Acţiune în anulare - acte frauduloase, repunere in situatia anterioara

Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamantul I SPRL şi pe pârâţii SC P SRL - PRIN CURATOR SPECIAL MVR şi MG, având ca obiect acţiune în anulare acte frauduloase, repunere in situatia anterioara.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Iasi – Sectia  a II a civilă – Faliment şi înregistrată sub nr.XXX, s-a solicitat de către administratorul judiciar al debitoarei SC P SRL, I SPRL, in contradictoriu cu pârâţii MG si SC P SRL, prin curator special, anularea actului juridic de transfer prin care a fost scoasă din patrimoniul societăţii debitoare in data de 07.04.2020 suma de 445.000 lei, transfer efectuat conform extrasului bancar nr.56 către persoana fizică MG si care reprezintă plată parţială conform contractului de cesiune de creanţă nr.1/23.12.2019, precum si repunerea părţilor in situaţia anterioară, prin restituirea sumelor transferate in patrimoniul societăţii debitoare.

În motivare, a arătat că, potrivit obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare prin fonduri europene FEADR pentru investiţia reprezentând înfiinţare fermă de creştere a suinelor, precum si ca urmare a nevoilor de disponibilităţi băneşti în desfăşurarea activităţii, asociatul unic MVR a creditat societatea P SRL.

Prin contractul de cesiune de creanţă nr.1/23.12.2019, cedentul MVR a cesionat cu titlu oneros cesionarului MG toate drepturile pe care le-a deţinut în legătură cu creanţa cedată în cuantum de 822.657,23 lei, împreună cu toate drepturile convenţionale si/sau legale de garanţie, precum si cu toate accesoriile convenţionale si/sau legale ale acestei creanţe, deţinute împotriva debitorului cedat P SRL.

Potrivit art.IV, V si VI din acelasi contract, preţul cesiunii creanţei a fost in sumă de 20.000 lei, iar termenul de plată, respectiv scadenţa preţului cesiunii au fost stabilite la data de 31.01.2020, drepturile cedentului fiind transferate in patrimoniul cesionarului la data încheierii contractului de cesiune.

Ca urmare a notificării cesiunii nr.71/30.12.2019 către debitoare si a înregistrării contractului de cesiune de creanţă în Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară la data de 24.02.2020, cesiunea i-a devenit opozabilă debitorului cedat, el putându-se libera de executarea obligaţiei numai prin plata făcută noului său creditor.

A mai arătat că cesiunea a intervenit si in contextul in care in luna ianuarie 2020, pe rolul Judecătoriei Iaşi a fost înregistrat dosarul XXX/245/2020, având ca obiect încuviinţarea executării silite solicitate de către CEC BANK SA împotriva societăţii debitoare si a cedentului MVR. Prin încheierea de executare silită nr.1104/2020 din data de 31.01.2020 s-a încuviinţat executarea silită a debitorilor P SRL, MVR si MD, conturile bancare ale acestora fiind ulterior poprite de către creditorul CEC Bank SA.

În data de 02.04.2020, debitoarea încasează în contul deschis la Banca Românească SA suma de 447.612 lei reprezentând subvenţie APIA pentru anul 2019. Conform art.780 alin.5 pct.b C.pr.civ., suma nu putea fi supusă executării silite prin poprire, insă subvenţia putea fi folosită de administratorul statutar pentru achitarea de datorii ale debitoarei.

A mai arătat că in data de 07.04.2020 administratorul societăţii, MVR a achitat suma de 445.000 lei către cesionarul MG, explicaţia plăţii fiind „plată parţială contract de cesiune nr.1/07.04.2020. Astfel, din creanţa cesionată in valoare totală de 822.657,23 lei, cesionarul a încasat suma totală de 445.000 lei, cu mai puţin de 2 luni anterior deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei.

