna Cârcea T 35, P 2, având număr cadastral 35941, conform încheierii nr. 179632 din 20.12.2016 a OCPI Dolj, Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Craiova. Terenul l-a dobândit prin moştenire de la bunicul său, C. Ghe.I., căruia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru aceasta suprafaţă conform TP nr. 1587-15055 emis la data de 03.04.1995, iar, în urma unor dezbateri succesorale, i-a revenit în cota de 1/1 în proprietate. Punerea în posesie pe acest teren a fost făcută la data de 12.03.1991.

Astfel, la 20.12.2016, pentru acest teren s-a emis un extras de carte funciară nr. 35941/20.12.2016 prin care OCPI confirma înscrierea în cartea funciara, fără nici un fel de probleme.

Ulterior, la 04.04.2018, a solicitat un nou extras de carte funciara în baza cererii nr. 75330, pe care îl anexează şi OCPI eliberează acest înscris prin care confirmă înscrierea dreptului său de proprietate în cota de 1/1 pentru terenul menţionat mai sus, cu dimensiunile stabilite de coordonatele planului parcelar.

Terenul pe care îl deţine, în baza actelor de proprietate, este corect delimitat, nu încalcă nici un alt drept de proprietate, iar poziţionarea a fost făcută în baza Planului Parcelar întocmit de SC Topo Elcad Consult SRL din februarie 2008, plan însuşit şi avizat de către Primăria comunei Cârcea, care l-a înaintat către OCPI. Menţiunea pe acest plan este "conform cu realitatea din teren, punerea în posesie şi titlurile de proprietate".

Reclamanţii au contestat limita de proprietate, că se datorează faptului că documentaţia cadastrală pe care o au a fost făcută anterior realizării Planului Parcelar, iar coordonatele prin care se individualizează limitele de proprietate nu corespund cu acest plan parcelar, fapt care nu i se poate imputa sub nicio formă.

Problema juridică care stă la baza litigiului se rezumă la situaţia în care fiecare dintre părţi invocă un drept de proprietate asupra unui teren, în speţă 269 mp. Documentaţiile cadastrale depuse la O.C.P.I. au fost validate, iar, ulterior, s-a constatat o suprapunere faptică şi a documentaţiei, dar şi a terenului fizic.

Modificările legislative ale domeniului de activitate a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară au în vedere sistemul integrat de cadastru şi carte funciară, ceea ce a impus o rigurozitate mai mare în elaborarea, aprobarea documentaţiilor şi gestionarea datelor furnizate de lucrările de cadastru. Astfel, s-a dat o relevanţă mărită, sub aspect juridic, noţiunii de plan parcelar (planul parcelar este reprezentarea grafică a unei tarlale care conţine limitele tuturor imobilelor din tarla şi detaliile stabile din teren ce o definesc; planul parcelar devine plan cadastral după recepţia şi atribuirea numerelor cadastrale de către oficiul teritorial.)

Prin modificările succesive de legislaţie în acest domeniu este necesar ca documentaţiile făcute anterior să fie preluate în sistemul integrat naţional. Fără ca să se transforme într-o regulă, există situaţii de neconcordanţă între documentaţii făcute în perioade diferite, însă legiuitorul a prevăzut căi de soluţionare a acestor conflicte.

Situaţia ce face obiectul acestei speţe este reglementată de dispoziţiile art. 113 şi art. 114 din Ordinul nr. 700 din 9 iulie 2014 privind Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară. Aceste norme stabilesc procedura de urmat pentru repoziţionarea unui imobil dacă documentaţia cadastrală nu corespunde cu situaţia faptică şi nici cu planul parcelar. Aceasta este soluţia prin care părţile pot pune de acord starea de fapt cu starea de drept.

Cu alte cuvinte poziţionarea terenului apelanţilor reclamaţi este greşită, ceea ce conduce la suprapunere.

