Atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă

Pe rol se află judecarea cauzei faliment privind pe reclamanții CII G şi D.G.R.F.P – ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI şi pe pârâtul PP, având ca obiect atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă (art. 169 Legea 85/2014).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă doamna av. T, cu delegație de substituire la fila 99 dosar pentru domnul av. S desemnat în calitate de curator desemnat pentru pârât, lipsind reprezentanții reclamanților şi pârâtul. 

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează faptul că s-au depus la dosar, prin compartimentul registratură, de către reclamanta D.G.R.F.P. – A.J.F.P. Iaşi, concluzii scrise, după care,

Instanța reține că, prin concluziile scrise, reclamanta D.G.R.F.P. – A.J.F.P. Iaşi a invocat excepția conexității şi pune în discuție excepția invocată.

Reprezentantul pârâtului solicită respingerea excepției, întrucât conexarea se poate dispune în situația în care există două dosare. În speța de faţă există doar un singur dosar, respectiv dosarul nr. X/99/2019/a1, care este asociat dosarului de procedură şi în care au fost înregistrate cele două cereri de atragere a răspunderii.

Cu privire la excepția conexității, instanța dispune respingerea acesteia întrucât art. 139 din Codul de procedură civilă se referă la conexarea mai multor procese, ori, în cauză, cele două cereri sunt deja cuprinse în același dosar, respectiv dosarul nr. X/99/2019/a1.

La interpelarea instanţei, reprezentantul pârâtului arată că nu mai are alte cereri  de formulat.

Constatând că nu mai sunt cereri de formulat şi nici alte incidente de soluționat, instanța acordă cuvântul cu privire la excepția inadmisibilității şi pe  fondul cauzei.

Doamna av. T, având cuvântul pentru pârât, solicită admiterea excepției inadmisibilității astfel cum a fost formulată, având în vedere faptul că lichidatorul judiciar a formulat cererea de atragere a răspunderii. Deși D.G.R.F.P. – A.J.F.P. Iaşi invocă faptul că deține o creanță majoritară, această cerere putea fi formulată doar în situația în care nu ar fi fost formulată cerere de atragere a răspunderii de către lichidatorul judiciar. Pe fondul cauzei, arată că nu a avut posibilitatea să ia legătura cu pârâtul, instanța urmând a avea în vedere faptul că acesta nu a predat documentele contabile şi nu există nicio justificare pentru nepredarea acestor documente. Consideră că acțiunea este admisibilă, pârâtului fiindu-i respectate drepturile procesuale.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 7.02.2020, sub nr. X/99/2019/a1, lichidatorul judiciar CII G a chemat in judecata pe pârâtul PP, solicitând antrenarea răspunderii acestuia pentru pasivul SC SC SRL, in cuantum de 46 985 lei.

În motivare, a arătat în esenţă că în urma solicitărilor de predare a actelor contabile efectuate către administratorul societăţii, nu s-a primit nici un document. Conform site-ului Ministerului de Finanţe, rezultă că evidenţa contabilă nu a fost întocmită pentru anii 2016-2018

Precizează că nu sa putut face un raport de inventariere de bune pentru că nimeni din conducerea societății deși notificat nu a fost găsit.

 Faptul că administratorul societăţii debitoare nu a pus la dispoziţia lichidatorului judiciar toate documentele contabile ale societăţii debitoare, nu face decât să întărească afirmaţia că a fost ţinută o contabilitate fictivă, administratorul a făcut să dispară unele documente contabile  sau nu a fost ţinută contabilitatea in conformitate cu legea, faptă prevăzută de art.169 lit.d din Legea 85/2014.

In drept, s-au invocat disp.art.169 lit. d din Legea 85/2014.

Cererea a fost scutită de plată de timbru.

Atașat cererii, s-au depus in  copie înscrisuri .

La data de 11.02.2020 si creditoarea reclamantă D.G.R.F.P.Iasi a chemat in judecată pe pe pârâtul PP, solicitând antrenarea răspunderii acestuia pentru pasivul SC SC SRL, in cuantum de 46 985 lei.

In motivare, reclamanta a arătat că pârâtul au avut in fapt si in drept conducerea societăţii debitoare, situaţia financiară a acesteia fiind rezultatul activităţii desfăşurate de pârât.

A arătat că starea de insolvabilitate a debitoarei nu este decât urmarea unui management defectuos, a unei activităţi lipsite de eficienţă economică si a unei administrări total necorespunzătoare a societăţii. Simpla încetare de plăţi constituie un prejudiciu pentru creditori. In ceea ce privește vinovăţia, potrivit teoriei si practicii juridice, in dreptul comercial, răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă.

