Infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 29 alin 1 lit. b Legea nr 656/2002

Sentinţa penală Nr. 66/S

Şedinţa publică din data de 02.05.2018

PREŞEDINTE – (…)- judecător

GREFIER – (…)

Cu participarea procurorului (…) din cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea cauzei penale privind pe inculpatul PC trimis în judecată pentru săvârșirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin 1 lit. b Legea nr 656/2002 cu aplicarea art.5 Cod penal.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza penală de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 11.04.2018 când părţile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea pentru data de 25.04.2018, apoi pentru data de 02.05.2018.

TRIBUNALUL,

Prin rechizitoriul nr. 799/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată a inculpatului PC pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prev.de art. 29 alin. 1 lit b din Legea 656/2002 cu aplicarea art 5 C.penal.

În esenţă prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul PC , în cursul lunii noiembrie 2008, a disimulat adevărata circulaţie a sumei de 380.363,81 lei, provenită din comiterea infracţiunii de delapidare în dauna societăţii pe care o administra, SC ESRL (CUI 5937223), prin simularea plăţii sumei de 140.000 euro (aproximativ 511.000 lei) cu titlu de avans, în baza unui antecontract de vânzare cumpărare a unui imobil, încheiat în mod fictiv în numele SC ESRL cu numiţii AL si ALa, ceea ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 al. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, cu aplic. art. 5 C.p.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe:

- declaraţia părţii civile DCP (f.152, vol. I);

- înscrisurile ataşate la plângerea penală înregistrată la data de 29.05.2015 (f.13-24, vol. I);

- antecontractul de vanzare – cumpărare din data de 06.11.2008 (f. 1-2, vol. II) ;

- nota contabilă din 28.11.2008 (f. 311, vol. II);

- procese verbale de percheziţie domiciliară (f. 14-40, vol. III);

- dispoziţii de plată, registre de casă, balante de verificare aferente perioadei 2008 – 2009 (f.3-310, vol. II);

- adrese răspuns ITM cu (f. 168-177, vol.III)

- declarațiile martori (f. 183-222, vol. I);

- declarații inculpat PC(f. 43-44, 47-48, vol. I).

În cursul cercetării judecătoreşti a fost ascultat, şi ulterior reascultat, inculpatul PC dar şi partea civilă DCP precum şi martorii PS, BD, CI, VC, SG, CC, CG, BD, MF, GAA, RC, RG, ALa, AL, MAM şi CAI, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

Numitul DCP a arătat că se constituie parte civilă în cauza de faţă, finalmente suma solicitată fiind de 240.349 euro, reprezentând daune materiale şi daune morale.

În apărare inculpatul PC a depus o serie de înscrisuri, ataşate la dosarul cauzei.

Analizând probele administrate în cauză – atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti – tribunalul va reţine următoarea situaţie de fapt :

În anul 1994 partea civilă DCP şi inculpatul PC au înfiinţat societatea ESRL având ca obiect de activitate “tratarea şi acoperirea metalelor”, iar prima persoană indicată i-a delegat inculpatului din cauza de faţă competenţa de reprezentare în faţa instituţiilor statului şi instituţiilor bancare, dat fiind faptul că la momentul respectiv DCP domicilia în municipiul Timişoara.

Ulterior, în anul 2015, partea civilă DCP a luat hotărârea de a se muta în Braşov şi de a se implica în funcţionarea firmei ESRL iar în aceste împrejurări, a descoperit antecontractul de vânzare cumpărare a unui imobil, încheiat de către inculpatul PC - în numele SC ESRL - cu numiţii AL si ALa.

Astfel tribunalul va reţine că în cursul lunii noiembrie 2008, în calitate de administrator al SC ESRL inculpatul PC a simulat plata sumei de 140.000 euro (aproximativ 511.000 lei) provenind din patrimoniul societăţii, cu titlu de avans, în baza unui antecontract de vânzare cumpărare a unui imobil, încheiat în mod fictiv cu numiţii AL si ALa, în scopul disimulării adevăratei circulaţii a sumei de 380.363,81 lei, însuşită de inculpat în decursul aceluiaşi an prin săvârşirea infracţiunii de delapidare.

