Sentinta Civila

DOSAR NR.574/3/LM/2007

ROMANIA

TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A VIII A

CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

SENTINTA CIVILA NR. 2908

SEDINTA PUBLICA DE LA 07.05.2007

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PRESEDINTE: MARIA ZAMFIRESCU

JUDECATOR: DANIELA ENACHE

ASISTENT JUDICIAR: ELENA TALOI

 ASISTENT JUDICIAR: ADRIANA ZAMFIR

GREFIER : MIRELA IGNAT

Pe rol solutionarea actiunii civile formulata de reclamantii VASILESCU SORIN, SEVERIN DANIEL, JABRE AMER, ALBEANU CLAUDIA SI DIKO DANIELA în contradictoriu cu pârâtii MINISTERUL JUSTITIEI, TRIBUNALUL BUCURESTI SI MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE si chematul în garantie MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect plata drepturi banesti.

La apelul nominal facut în sedinta publica nu au raspuns partile.

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care învedereaza instantei ca, prin Serviciul Registratura, s-a depus la dosarul cauzei la data de 04.05.2007 de catre pârâtul Ministerul Justitiei obiectiuni la raportul de expertiza. La data de 4.05.2007 reclamantii au depus dovada achitarii onorariului de expert în cuantum de 1253,75 lei iar expertul contabil desemnat a depus precizari si raportul de expertiza modificat, în 4 exemplare. La data de 07.05.2007 reclamantii au depus precizari ale câtimii pretentiilor.

Tribunalul, cu privire la obiectiunile depuse de catre pârâtul Ministerul Justitiei urmeaza a le califica drept aparari de fond.

Tribunalul invoca din oficiu, exceptia lipsei calitatii procesual pasive a pârâtului Ministerul Finantelor Publice urmând a se pronunta odata cu fondul cauzei.

TRIBUNALUL

Deliberând, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1456/3/2006 la data de 10.01.2006, reclamantii VASILESCU SORIN, SEVERIN DANIEL, JABRE AMER, ALBEANU CLAUDIA SI DIKO DANIELA au chemat în judecata pe pârâtii MINISTERUL JUSTITIEI, TRIBUNALUL BUCURESTI SI MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE ca reprezentant al Statului Roman, solicitând instantei obligarea pârâtilor la plata catre reclamanti a drepturilor banesti, inclusiv a dobânzii legale calculata pentru aceste sume de la data platii efective, conform OG nr. 9/2000, reprezentând sporul de 30% din indemnizatia de încadrare bruta lunara, pentru perioada 01.01.2003 – 26.04.2004, respectiv sporul de 40% din indemnizatia de încadrare bruta lunara,pentru perioada 27.04.2004 la zi; obligarea pârâtilor la anularea situatiei create 

În fapt, Ordonanta de urgenta nr. 177/06 decembrie 2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, modificata si completata de Legea nr. 347/10 iulie 2003, a prevazut prin art. 11 alin. 1 ca “judecatorii care compun completele specializate pentru judecarea infractiunilor de coruptie, potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, primesc un spor de 30% din indemnizatia de încadrare bruta lunara”, iar alineatul 2 din aceeasi lege a prevazut acelasi spor pentru procurorii din cadrul Parchetului National Anticoruptie, precum si pentru cei care participa la sedintele de judecata ale completelor specializate pentru judecarea infractiunilor de coruptie.

Acest act normativ nu prevede nici un criteriu pe baza carora se face o asemenea diferenta între magistratii care fac urmarirea penala sau judeca unele cauze de coruptie si celelalte categorii de magistrati, desi un asemenea criteriu era necesar pentru a explica de ce executivul a considerat necesara o diferentiere între categoriile de magistrati la nivelul aceleiasi categorii de instante sau parchete.

Ordonanta de urgenta nr. 24/21 aprilie 2004 privind cresterea  transparentei în exercitarea demnitatilor publice si a functiilor publice, precum si intensificarea masurilor de prevenire si combatere a coruptiei a accentuat inechitatea si discriminarea dintre diferitele categorii de magistrati, în sensul ca in art. 28 alin. 4 a prevazut ca procurorii din cadrul P.N.A. si judecatorii care compun completele specializate în infractiunile de coruptie, potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu modificarile ulterioare, beneficiaza de o majorare cu 40% a indemnizatiei de încadrare brute lunare. O justificare s-ar putea interpreta a fi preambulul acestui act normativ care mentioneaza textual ca acest act normativ a fost adoptat “având în vedere necesitatea intensificarii neîntârziate a luptei împotriva fenomenului coruptiei si a instituirii unor masuri imediate pentru întarirea capacitatii P.N.A. ca parchet specializat în combaterea infractiunilor de coruptie”.

