Liberare provizorie sub control judiciar. Soluţionarea cererii. Criterii

Liberare provizorie sub control judiciar. Soluţionarea cererii. Criterii

Liberare provizorie

D e c i z i a nr.270 R/1 iunie 2011

Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria Botoşani, la data de 30 mai 2011, inculpatul M. D., (fiul lui V. şi A., născut la data de xx.xx.xxxx în com. Santa Mare judeţul Botoşani, domiciliat în com. Santa Mare sat Berza jud. Botoşani, cetăţean român, căsătorit, studii 10 clase, agricultor, fără antecedente penale, stagiu militar satisfăcut, CNP xxxxxxxxxxxxx), a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, motivat de faptul că lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, legea prevede pedepse ce nu depăşesc 15 ani, iar din datele existente la dosarul cauzei rezultă că măsura arestării preventive nu a fost luată pentru a-l împiedica să săvârşească alte infracţiuni şi nici nu există vreun indiciu privind încercarea sa de a se sustrage de la urmărirea penală, de a influenţa părţile sau martorii ori de alterare a mijloacelor de probă, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1602  Cod procedură penală. Inculpatul  a mai invocat o serie de motive de ordin familial, respectiv că are doi copii minori în întreţinere, este singurul întreţinător al familiei a cărei subzistenţă este preponderent asigurată din cultivarea pământului.

Investită cu soluţionarea cererii, Judecătoria Botoşani, prin încheierea din 30 mai 2011, pronunţată în dosarul nr. xxxx/193/2011, Judecătoria Botoşani a respins cererea de liberare provizorie sub control  judiciar  formulată de inculpatul M. D. (fiul lui V. şi A., născut la data de xx.xx.xxxx în com. Santa Mare judeţul Botoşani, domiciliat în com. Santa Mare sat Berza jud. Botoşani, cetăţean român, căsătorit, studii 10 clase, agricultor, fără antecedente penale, stagiu militar satisfăcut, CNP xxxxxxxxxxxxx), cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de „introducerea în(…) ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal” împreună cu mai multe persoane împreună, prev. şi ped. de art. 270 alin. 1 cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, „colectarea, deţinerea(…) transportul, preluarea(…) bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia” împreună cu mai multe persoane împreună, prev. şi ped. de art. 270 alin. 3 cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, şi  „deţinerea în afara antrepozitului fiscal(…) a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate(…) peste limita de 10.000 de ţigarete”, prev. şi ped. de art. 2961 alin. 1 lit. (l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal al României, fapte aflate în concurs real, conform art. 33 lit. (a) Cod penal.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că organele de cercetare penală au reţinut în sarcina inculpatului că în ziua de 13 mai 2011, orele 21.20, împreună cu coinculpaţii S. I. şi C. V. C., au fost surprinşi în flagrant, pe direcţia S.F. 999, între Cantonul Silvic Ilişeni şi com. Ilişeni jud. Botoşani, la aproximativ 1.000 m de linia de frontieră, transportând cu un atelaj hipo, un număr de 19.900 de pachete de ţigări, marca „Doina”, de provenienţă Republica Moldova, ambalate într-un număr de 16 colete, învelite în folie de polietilenă de culoare neagră, prejudiciul estimat, cauzat bugetului consolidat al statului, este de 166.000 lei,  fapte  aflate acum în curs de cercetare,  împrejurările şi modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, toate acestea reliefând o periculozitate sporită a inculpatului, acest nu a recunoscut în totalitate faptele pentru care este cercetat, susţinând că a găsit acele colete cu ţigări în momentul în care coseau iarba pentru animale, însă faptele prezentate sunt probate cu declaraţiile martorilor, procesul - verbal de sesizare din oficiu, procesul - verbal de cercetare la faţa locului,  declaraţiile inculpatului şi ale coinculpaţilor S. I. şi C. V. C., declaraţia martorului M. A. A., A. D., dovada de reţinere a obiectelor, procesul - verbal de numărare şi inventariere a pachetelor de ţigări, procesul - verbal de percheziţie, note de relaţii, procesul - verbal de interogare a datelor. Din actele şi lucrările dosarului a rezultat că inculpaţii au fost identificaţi cu câteva zile înainte de săvârşirea infracţiunii, pe zona de frontieră în care au fost surprinşi, ceea ce sugerează că aceştia pregăteau comiterea infracţiunilor prin supravegherea terenului, pentru a-şi optimiza şansele de succes.

A mai reţinut prima instanţă că prin amploarea socială a acestui gen de comportament infracţional în zona de frontieră, prin modul de organizare din ce în ce mai sofisticat, cu găsirea unor metode subtile de realizare a activităţilor infracţionale pentru a nu fi depistaţi, de cele mai multe ori prin folosirea unor verigi intermediare, prin scopul urmărit-obţinerea în scurt timp şi într-un mod deosebit de facil a unor importante sume de bani prin prejudicierea bugetului de stat, s-a creat în rândul opiniei publice temerea că organele abilitate nu acţionează suficient de ferm pentru stoparea acestui fenomen.

Prin urmare, există o necesitate reală şi de interes public care, în pofida prezumţiei de nevinovăţie, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală, justificând o detenţie provizorie a inculpatului, cel puţin o perioadă de timp, fiind necesară şi pentru buna desfăşurare a cercetărilor, având în vedere că aceştia oscilează în declaraţiile date.

