Favorizarea infractorului. Neefectuarea cercetării cu privire la săvârşirea unor infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice. Luare de mită. Condamnare după achitare în instanţa de fond. Incidenţa dispoziţiilor art. 255 alin. 5 Cod penal.

DECIZIA NR. 173/20 septembrie 2005

Favorizarea infractorului. Neefectuarea cercetarii cu privire la savârsirea unor infractiuni la regimul circulatiei pe drumurile publice. Luare de mita. Condamnare dupa achitare în instanta de fond. Incidenta dispozitiilor art. 255 alin. 5 Cod penal.

Emitent: Curtea de Apel Oradea - Sectia penala si pentru cauze cu minori

Prin sentinta penala nr. 173 din 4 aprilie 2005, Tribunalul Satu-Mare a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedura penala, achitarea inculpatului S.N., de sub învinuirea savârsirii infractiunilor de luare de mita, prev. si ped. de art. 254 alin. 1 si 2 Cod penal cu referire la art. 1 lit. a si c, art. 6 si art. 7 din Legea nr. 78/2000 si de favorizare a infractorului, prev. si ped. de art. 264 Cod penal.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut ca, din probele administrate în cauza s-a dovedit ca inculpatul a achitat suma de 2000 marci germane "pretinsa cu titlu de mita" denuntatorului, aceasta suma reprezentând un rest de pret al unui autoturism ce a fost achizitionat de catre denuntator în Germania în interesul inculpatului, în urma conventiei încheiata anterior cu acesta.

Cu privire la infractiunea de favorizare a infractorului, instanta a constatat ca fapta nu exista, datorita caracterului subsecvent al acestei infractiuni, care nu poate exista ca infractiune de sine statatoare fara o infractiune anterior savârsita de catre o alta persoana ori, fapta celor doi martori constituie contraventie la legea circulatiei de drumurile publice si nu infractiune.

Prin decizia penala nr. 173/A din 13 septembrie 2005, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de Parchetul National Anticoruptie - Serviciul Teritorial Oradea si, în temeiul art. 254 alin. 1 si 2 Cod penal cu referire la art. 1 lit. a si c, art. 6 si art. 7 din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsa de 4 ani închisoare si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b, si c Cod penal, iar în baza art. 264 Cod penal, l-a condamnat pe acelasi inculpat la o pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite cele doua pedepse individuale în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adaugat un sport de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta de 4 ani si 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 cod penal si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b si c Cod penal.

Criticile formulate de catre parchet în apelul declarat au fost apreciate ca întemeiate atât sub aspectul starii de fapt, descrisa în actul de sesizare al instantei, cât si a vinovatiei inculpatului, mai putin cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 255 alin. 5 Cod penal, sub aspectul restituirii sumei de 2.000 marci germane.

S-a apreciat de catre instanta de control judiciar ca fiind dovedite atât existenta celor doua infractiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecata, cât si vinovatia acestuia.

Este indubitabil dovedit ca între inculpat si denuntator a intervenit o conventie civila, anterior savârsirii infractiunilor, în baza careia, denuntatorul a achizitionat din Germania pentru inculpat un autoturism la pretul de 8.000 marci germane, pret pe care, dupa remiterea autoturismului, inculpatul l-a achitat în rate, mai putin suma de 2.000 marci germane.

La sfârsitul lunii iulie sau începutul lunii august 2003, inculpatul, în calitatea sa de agent sef de politie, a oprit un tractor cu remorca, proprietatea societatii denuntatorului, ocazie cu care conducatorul auto audiat ca martor în cauza i-a facut precizarea ca nu are documente pentru remorca, deoarece aceasta nu este înmatriculata.

În urma acestei precizari, inculpatul i-a atras atentia martorului ca a încalcat legea si i-a cerut sa-i transmita denuntatorului ca, în calitatea sa de patron al firmei sa se prezinte la postul de politie, cerere caruia acesta din urma s-a conformat.

Cu ocazia discutiei avute la postul de politie, inculpatul l-a amenintat pe denuntator ca va întocmi un dosar penal, atât denuntatorului, cât si conducatorului tractorului pentru punerea în circulatie si conducerea pe drumurile publice a remorcii neînmatriculate.

La cererea denuntatorului de a-i aplica doar o sanctiune cu amenda contraventionala, inculpatul a schimbat brusc subiectul discutiei si i-a cerut denuntatorului suma de 5.500.000 lei, reprezentând contravaloarea unei tone de grâu, iar cu privire la restul de pret neachitat pentru autoturism, în suma de 2.000 marci germane, inculpatul i-a spus denuntatorului ca "suntem chit".

Dupa discutia avuta în postul de politie, inculpatul  nu a mai facut nici o referire la dosarele penale si nu a încheiat nici un act constatator în legatura cu punerea în circulatie a remorcii neînmatriculate.

În ceea ce priveste infractiunea de favorizare a infractorului, instanta de fond a apreciat în mod gresit ca punerea în circulatie pe drumurile publice a remorcii utilizate la transportul produselor agricole, fara a fi înmatriculata, constituie contraventie si nu infractiune la regimul circulatiei pe drumurile publice.

Nu putea fi primita apararea inculpatului, câta vreme în urma expertizarii vehiculului, cei doi reprezentanti al Registrului Auto Român au concluzionat ca, în raport de caracteristicile tehnice ale mijlocului de transport, cât si a dispozitiilor legale în materie, se impunea înmatricularea acestuia în circulatie si nu doar înregistrarea vehiculului la consiliul local.

În ceea ce priveste infractiunea de luare de mita, s-a probat fara nici un dubiu ca inculpatul a primit de la denuntator suma de 5.500.000 lei si ca, totodata, în urma discutiei purtate în postul de politie, au convenit sa stinga orice datorii ale inculpatului catre denuntator, ce izvorau din conventia civila încheiata între cei doi anterior datei savârsirii infractiunilor.

Deoarece suma de 2.000 marci germane nu a fost remisa fizic inculpatului de catre denuntator, aceasta regasindu-se în pretul de achizitionare al autoturismului, cu privire la aceasta suma nu sunt aplicabile dispozitiile art. 255 alin. 5 Cod penal, denuntatorul având posibilitatea recuperarii acestei sume pe calea unei actiuni civile, în temeiul raportului juridic civil încheiat între el si inculpat.

Domenii speta

Spete similare