Legea 10/2001. Tardivitatea notificărilor depuse după data de 14 .02.2001, respectiv după apariţia Legii 247/2005.

Art. 22 din Legea 10/2001 prevede expres că persoana îndreptăţită la restituire trebuie să notifice persoana juridică deţinătoare solicitând restituirea imobilului în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, termen prelungit succesiv până la 14 februarie 2001.

Acest termen este unul de decădere , nu este susceptibil sau de întrerupere. Reclamantul a depus notificarea numai în anul 2005, depăşind termenul expres prevăzut de lege.

Prin sentinţa civilă nr. 517 din 16 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 5466/2005, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu Primarul comunei Ogra, judeţul Mureş.

La pronunţarea acestei sentinţe, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, conform cărora persoanele îndreptăţite la restituire, pot depune notificări în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii. Termenul amintit anterior a fost prelungit succesiv până la 14 februarie 2002, iar prin Legea nr. 247/2005, nu s-a procedat la repunerea în termen a persoanelor care sunt îndreptăţite dar nu au respectat termenul amintit, spre deosebire de alte acte normative cu caracter reparatoriu care au prevăzut expres repunerea în termen.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul, care a reluat cererile formulate la promovarea acţiunii iniţiale.

Prin apelul formulat, reclamantul nu a contrazis cele reţinute în considerentele hotărârii, referitoare la depăşirea termenului stabilit de lege, insistând asupra faptului că este persoană îndreptăţită la restituire şi arătând că nerespectarea termenului este o problemă minoră.

Analizând sentinţa pronunţată prin prisma criticilor formulate de reclamant precum şi din oficiu sub aspectul temeiniciei şi legalităţii în considerarea caracterului devolutiv al căii de atac, instanţa a reţinut  următoarele:

Reclamantul a formulat acţiunea înregistrată la Tribunalul Mureş sub nr. 5466 din 19 decembrie 2005, solicitând în contradictoriu cu Primarul comunei Ogra pronunţarea unei sentinţe prin care să se constate nulitatea absolută a Dispoziţiei nr.440/2005, emisă de pârât, să se dispună obligarea pârâtului la restituirea în natură către reclamant a imobilului – moară, situat în Ogra, sat Dileu-Vechi, judeţul Mureş, iar în eventualitatea imposibilităţii predării acestuia, achitarea despăgubirilor echivalente prevăzute de lege. A solicitat şi cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că este unicul moştenitor al fostului proprietar tabular G.A. , în calitate de succesor. Antecesorul său a fost condamnat penal pentru deţinere de metale preţioase, ocazie cu care s-a dispus şi confiscarea totală a averii.

Prin decizia civilă nr. 1913/R/2005, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 15152/2005, s-a dispus restituirea către reclamant a metalelor preţioase confiscate şi apreciază că se impune admiterea acţiunii prezente, repararea integrală a nedreptăţilor suportate de familia sa.

Reclamantul a considerat că scopul legii este repararea prejudiciului, iar afirmaţiile conform cărora cererea formulată este tardivă, este pură teorie şi nu au un substrat serios.

La dosarul cauzei s-aui depus în copie Dispoziţia nr. 440/21 noiembrie 2005, emisă de Primarul comunei Ogra, a cărei nulitate solicită a se constata, certificatul de moştenitor al reclamantului după antecesorul său, fost proprietar tabular al imobilului, sentinţa  penală nr. 810 din 13 mai 1959, pentru condamnarea antecesorului reclamantului şi confiscarea totală a averii, notificarea dresată de reclamant Primăriei din Ogra la 3 noiembrie 2005, cererea de restituire a imobilului, formulată de reclamant şi adresată Primăriei Ogra, cerere înregistrată la 31 august 2005, alte acte considerate utile soluţionării cauzei.

După analizarea actelor depuse, precum şi a susţinerilor părţilor, instanţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 517 din 16 martie 2006, în sensul respingerii acţiunii formulate, sentinţă analizată în prezentul apel.

Apelul reclamantului a fost considerat  nefondat şi a fost respins, în consecinţă, hotărârea criticată a fost menţinută integral, pentru următoarele considerente:

Art. 22 din Legea nr. 10/2001 prevede expres că persoana îndreptăţită la restituire trebuie să notifice persoana juridică deţinătoare solicitând restituirea imobilului în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestei legi.

Termenul de 6 luni a fost succesiv prelungit prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001, până la 14 februarie 2001.

Acest termen este unul de decădere, nu este susceptibil de suspendare sau de întrerupere.

Reclamantul din prezenta cauză a nesocotit dispoziţiile legale amintite anterior şi a depus cererea de restituire, respectiv notificarea numai în anul 2005, depăşind astfel termenul expres prevăzut de lege.

Atât prin acţiunea formulată cât şi prin apelul său, reclamantul a  considerat nerespectarea termenului o problemă minoră şi a insistat asupra dreptului său la restituire, drept care de altfel, nu a fost contestat în cauză.

De menţionat este faptul că legiuitorul a înţeles să stabilească un termen strict pentru depunerea notificărilor, tocmai pentru a nu tergiversa rezolvarea problemei restituirii bunurilor imobile preluate abuziv, iar prin nerespectarea acestui termen limită, reclamantul este decăzut din dreptul de a solicita restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului ce a aparţinut antecesorului său.

Sunt nefondate susţinerile reclamantului apelant, conform cărora nerespectarea termenului este o problemă minoră, din moment ce acest termen este prevăzut de lege, iar instanţa este chemată să aplice riguros dispoziţiile actului normativ aplicabil.

Stabilind că prima instanţă a reţinut în considerentele hotărârii o stare de fapt ce rezultă din probele administrate, iar în raport de aceasta a aplicat corespunzător dispoziţiile legale, criticile formulate de reclamant prin apelul său sunt nefondate şi vor fi înlăturate, în consecinţă  în baza art. 296 Cod procedură civilă, apelul a fost  respins, hotărârea criticată a fost menţinută integral.

Domenii speta

Spete similare