A mai reţinut prima instanţă că lăsarea inculpatului în acest moment în libertate ar încuraja alte persoane aflate în aceeaşi situaţie cu inculpaţii, să comită infracţiuni asemănătoare, iar oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar trebuie evaluată prin raportare la stadiul actual al procedurii, probaţiunea nefiind, în acest moment finalizată, iar pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpatului nu este disproporţionată în raport de importanţa şi complexitatea cauzei, precum şi de gravitatea faptelor imputate.

Împotriva acestei încheieri în termen legal, a declarat recurs inculpatul-petent M. D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând casarea acestaia, admiterea cererii şi liberarea sa provizorie sub control judiciar, cu impunerea obligaţiilor prev. de art. 1602 alin. 3 Cod procedură penală. În motivarea recursului inculpatul invocă, în esenţă, următoarele:

În speţă erau întrunite condiţiile prev. de art. 1602 Cod procedură penală, având în vedere limitele de pedeapsă pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului şi faptul că presupusul pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate ar fi pe deplin înlăturat prin instituirea obligaţiilor conţinute de alin. 3 al art. 1602 Cod procedură penală. Mai mult, inculpatul susţine că însăşi măsura arestării preventive este nejustificată, acel pericol concret nefiind constatat în concret şi dovedit prin probe, ci doar prezumat în funcţie de gravitatea abstractă a faptelor. Aici ar trebui avută în vedere şi persoana inculpatului, care nu prezintă antecedente penale, are în întreţinere doi copii minori, fiind singurul întreţinător al familiei, şi nu obţine venituri decât din cultivarea pământului.

În ce priveşte susţinerea procurorului că valoarea însemnată a prejudiciului ar imprima faptei o gravitate mai mare, inculpatul arată, pe de o parte, că acest prejudiciu a fost deja acoperit prin confiscarea ţigărilor (astfel încât nu are caracter cert), iar pe de altă parte că valoarea prejudiciului nu poate constitui motivul exclusiv al privării preventive de libertate.

Analizând încheierea recurată  atât prin prisma motivelor invocate, cât şi în limitele art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, instanţa constată recursul neîntemeiat, urmând să fie respins în considerarea celor ce vor urma.

Contrar susţinerilor inculpatului, care consideră că întrunirea condiţiilor prevăzute la art. 1602 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală este suficientă pentru acordarea liberării provizorii, economia tuturor prevederilor din materia liberării provizorii şi interpretarea sistematică a acestora conduc la concluzia că legiuitorul nu a instituit un drept, ci o vocaţie a inculpatului arestat preventiv (spre exemplu, art. 1602 alin. 1 nu prevede că liberarea provizorie se acordă, ci că se poate acorda). Prin urmare, verificarea îndeplinirii condiţiilor incluse în primele două alineate ale art. 1602 trebuie urmată de o verificare a temeiniciei cererii, concluzie care, de altfel, de desprinde din dispoziţiile art. 1608a alin. 2 Cod procedură penală, conform cărora „în cazul în care se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi cererea este întemeiată, instanţa admite cererea şi dispune punerea în libertate provizorie a învinuitului sau inculpatului”.

Apreciind asupra temeiniciei cererii, instanţa trebuie să stabilească tocmai dacă scopul măsurii preventive poate fi atins prin liberarea provizorie. Criteriile care pot sta la baza unei atare aprecieri, fără a se confunda cu cele care au determinat luarea măsurii arestării, nu pot fi desprinse decât din aceeaşi situaţie de fapt şi din acelaşi probatoriu avut în vedere la luarea acestei din urmă măsuri, evaluate dintr-o altă perspectivă, cu precizarea că arestarea preventivă pe un anumit temei nu exclude de plano posibilitatea liberării condiţionate. O altă precizare care se impune (ţinând seama de confuzia realizată de prima instanţă şi de apărare) este aceea că în cadrul unei cereri de liberare provizorie nu se aduc în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii preventive (situaţia premisă a unei cereri de liberare provizorie fiind tocmai existenţa unei arestări preventive legale şi temeinice, împrejurări stabilite şi verificate anterior într-un al cadru procesual), şi cu atât mai puţin încadrarea juridică a faptelor sau alte aspecte legate de soluţionarea laturii penale sau civile a cauzei.

În speţă este neîndoielnic că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 1602 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului nedepăşind 18 ani închisoare şi neexistând date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Rămâne de stabilit dacă scopul măsurii arestării preventive poate fi atins prin liberarea provizorie, cu alte cuvinte dacă la acest moment liberarea provizorie este o măsură procesuală oportună.

Din acest punct de vedere sunt relevante modalitatea de comitere a faptelor (de mai multe persoane împreună, în condiţii de timp  şi de loc de natură să favorizeze activitatea infracţională), împrejurarea că în ziua anterioară, în jurul orei 600, aceiaşi trei inculpaţi au fost observaţi şi legitimaţi de lucrătorii poliţiei de frontieră în aceeaşi zonă (aspect de natură să contureze o înţelegere prealabilă între inculpaţi şi pregătirea comiterii infracţiunilor), cantităţile mari de ţigări transportate de inculpaţi şi atitudinea procesuală a acestora. Nu poate fi trecută cu vederea nici îndrăzneala deosebită de care au dat dovadă inculpaţii, în condiţiile în care cunoşteau că zona respectivă este supravegheată, iar consecinţele comiterii unor fapte de această natură sunt intens mediatizate.

Faţă de toate aceste împrejurări şi de durata redusă a privării de libertate nu se poate reţine că scopul arestării preventive ar putea fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar, astfel încât soluţia primei instanţe apare ca legală şi temeinică.

Aşa fiind, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, menţinându-se încheierea atacată.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,

1

Domenii speta

Spete similare