Faţă de această plată, a apreciat că se constată achitarea de sume doar către creditorul cesionar MG, ceilalti creditori care aveau demarate acţiuni in instanţă de recuperare a creanţelor ( CEC Bank, AM SRL, AV SRL, V SRL) nu au obţinut sume de bani din subvenţia APIA ( singura încasare prin bancă din anul 2020).

In opinia administratorului judiciar, acest act de scoatere din patrimoniul societăţii debitoare a sumei de 445.000 lei are un caracter fraudulos, fiind încheiat in detrimentul creditorilor participanţi la procedură. In contextul in care gradul de îndatorare al societătii debitoare era ridicat pe fondul creditelor bancare accesate si a lipsei de capital circulant pentru îndeplinirea parametrilor minim necesari pentru ca societatea debitoare să atingă nivelul de echilibru între cheltuieli si venituri, acest transfer de sume a decapitalizat societatea debitoare.

Administratorul judiciar a considerat că sunt incidente cazurile de anulare reglementate de art.117 alin.2 lit.c si g din Legea 85/2014, precum si cele prevăzute de art.117 alin.4 lit.g din Legea 85/2014.

A mai arătat că elementele care dovedesc conivenţa părţilor implicate in actele frauduloase reies in special din faptul că pârâtul MG, aflat in relatie de afinitate cu administratorul si asociatul unic al debitoarei, ambii având acelaşi domiciliu declarat la SPCLEP Iasi, cunoştea pe deplin situaţia economică precară a societăţii debitoare.

Deşi capitalul circulant era absolut vital redresării societăţii debitoare si plăţii creditorilor bancari, bugetari si a furnizorilor, sumele de bani au fost utilizate în interesul personal al administratorului statutar si al familiei acestuia.

Sub aspectul condiţiilor de fond prevăzute de art.117 alin.4 lit.g din Legea 85/2014, consideră că acestea sunt îndeplinite in persoana pârâtului MG, existând presupunerea că această persoană fizică este socrul asociatului unic si administratorului statutar MVR.

În drept, s-au invocat disp.art.117 alin.2 lit.c si g, art.117 alin.1, art.117 alin.4 lit.g din Legea 85/2014.

Acţiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art.115 din Legea 85/2014.

Ataşat acţiunii, s-au depus in copie înscrisuri (f.18-104).

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 21.08.2020, a fost desemnat in calitate de curator special al debitoarei SC P SRL numitul MVR.

Debitoarea SC P SRL, prin curator MVR a depus întâmpinare (f.117), prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii, motivat de faptul că disp.art.117 alin.1 si 118 alin.1 din Legea 85/2014 prevăd posibilitatea introducerii unei acţiuni pentru anularea actelor sau operaţiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor. Însă numitul MG are calitatea de creditor, fiind înregistrat in tabelul preliminar de creanţe. Creanţa declarată de acesta, împreună cu documentele justificative, au fost analizate si verificate de către administratorul judiciar, creditorul fiind înregistrat cu o creanţă în sumă de 377.657,23 lei care provine din diferenţa rămasă neachitată (circa 45,90%) din contractul de cesiune nr.1/23.12.2019 in valoare totală de 822.657,23 lei. In consecinţă, presupusa operaţiune frauduloasă ar fi fost efectuată si in dauna drepturilor creditorului MG.

Pe fondul cererii, a solicitat respingerea acesteia, arătând că MG nu este afin cu MVR in sensul invocat, prin certificatul de căsătorie seria C7 nr.487530 eliberat la 31.05.1996 fiind dovedită căsătoria dintre MVR si soţia MD. Din acelasi certificat se poate vedea foarte clar că părinţii acesteia din urmă se numesc BV si BC. In concluzie, nu sunt îndeplinite condiţiile de afinitate prevăzute la art.117 alin.4 lit.g din Legea 85/2014.

