Împlinirea termenului de încercare în cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei înainte de termenul de încercare în cazul graţierii condiţionate. consecinţe juridice

ÎMPLINIREA TERMENULUI DE ÎNCERCARE ÎN CAZUL SUSPENDĂRII CONDIŢIONATE A EXECUTĂRII PEDEPSEI ÎNAINTE DE TERMENUL DE ÎNCERCARE ÎN CAZUL GRAŢIERII CONDIŢIONATE. CONSECINŢE JURIDICE.

Prin sentinţa penală nr.541/D din 29.XI.2005, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.1003/2005, în baza art.211 alin.1, 2 lit.b, c şi alin.2/1 lit.a Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului P.C., la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În temeiul art.7 din Legea nr.543/2002, s-a revocat graţierea condiţionată pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.99 Cod penal, art.74 lit.a, b, c – 76 lit.d Cod penal, prin sentinţa penală nr.443 din 28.03.2002 a Judecătoriei Moineşti, rămasă definitivă prin neapelare la 9.04.2002 şi s-a adăugat la pedeapsa aplicată în cauză.

Pedeapsă de executat: 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art.211 alin.1, 2, lit.b, c, alin.21 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a şi art.76 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul M.I., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal în condiţiile şi pe durata prevăzută de art.71 alin.2 Cod penal.

În temeiul art.88 Cod penal, s-a dedus din pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpaţi, perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, de la 19.01.2005 până la data de 06.05.2005.

În temeiul art.15, 346 Cod procedură penală, s-a luat act că partea vătămată B. V. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul  fiind recuperat.

În temeiul art.191 alin.2 Cod procedură penală, a obligat fiecare inculpat la plata a câte 250 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

S-a constatat că inculpaţii au avut apărători aleşi, în faza cercetării judecătoreşti, avocat S. C. şi B. M.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În seara zilei de 15.I.2005, în jurul orelor 20,30, după ce au consumat băuturi alcoolice la barul numitului C. V. din comuna Pîrjol, inculpaţii M. I. şi P. C., l-au urmărit pe B. V., care se afla în stare de ebrietate şi tocmai părăsise acelaşi local şi pe uliţa principală a comunei, într-o zonă întunecoasă, inculpatul P. C. i-a tras haina peste cap pentru a nu-şi vedea agresorii, partea vătămată a căzut, iar în timp ce inculpatul M. I. l-a imobilizat pe bătrân, inculpatul P. C. i-a sustras suma de 350.000 lei. Partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 25-30 zile pentru vindecare în urma agresiunii.

Prejudiciul a fost recuperat prin restituire, astfel încât B. V. nu s-a constituit parte civilă.

La reţinerea situaţiei de fapt, instanţa a avut în vedere următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţia părţii vătămată, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, raportul de constatare medico-legală, procesul-verbal de reconstituire, declaraţiile martorilor S. C., P. C., C.  S., D. G., B. S., B. C. şi N. P., coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.

În drept, fapta anterior descrisă a fost calificată ca infracţiune prevăzută de art.211 alin.1, 2 lit.b, c, alin.21 lit.a Cod penal, text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpaţilor.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel, cei doi inculpaţi.

Inculpatul P. C., a criticat sentinţa primei instanţe, pe latură penală, solicitând în principal schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181 Cod penal, ţinând seama de declaraţia părţii vătămate, care a susţinut că a fost în eroare cu privire la suma sustrasă, arătând că ulterior a găsit banii, într-o altă haină.

Faţă de această împrejurare, a arătat că nu se mai justifică reţinerea în sarcina inculpatului, a infracţiunii de tâlhărie, lipsind furtul, care să fi fost comis prin violenţă.

Pe aceleaşi argumente, s-a solicitat în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tentativă de tâlhărie.

În final, s-a arătat că dacă instanţa de apel va trece peste cele două motive invocate anterior şi se va menţine încadrarea juridică dată faptei de instanţa de fond şi condamnarea inculpatului, să se reţină în favoarea sa, circumstanţe atenuante, cu consecinţa reducerii pedepsei.

La rândul său şi inculpatul M. I., a criticat hotărârea atacată, pentru nelegalitate şi netemeinicie. Apărarea pentru acest inculpat, a vizat aceleaşi aspecte invocate şi la instanţa de fond, respectiv:

- nerespectarea dispoziţiilor art.70 Cod procedură penală, în faza de urmărire penală;

- efectuarea urmăririi penale cu nerespectarea normelor procedurale, folosindu-se martori asistenţi cu ocazia audierii;

- greşita încadrare a faptei, care în realitate este infracţiunea prevăzută de art.181 Cod penal, acţiunea violentă fiind determinată de atitudinea părţii vătămate, care ar fi făcut afirmaţii calomnioase la adresa mamei sale, care însă nu a fost urmată de sustragerea sumei de bani.

Apelurile inculpaţilor sunt admisibile, sub următoarele aspecte:

Pedepsele aplicate celor doi inculpaţi sunt prea severe în raport cu persoana acestora. Astfel, s-au reţinut circumstanţe atenuante pentru inculpatul M. I., cărora Curtea, le va acorda o eficienţă mai sporită, concretizată prin reducerea pedepsei aplicate de instanţa de fond.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P. C., ţinând seama că acesta a avut o condamnare în minoritate, pentru care a intervenit reabilitarea de drept; având în vedere caracterizările favorabile ulterioare acestei date şi în favoarea sa vor fi reţinute circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimă stabilită de norma de incriminare.

Tot în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat, se constată că în mod greşit în urma aplicării art.7 din Legea nr.543/2002, i s-a adăugat la pedeapsa aplicată în cauză, pedeapsa de 6 luni închisoare.

Cu privire la acest aspect, întrucât suspendarea executării primei pedepse şi-a produs efectele la data expirării termenului de încercare socotit în întinderea sa integrală, cel condamnat fiind reabilitat de drept, inculpatul urmează să execute doar pedeapsa pentru cea de-a doua infracţiune.

Soluţia reabilitării de drept a condamnatului cu efecte ex tunc abia la data expirării termenului – condiţie a graţierii, prezintă inconvenientul agravării situaţiei condamnatului întrucât la data apariţiei actului de clemenţă, termenul de încercare al suspendării condiţionate era mai mic de 3 ani.

Totodată, se constată, că celor doi inculpaţi le-au fost interzise toate drepturile stabilite prin art.64 Cod penal, deşi cele de la punctele c, d şi e nu au legătură cu fapta comisă.

Potrivit art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, cele două apeluri vor fi admise sub aspectele susmenţionate, celelalte dispoziţii ale sentinţei, urmând a fi menţinute.

Decizia  penală nr.39 din 14 februarie 2006 a Curţii de Apel Bacău.

Domenii speta

Spete similare