In raport cu aceste argumente, a apreciat că nu există niciun element de culpă în ocuparea terenului ce îl are în proprietate, astfel că posesia se exercită în conformitate cu suprafaţa trecută în titlul de proprietate.

Apelanţii reclamanţi nu au formulat răspuns la întâmpinare în cauză.

La acest termen de judecată, instanţa a respins cererea de probatorii formulată de către apelanţii reclamanţi, ca nefiind utilă soluţionării cauzei.

Analizând sentinţa civilă apelată, prin prisma motivelor de apel, dar şi în raport de disp. art. 476-479 N.c.p.c., tribunalul constată că apelul formulat este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. nr. 1516 din data de 25.02.2020, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 1817/215/2018, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanţii C.F. şi C.J., în contradictoriu cu pârâtul C.P.S., având ca obiect revendicare imobiliară, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile formulate de reclamanţii C.F. şi C.J., în contradictoriu cu pârâtul C.P.S., având ca obiect pretenţii, au fost obligaţi reclamanţii la plata către pârât a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu de avocat şi a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul C.P.S., în contradictoriu cu chemata în garanţie UAT Comuna Cîrcea prin primar.

Având în vedere considerentele pentru care instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată, tribunalul constată că aceasta nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, respectiv nu a analizat, în mod efectiv, în primul rând, capătul principal de cerere vizând revendicarea imobiliară.

Litigiul dintre părţi a apărut ca urmare a raporturilor de proprietate, astfel încât, în cauză, sunt aplicabile prevederile Noului Cod civil în materie de revendicare imobiliară.

Potrivit art. 555 alin. 1 Cod civil ce ocroteşte atributele dreptului de proprietate ,,Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege".

Acţiunea în revendicare este reglementată de prevederile art. 563 Cod civil, care stabileşte dreptul proprietarului unui bun de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept. ,,El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.

 (2) Dreptul la acţiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepţia cazurilor în care prin lege se dispune altfel.

(3) Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credinţă, în condiţiile legii, este pe deplin recunoscut.

(4) Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acţiunea în revendicare este opozabilă şi poate fi executată şi împotriva terţului dobânditor, în condiţiile Codului de procedură civilă".

Acţiunea în revendicare este o acţiune reală, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Este o acţiune petitorie, întrucât tinde să stabilească direct existenţa dreptului de proprietate al reclamantului. În ceea ce priveşte condiţiile de exercitare a acţiunii în revendicare, aceasta poate fi intentată de către titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.

Întreaga motivare a instanţei de fond cu privire la soluţia de respingere a acţiunii în revendicare deduse judecăţii de către apelanţii reclamanţi s-a întemeiat pe o singură probă administrată în cauză, respectiv pe concluziile raportului de expertiză în specialitatea topografie întocmit de către dl. expert Momîrleanu Gabriel.

În considerentele sentinţei civile apelate, instanţa de fond a reţinut că, în raportul de expertiza întocmit în speţă, expertul a concluzionat că documentaţia cadastrala a terenului reclamanţilor, întocmită în anul 2005, nu corespunde planului parcelar al comunei Cîrcea, acesta fiind poziţionat greşit în raport de coordonatele date de acest plan, în timp ce poziţionarea terenului pârâtului corespunde actelor de proprietate, iar documentaţia sa cadastrala este întocmită în conformitate cu coordonatele planului parcelar al tarlalei 35.

Din aceasta cauză, expertul a constatat că exista o suprapunere a celor două documentaţii cadastrale ale părţilor, prima, cea a reclamanţilor fiind întocmită anterior efectuării planului parcelar al T 35, în timp ce a doua documentaţie cadastrala, cea a pârâtului, a fost întocmită după realizarea planului parcelar si cu respectarea acestuia.

Tot expertul Momîrleanu a constatat că, în speţă, se suprapun documentaţiile cadastrale ale părţilor şi nu terenurile, în fapt, aşa cum au fost acestea identificate, conform actelor de proprietate şi cu luarea în considerare a planului parcelar al T 35, ataşat la f. 62 din dosarul cauzei.