 Ulterior, Legea nr. 601/16 decembrie 2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 24/2004 a extins categoriile de magistrati care primesc acest spor de 40% si la presedintele, vicepresedintele, presedintii de sectii si judecatorii Înaltei Curti de Casatie si Justitie, procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, adjunctii sai si procurorii din Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie. În cazul acestor magistrati, actul normativ adoptat de legislativ nu prevede nici un criteriu sau motivare pe baza carora s-ar justifica acordarea acestui spor.

Legea nr. 508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism prevede, de asemenea, o inegalitate vadita între diferite categorii de magistrati. Astfel, art. 24 alin. 4 aratând ca “Personalul prevazut la alin. 1 (conducerea Parchetului de pe lînga Î.C.C.J., procurorii generali ai parchetelor de pe lânga curtile de apel si procurorii din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism), procurorii si judecatorii care participa la judecarea cauzelor în care urmarirea penala a fost efectuata de procurorii din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism beneficiaza de un spor de 40% la indemnizatia de încadrare bruta lunara”. Nici pentru aceste categorii de magistrati, care primesc sporul de 40% la indemnizatia de încadrare bruta, nu se motiveaza în vreun fel de ce sunt îndreptatiti la a primi sporul în cauza.

Astfel de practici adoptate de executiv si de legiuitor încalca în mod flagrant egalitatea în drepturi, astfel cum este ea consacrata de art. 16 alin. 1 si 2 din Constitutia României ( “(1) – Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”, “(2) – Nimeni nu este mai presus de lege”), principiu, de altfel, particularizat de alin. 2 lit. e) din Ordonanta nr. 137/2000  ( “e) drepturile economice, sociale si culturale, în special: (I) dreptul la … o remuneratie echitabila si satisfacatoare;”).

În plus, prin Hotararea nr. 185/22.07.2005 a Colegiului Director al  Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii s-a constatat deja existenta unei discriminari directe potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si aprobarile ulterioare, recomandandu-se, în temeiul art. 19 indice 4 lit. a din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si aprobarile ulterioare, Ministerului Justitiei, initierea unui proiect de act normativ în vederea modificarii acestor prevederi în sensul eliminarii situatiei de inegalitate evidenta dintre categoriile de salariati.

Colegiul director a considerat ca aceasta diferentiere salariala de 40 % este nejustificata, astfel încât, desi scopul urmarit este legitim, metoda de atingere a acestui scop nu este adecvata.

Astfel, examinând sesizarea si dispozitiile legale incidente, s-a constatat ca prevederile legale prezentate au caracter discriminatoriu potrivit Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si aprobarile ulterioare”.

In dovedirea actiunii, reclamantii solicita încuviintarea probei cu înscrisuri si , în cadrul acesteia, efectuarea unor adrese la serviciile de contabilitate din cadrul Tribunalului Bucuresti, pentru a se comunica diferentele dintre salariul efectiv obtinut si cel cuvenit, ca urmare a aplicarii dispozitiilor referitoare la sporul de 30% si, respectiv 40 %, astfel cum am aratat mai sus pe perioada 01.01.2003- 01.01.2006 precum si efectuarea unei expertize contabile pentru determinarea cuantumului sumelor si a dobânzii legale.

In baza art. 242 pct. 2 din Codul de procedura civila, reclamantii solicita judecarea in lipsa a cauzei.

Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar in temeiul art. 15 din Legea nr 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, cu referire la O.G. nr 32/1995 privind timbru judiciar, cu modificarile si completarile ulterioare si art. 21 alin. a din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si completarile ulterioare si art. 285 Codul Muncii.

La data de 14.02.2006, pârâtul Ministerul Justitiei a formulat întâmpinare si cerere de chemare în garantie a Ministerului Finantelor Publice. Prin întâmpinare solicita respingerea actiunii ca nefondata aratând ca  înainte de pronuntarea Hotarârii nr. 185/2005, a luat masuri pentru înlaturarea situatiei constata ulterior de CNCD iar împrejurarea ca acest proiect nu a fost adoptat nu este de natura sa instituie o culpa în sarcina Ministerului Justitiei.