În acest sens probele administrate în cauză – respectiv susţinerile martorilor PS, LFD, BD, CI, VC, SG, CC, CG, BD, MF, GAA, RC, RG şi CAI, angajați ai SC ESRL din perioada comiterii faptelor care figurau menționați în dispozițiile de plată către casierie - au relevat neechivoc faptul că persoanele respective nu au primit niciodată avansurile de trezorerie identificate în balanța de verificare aferentă perioadei 01.11.2008 – 30.11.2008.

Or tribunalul va observa că, potrivit notei contabile din data de 6.11.2008 întocmită de inculpatul PC (fila 311, vol. II, D.U.P), suma de 140.000 euro menţionată ca reprezentând avansul achitat numiţilor AL si ALa - în virtutea antecontractului indicat - a provenit din recuperarea sumelor acordate salariaţilor SC ESRL cu titlu de avans cheltuieli.

În acelaşi sens, potrivit balanţei de verificare aferentă perioadei 01.11.2008 – 06.11.2008 rezultă faptul că în contul „542” (AVANSURI TREZORERIE) a fost înregistrată ca debit suma de 398.097,43 lei, din care 380.363,81 lei fusese debitată până la data de 1.11.2008 administratorului PC şi unui număr de 17 angajaţi ai S.C. ES.R.L.

Analiza antecontractului indicat relevă că, potrivit clauzelor contractuale, numiţii AL si ALa, în calitate de vânzători promitenţi s-au obligat să vândă cumpărătorului promitent SC ESRL, reprezentată prin administratorul PC, un teren în suprafaţă de 1000 mp, întabulat în (…) a localităţii Dobolii de Jos, înscris în A1 sub nr. top 698/1/1/2/2 situat în extravilanul comunei Dobolii de Jos, jud. Covasna. Preţul vânzării, stabilit de comun acord a fost de 165.000 euro, din care s-a achitat până la data încheierii contractului suma de 140.000 euro, urmând ca diferența de 25.000 euro să fie achitată până cel târziu la data de 30.12.2008, dată la care urma a fi încheiat şi contractul de vânzare cumpărare în formă autentică. Potrivit clauzei speciale, cumpărătoarea promitentă, prin administrator, s-a obligat ca în situația în care nu va fi încheiat contractul la data şi locul stabilit, din motive imputabile ei, să piardă suma plătită către promitenţii vânzători, respectiv suma de 140.000 euro. 

Tribunalul va mai observa că tocmai acest lucru s-a realizat, respectiv contractul final nu a mai fost încheiat iar SC ESRL a „ pierdut” suma de 140.000 euro.

Or probele administrate în cauză relevă – fără echivoc – că această sumă nu a fost efectiv plătită de către inculpatul PC către numiţii AL si ALa.

Astfel ambele persoane menţionate arată că nu au primit de la inculpat, în noiembrie 2008 sau anterior acestui moment, suma respectivă aşa cum s-a menţionat în antecontractul indicat.

Pe de altă parte antecontractul respectiv nu indică faptul că suma s-ar fi plătit la momentul încheierii sale, în faţa avocatului BR, ci anterior acestui moment(f. 1-2, vol. II).

În sfârşit preţul menţionat în acest antecontract, 165.000 euro pentru un teren în suprafaţă de 1000 mp, teren situat în extravilanul comunei Dobolii de Jos, jud. Covasna – adică 165 euro/mp – este în mod evident nereal în condiţiile în care este de notorietate că niciodată în zona respectivă preţul unui teren nu a depăşit un preţ de 10 ori mai mic decât cel stipulat în actul încheiat cu numiţii AL si ALa, persoane care au arătat că şi nici nu au primit vreodată suma de bani stipulată în înscris .

Toate aspecte relevate conduc – în mod coroborat şi fără dubiu – la concluzia că antecontractul de vânzare cumpărare menţionat a fost încheiat în mod fictiv, în scopul disimulării adevăratei circulaţii a sumei de 380.363,81 lei, însuşită de inculpat în decursul aceluiaşi an prin săvarsirea infracţiunii de delapidare.

