Liberare provizorie sub control judiciar. Temeinicia cererii. Necesitatea ataşării dosarului de urmărire penală

Liberare provizorie sub control judiciar. Temeinicia cererii. Necesitatea ataşării dosarului de urmărire penală

Liberare provizorie

Decizia penală nr. 163 R/25 martie 2011

Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că prin  încheierea nr.14 din 24 martie 2011, pronunţată în dosarul nr. xxxx/222/2011 al Judecătoriei Dorohoi, s-au constatat îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 1606 Cod procedură penală şi s-a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G. E. D., de cetăţenie română, fiul lui G.  şi Gx, născut la data de xx.xx.xxxx în Botoşani, judeţul Botoşani, cu domiciliul în aceeaşi localitate, Aleea X nr.Y, bl.Z, sc. T, ap.U, jud. Botoşani, fără forme legale în comuna Leorda, jud. Botoşani,  în prezent aflat în arestul IPJ Botoşani, studii 12 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, recidivist, CNP:  xxxxxxxxxxxxx.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G. E. D..

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe cu nr. xxxx din 24.03.2011, inculpatul G. E. D. a solicitat punerea sa în libertate sub control judiciar, aflându-se din data de 25 martie 2011 în arestul preventiv al IPJ Botoşani pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

Verificând în temeiul art. 1608 cod procedură penală condiţiile de admisibilitate în principiu ale cererii, condiţii prevăzute de art. 1606 Cod procedură penală, prima instanţă a constatat că acestea sunt îndeplinite.

În a doua fază, instanţa a verificat temeinicia cererii, având în vedere în primul rând condiţiile impuse de art. 1602 Cod procedură penală, potrivit căruia liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani, dar nu se acordă, potrivit aliniatului 2 al aceluiaşi articol, în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de împiedicare a inculpatului să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Astfel,  prima instanţă a constatat că prin încheierea nr. 7 din 25 februarie 2011, pronunţată de Judecătoria Dorohoi în dosarul nr. xxx/222/2011, a fost admisă propunerea  Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului G. E. D., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin.2, lit.c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a, b, Cod penal.

Această încheiere a fost recurată, iar prin încheierea nr. 16 R din 28 februarie 2011 a Tribunalului Botoşani - Secţia penală, a fost respins recursul.

La data de 16 martie 2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi a solicitat prelungirea arestării,  iar prin încheierea nr. 13 pronunţată în dosarul nr. xxx/222/2011  s-a prelungit arestarea cu încă  30 de zile,  respectiv de  la 25 martie 2011, până la  24 aprilie 2011 .

Această încheiere a fost recurată şi prin încheierea nr. 20 R din 17.03.2011 a Tribunalului Botoşani,  s-a respins  recursul acestuia.

La data de 25.02.2011 s-a dispus urmărirea penală a inculpatului G. E. D., fiind cercetat sub aspectul săvârşirii  infracţiunii  de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. 2 lit.c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, b, Cod penal, faptă constând în aceea că  la data de 08 februarie 20111, în jurul orei 17,30 a urmărit-o pe partea vătămată  I. D. din mun. Dorohoi, iar în apropierea intersecţiei cu str. Iulia Oniţă i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona capului şi a deposedat-o de borseta în care aceasta avea suma de 30.000 lei. Partea vătămată a suferit leziuni vindecabile într-un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale.

Având în vedere activitatea infracţională a inculpatului, prima instanţă a considerat că, în cauză, nu sunt îndeplinite  cerinţele  legale pentru a fi  pus în libertate.  Inculpatul are un comportament vădit antisocial săvârşind cu uşurinţă numeroase infracţiuni, persistând în activitatea sa infracţională.  Instanţa a mai reţinut că inculpatul nu este la prima abatere, el fiind recidivist şi un astfel de comportament, o obligă să constate că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile  de liberare provizorie sub control judiciar şi, prin urmare, a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul-petent G. E. D., solicitând admiterea cererii şi liberarea sa provizorie sub control judiciar, motivând că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 1602 Cod procedură penală, considerându-se nevinovat, nefiind el cel care a comis fapta.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate cât şi sub toate aspectele, instanţa constată că recursul declarat de inculpat este întemeiat, însă pentru alte considerente decât cele arătate, verificate de instanţa de recurs din oficiu, în temeiul art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală.

Astfel, după admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanţa de judecată are obligaţia de a verifica, în soluţionarea pe fond a cererii, îndeplinirea condiţiilor liberării, potrivit disp. art. 1602 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală şi să dispună în consecinţă după analizarea îndeplinirii acestor condiţii.

În speţă, prima instanţă a soluţionat cererea de liberare provizorie sub control judiciar fără a verifica îndeplinirea acestor condiţii, neavând anexat dosarul de urmărire penală, aşa încât soluţia pronunţată nu are la bază verificarea actelor şi dosarului de urmărire penală despre care se face vorbire, motivând doar generic că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, iar antecedentele penale dovedesc un comportament antisocial, acestea fiind „motivele” care au îndreptăţit prima instanţă să respingă cererea ca fiind neîntemeiată, ceea ce echivalează cu o nesoluţionare a cauzei, fiind dat cazul de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 9 Cod procedură penală.

De asemenea, prima instanţă, nici în calea de atac promovată de inculpat nu a înaintat dosarul de urmărire penală, limitând astfel posibilităţile instanţei de recurs să verifice motivele invocate de inculpat.

Pe de altă parte, după cum rezultă din preambulul încheierii nr.14/24.03.2011, judecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a avut loc în şedinţa camerei de consiliu. Or, potrivit art.290 alin.1 Cod procedură penală, regula este publicitatea şedinţei de judecată, în lipsa unor alte prevederi legale derogatorii.

Din interpretarea prevederilor art.197 alin.2 Cod procedură penală rezultă că publicitatea şedinţei de judecată este reglementată sub sancţiunea nulităţii absolute, neputând fi în niciun mod acoperită, actul făcut cu neobservarea acestei prevederi legale fiind nul.

Aşa fiind, pentru aceste considerente, Tribunalul constatând întemeiat recursul declarat de inculpatul G. E. D., fiind date cazurile de casare prevăzute de art.3859 alin.1 pct.4 raportat la alin.1 pct.9 Cod procedură penală,  în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, se va  admite recursul declarat de inculpat, se va casa încheierea recurată şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G. E. D. , în sensul celor arătate mai sus.

În rejudecare, se va ataşa dosarul de urmărire penală şi vor fi avute în vedere motivele de recurs invocate de inculpat pentru a se pronunţa în cauză o hotărâre legală şi temeinică.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,

3

Domenii speta

Spete similare