A mai arătat că pârâtul  nu au pus la dispoziţia lichidatorului judiciar actele prev de art. 67 din Lg 85/2014, stocurile şi disponibilităţile băneşti  permiteau plata datoriilor şi că întrucât nu au fost folosite în acest sens se creează prezumţia că au fost folosite în interes propriu, că pârâtul nu a depus cererea prev de art. 66 alin 1, deşi cunoştea dificultăţile economice ale societăţii.

In drept, s-au invocat disp.art.169 lit.a, c si d din  Legea 85/2014.

Cererea este scutită de plata taxei de timbru.

Pârâtul nu a depus întâmpinare. În baza disăp art 167 C Porc civ, s-a dispus desemnarea unui curator .

Din oficiu a fost invocată excepția inadmisibilității acțiunii introduse de reclamanta D.G.R.F.P.Iași – A.J.F.P.Iași, raportat la disp.art.169 alin.2 din Legea 85/2014.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii formulate de către creditoarea DGRFP Iași - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi, judecătorul sindic reţine că, potrivit art. 169 alin. 2 din Legea 85/2014, „Daca administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventa a debitorului si/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor in urma hotărârii adunării creditorilor ori, daca nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, in aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 30% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.”

Textul de lege citat stabileşte două aspecte procedurale distincte: pe de o parte condiţiile în care alte subiecte de drept în afara administratorului / judiciar pot formula o cerere de atragere a răspunderii, iar pe de altă parte, dacă sunt îndeplinite aceste condiţii, care sunt subiectele de drept îndreptăţite a formula o atare cerere.

În prezenta cauză suntem ţinuţi a analiza cu prioritate dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru ca o altă categorie de subiecți de drept să poată promova o atare cerere, cu alte cuvinte condiţiile de admisibilitate a sesizării instanţei cu o atare cerere.

Rezultă din textul de lege că poate fi formulată o cerere de atragere de alte persoane doar dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventa a debitorului si/sau a hotărât ca nu este cazul sa introducă acțiunea prevăzută la alin. (1).

În condițiile in care însuşi lichidatorul judiciar a sesizat instanţa cu o cererea întemeiată pe dispozițiile art. 169 din lege, nici una dintre situaţiile premisă prevăzute de textul de lege nu mai este îndeplinită pentru a permite altui subiect de drept să sesizeze judecătorul sindic cu cererea prev. de art. 169, astfel că excepţia inadmisibilităţii urmează a fi admisă, iar cererea creditoarei în contradictoriu cu pârâţii CN, MI si AA va fi respinsă ca atare.

Cu privire la cererea formulată de lichidatorul judiciar, instanţa va reţine următoarele:

Prin sent.civ.nr. 1177/2019 din 10/10/2019 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă – Faliment, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței față de debitoarea SC SC SRL, la cererea creditoarei DGRFP -AJFP Iaşi.

Prin sentința nr. 109/2020 din 27/02/2020, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoare. Pârâtul a avut calitatea de administrator statutar al debitoarei de la înfiinţarea societăţii  si până la data deschiderii procedurii insolvenţei.

Potrivit art. 169 al.1 din Legea nr. 85/2014 „la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, fără să depăşească prejudiciul aflat in legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de către orice alte persoane care au contribuit lat starea de insolvenţă a debitorului, prin una din următoarele fapte:

c).au dispus, in interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;

d).au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa cât si legătura de cauzalitate între faptă si prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativă.”

Judecătorul sindic reţine că răspunderea reglementată de art. 169 din Legea nr. 85/2014 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Astfel cum s-a acceptat atât in doctrină, cât si in practică, natura juridică a răspunderii instituite de dispozițiile legale sus menționate este cea a unei răspunderi speciale care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale.

Fiind vorba despre o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 1357 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa) condiții care au în această situație unele conotații speciale și anume: faptele enumerate în dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, trebuie să se dovedească atât săvârșirea de către pârât a faptelor reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre acestea și intrarea societății în insolvență.

Din raportul lichidatorului judiciar privind cauzele care au condus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului rezultă că pârâtul nu a răspuns la notificările transmise, pentru a pune la dispoziția acestuia documentele solicitate, notificări comunicate atât la sediul social al debitoarei, cât si la domiciliul pârâtului, astfel cum apare in evidenţele autorităţilor. Informațiile pe care administratorul judiciar le-a avut la dispoziție au fost doar bilanțul publicat pe site-ul Ministerului de Finanțe pentru anul 2013 .

Lichidatorul judiciar a prezentat ca si principale cauze care au dus la insolvența societății următoarele: ţinerea necorespunzătoare a contabilităţii, mangementul defectuos şi utilizarea ineficientă a resurselor, lipsa unor eforturi pozitive pentru redresarea societăţii, lipsa documentelor contabile care să evidenţieze activitatea societăţii.