Cu privire la favorizarea unui creditor cesionar, debitoarea a arătat că pe rolul Judecătoriei Iasi există o contestaţie la executarea silită din data de 09.03.2020 formulată de MVR, cauză in care instanţa a dispus suspendarea executării ( dosar nr.XXX/245/2020 al Judecătoriei Iasi), iar executarea silită împotriva sa s-a suspendat de drept prin deschiderea procedurii insolvenţei.

Debitoarea a mai arătat că plin plată a făcut aplicarea art.144 ind.1 alin.1 – 4 din Legea 31/1990, in sensul luării unei decizii de afaceri care nu a încălcat, direct, indirect sau tacit legislaţia română specială si legislaţia europeană. Creanţa cesionată era in patrimoniul personal al lui MVR, nicidecum in patrimoniul debitoarei, care a avut doar calitatea de debitor cedat.

În concluzie, debitoarea a arătat că nu subzistă reclamarea faptului că prin plata sumei de 445.000 le s-a produs o defavorizare sau discriminare sau prejudiciere a altor creditori.

În drept, debitoarea a invocat Legea 85/2014, Codul civil, Codul de procedură civilă, OUG 66/2011, OUG 49/2015, OUG 3/2015, Legea 31/1990, legislaţia europeană incidentă privind fondurile europene nerambursabile in domeniul agricol.

Ataşat întâmpinării, debitoarea a depus înscrisuri în copie certificată (f.128-163).

Întâmpinare a formulat si pârâtul MG (f.165), solicitând respingerea acţiunii. În motivare, a arătat că este cumpărător de bună – credinţă a unei creanţe materializată prin contractul de cesiune nr.1/23.12.2019, contract perfect legal, înregistrat in registrul electronic de publicitate. Dacă ceilalţi creditori, inclusiv CEC Bank SA, ar fi considerat ilegal contractul de cesiune, publicat in registrul electronic, ar fi putut să-l atace in instanţă. Plata sumei de 445.000 lei reprezintă circa 54,10 % dintr-o creanţă totală de 822.657,23 lei, diferenţa de 377.657,23 lei fiind înregistrată in tabelul preliminar de creanţe.

Pârâtul a mai arătat că locuieste la aceeaşi adresă cu pârâta încă din anul 2018 ( alături de familia MVR si MD) , adresa fiind si sediul social al societăţii pârâte. Existenţa aceluiaşi domiciliu nu este o condiţie obligatorie de afinitate, el nefiind afin cu administratorul societăţii debitoare. Nu a fost căsătorit niciodată si nu are nici un copil/urmaş.  In mun.Braşov a deţinut un apartament proprietate personală in care a locuit până la vârsta de 80 ani. În august 2018 a acceptat invitaţia familiei M de a se stabili in Iaşi, în locuinţa pe care aceştia încă o deţin.

A mai arătat că suma tranzacţiei, înscrisă in contractul de cesiune, nu este o sumă întâmplătoare, ea reprezintă de fapt sprijinul constant pe care l-a acordat domnului MVR încă de la înfiinţarea firmei, din 2010. În 2018 a vândut apartamentul pe care îl deţinea in Braşov, conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.677/12.10.2018, MVR fiind împuternicitul său pentru efectuarea vânzării. Banii rezultaţi din vânzare au fost utilizaţi de către acesta din urmă în încercarea disperată a acestuia de a salva societatea.

În drept, nu a invocat nici un text legal.

Ataşat întâmpinării, a depus in copie certificată înscrisuri (f.168-175).

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma susţinerilor părţilor, judecătorul sindic reţine următoarele :

Prin contractul de cesiune de creanţă nr.1/23.12.2019 , cedentul MVR a cesionat cu titlu oneros către cesionarul MG toate drepturile pe care le deţine în legătură cu creanţa cedată în cuantum de 822.657,23 lei, împreună cu toate drepturile convenţionale si/sau legale de garanţie, precum si cu toate accesoriile convenţionale si /sau legale ale acestei creanţe, deţinute împotriva debitorului cedat SC P SRL, conform balanţei de verificare – contul 4551.0.0 si a fişei şah a contului 4551.0.0, ambele emise de debitor pentru luna noiembrie 2019 (f.87 verso). Conform contractului, preţul cesiunii a fost de 20.000 lei(art.IV), scadenţa preţului cesiunii fiind la 31 ianuarie 2020 ( art.V). Creanţa, împreună cu toate drepturile, a fost transferată in patrimoniul cesionarului la data încheierii contractului.