Inculpatul PC a încercat să obţină exonerarea de răspundere penală prin plasarea răspunderii în sarcina altor persoane – iniţial contabila MAM, ulterior soţia sa PM care ar fi „ colaborat” cu asociatul său, partea civilă DCP – cu ignorarea rolului său dominant şi decizional în cadrul SC ESRL.

Astfel probele administrate în cauză – inclusiv susţinerile martorilor PO, cumnata inculpatului ( fila 54, vol I, dosar instanţă), MAM, contabil şef ( fila 18, vol II, dosar instanţă) etc – relevă că inculpatul PC a fost în anul 2008 persoana care s-a ocupat efectiv de toate aspectele ce ţin de desfăşurarea activităţii SC ESRL.

Chiar inculpatul PC a arătat în faţa instanţei „ Atât eu cât şi D eram asociaţi şi administratori la E, fiecare cu 50 la sută. De activitatea E mă ocupam eu” ( fila 20, vol I, dosar instanţă).

În aceeaşi declaraţie dată în faţa instanţei în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul PC nu face nici o referire la soţia sa PM, ci apreciază că „ a fost o greşeală a personalului tehnico economic al societăţii…respectiv a lui MAM” ( fila 21, vol.I, dosar instanţă).

Ulterior acest inculpat – pentru a obţine exonerarea de răspundere penală - a avut „ideea” de a-şi axa apărarea pe plasarea vinovăţiei în sarcina altei persoane, soţia sa.

Faptul că soţia sa PM, contabil la societatea indicată, a semnat anumite înscrisuri – dispoziţii de plată, situaţii contabile etc - nu conferă acestei persoane rol decizional în cadrul SC ESRL unde, aşa cum o relevă coroborat probele administrate în cauză, inculpatul PC a deţinut pe lăngă calitatea de asociat şi aceea de administrator, inclusiv în virtutea unei delegări exprese primite de la partea civilă DCP.

În mod similar martorii AL şi ALa ( file 41 -44, vol I, dosar instanţă) – persoane apropiate inculpatului – arată neechivoc că PC este cel care a avut iniţiativa încheierii antecontractului de vânzare cumpărare din noiembrie 2008, încheiat în mod fictiv, fără ca aceşti martori să primească suma stipulată în respectivul înscris.

Actualmente atitudinea inculpatului PC – de a plasa răspunderea pentru activitatea acestei firme în sarcina altor persoane, exemplificativ soţia sa PM sau numita MAM - apare nu doar ca lipsită de fundament probator ci şi în contradicţie cu activitatea efectivă a unei firme în care, se pare, inculpatul indicat ţine a beneficia doar de profit material nu şi de răspunderea aferentă .

Apărătorul inculpatului PC a mai arătat că acesta nu poate fi urmărit/judecat pentru comiterea infracţiunii de „spălare de bani” atât timp cât situaţia de fapt „ premisă ” ( infracţiunea „ predicat” ) presupune incidenţa prescripţiei răspunderii penale, or astfel s-ar încălca principiul „ ne bis in idem”.

Tribunalul va reţine că pentru a-și găsi aplicarea principiul non bis in idem, trebuie să existe o primă procedură penală care s-a finalizat printr-o hotărâre de condamnare sau de achitare definitivă a unei persoane împotriva căreia s-a formulat o acuzație în materie penală, iar autoritățile să demareze o a doua procedură penală (elementul bis), pentru aceeași faptă (elementul idem) cu privire la aceeași persoană, ceea ce nu este cazul în prezentul proces penal.

Astfel, C.E.D.O a statuat că termenul „procedură penală” - folosit în cadrul art. 4 din Protocolul 7 - trebuie să fie interpretat în lumina principiilor generale aplicabile expresiilor „acuzație în materie penală” și „pedeapsă”, care sunt prevăzute de art. 6 și 7 din Convenție ori cu privire la prima procedură, este necesar ca aceasta să se fi încheiat cu o hotărâre definitivă prin care să se fi pronunțat achitarea sau condamnarea acuzatului.

În ceea ce privește rezoluțiile sau ordonanțele Ministerului Public de neurmărire sau netrimitere în judecată - care nu au fost verificate de către o instanță judecătorească - jurisprudența C.E.D.O a statuat că acestea nu duc la o închidere definitivă a anchetei.

