Existenţa pericolului social. Circulaţie pe drumurile publice. Infracţiunea de conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,69 gr.‰. Relevanţă.

Decizie 553 din 14.09.2004


EXISTENŢA PERICOLULUI SOCIAL. CIRCULAŢIE PE DRUMURILE PUBLICE. INFRACŢIUNEA DE CONDUCERE A UNUI AUTOVEHICUL AVÂND ÎN SÂNGE O ÎMBIBAŢIE ALCOOLICĂ DE 1,69 GR.‰. RELEVANŢĂ.

Considerarea lipsei de pericol social a unei infracţiuni poate fi reţinută numai în cazul infracţiunilor de rezultat, situaţie în care pericolul social are o arie mai vastă, cu elemente multiple de apreciere a acestuia. Aceasta, spre deosebire de infracţiunile de pericol, ca şi în speţă, când acest pericol există fără dubiu (art. 17-18 Cod penal).

Secţia penală, decizia penală nr. 553 din 14 septembrie 2004

Prin sentinţa penală nr. 124 din 23 aprilie 2004, a Judecătoriei Huedin, a fost condamnat inculpatul B.P. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74, 76 cod pen.

În baza art. 81 şi 82 cod pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 3 luni şi s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor ce determină revocarea suspendării condiţionate prevăzută de art. 83 cod pen.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că la data de 7 iulie 2003, inculpatul B.P. se întorcea din Huedin şi se deplasa spre localitatea Mărgău. Inculpatul a oprit în localitatea Călata, a intrat într-un bar unde s-a întâlnit cu martorul C.G. împreună cu care a consumat băuturi alcoolice.

Din declaraţiile martorului coroborate cu cele ale inculpatului, rezultă că acesta a consumat 100 ml cognac, după care s-a urcat la volanul autoturismului şi s-a deplasat pe drumurile publice.

Ajungând la interesecţia DJ 108 cu DJ 106 inculpatul a fost oprit pentru control de către organele de poliţie, ocazie cu care s-a constatat că se află sub influenţa băuturilor alcoolice, aparatul alcooltest indicând o valoare de 0,76 mg/litru alcool pur în aerul respirat.

Inculpatul a fost condus la Spitalul din Huedin unde i s-au recoltat probe biologice, din buletinul de analiză toxicologică rezultând că valoarea alcoolemiei inculpatului a fost de 1,69 gr. ‰ (proba 1). În cursul urmăririi penale, inculpatul a contestat valoarea alcoolemiei însă Institutul de Medicină Legală Cluj a comunicat Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin că, potrivit OGR 1/2000 modificată şi aprobată prin Legea 459 din 27 iulie 2001, expertiza de recalculare a alcoolemiei se efectuează doar în cazurile în care au fost recoltate două probe de sânge la un interval de o oră între ele.

Ca atare, întrucât potrivit declaraţiilor inculpatului acesta a refuzat recoltarea celei de a doua probe, nu s-a putut efectua o expertiză de recalculare a valorii alcoolemiei. Hotărârea a fost atacată cu apel de către inculpatul B. P., care a criticat-o pentru netemeinicie. S-a susţinut de către inculpat că datorită lipsei urmărilor păgubitoare ale faptei cât şi a unui eveniment rutier cauzat de starea de beţie, constatată cifric ca fiind aproape de limita contravenţionalului, se poate aprecia ca fiind lipsită de pericol social fapta sa, impunându-se achitarea în baza art. 181 cod pen.

Prin decizia penală 250 din 20 mai 2004, Tribunalul Cluj a admis apelul inculpatului şi în baza art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) cod proc.pen. şi raportat la art. 181 cod pen., a dispus achitarea acestuia de sub învinuirea comiterii infracţiunii prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG 195/2002 aplicându-i sancţiunea administrativă a amenzii în sumă de 7.000.000 lei.

Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, care a criticat-o pentru netemeinicie, solicitând casarea ei în întregime şi menţinerea integrală a sentinţei Judecătoriei Huedin, întrucât fapta inculpatului prezintă un grad sporit de pericol social.

Recursul declarat în cauză este fondat.

Infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,69 gr. ‰ este o infracţiune de pericol, acest pericol constând tocmai în aceea că legea a stabilit că a conduce un autovehicul cu o alcoolemie de 0,80 gr. ‰ constituie infracţiune şi nu contravenţie. Pericolul unei astfel de fapte este obiectiv, legal şi efectiv.

Aşa încât, a considera că o astfel de faptă este lipsită de pericolul social al unei infracţiuni ar însemna că se adaugă la lege, scoţându-se din sfera penalului ceea ce însăşi legea stabileşte a fi infracţiune.

Alcoolemia de 1,69 gr. ‰ deşi este suficientă prin ea însăşi pentru condamnarea inculpatului, poate fi interpretată printr-un context mai larg, întrucât pericolul social nu rezultă doar din expunerea pur şi simplu a cifrelor ce exprimă alcoolemia, ci din faptul că aceasta duce, când este cazul, la o stare virtual periculoasă prin ea însăşi, motiv pentru care legiuitorul a şi prevăzut ca infracţiune distinctă o faptă nu doar probată prin cifre, ci constatată clinic, în teza a II-a a textului incriminator.

Desigur că în situaţia când starea exprimată cifric este însoţită şi de o evidentă stare alterată constatabilă clinic, nu mai este loc de interpretarea împrejurării că respectiva stare ar fi lipsită de pericol social.

Considerarea lipsei de pericol social a unei infracţiuni poate fi reţinută numai în cazul infracţiunilor de rezultat, situaţie în care pericolul social are o arie mai vastă, cu elemente multiple de apreciere a acestuia. Aceasta, spre deosebire de infracţiunile de pericol, ca şi în speţă, când acest pericol există fără dubiu.