Dacă din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpatul a săvârşit fapta pentru care a fost dedus judecăţii, în favoarea acestuia operează principiul de drept in dubio pro reo.
Prin sentinţa penală nr.328 din 25.02.2004 Judecătoria Tg.Mureş a dispus achitarea inculpatului B.B. de sub acuza comiterii infracţiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, e, g, i Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.Mureş s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, reţinându-se că la data de 04.12.1999 în jurul orelor 18,00 împreună cu martorul C.V.V. s-a deplasat în pasajul Luxor din Tg.Mureş şi dintr-un autoturism au sustras o geantă în care se găsea suma de 70 milioane lei.
Inculpatul a negat constant săvârşirea faptei, iar martorii audiaţi în cauză nu au putut confirma cu claritate dacă inculpatul a participat sau nu la comiterea infracţiunii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul , care prin decizia Tribunalului Mureş a fost respins cu privire la această problemă de drept, fiind admis pentru alte aspecte.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs Parchetul care solicită condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii de furt calificat.
Recursul nu este fondat.
Vastul probatoriu administrat la instanţa de fond şi suplimentat în apel a permis în mod pertinent, adoptarea singurei concluzii ce se impunea în cauză, respectiv soluţia de achitare a inculpatului. Martorii audiaţi în cauză nu au demonstrat prin declaraţiile lor că inculpatul B.B. s-ar fi aflat împreună cu martorul C.V.V. în pasajul Luxor din mun.Tg.Mureş. Martorul cheie în această cauză – C.V.V. şi-a retractat declaraţiile date iniţial, arătând că acestea le-a dat pentru a se răzbuna pe inculpat, pe care îl suspecta că ar fi întreţinut relaţii intime cu prietena lui. Probele administrate în cauză şi judicios analizate nu permit stabilirea, în mod cert, a vinovăţiei inculpatului B.B. , astfel în favoarea acestuia acţionează principiul de drept in dubio pro reo.
În consecinţă, recursul parchetului a fost respins ca nefondat.
Curtea de Apel București
RECURSUL. CAZURI DE CASARE ÎN RECURS. OMISIUNEA PRONUNŢĂRII ASUPRA UNOR FAPTE SAU ASUPRA UNOR PROBE. ART. 3859 COD PROCEDURĂ PENALĂ
Curtea de Apel Iași
Reţinerea dispoziţiilor art. 10 lit. c) C.pr.pen. – fapta nu a fost săvârşită de inculpat. Existenţa dubiului. Lipsa probelor directe
Judecătoria Sectorul 6 București
Excluderea probelor obţinute în urma reconstituirii faţă de lipsa avocatului din oficiu, excluderea declaraţiei fratelui inculpatului
Curtea de Apel Suceava
Nepronunţarea instanţei de apel asupra motivului privind valoarea anexelor gospodăreşti. Valoarea probatorie a certificatului privind valoarea de impozitare a construcţiilor
Curtea de Apel Timișoara
Conflict de muncă. Compunerea completului de judecată. Sarcina dovedirii calităţii procesuale pasive