În conformitate cu prevederile art.11 din Legea 82/1991, „răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilităţii la persoanele juridice revine administratorului” , iar potrivit prevederilor  Codului civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar si de culpa comisă in executarea mandatului.

Este evident că intr-o asemenea împrejurare devine operativ criteriul obiectiv care presupune compararea activităţii administratorului societăţii debitoare cu activitatea unei persoane diligente ( bonus pater familias) , care îşi subordonează măsurile luate exigentelor impuse de regulile de conviețuire socială.

Art.169 lit.d din lege prevede că, in cazul nepredării documentelor contabile către lichidatorul judiciar, atât culpa, cât si legătura de cauzalitate între faptă si prejudiciu se prezumă relativ. Autorul faptei va putea să răstoarne prezumția de neținere a contabilității prin predarea către practicianul in insolvență a documentelor contabile. In mod evident in cauza de față această prezumție nu a fost răsturnată de către pârât, căruia i s-a notificat deschiderea procedurii la adresa sediului social al societății si la cea de domiciliu, de vreme ce, până la închiderea procedurii, aceste documente solicitate, nu au fost predate.

Judecătorul sindic apreciază că societatea nu poate funcționa viabil in condițiile in care administratorul său manifestă un dezinteres total in ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societăţii, in sensul că nu a ținut o contabilitate conform prevederilor legale.

Obligaţia pârâtului de a ţine evidenţa  contabilă, reiese cu claritate din dispozițiile art.73 alin.1 lit.c si alin.2 ale Legii 31/1990. Astfel, administratorii sunt răspunzători faţă de societate pentru existenţa registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, acțiunea in răspundere împotriva administratorilor aparținând si creditorilor societăţii care o vor putea exercita numai in caz de deschidere a procedurii reglementate de legea insolventei.

Prin nedepunerea raportărilor contabile obligatorii, se poate trage concluzia că în cauză nu au fost respectate disp.art.1 din Legea 82/1991 republicată, potrivit căreia „societățile comerciale, instituțiile publice, unitățile cooperatiste, asociațiile si celelalte persoane juridice, precum si persoanele fizice care au calitatea de comerciant au obligația să organizeze si să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi”.

Totodată, conform prevederilor art.10 alin.1 din Legea 82/1991, republicată, răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilităţii revine administratorului, care are obligația gestionării societăţii respective. Neținerea contabilităţii in mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăţilor cu care se confruntă societatea si face insesizabilă starea de insolvenţă care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate in condițiile unei contabilităţi ținute corect ce ar permite administratorilor să ia masurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilităţii in conformitate cu legea se prezumă existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicită si prejudiciul produs, care constă in pasivul înregistrat in tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă si prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăţi si una din faptele enumerate de art.169 din Legea 85/2014.

Aşa fiind, judecătorul sindic apreciază că in sarcina pârâtului poate fi reținută  săvârșirea faptei reglementate de art.169 lit. d din Legea 85/2014, respectiv neţinerea contabilităţii in conformitate cu dispozițiile legale in materie, ce a condus la producerea stării de insolvenţă a debitoarei.

Faţă de considerentele de mai sus, reţinând incidenţa doar a art.169 lit.d din Legea 85/2014, acțiunea lichidatorul judiciar va fi admisă, pârâtul urmând să suporte din averea proprie pasivul SC SC SRL, în cuantum de 46 985 lei.

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia inadmisibilităţii cererii formulate de creditoarea DGRFP- AJFP Iaşi, excepţie invocată din oficiu.

Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta creditoare DGRFP AJFP Iaşi, in contradictoriu cu  pârâtul PP.

Admite acțiunea formulată de reclamantul CII G, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SC SRL, in contradictoriu cu pârâtul PP.

În temeiul art. 169 lit.d din Legea 85/2014, stabileşte răspunderea personală a pârâtului PP pentru pasivul debitorului falit SC SC SRL,  în sensul că obligă pârâtul să acopere pasivul rămas neacoperit al debitoarei, in cuantum de 46 985  lei.

Obligă pârâtul PP la plata către reclamantă a unor cheltuieli de judecată in cuantum de 150 lei, cu titlul de onorariu curator

În temeiul dispoziţiilor art. 173 din Legea 85/2014, executarea silită a prezentei sentinţe se va efectua în condiţiile art. 173 alin. 2 la cererea creditorului, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv de creanţe pus la dispoziţia sa de către lichidatorului judiciar, conform Codului de procedura civilă.

Domenii speta

Spete similare