Restituiri imobile. Tardivitatea contestaţiei formulată în condiţiile Legii 10/2001. Dovada de comunicare.

Comunicarea dispoziţiei emisă de unitatea notificată se face prin poştă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în  scopul  de a  fi înştiinţată persoana interesată despre emiterea actului.

Prin acţiunea formulată la data de  11  februarie 2009 reclamanta U. M.A.  a chemat  în judecată pe pârâţii P.C. , P.Gh. şi M.P.C., solicitând ca  în contradictoriu cu Primăria C. să se dispună nulitatea  absolută a dispoziţiei  nr.8769/9 mai  2005  emisă  pârâţilor, să se constate  calitatea sa de unic moştenitor al autoarei E.  J. şi să fie obligată  pârâta  Primăria C.  la restituirea  în natură a terenului în suprafaţă de  25.000  m.p.  situat în C., str. D.,  precum şi  a  construcţiei  H.C.

Prin sentinţa  civilă nr.51/7 martie  2008, pronunţată de Tribunalul Dolj, s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în  favoarea  Judecătoriei Craiova, avându-se în vedere că reclamanta este terţ faţă de dispoziţia atacată.

Împotriva  sentinţei  a declarat recurs  reclamanta  şi prin decizia civilă nr. 750/24  septembrie  2008, pronunţată de  Curtea  de Apel Craiova  -Secţia Civilă, a fost admis  recursul, casată sentinţa civilă şi trimisă cauza  spre  judecarea cererii  la Tribunalul Dolj.

Instanţa  de  recurs  a  reţinut că  reclamanta este moştenitoarea uneia dintre părţile care au formulat notificarea, respectiv a numitei P.I.F., decedată la data  de  28 noiembrie 2007 şi, în consecinţă, nu este  terţ  în sensul legii faţă  de  această dispoziţie, astfel că,  raportat la obiectul pricinii, rezultă că temeiul  şi cadrul procesual  în care trebuie judecată cauza  este cel al legii nr.10/2001.

Prin sentinţa civilă 347 din 4 noiembrie 2009 a Tribunalului Dolj s-a admis acţiunea, s-a anulat  Dispoziţia nr.8769/09 mai 2005, s-a constatat că  reclamanta are calitatea de  moştenitor legal al autoarei J.C.E. şi de persoană îndreptăţită  la  acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr.10/2001, alături de  pârâţii  P.C. , P.Gh. şi M.P.C

A fost obligat Primarul să emită dispoziţie motivată pe numele reclamantei şi al pârâţilor cu propunerea de  acordarea  a măsurilor reparatorii în echivalent,  în condiţiile  Titlului  VII  din Legea nr.247/2005  pentru terenul în suprafaţă de  25000 m.p., situată  în C., str. D. şi clădire H.C.(  evaluată la 130.122 RON)  ce a fost amplasată pe acest teren , ambele imobile fiind imposibil de restituit  în natură şi care au făcut  obiectul  notificării  nr.354/N/17 iulie 2001.

A fost obligat  Primarul  să  predea pe bază  de proces-verbal Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti  dispoziţia  motivată şi documentaţia aferentă.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că prin notificarea nr.354/N/17  iulie  2001 petenţii P.C. , P.Gh. şi M.P.C. şi P.I.F. -autoarea reclamantei  au solicitat  restituirea  în natură a  imobilului teren şi construcţii situat  în C., iar prin dispoziţia nr. 8769/9 mai 2005  a fost respinsă  cererea  de  reconstituire  în natură  a imobilului, cu motivarea  că  aceştia nu au dovedit  calitatea de persoane  îndreptăţite  în  înţelesul prevederilor art.4  pct.  2 din  Legea nr.10/2001 şi art.4.2  din H.G.nr.498/2003.

Instanţa  a constatat că din actul de împărţeală  eliberat de  Arhivele statului la data de  26  iunie  1996  sub  nr.2752  rezultă că în lotul nr. 3  atribuit  numitei E.C.J.  se află  construcţia  împreună cu un teren  în suprafaţa de  25.000  m.p.

Din raportul de  expertiză tehnică specialitatea  construcţii  civile a rezultat  că  imobilul construcţie a fost  amplasat pe str. N.R. din  C. , că această clădire  nu mai există  în prezent, pe amplasamentul respectiv  fiind  construită în anii  1975  Fabrica de  prelucrare a Laptelui.

În ceea  ce priveşte  terenul,  din raportul de  expertiză  întocmit de  ing. Ionescu Mihai-Gabriel,  rezultă că nu se poate identifica  teren  liber  în suprafaţă de  2,50 ha.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel PRIMĂRIA C., invocând tardivitatea formulării contestaţiei, deoarece dispoziţia 8769/9.05.2005 a fost comunicată autoarei reclamantei la data de 10.05.2005, care  a primit actul. S-a arătat că notificarea 330810/15.11.2007 invocată de petentă este o simplă cerere adresată primăriei, prin care se susţinea de către P.I. că nu a primit răspuns la notificarea 354/2001, deşi confirmase, în calitate de destinatar, primirea dispoziţiei.

În subsidiar,  apelanta a arătat că sentinţa este nelegală deoarece nu există obligaţia de  a preda către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor dosarul de notificare, deoarece potrivit art. 16 din OUG 81/2007, competenţa de a preda notificarea aparţine instituţiei prefectului.