De asemenea, expertul a constatat că este necesar ca terenul reclamanţilor să fie repoziţionat, conform schiţei de la f. 163 din dosarul cauzei, iar terenul există fizic pentru a se realiza aceasta poziţionare.

Astfel, pe baza concluziilor acestei expertize, instanţa de fond a constatat că, în cauză, nu este vorba de o suprapunere a terenurilor părţilor, faptul că, în prezent, pârâtul ocupă o suprafaţă de 269 mp din terenul avut anterior în posesie de reclamanţi, nu constituie o ocupare abuzivă a terenului, acesta făcând parte din terenul său, aşa cum este identificat în titlu de proprietate.

De asemenea, a mai concluzionat că, din raportul de expertiză a rezultat că pârâtul deţine în posesie exact suprafaţa de 1300 mp menţionată în titlu de proprietate, în timp ce reclamantul deţine o suprafaţă mai mică decât cea din acte, respectiv suprafaţa de 2289 mp.

Analizând concluziile raportului de expertiză în specialitatea topografie cadastru, întocmit în dosarul de fond de către dl. expert Momîrleanu Gabriel, tribunalul constată că acesta nu a răspuns obiectivelor expertizei şi nici nu este în măsură să lămurească primul capăt de cerere vizând acţiunea în revendicare.

În primul rând, expertul a analizat doar documentaţiile cadastrale ale părţilor pentru a identifica terenurile aflate în proprietatea acestora şi nu efectiv actele acestora de proprietate, astfel cum acestea existau la data dobândirii dreptului de proprietate de către părţi.

În al doilea rând, deşi a precizat că terenul revendicat de către apelanţii reclamanţi este în suprafaţă de 269 mp, nu a precizat în proprietatea şi posesia cui se află această suprafaţă de teren, potrivit actelor de proprietate ale părţilor şi nu conform documentaţiilor cadastrale ale acestora şi nici planului parcelar al comunei Cârcea întocmit abia în anul 2008 (în contextul în care titlurile de proprietate ale părţilor au fost emise în anii 1993 şi 1995).

În speţa de faţă, nu interesează dacă părţile au sau nu corect întocmite documentaţiile cadastrale sau dacă terenurile acestora se suprapun doar în documentaţiile cadastrale, ci dacă, în raport de actele acestora de proprietate, pârâtul ocupă vreo suprafaţă de teren din cel deţinut în proprietate de către reclamanţi (ocupare în fapt) sau există o suprapunere reală, scriptică între actele de proprietate ale părţilor (şi nu între documentaţiile acestora cadastrale), aspect care ar impune o comparare a titlurilor acestora de proprietate şi soluţionarea acţiunii în revendicare din această perspectivă.

Prin urmare, concluzionarea de către expert a faptului că suprapunerea între terenuri este virtuală şi că acestea ocupă, în fapt, suprafeţe de teren mai mici decât cele din titlurile de proprietate deţinute (fila 123 din dosarul de fond), nu este de natură a răspunde obiectivului principal al expertizei, respectiv în posesia şi proprietatea cui se află suprafaţa de teren de 269 mp revendicată în cauză (300 mp conform cererii de chemare în judecată), pentru a se putea aprecia temeinicia acţiunii în revendicare ce face obiectul principal al cererii de chemare în judecată.

Expertiza întocmită în cadrul dosarului de fond nu a făcut decât să menţioneze că, în teren, există suprafaţa deţinută în acte de către părţi (fără a fi identifica această suprafaţă, în mod expres, conform actelor de proprietate ale părţilor) şi că suprapunerea este cauzată de poziţionarea diferit de planul parcelar a documentaţiei reclamanţilor şi de nerespectarea, la întocmirea planului parcelar, şi a regulamentelor ANCPI, respectiv nu s-a făcut repoziţionarea în planul parcelar a documentaţiilor cadastrale avizate anterior, fiind avizată documentaţia pârâtului suprapusă peste documentaţia reclamanţilor anterior avizată de către aceştia (fila 123 din dosarul de fond-răspuns la obiecţiuni).

