Contestatie în anulare. Conditii de admisibilitate.

Decizie 566/COM din 04.07.2005


Contestatie  în anulare. Conditii de admisibilitate.

Contestatia în anulare este o cale extraordinara de atac, de retractare, prin care însasi instanta ce a pronuntat hotarârea atacata, în cazurile si conditiile prevazute de lege, poate sa îsi  desfiinteze propria hotarâre si sa  procedeze la o noua judecata.

Numai o greseala materiala  esentiala care a determinat o solutie  eronata, poatew fi invocata pe  calea  contestatiei  în anulare, fara însa a  deschide dreptul partilor  de a provoca rejudecarea caii de atac.

Contestatorii N.S. si L.E.C. au formulat, în contradictoriu cu intimatii A.V.A.S.Bucuresti, P.N.,  P.I., S.C.P.C. S.A., Oficiul Registrului Comertului Constanta si  P.I.  în  conformitate cu art.318 cod pr.civila, contestatie în anulare, prin care solicita:

-anularea deciziei civile nr.167/COM/18.03.2005, pronuntata de Curtea de Apel Constanta;

-admiterea recursului declarat de recurentii N.S. si  L.E. împotriva sentintei civile nr.3558/COM/23.04.2004, pronuntata de Tribunalul Constanta;

-modificarea sentintei recurate, în sensul respingerii ca nefondata a cererii formulata de A.V.A.S. împotriva contestatorului  pe temeiul art.124 din legea nr.64/1995, republicata.

I. Se arata  ca, potrivit art.18 cod pr.civila, hotarârile instantei de recurs mai pot fi atacate cu contestatie (...) când instanta, respingând recursul sau admitându-l numai în parte a omis din greseala sa cerceteze vreunul din  motivele  de modificare sau de casare.

Astfel,  în aplicarea acestui text de lege,instanta de recurs  a  omis sa cerceteze toate motivele pe care le-au invocat, în  scopul  modificarii sentintei atacate.

1.s-a invocat ca instanta de fond nu  a  aratat în  ce a constat activitatea neprofitabila pe care a continuat-o si care a dus societatea la  încetare de plati, nefiind  suficient sa se retine doar ca a  savârsit  o fapta culpabila, fara ca aceasta fapta sa fie identificata si  analizata. Pe  de alta  parte,  fapta  retinuta  de instanta nu se încadreaza în  ipoteza normei instituite la art.124 lit.c, întrucât nu reprezinta desfasurarea unnei activitati care sa  fi condus societatea la  încetare de plati. Din lecturarea deciziei data în recurs,  rezulta ca  instanta nu a cercetat acest motiv de recurs,  lasându-l nesolutionat.

2.instanta de control judiciar nu a examinat celelalte motive de recurs pe care le-a invocat, referitoare la gresita solutionare de catre instanta de fond a aspectului privind raportul de cauzalitate dintre fapta  si  prejudiciu, care nu se prezuma de drept, ci trebuie dovedit sau  retinerea eronata, în  opnia contestatorilor, a faptului  ca existenta prejudiciului se deduce din simpla stare de încetare a platilor de catre societate.

3.instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra motivului de netemeinicie a  motivului de fond, prin care a aratat ca, în  mod gresit, instanta a retinut în  persoana  contestatorilor incidenta prev.art.124 lit.c, deoarece reclamanta nu a dovedit ca a dispus continuarea presupusei activitati  în interesul ei  personal.

4.continuarea activitatii în  interesul personal al persoanei  raspunzatoare reprezinta una din cele doua conditii de incidenta a art.124 lit.c,  cealalta fiind desfasurarea din dispozitia persoanei raspunzatoare a activitatii neprofitabile care duce în mod vadit societatea la  încetare de plati. Legea nu detaileaza expresia „interes personal”, dar este evident ca a avut în vedere obtinerea pentru  sine sau  pentru altul a unui folos material sau  moral.

5.prin criticile formulate pe calea recursului, contestatorii au  încercat sa demonstreze  netemeinicia si  nelegalitatea instantei de fond, aratând, cu referire directa la  elementele  raspunderii civile delictuale, de ce nu se poate retine în sarcina  lor incidenta prev.art.124 lit.c. Criticile se constituie în tot  atâtea motive de modificare a sentintei atacate si nu pot fi înlaturate „în bloc” fara o analiza distincta a acestora.

