Valoarea de vamă. preţ de tranzacţie prevăzut de art. 1 din acordul gatt. dovada preţului.

VALOAREA DE VAMĂ. PREŢ DE TRANZACŢIE PREVĂZUT DE ART. 1 DIN ACORDUL GATT. DOVADA PREŢULUI.

Prin decizia 1289/08 noiembrie 2005 s-a admis recursul, s-a modificat în tot sentinţa şi s-a admis contestaţia. S-a anulat decizia 350/2004 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Neamţ.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut:

Prin sentinţa civilă nr. 176/07.12.1004 pronunţată de Tribunalul Neamţ - Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ în dosarul nr. 476/2004, s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de S.C. EUROFLORA S.R.L. împotriva deciziei nr. 35o/2004 emisă de pârâta D.G.F.P. Neamţ şi în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti - în numele şi pentru Direcţia Regională Vamală Iaşi şi pentru Biroul Vamal Piatra Neamţ.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a avut în vedere următoarele considerente :

La data de 1 iunie 2004 SC EUROFLORA SRL PIATRA NEAMŢ a importat flori proaspăt tăiate, plante în ghiveci şi plante de interior cu flori în ghiveci, pentru care la data importului nu s-a putut determina în mod definitiv valoarea în vamă, întrucât existau motive de suspiciune privind veridicitatea şi exactitatea valorii declarate. Cu toate acestea, reclamanta a avut posibilitatea să ridice mărfurile din vamă, la cererea sa expresă, în urma constituirii şi achitării unei garanţii izolate conform prevederilor art. 77 (4) din Legea 141/1997 privind Codul Vamal al României. Valoarea definitivă în vamă a produselor s-a decis a fi stabilită ulterior, în urma unui control obligatoriu efectuat de organul vamal la sediul societăţii.

Amânarea determinării definitive a valorii în vamă a produselor importate de reclamantă s-a făcut în mod legal în temeiul prevederilor ari 17 pct.l din Acordul pentru aplicarea Articolului VII din Decretul nr. 182/1980 privind acceptarea unor înţelegeri realizate în negocierile comerciale multinaţionale din cadrul Acordului general pentru tarife şi comerţ - G.A.T.T. Astfel, "dacă valoarea în vamă a mărfurilor importate nu poate fi determinată prin aplicarea dispoziţiilor art. 1 —6 inclusiv va fi determinată prin mijloace rezonabile compatibile cu principiile dispoziţiile generale şi ale Articolului VII a acordului general şi pe baza datelor disponibile în ţara de import".

Prin urmare în cauza de faţă s-au aplicat prevederile art. 7 care nu mai ţin cont de valoarea în vamă declarată de importator, ci un nou criteriu pentru valoarea definitivă, aşa s-a întâmplat şi în ceea ce priveşte pe reclamantă, respectiv cel al compensării cu preţul unor produse similare.

Pârâta a procedat în mod corect. Aşa cum prevăd dispoziţiile art. 2 din Hotărârea nr. 788/2001, există posibilitatea legală de amânare a determinării definitive a valorii în vamă în situaţia în care printre alte motive (inexistenţa unor documente sigure) autoritatea vamală are motive să se îndoiască de veridicitatea şi exactitatea valorii declarate.

Neputând fi stabilită valoarea în vamă definitiv, pe baza preţurilor de tranzacţie din lipsă de înscrisuri, pârâta a avut posibilitatea să amâne definitivarea determinării, cu respectarea termenelor prevăzute de Hotărârea nr. 788/2001.

Este adevărat că un precedent creat de o altă firmă, S.C. MERLIN C0M S.R.L., care a avut ca administrator în perioada 2001 - 2003 pe cel al reclamantei de faţă, a condus la majorarea suspiciunilor autorităţii vamale în ceea ce o priveşte pe SC EUROFLORA SRL.

În materie de relaţii vamale, îndoiala este permisă, aceasta fiind prevăzută chiar de lege (art. 2 din Hotărârea nr. 788/2001).