Pe de altă parte tribunalul va mai reţine că principiul „Ne bis in idem” este aplicabil ori de câte ori autorităţile competente formulează din nou împotriva unei persoane o acuzaţie în materie penală, în sensul art. 6 parag. 1 CEDO, cu privire la fapta pentru care s-a pronunţat deja o hotărâre definitivă care se bucură de autoritate de lucru judecat, ceea ce nu este cazul în prezentul proces penal.

În acelaşi sens sunt şi considerentele expuse de către Curtea Constituţională - sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 656/2002 - în Decizia nr. 73/2011.

Astfel Curtea Constituţională a arătat că dispoziţiile legale criticate sub aspectul lipsei de previzibilitate sunt constituţionale, deoarece acestea stabilesc criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operaţiunilor săvârşite în legătură cu bunul sau sumele rezultate dint-o anumită infracţiune.

Pentru ca principiul non bis in idem să-şi găsească aplicarea, persoana în cauză trebuie să fi suferit o condamnare, să fi fost achitată sau să se fi dispus încetarea urmăririi penale pentru fapta cu privire la care este din nou urmărită sau judecată. În situaţia concursului de infracţiuni însă, infractorului i se aplică o pedeapsă principală, fără ca prin aceasta să fie încălcate în vreun fel dispoziţiile art. 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie.

Este evident că situaţia de fapt ce formează obiectul cauzei de faţă – respectiv încheierea fictivă, în noiembrie 2018, a antecontractului menţionat – nu este identică cu cea vizată de infracţiune „ predicat ”, respectiv cu întocmirea avansurilor de trezorerie identificate în balanța de verificare aferentă perioadei 01.11.2008 – 30.11.2008.

Mai este de observat şi că – prin Decizia nr. 16/2016 pronunţată de către Î.C.C.J pentru dezlegarea de principiu a unor chestiuni de drept – s-a reţinut caracterul autonom al infracţiunii de spălare de bani , existenţa acesteia nefiind condiţionată de pronunţarea unei soluţii de condamnare (amânare a aplicării pedepsei sau renunţare la aplicarea pedepsei) pentru infracţiunea din care provin bunurile.

În acelaşi sens tribunalul va reţine că potrivit art. 9 paragraful 5 din Convenţia de la Varşovia, ratificată de România prin Legea nr. 420/2006, „Fiecare parte se va asigura că o condamnare anterioară sau simultană pentru o infracţiune predicat nu este o condiţie pentru o condamnare pentru infracţiunea de spălare de bani”.

În sfârşit se mai arată de către inculpatul PC, prin apărător, că nu a intervenit în cauză vreo acţiune fizică – în sensul „ascunderii sau disimularii adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora”, în înţelesul art 29 alin. 1 lit b din Legea 656/2002 – or este evident că textul penal menţionat nu presupune esenţialmente „ mişcarea” fizică a unor bunuri, ci are în vedere, ca în cauza de faţă, şi o mişcare/modificare ( ascundere/disimulare ) juridică a unor bunuri sau drepturi, în terminologia folosită de această normă penală.

Susţine apărătorul inculpatului că „ nu s-a reţinut existenţa vreunei acţiuni din partea sa prin care să fi urmărit disimularea provenienţei sumei de 140.000 euro”, or aşa cum s-a expus, inculpatul PC este cel care, pe de-o parte, a avut iniţiativa încheierii antecontractului de vânzare cumpărare din noiembrie 2008, încheiat în mod fictiv, dar şi - pe de altă parte - cel care a întocmit nota contabilă din data de 6.11.2008 (fila 311, vol. II, D.U.P), prin care se arată că suma de 140.000 euro menţionată ca reprezentând avansul achitat numiţilor AL si ALa - în virtutea antecontractului indicat - a provenit din recuperarea sumelor acordate salariaţilor SC ESRL cu titlu de avans cheltuieli.