II. Potrivit art.318 cod pr.civila, „hotarârile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu  contestatie, când dezlegarea data este rezultatul unei greseli  materiale (...)”.

Aplicarea acestui text de lege, instanta de recurs s-a aflat în  eroare cu  privire la data  numirii în functia  de administrator a S.C.P. C. S.A. a pârâtului  P.  I., aceasta fiind 15.11.1995 si nu  15.04.1997 cum a retinut instanta.

Ori, eroarea în care s-a aflat instanta de recurs cu  privire la  numirea noului administrator, este esentiala, deoarece schimba perspectiva de abordare a prev.art.124 din lege, sub aspectul persoanei  raspunzatoare.

Intimata A.V.A.S.Bucuresti a depus la dosar note scrise, prin care solicita respingerea contestatiei  în anulare ca nefondata si,  în  consecinta, mentinerea ca temeinica  si  legala a  deciziei civile nr.167/COM/2005 a Curtii de Apel Constanta.

Analizând criticile formulate, Curtea retine urmatoarele:

Prin decizia  civila nr.167/COM/2005 a Curtii de Apel Constanta, au fost respinse, ca nefondate,  recursurile declarate de N.S., L.E.C., P.I. si creditoarea A.V.A.S. Bucuresti, împotriva sentintei civile nr.3558/COM/23.04.2004, pronuntata de Tribunalul Constanta.

Prin aceasta hotarâre a fost  admisa cererea formulata de A.V.A.S.Bucuresti, privind atragerea  raspunderii  patrimoniale a pârâtilor administratori .N.S., L.E.C. si P.I.în  temeiul disp.art.124 lit.c,d,f din Legea nn.64/1995, pentru  suma de 43948,79 USD.

Contestatorii  sustin  faptul ca instanta de recurs a omis  sa cerceteze toate motivele invocate.

Contestatia în  anulare este o cale extraordinare de atac, de retracttare, prin care se cere însasi instantei  ce a pronuntat hotarârea atacata, în cazurile si conditiile prevazute  de lege, sa  îsi desfiinteze propria hotarâre  si sa procedeze la o noua judecata.

Cauza contestatiei în  anulare este  nelegalitatea hotarârii  ce se ataca, nelegalitate constând în una din deficientele indiicate  limitativ de art.317 si 318 cod pr.civila.

In cauza, se invoca disp.art.318 cod  pr.civila.

Sub acest aspect, însa,  este  necesara sublinierea deosebitii dintre  motiivele de casare la care  se refera disp.art.318  cod pr..civila si argumentele  de fapt si de drept.

Asttfel, instanta de control judiciar a raspuns  la toate  motivele de casare, chiar daca, uneori, a grupat argumentele  folosite  în  dezvoltarea unui  motiv de casare.

In ceea ce privesc sustinerile  privind motivul prevazut  de art.318 cod pr.civila, dezlegarea data recursului este rezultatul unei greseli materiale, constestatorii  au avut în vedere  eroarea instantei privind data numirii în functia de administrator al S.C.Poseidon Comp S.A. a lui  Popescu Ion,  aceasta fiind 15.11.1995 si nu  15.04.1997.

Textul  vizeaza greseli de fapt,  involuntare, iar nu  nu greseli de judecata.

A da partilor  posibilitatea de a se plânge aceleasi instante care  a dat hotarârea  de modul în care a apreciat probele si a solutionat raporturile dintre parti,  ar însemna sa se deschida dreptul partilor de a  provoca rejudecarea caii de atac.

Numai  o  greseala materiala esentiala care a determinat o solutie eronata, poate fi invocata pe  calea contestatiei în anulare, ceea ce nu este cazul în speta  de fata.

Asa fiind, criticile aduse  pe aceasta cale hootaarârii pronuntata de instanta de control judiciar, sunt  neîntemeiate,  concluzionând  instanta de control.

Decizia civila  nr.566/COM/04 iulie 2005