Ca urmare, s-a apreciat că pârâta D-G.F.P. Neamţ a stabilit în mod corect, prin decizia nr. 35o/2004, obligaţia reclamantei de a plăti suma de 26.867.160 lei cu titlu de taxe vamale şi T.V.A.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta care a formulat următoarele critici :

- instanţa de fond a răsturnat sarcina probei în ce priveşte susţinerile intimatei - pârâte, apreciind că reclamanta nu şi-a dovedit susţinerile, iar actul de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de veridicitate până la proba contrară. Trebuiau avute în vedere, în acest sens, actele prezentate de reclamantă care, la momentul importului, au fost apreciate ca legale şi suficiente ;

-nu s-a avut în vedere dispoziţiile art. 7 al. 2 din Acordul G.A.T.T., aplicându-se pentru mărfurile importate valori fictive;

-nu puteau fi reţinute suspiciunile create din cauza altei societăţi - S.C. "MERLIN COM" într-o situaţie asemănătoare, întrucât până la această dată nu s-a stabilit în mod cert vinovăţia acesteia;

- pârâta nu a dovedit că facturile reale sunt cele provenind din Olanda.

Analizând sentinţa recurată, sub aspectul criticilor formulate şi în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 304/1 Cod pr. Civilă, instanţa constată întemeiat recursul de faţă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Prin decizia nr. 35o/06.10.2004 emisă de D.G.F.P. Neamţ s-a respins  contestaţia  formulată  de SC  EUROFLORA  SRL  împotriva măsurilor privind determinarea definitivă a valorii în vamă a mărfurilor importate, stabilindu-se ca urmare, în sarcina societăţii, obligaţia de plată a sumei de 52.834.425 lei, reprezentând taxe vamale şi T.V.A.

S-a apreciat, de către organul de control, că valoarea în vamă pentru mărfurile importate nu a fost stabilită pe baza preţului de tranzacţie, aşa cum prevede art. 1 din Acordul prin aplicarea Articolului VII G.A.T.T. şi nu existau date pentru aplicarea art. 2-6, ceea ce a condus la aplicarea art. 7 din Acord, avându-se în vedere limita minimă a preţului privind bazele de date statistice.

Potrivit art. 1 din Acord, valoarea în vamă a mărfurilor importate va fi valoarea de tranzacţie, adică preţul efectiv plătit pentru mărfuri. Atunci când valoarea în vamă nu poate fi determinată prin aplicarea art. 1, se trece succesiv la articolele următoare (art. 2 - 6), până la primul articol care va permite determinarea valorii în vamă.

In speţă, reclamanta - recurentă a prezentat actele care atestau valoarea de tranzacţie pentru mărfurile importate, făcând ulterior şi dovada plăţii efective cu facturi acceptate de partenerul olandez.

Aşa fiind, în cauză nu se pot reţine susţinerile organului de control care a arătat că nu a putut avea în vedere preţul declarat de societate; acest preţ a fost dovedit cu facturile şi actele de transport depuse la dosar de recurentă.

Deşi intimata - pârâtă a susţinut că în urma verificărilor efectuate, Administraţia vamală din Olanda a transmis copii autentificate după facturi care s-au regăsit în evidenţele contabile ale firmei exportatoare în care se menţionează valori mai mari pentru mărfurile ce au făcut obiectul tranzacţiei, aceste acte nu au fost depuse la dosar, rămânând la stadiul de simple afirmaţii.

Ori, aşa cum a arătat şi recurenta, în momentul în care s-au prezentat acte legale ce demonstrează valoarea de tranzacţie, organul de I control care susţine că nu aceasta este valoarea reală, are sarcina probei în a dovedi aceste lucru.

Ori, din actele depuse la dosar în susţinerea deciziei contestate, nu rezultă nici o dovadă privind un alt preţ mai mare al tranzacţiei.

Aşa fiind, organele de control nu puteau proceda la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate decât în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Acordul G.A.T.T.

În plus, recurenta - reclamantă nu a fost informată asupra deciziei de amânare a determinării valorii în vamă printr-o decizie motivată, conform art. 2 al.2 din H.G. 788/2001, acceptând iniţial documentele prezentate de societate şi nu I s-a pus în vedere şî prezinte acte suplimentare.

Aşa fiind, apreciem că hotărârea primei instanţe este dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât nu s-a apreciat corect asupra părţii căreia îi revenea sarcina probei, în speţă, organul constatator fiind cel care I trebuia să dovedească afirmaţiile din decizie privind o altă valoare tranzacţie decât cea care rezulta din actele prezentate de recurenta-reclamantă.

Decizia civilă 1289/9 noiembrie 2005

Domenii speta

Spete similare