Cesiunea de creanţă a fost înscrisă in Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară la 24.02.2020(f.20).

Debitoarea cedată SC P SRL a fost notificată asupra acestei cesiuni de creanţă de către cesionarul MG la 30.12.2019 (f.29).

În data de 02.04.2020, debitoarea a încasat in contul deschis la Banca Românească SA suma de 447.612 lei, cu titlu de subvenţie APIA pentru anul 2019 (f.19-20). In data de 07.04.2020, suma de 445.000 lei a fost transferată din contul debitoarei în contul pârâtului MG (f.21), cu titlu de plată parţială contract de cesiune nr.1/23.12.2019.

La data de 25.05.2020, debitoarea SC P SRL a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței. Prin încheierea nr.31/03.06.2020 pronunţată in dosar nr.XXX/99/2020 de Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă - Faliment, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei in ce o privește pe debitoarea cedată SC P SRL, la cererea acesteia din urmă, fiind totodată conexate si calificate ca si declaraţii de creanţă, în temeiul art.66 alin.6 din Legea 85/2014, cererile de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei formulate de creditorii SC AM SRL, SC AV SRL si CEC Bank SA.

Potrivit art.117 alin.1 din Legea 85/2014, „administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor sau operațiunilor frauduloase încheiate ale debitorului in dauna drepturilor creditorilor, in cei 2 ani anterior deschiderii procedurii.” Iar conform art.117 alin.2 lit.c si g din Legea 85/2014, ”următoarele acte sau operațiuni ale debitorului vor putea fi anulate , pentru restituirea bunurilor transferate sau a valorii altor prestații executate:

(…)c).acte încheiate in cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile.

(...) g). actele de transfer sau asumarea de obligaţii efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani anteriori datei deschiderii proceduri, cu intenţia de a ascunde/întârzia starea de insolvenţă ori de a frauda un creditor.”

Prin prezenta acţiune nu s-a solicitat desfiinţarea contractului de cesiune de creanţă încheiat între administratorul statutar al debitoarei SC P SRL in calitate de cedent si pârâtul MG in calitate de cesionar, ci anularea actului juridic de transfer a sumei de 445.000 lei aflate in patrimoniul debitoarei, în patrimoniul cesionarului. Practic, s-a solicitat anularea operaţiunii prin care s-a pretins lezarea altor creditori.

În privinţa excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocate de către debitoare, s-a dispus calificarea acesteia ca si apărare de fond, dat fiind că presupune efectiv clarificarea împrejurării dacă, prin plata unui creditor al debitorului s-a adus un prejudiciu altor creditori, aspect ce impune analiza condiţiilor de fond ale acţiunii in anularea actelor frauduloase.

Judecătorul sindic mai reţine că potrivit art.122 alin.3 din Legea 85/2014, ”în privința actelor si operațiunilor prevăzute la art.117 alin.2 se instituie o prezumție relativă de fraudă in dauna creditorilor.”

Astfel, pentru a se putea revoca acte in temeiul art.117 alin.2 lit.c din lege, se cer a fi îndeplinite in mod cumulativ două condiții: actele să fi fost încheiate in cei doi ani anteriori deschiderii procedurii si să fi fost încheiate cu intenția părților implicate de a sustrage bunul de la urmărire de către creditori sau de a le leza in orice fel drepturile.

Prin formularea unei astfel de acţiuni, titularul trebuie să dovedească că actul fraudulos a fost încheiat in perioada suspectă si că prin încheierea acestuia s-a urmărit fraudarea intereselor creditorilor, rupându-se egalitatea dintre aceştia.