În apel s-a dispus emiterea unei adrese către apelantă pentru a se depune la dosar dovada comunicării dispoziţiei contestate, fiind  înaintate actele solicitate prin adresa 71085/2010.

Apelul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 24 din legea 10/2001 şi a textului corespunzător din HG 498/2003 ( act normativ abrogat în prezent, dar în vigoare la data emiterii dispoziţiei ce se atacă) şi HG 250/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare  a legii, decizia sau, după caz, dispoziţia motivată prin care  unitatea deţinătoare se pronunţă asupra cererii de restituire în natură, se comunică persoanei îndreptăţite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării.

Potrivit art. 26 alin 3 din Legea 10/2001, de la data comunicării deciziei curge termenul de 30 de zile în care persoana nemulţumită poate formula contestaţie  la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării.

Legea nu cuprinde dispoziţii speciale referitoare la modul în care se face comunicarea, astfel încât se aplică dispoziţiile comune de procedură, în raport de care comunicarea se face prin poştă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în  scopul  de a  fi înştiinţată persoana interesată despre emiterea actului.

În speţă, apelanta a făcut dovada că a comunicat prin scrisoare cu confirmare de primire, recomandată, către P. I., autoarea  petentei, copie a dispoziţiei nr.8769/9 mai  2005, data când aceasta fost primită fiind 12.05.2005.

Pe confirmarea de primire este înscrisă calitatea primitorului actului de destinatar şi se află semnătura acestuia. Susţinerea reclamantei din apel în sensul că la data respectivă autoarea nu se afla în ţară nu a fost dovedită. În plus,  la data plecării din ţară sau a schimbării reşedinţei ori domiciliului partea care formulase notificare, cunoscând derularea procedurii administrative ce urma a se finaliza prin emiterea unei dispoziţii, avea obligaţia de a încunoştiinţa persoana juridică notificată despre schimbarea reşedinţei sale.

În cauza Lilian Teuschler c. Germaniei, 47636/99, hotărârea din 4 oct. 2001, CEDO a  statuat că  revine celor interesaţi obligaţia de a da dovadă de diligenţă pentru a-şi proteja interesele iar în speţa respectivă a constatat că nu s-a încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil prin aceea că, din pricina bolii, nu îşi putuse ridica la timp corespondenţa de la poştă, astfel încât a aflat despre procesul împotriva sa după şedinţa de judecată. Instanţa europeană a arătat că reclamanta nu a luat toate măsurile necesare pentru primirea corespondenţei sau pentru ca altcineva să o poată ridica în numele său.

Deşi cauza  citată se referă la un proces judiciar, obligaţiile părţilor de a da dovadă de  diligenţă privesc şi etapa administrativă anterioară unui proces, cât timp această etapă este urmată de formularea unei cereri în justiţie, în legătură cu acte emise în stadiul administrativ al procedurii.

Aşadar, se constată că autoarei reclamantei i s-a comunicat la 12.05.2005 copie a dispoziţiei emisă ca urmare  a notificării formulate alături de alte persoane îndreptăţite, comunicarea s-a făcut prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, care a ajuns la destinatar.

O dovadă în plus o constituie faptul că la 31.05.2005 autoarea  reclamantei împreună cu P.C. , P.Gh. şi M.P.C. au formulat, în termen, contestaţie împotriva Dispoziţiei 8769/2005, care a făcut obiectul dosarului 2740/2005 al Tribunalului Dolj, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1670 din 5.12.2006.

Prin concluziile scrise depuse în apelul de faţă, reclamanta a susţinut că procedura nefiind finalizată, întrucât  acţiunea promovată anterior s-a perimat, se poate relua procedura de retrocedare a imobilului. O astfel de solicitare este contrară prevederilor legii 10/2001, potrivit cu care  restituirea bunurilor imobile se face  doar cu urmarea procedurii  legale, care debutează prin depunerea notificării, continuă prin emiterea dispoziţiei şi contestarea în instanţă, în termenul legal.

Dreptul de acces la instanţă, garantat prin art. 21 din Constituţie, presupune  anumite limitări în ceea ce priveşte procedurile judiciare ori termenele, iar art. 126 din legea fundamentală stabileşte că procedura de  judecată se stabileşte prin lege.

Aşadar, reclamanta, parte în procesul anterior, prin autoarea sa, nu poate invoca în prezent reluarea procedurii pentru restituirea bunurilor supuse reglementării legii 10/2001, procedura fiind finalizată prin pronunţarea sentinţei 1670 din 5.12.2006 a Tribunalului Dolj.

Faptul că reclamanta s-a adresat primăriei cu cererea înregistrată sub nr. 330810/15.11.2007 nu presupune posibilitatea de a fi analizată din nou de către instanţă dispoziţia emisă în anul 2005, pentru că toate etapele prevăzute de lege au fost anterior parcurse iar notificarea faţă de care primăria trebuia să dea  un răspuns, cenzurat apoi în instanţă, era  cea înaintată de autoarea petentei sub nr. 354/2001.

Ca urmare, se constată că reclamanta a promovat contestaţia ce face obiectul dosarului pe rol după împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 26 din legea 10/2001, aşa încât potrivit art. 296 c.p.c. se va admite apelul, se va schimba sentinţa şi pe fond se va respinge contestaţia ca fiind tardiv introdusă.

Cel de al doilea motiv de apel , având un caracter subsidiar, nu trebuie a fi analizat.

1

Domenii speta

Spete similare