Soluţia aleasă de către expert şi îmbrăţişată de către instanţa de fond vizând repoziţionarea documentaţiei cadastrale a reclamanţilor prin respectarea planului parcelar pentru T 35 Cîrcea, plan parcelar care a fost întocmit de abia în anul 2008 (deşi documentaţia cadastrală a reclamanţilor era recepţionată din anul 2005) şi care nu are nicio legătură cu punerea în posesie a părţilor (sau a autorilor acestora), conform titlurilor de proprietate deţinute de către părţi, nu este în măsură să soluţioneze acţiunea în revendicare dedusă judecăţii.

Astfel, la baza acţiunii în revendicare, pentru identificarea terenurilor în litigiu, stau actele de proprietate ale părţilor, respectiv titlurile acestora de proprietate, împreună cu toate înscrisurile care au stat la baza întocmirii lor, respectiv, în cazul de faţă, în special, procesele-verbale de punere în posesie, caietele cu măsurători şi, în măsura în care există, planurile parcelare iniţiale (chiar dacă acestea au existat într-o formă mai rudimentară), înscrisuri care nu se regăsesc decât parţial în dosarul de fond şi de care oricum expertul nu a ţinut cont.

Atât timp cât nu planul parcelar al T 35 Cîrcea este cel care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate ale părţilor, acest act nu poate fi luat în considerare ca fiind relevant în cadrul litigiului de faţă.

Cum, din analiza considerentelor sentinţei civile apelate, se constată că nu a fost respectată obligaţia de soluţionare efectivă, pe fond, a capătului principal de cerere vizând acţiunea în revendicare, capăt de cerere de al cărui mod de soluţionare depind şi celelalte capete de cerere accesorii, respectiv contravaloarea lipsei de folosinţă a rândurilor de viţă de vie distruse de către intimatul pârât şi acordarea de despăgubiri pentru refacerea culturii viţei de vie distruse de către intimatul pârât, după ocuparea terenului în litigiu, tribunalul constată că motivul de apel expus de către apelanţii reclamanţi şi care priveşte nelegalitatea hotărârii prin prisma neanalizării efective a cererii de chemare în judecată este întemeiat.

Nu se poate reţine că cele două capetele de cerere subsidiare nu au nicio legătură cu modul de soluţionare a capătului de cerere principal vizând acţiunea în revendicare imobiliară, în contextul în care acestea sunt grevate pe răspundere civilă delictuală, fapta culpabilă a pârâtului intimat constând tocmai în ocuparea, fără drept, a suprafeţei de teren revendicate, suprafaţă de teren de pe care acesta a desfiinţat cultura de viţă de vie, aspect precizat chiar de către reclamanţii apelanţi în cererea de chemare în judecată.

Întrucât tribunalul apreciază întemeiat motivul de nelegalitate care atrage nulitatea hotărârii primei instanţe, nu va mai analiza motivele de temeinicie care privesc fondul litigiului şi care vor face obiectul analizei cu ocazia rejudecării cauzei. 

Potrivit disp. art. 480 alin. 3 teza I şi a-II-a N.c.p.c. "În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat, în mod expres, luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau prin întâmpinare."