Astfel, este necesar să se facă dovada conivenței frauduloase între cei care au încheiat actul fraudulos, adică intre debitor si partenerii săi contractuali, care au urmărit ca prin actul încheiat să se sustragă bunul ce face obiectul actului de la urmărirea de către creditori in principal, iar in subsidiar să le lezeze interesele. Nu interesează poziția debitoarei in raport cu cocontractantul său, întrucât frauda este prezumată in cazul ei, iar in speța de față această prezumție nu a fost răsturnată de către debitoare.

Legiuitorul cere însă in cazul acestui text legal a se dovedi complicitatea terțului la fraudă ca si condiție de admitere a acțiunii, ceea ce presupune intenția acestuia de a prejudicia creditorii in înțelegere cu debitorul.

Este evident că prin încheierea unui act de genul celui analizat, părţile trebuie să fi acţionat cu rea – credinţă, conştienţi că îl încheie in dauna creditorilor, cu finalitatea diminuării masei active a debitoarei si a obţinerii unui avantaj injust de către debitoare.

În legătură cu art.117 alin.2 lit.c, administratorul judiciar reclamant a invocat si disp.art.117 alin.4 lit.g din Legea 85/2014, cu următorul conţinut: „următoarele acte sau operaţiuni încheiate in cei doi ani anteriori datei deschiderii procedurii cu persoanele aflate in raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate si prestaţiile recuperate: (...) g). cu soţul, rudele sau afinii până la gradul al patrulea inclusiv, ai persoanelor fizice enumerate la lit.a-f.” S-a susţinut că intenţia frauduloasă în încheierea actului rezultă si din relaţia de afinitate între cedent si cesionar.

Din actele dosarului rezultă însă că pârâtul MG nu avea calitatea de afin al administratorului statutar al debitoarei, MVR, ci de persoană care convieţuia cu acesta din anul 2018, relaţiile dintre cei doi ( cesionar – cedent) bazându-se pe o încredere îndelungată, aşa cum a susţinut pârâtul în întâmpinare – l-a ajutat financiar pentru a susţine nevoile societăţii încă din anul 2010, i-a predat acestuia întreaga sumă obţinută ca urmare a înstrăinării apartamentului deţinut in mun.Braşov., „ in încercarea disperată a acestuia de a salva firma”. De asemenea, la aceeaşi adresă, aveau domiciliul persoanele fizice MG si MVR  si sediul, debitoarea.

Nu pot fi reţinute astfel dispoziţiile art.117 alin.4 lit.g din lege, nefiind dovedită afinitatea între cedent si cesionar. În acelasi timp, relaţiile între cei doi sunt relevante pentru a surprinde intenţia părţilor contractante, in analiza condiţiilor prevăzute la art.117 alin.2 lit.c din lege, urmând a fi valorificate sub acest aspect.

Astfel, concret, transferul sumei de 445.000 lei din patrimoniul debitoarei aflate in dificultate financiară certă ( chiar pârâtul MG a invocat încercarea disperată a numitului Murgescu Relu – Vasile de a salva societatea) s-a făcut în patrimoniul pârâtului MG - persoană de încredere pentru administratorul societăţii debitoare, gospodărind împreună cu acesta, având o lungă relaţie de sprijin financiar. Notificarea cesiunii de creanţă s-a făcut in mod formal  debitoarei, aceasta din  urmă având sediul exact la domiciliul creditorului cesionar (f.29).

Din dosarul de insolvență rezultă cu prisosinţă că societatea debitoare, al cărei asociat unic si administrator era MVR, era in declin financiar la data încheierii contractului, fiind in imposibilitatea acoperirii datoriilor curente. Astfel, in data de 02.09.2019 s-a depus o primă cerere de deschidere a insolvenţei faţă de debitoarea SC P SRL, la cererea creditorului SC AV SRL ( dosar nr.XXX/99/2019), creditorul înţelegând să renunţe la judecată. Se pare că debitoarea totusi nu si-a onorat obligaţiile faţă de acest creditor care a fost înscris pe tabelul preliminar de creanţe al debitoarei întocmit la 06.08.2020 cu suma de 429.467,05 lei.