Concluzionând tribunalul va reţine că faptele anterior descrise, comise de către inculpatul PC, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „spălare de bani” prev.de art. 29 alin. 1 lit b din Legea 656/2002 cu aplicarea art 5 C.penal - legea penală veche apărând ca cea mai favorabilă în raport, exemplificativ, cu cerinţele şi consecinţele suspendării sub supraveghere a pedepsei, a efectelor împlinirii termenului de încercare în această situaţie etc.

Faţă de toate cele expuse instanţa, în baza art. 29 al. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 cu aplic art 5 al 1 C.pen, va dispune condamnarea inculpatului PC la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Va face aplicarea art 71 – 64 lit a teza II, b C.penal anterior .

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului PC au fost urmărite criteriile vizate de art. 72 Cod penal anterior prin prisma stării de pericol creat pentru valoarea ocrotită de legea penală, naturii şi gravităţii rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, lipsa antecedentelor penale ale infractorului, conduita bună a acestuia după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul său de educaţie, vârsta, situaţia sa familială şi socială, dar şi faptul că acest inculpat nu a înţeles să şi asume în nici un mod consecinţele faptelor sale.

Pe de altă parte aceste aspecte – coroborate şi cu faptul că a trecut o perioadă de aproximativ 10 ani de zile de la comiterea faptelor, cu vârsta sau starea de sănătate a inculpatului PC – conduc instanţa la concluzia că scopurile pedepsei pot fi atinse şi fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate, fiind întrunite condiţiile cumulativ vizate de art 86/1 Cod penal anterior.

Astfel tribunalul, în baza art 86/1 al 1 C pen anterior va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit cf art 86/2 al 1 C penal anterior.

În baza art 86/3 al 1 C penal anterior pe durata termenului de încercare inculpatul PC trebuie sa se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-Să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov la datele fixate de respectivul serviciu.

-Să anunţe în prealabil serviciului indicat orice schimbare de domiciliu , reşedinţa sau locuinţa şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea

-Să comunice şi să justifice serviciului indicat schimbarea locului de muncă.

-Să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov informaţii de natura a putea fi verificate mijloacele lui de existenţă.

Va atrage atenţia inculpatului PC asupra disp 86/4 C penal anterior a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art 71 al 5 C.pen anterior va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Tribunalul va constata că inculpatul PC a fost reţinut o zi, la 11.02.2016.

Relativ la constituirea de parte civilă a numitului DCP tribunalul va reţine următoarele:

În primul rând, este de observat că, potrivit ipotezelor normative vizate de art. 29 din Legea nr. 656/2002, existenţa infracţiunii de spălare a banilor - la fel ca şi existenţa infracţiunii de tăinuire - nu este condiţionată de producerea unui rezultat anume, prevăzut expres de lege ca element al conţinutului de incriminare, ceea ce înseamnă că, privită sub aspectul urmării sale juridice, spălarea banilor - ca şi tăinuirea - este o infracţiune de pericol, iar nu o infracţiune de rezultat.

Astfel obiectul juridic principal al infracţiunii de spălare de bani îl reprezintă relaţiile sociale privind ocrotirea şi asigurarea desfăşurării normale a activităţii economice, precum şi relaţiile sociale privind circulaţia mijloacelor băneşti şi a titlurilor de valoare.

Chiar aceste aspecte au condus legiuitorul la introducerea art 33 din Legea nr. 656/2002 care arată, la aliniatul 1, că „ în cazul infracțiunilor de spălare a banilor și de finanțare a actelor de terorism se aplică dispozițiile art. 118 din Codul penal privind confiscarea bunurilor”.

Tribunalul va mai observa că – întrucât infracţiunea de spălare a banilor nu este o infracţiune de rezultat (de leziune), ci o infracţiune de simpla atitudine sau de pericol - în cazul acestei infracţiuni (la fel ca si în cazul tăinuirii), nu se poate pune problema, pe latură civilă, a dezdăunării părţii civile DCP .

 Această parte civilă, asociat la SC ESRL, este posibil să fi fost prejudiciată prin infracţiunea „ predicat” – cea de „ delapidare ” pentru care a fost dispusă o soluţie de clasare prin rechizitoriu – însă acest lucru nu a fost realizat prin infracţiunea ce formează obiectul judecăţii în cauza de faţă, respectiv cea vizată de art. 29 al. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002.

