Strămutare. Efecte asupra judecării cauzei.

STRĂMUTARE. EFECTE ASUPRA JUDECĂRII CAUZEI.

Strămutarea este acel remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra obiectivităţii şi imparţialităţii tuturor judecătorilor unei instanţe.

Dispunând strămutarea judecării cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a strămutat numai judecarea unei anumite faze procesuale a desfăşurării procesului, ci întreaga judecată, care implica soluţionarea ei atât în fond, cât şi în căile ordinare sau extraordinare de atac (art. 55-60 Cod procedură penală).

Secţia penală, încheierea penală nr. 465 din 20 iulie 2004

Prin încheierea penală nr. 565 din 15 iulie 2004, Tribunalul Cluj a menţinut starea de arest a inculpaţilor I.A., P.V.M., G.C., G.M., G.B. şi M.S., trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 18 martie 2004, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Cluj la data de 19 martie 2004, sub nr. 2918 fixându-se termen de judecată la 23 martie 2004, când s-a verificat regularitatea şi legalitatea măsurii arestului preventiv, menţinându-se starea de arest a tuturor inculpaţilor.

În timpul cercetării judecătoreşti, s-a formulat de către inculpatul G.M. o cerere de strămutare a cauzei, admisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea nr. 3702 din 1 iulie 2004, strămutându-se judecarea dosarului nr. 2918/2004 de la Tribunalul Cluj la Tribunalul Suceava, menţinându-se actele îndeplinite de către Tribunalul Cluj.

Cu toate că la data de 1 iulie 2004, instanţa supremă a strămutat judecarea cauzei de la Tribunalul Cluj la Tribunalul Suceava, Tribunalul Cluj la 15 iulie 2004 a menţinut starea de arest a celor 6 inculpaţi.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs toţi inculpaţii arestaţi.

Recursul a fost înaintat Curţii de Apel Cluj, în faţa căreia reprezentantul Parchetului a invocat excepţia de necompetenţă, solicitând trimiterea de îndată a întregului dosar Curţii de Apel Suceava – pentru judecarea recursurilor inculpaţilor – după care, dosarul 2918/2004 al Tribunalului Cluj să fie remis Tribunalului Suceava, pentru continuarea judecăţii pe fond.

Cu privire la excepţia formulată, apărătorii inculpaţilor la unison, au apreciat că instanţa competentă în speţă, pentru soluţionarea recursurilor inculpaţilor este Curtea de Apel Cluj, cu motivarea că instanţa supremă a strămutat doar judecarea pe fond a cauzei la Tribunalul Suceava, şi nicidecum faza procesuală a recursului promovat împotriva menţinerii stării de arest a inculpaţilor, dispusă de Tribunalul Cluj.

Cu privire la excepţia invocată, Curtea de Apel Cluj a reţinut următoarele:

Strămutarea judecării cauzelor penale este reglementată în art. 55-61 cod proc.pen. şi constituie un caz de prorogare judiciară a competenţei teritoriale.

Strămutarea este acel remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra obiectivităţii şi imparţialităţii tuturor judecătorilor unei instanţe.

Dispunând strămutarea judecării cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a strămutat numai judecarea unei anumite faze procesuale a desfăşurării procesului, ci întreaga judecată, care implica soluţionarea ei atât în fond, cât şi în căile ordinare sau extraordinare de atac. De aici, rezultă următoarele consecinţe:

După strămutarea pricinii de la Tribunalul Cluj la Tribunalul Suceava, competenţa soluţionării recursului a fost şi ea schimbată, aparţinând Curţii de Apel Suceava. Situaţia este la fel când Curtea de Apel este prima instanţă sau instanţa de apel. Aceasta, pentru că s-a strămutat nu „judecarea în primă instanţă” sau „judecarea apelului”, ori „judecarea recursului”, ci „judecarea cauzei”.

Se impune această soluţie, întrucât, fiind hotărâtă strămutarea judecării unui litigiu şi fixată instanţa competentă să-l judece, este firesc ca această competenţă să fie menţinută până la pronunţarea unei hotărâri definitive în acel cadru care s-a considerat că asigură climatul propice pentru o judecată obiectivă, ori trimiţând cauza Curţii de Apel Suceava – instanţă de control judiciar – competentă să judece calea de atac a recursului promovat de inculpaţi, aceasta din urmă rămâne în continuare competentă să judece o eventuală cale de atac ce s-ar declara împotriva hotărârilor instanţei de trimitere, respectiv Tribunalul Suceava; altfel, s-ar ajunge ca o eventuală cale de atac (prezentele recursuri) să fie judecate din nou de Curtea de Apel Cluj, instanţă ierarhic superioară Tribunalului Cluj, în faţa căreia s-a considerat – prin admiterea cererii de strămutare – că nu se poate asigura o judecată în cele mai bune condiţii şi s-ar produce o întrerupere a cursului firesc al justiţiei.

Mai mult, din moment ce a fost admisă cererea de strămutare, înseamnă că aceasta a avut în vedere cauza în întregul ei, întregul proces penal din care face parte şi recursul la menţinerea stării de arest preventiv, neputându-se concepe o strămutare parţială, după cum nu se poate considera că judecătorii sunt obiectivi pentru jumătate din dosar şi subiectivi pentru cealaltă jumătate.

Pentru considerentele ce preced, în baza art. 60 cod proc.pen., s-a trimis cauza privind recursurile declarate de către cei 6 inculpaţi arestaţi împotriva încheierii penale nr. 565 din 15 iulie 2004 a Tribunalului Cluj – Curţii de Apel Suceava – spre competentă soluţionare.

Domenii speta

Spete similare