Mai mult, la data de 25.05.2020 chiar debitoarea formulează cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, invocând existenţa unor datorii totale de 4.842.940,69 lei mai vechi de 60 zile si existenţa unor fonduri băneşti disponibile de doar  951,72 lei . Aceasta, desi doar cu o lună înainte ( la 07.04.2020) debitoarea a transferat suma de 445.000 lei in favoarea pârâtului MG, in contul unei creanţe deţinută de asociatul societăţii faţă de debitoare.

Pe lângă acestea, mai este de notat faptul că prin încheierea nr.1104/31.01.2020, s-a încuviintat executarea silită împotriva debitoarei la cererea creditoarei CEC Bank SA, prin încheierea din 22.06.2020 pronunţată in dosar nr.XXX/245/2020 al Judecătoriei Iasi fiind suspendată executarea silită ce face obiectul dosarelor execuţionale 36/2020 si 37/2020 de pe rolul BEJ ID până la soluţionarea contestaţiei la executare faţă de contestatorii MD si MVR, motivat de faptul că s-a înfiinţat poprirea pe veniturile acestora.

De asemenea, pe rolurile instanţelor s-au mai înregistrat două cereri de ordonanţă de plată la 09.03.2020 si 25.11.2019 de către creditoarele SC V SRL si SC AM SRL, creditoare înscrise de asemenea ulterior pe tabelul de creanţe al debitoarei cu sumele de 20.346,13 lei si respectiv 1.021.015,84 lei.

Cele de mai sus subliniază faptul că atât la data cesiunii de creanţă (23.12.2019), cât si la data transferului patrimonial criticat ( 07.04.2020), debitoarea era în stare de insolvenţă, fiind urmărită de creditori – inclusiv garantaţi – pentru achitarea creanţelor.

Mai este de menţionat, contrar celor susţinute de debitoare prin curator MVR, că desfiinţarea transferului patrimonial al sumei de 445.000 lei din averea debitoarei nu presupune cu necesitate desfiintarea contractului de cesiune de creanţă, in cauză interesând transferurile patrimoniale ( inclusiv sub forma unui transfer de bani ) care lezează drepturile creditorilor.

Este drept că, potrivit tabelului preliminar de creanţe, s-a reţinut calitatea de creditor in favoarea cesionarului MG pentru suma de 377.657,23 lei, însă in categoria creanţelor subordonate prevăzute de art.161 pct.10 lit.a teza a II-a din Legea 85/2014 (f.44), având evident prioritate la eventuale plăţi efectuate in procedura insolvenţei ceilalţi creditori, cu creanţe in rang superior: creditorii garantaţi, cei cu creanţe izvorâte din raporturi de muncă, creditorii bugetari si cei chirografari. Prin plata a cărei desfiinţare se solicită s-a trecut peste interesele acestor creditori, de a-şi vedea acoperită creanţa cu prioritate faţă de un asociat al debitoarei.

Raportat la cele arătate mai sus, instanţa reţine că atunci când transferul unei sume de bani din patrimoniul debitoarei falite s-a realizat in interesul unicului asociat al societăţii, în condiţiile in care insolvenţa debitoarei era notorie, un creditor garantat solicitând chiar executarea silită a debitoarei, când existau si alte acţiuni in instanţă pentru realizarea creanţelor si titluri executorii, iar la o lună de la transfer s-a solicitat si deschiderea procedurii insolvenţei de către debitoare pentru debite de 4.842.940,69 lei, intenţia părţilor devine evidentă. Transferul patrimonial s-a făcut  în detrimentul celorlalti creditori ai debitoarei falite, cu creanţe superioare in rang.