Pentru toate aceste considerente, întrucât apelanţii reclamanţi au solicitat, în mod expres, prin cererea de apel, anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, tribunalul, în temeiul disp. art. 480 alin. 3 teza a-II-a N.c.p.c., va admite apelul formulat de către apelanţii-reclamanţi C.F. şi C.J., împotriva sentinţei civile nr. 1516 din data de 25.02.2020, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 1817/215/2018, în contradictoriu cu intimatul-pârât C.S.P.şi intimata-chemată în garanţie U.A.T. COMUNA CÂRCEA PRIN PRIMAR, va anula sentinţa civilă apelată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, prima instanţă urmează să emită o adresă către Comisia de Fond Funciar Coşoveni pentru a înainta, la dosar, toate actele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nr. 202-59017/25.10.1993 şi nr. 1587-15055/03.04.1995, în special, caietele cu măsurători şi planurile parcelare, în măsura în care există (chiar dacă sunt într-o formă mai rudimentară), înscrisuri necesare şi în contextul în care s-ar ajunge la o comparare a titlurilor de proprietate ale părţilor.

De asemenea, prima instanţă va pune în discuţia părţilor şi va administra proba cu o nouă expertiză în specialitatea topografie-cadastru având ca obiective: să se identifice suprafeţele de teren deţinute în proprietate de către părţi, conform actelor acestora de proprietate, respectiv titlurile de proprietate nr. 202-59017/25.10.1993 şi nr. 1587-15055/03.04.1995 şi înscrisurilor care au stat la baza emiterii acestora (caiete cu măsurători, planuri parcelare, schiţe întocmite, procese-verbale de punere în posesie), prin dimensiuni şi vecinătăţi, cu întocmirea unei schiţe anexe aferente; să se precizeze dacă, în raport de actele de proprietate ale părţilor, pârâtul ocupă, în fapt, vreo suprafaţă de teren din terenul deţinut în proprietate de către reclamanţi, iar, în caz afirmativ, să se identifice suprafaţa de teren în litigiu, prin dimensiuni şi vecinătăţi, cu întocmirea unei schiţe anexe aferente; în cazul în care nu există vreo ocupare în fapt, să se precizeze dacă există vreo suprapunere, în drept, între actele de proprietate deţinute de către părţi, respectiv să se precizeze dacă suprafaţa de teren revendicată se regăseşte în ambele titluri de proprietate deţinute de către părţi şi, în contextul în care nu există vreo ocupare în fapt de către pârât sau o suprapunere în drept a actelor de proprietate ale părţilor, să se precizeze dacă există doar o suprapunere scriptică a documentaţiilor cadastrale întocmite de către părţi şi recepţionate de către OCPI Dolj (respectiv în 2005, pentru reclamanţi şi în 2016, pentru pârât).

Instanţa de fond urmează să administreze şi orice altă probă necesară şi utilă pentru justa soluţionare a cauzei.

De asemenea, prima instanţa urmează ca, în rejudecare, să aibă în vedere şi să rezolve şi cererile accesorii formulate de către părţi în toate etapele şi ciclurile procesuale, cereri având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, în vederea soluţionării unitare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite apelul formulat de către apelanţii-reclamanţi C.F., CNP ....... şi C.J., CNP ............ ambii domiciliaţi în ..........., împotriva sentinţei civile nr. 1516 din data de 25.02.2020, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 1817/215/2018, în contradictoriu cu intimatul-pârât CHE. S.P., CNP ...., domiciliat în comuna Cîrcea, str. Aeroportului, nr. 45, Judeţ DO..........LJ şi intimata-chemată în garanţie U.A.T. COMUNA CÂRCEA PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna Cârcea, judeţul Dolj.

Anulează sentinţa civilă apelată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, cale de atac ce se va depune la sediul Tribunalului Dolj şi se va judeca de către Curtea de Apel Craiova.

Pronunţată, astăzi, 22 Ianuarie 2021, la sediul Tribunalului Dolj-Secţia I Civilă, conform disp. art. 402 teza finală N.c.p.c. 

Preşedinte,

V. P.Judecător,

L. C. C.

Grefier,

L. E. C.

Red. jud. V.P./Tehn. S.V. 6 ex./05.02.2021

Jud. fond: C. G. Birău

Domenii speta

Spete similare