Oricum, chiar dacă s-ar accepta teza posibilităţii dezdăunării unei persoane – în cadrul acestui proces penal - urmare a comiterii infracţiunii de „ delapidare”, această persoană prejudiciată ar fi chiar persoana juridică (SC ES.R.L ) din patrimoniul căreia s-a delapidat suma respectivă, şi nu persoana fizică DCP.

Exemplificativ, la comiterea unei infracţiuni de delapidare de către un administrator, în dauna unei Asociaţii de Proprietari, calitatea de parte civilă o deţine respectiva asociaţie şi nu fiecare membru al acesteia.

Faţă de cele expuse tribunalul, în baza art 397 C.pr.pen cu aplicarea art 25 al 5 C.pr.pen, va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă exercitată în procesul penal de către partea civilă DCP .

În baza art 33 din Legea nr. 656/2002 va dispune confiscarea de la inculpatul PC a sumei de 140.000 euro, ce a făcut obiectul infracţiunii prev. de art. 29 al. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002.

În baza art 404 al 4 C.pr.pen va menţine măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 799/P/2015 din data de 12.02.2016 a Pachetului de pe lângă Tribunalul Braşov asupra bunurilor imobile deţinute de inculpatul PC - în codevălmăşie cu sotia sa PM - respectiv asupra unui imobil situat în Mun. Brasov, (…).

În baza art 37 din Legea 656/2002 va dispune comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre penală, la rămânerea definitiva a acesteia, la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov pentru a se efectua menţiunile corespunzătoare.

În baza art 4 din O.G 39/2015 va dispune comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre penală, la rămânerea definitiva a acesteia, pentru a se efectua menţiunile corespunzătoare în cazierul fiscal.

În baza art 274 al 1 C p pen va obliga inculpatul PC la plata către stat a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 29 al. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 cu aplic art 5 al 1 C.pen condamnă inculpatul PC – (…) - la o pedeapsă de 3 ani închisoare .

Face aplicarea art 71 – 64 lit a teza II, b C.penal anterior .

În baza art 86/1 al 1 C pen anterior dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit cf art 86/2 al 1 C penal anterior.

În baza art 86/3 al 1 C penal anterior pe durata termenului de încercare inculpatul PC trebuie sa se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-Să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov la datele fixate de respectivul serviciu.

-Să anunţe în prealabil serviciului indicat orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea

-Să comunice şi să justifice serviciului indicat schimbarea locului de muncă.

-Să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov informaţii de natura a putea fi verificate mijloacele lui de existenţă.

Atrage atenţia inculpatului PC asupra disp 86/4 C penal anterior a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art 71 al 5 C.pen anterior dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Constată că inculpatul PC a fost reţinut o zi, la 11.02.2016.

În baza art 397 C.pr.pen cu aplicarea art 25 al 5 C.pr.pen lasă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată în procesul penal de către partea civilă DCP .

În baza art 33 din Legea nr. 656/2002 dispune confiscarea de la inculpatul PC a sumei de 140.000 euro ce a făcut obiectul infracţiunii prev. de art. 29 al. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002.

În baza art 404 al 4 C.pr.pen menţine măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 799/P/2015 din data de 12.02.2016 a Pachetului de pe lângă Tribunalul Braşov asupra bunurilor imobile deţinute de inculpatul PC - în codevălmăşie cu sotia sa PM - respectiv asupra (...).

În baza art 37 din Legea 656/2002 dispune comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre penală, la rămânerea definitiva a acesteia, la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov pentru a se efectua menţiunile corespunzătoare.

În baza art 4 din O.G 39/2015 dispune comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre penală, la rămânerea definitiva a acesteia, pentru a se efectua menţiunile corespunzătoare în cazierul fiscal.

În baza art 274 al 1 C p pen obligă inculpatul PC la plata către stat a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu apel in 10 zile de la comunicare.

Pronunţata în şedinţa publică azi 2.05.2018.

Preşedinte,Grefier,

(…)

Red BB/02.05.2018/

Tehnored CMC/02.05.2018/ex.5

Domenii speta

Spete similare