Este evident că ambele părţi contractante erau conştiente de situaţia financiară precară a debitoarei. Chiar pârâtul MG, aşa cum am arătat, a făcut vorbire despre „încercarea disperată” a administratorului MVR de a salva societatea, ceea ce denotă cunoaşterea declinului financiar al debitoarei.

În aceste condiţii, s-a făcut dovada conivenţei frauduloase între cei care au încheiat actul sancţionat de art.117 din lege, cei doi urmărind ca prin actul încheiat să se sustragă suma de bani de la urmărirea de către creditori si să le lezeze drepturile.

Nu are importantă provenienţa sumei ce a făcut obiectul transferului, faptul că a fost primită cu titlu de subvenţie APIA, care nu poate fi supusă popririi, acest aspect neavând relevanţă. O sumă de bani aflată in patrimoniul unei debitoare aflată in stare de insolvenţă trebuie să asigure îndestularea nediscriminatorie a creditorilor.

Prin transferul criticat, debitoarea si-a mărit starea de insolvență, fără a aduce profit societății, deși obținerea unui profit este de esența activității comerciale.

Faţă de cele de mai sus, observând si că  operaţiunea fiind încheiată in cei doi ani anteriori deschiderii procedurii insolvenţei, instanţa reţine că sunt incidente disp.art.117 alin.2 lit.c din lege.

A mai invocat administratorul judiciar si dispoziţiile art.117 alin.2 lit.g din lege („actele de transfer sau asumarea de obligaţii efectuate de debitor  într-o perioadă de doi ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenţia de a ascunde/întârzia starea de insolvenţă ori de a frauda un creditor”).

Raportat la cele reţinute anterior, in analiza incidenţei art.117 alin.2 lit.c, se observă că este cazul reţinerii si acestui textului de la lit.g, in speţă fiind vorba despre un transfer efectuat de către debitoare in cei doi ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia de a frauda creditorii, atât cei existenţi, cât si cei ulteriori. 

În doctrină s-a exprimat opinia potrivit căreia, in ipoteza in care se demonstrează reaua – credinţă a debitorului ( care, in cazul dat, este prezumată conform art.122 alin.3 din lege), in sensul că, cunoştea iminenţa sau existenţa insolvenţei si a intenţionat să fraudeze, orice transfer încheiat chiar in cursul activităţii curente este anulabil.

Faptul că prin actul criticat s-a stins parţial o creanţă inferioară ca si rang altor creanţe nu face acţiunea inadmisibilă, aşa cum a susţinut debitoarea in întâmpinare, atâta timp cât există si alţi creditori, al căror interes a fost avut in vedere de reclamant la introducerea acţiunii.

Raportat la considerentele de mai sus, instanța constată că operaţiunea de transfer a sumei de 445.000 lei din patrimoniul debitoarei intră sub incidența art.117 alin.2 lit.c si g din Legea 85/2014, îndeplinind condițiile necesare pentru admiterea acțiunii. Astfel, acţiunea va fi admisă, prin anularea actului juridic de transfer si repunerea părților in situația anterioară, cu obligarea pârâtului MG la restituirea sumei in patrimoniul debitoarei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamantul I SPRL, in calitate de administrator judiciar al debitoarei SC P SRL, in contradictoriu cu pârâţii SC P SRL, prin curator special MVR, si MG.

Dispune anularea actului juridic de transfer a sumei de 445.000 lei din patrimoniul societăţii debitoare SC P SRL din data de 07.04.2020, transfer efectuat către pârâtul MG, reprezentând plată parţială conform contractului de cesiune creanţă nr.1/23.12.2019.

Dispune repunerea părţilor in situaţia anterioară transferului, prin obligarea pârâtului MG la restituirea sumei de 445.000 lei in patrimoniul societăţii debitoare SC P SRL.

Domenii speta

Spete similare