Prin cererea de chemare în garantie formulata, pârâtul Ministerul Justitiei a solicitat obligarea  Ministerului Finantelor Publice sa verse fondurile necesare achitarii sumelor pretinse de reclamant invocându-se aplicabilitatea dispozitiilor art. 19 din legea 500/2002, art. 3 alin. 1 pct. 2 din Hotarârea Guvernului nr. 208/2005 precum si art. 118 din legea nr. 304/2004 precum si calitatea Ministerului Justitiei de ordonator principal de credite.

Prin sentinta civila nr. 1361/16.03.2006, Tribunalul a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sector 5 Bucuresti.

Împotriva acestei sentinte, reclamantul VASILESCU SORIN  a declarat recurs iar prin decizia civila nr. 3435/R/20.11.2006, Curtea de Apel Bucuresti  a admis recursul, a casat sentinta civila recurata si a trimis cauza spre competenta solutionare Tribunalului Bucuresti.

În fond, dupa casare, dosarul a fost înregistrat sub nr. 574/3/2007 la data de 09.01.2007.

La termenul din 12.02.2007, instanta a încuviintat reclamantilor proba cu expertiza contabila.

La data de 10.04.2007, reclamantii au depus o cerere prin care arata ca îsi majoreaza câtimea pretentiilor, în sensul ca solicita obligarea pârâtilor  si la plata diferentelor de drepturi restante cuvenite pentru perioada aprilie 2002 – ianuarie 2003, actualizate, motivat de art. 28 al. 4 din OUG nr. 43/2002.

La dosar au fost depuse state de plata si raportul de expertiza contabila.

Pârâtul ministerul Justitiei a depus obiectiuni la raportul de expertiza la data de 04.05.2007, apreciate de instanta  ca fiind aparari de fond.

La data de 07.04.2007, reclamantii au depus precizari  prin care arata ca solicita ca pârâtii sa fie obligati la plata dobânzii legale aferenta sumelor  solicitate si nu la actualizarea sumelor în raport de rata inflatiei. Totodata, îsi precizeaza cuantumul sumelor solicitate.

Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a  pârâtului Ministerul Finantelor Publice pe cerere principala, instanta retine ca aceasta este întemeiata având în vedere ca reclamantii nu se afla în raporturi juridice de munca cu aceasta institutie.

Prezenta cauza reprezinta un conflict de munca asa cum este el definit de art. 281 Codul muncii iar partile într-un conflict de munca  nu pot fi decât salariatii si angajatorul. Fata de faptul ca reclamantii sunt judecatori la Tribunalul Bucuresti, instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE si pe cale  de consecinta, va respinge actiunea formulata împotriva acestui pârât ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Analizând actele si lucrarile dosarului, pe fondul cauzei, Tribunalul retine urmatoarele:

Reclamantii sunt judecatori  la Tribunalul Bucuresti si, în aceasta calitate, au fost salarizati conform dispozitiilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 177/2002 cu modificarile si completarile ulterioare.

Potrivit dispozitiilor OUG nr. 177/2002 magistratii sunt salarizati tinând seama de rolul, raspunderea, complexitatea, caracterul justitiei de putere în stat, de pregatirea si competenta profesionala, precum si de incompatibilitatile si interidictiile prevazute prin  Legea 92/1992.

Asadar indemnizatia judecatorilor a fost stabilita în functie de specificul si complexitatea muncii lor, dar având în vedere si statutul magistratului.

Prin actele normative invocate de reclamanti, adica OUG nr. 24/2004 privind cresterea transparentei în exercitarea demnitatilor publice si a functiilor publice, precum si intensificarea masurilor de prevenire si combatere a coruptiei (art.28) s-a instituit o majorare a venitului salarial prin sporul de 30% (care ulterior prin OUG nr. 24/2004 a devenit de 40%) din indemnizatia de încadrare lunara, pentru alte categorii de salariati si pentru judecatorii care compun complete specializate în solutionarea infractiunilor de coruptie.

Legiuitorul a justificat acordarea sporului de mai sus de ,,necesitatea intensificarii neîntârziate a luptei împotriva fenomenului de coruptie” si a instituirii unor masuri imediate pentru întarirea instructiilor specializate în combaterea infractiunilor de coruptie.

Ca urmare a acestor norme legale, salariul unui judecator care compune un complet specializat în solutionarea infractiunilor de coruptie este net superior oricarui salariu al altui judecator din instanta care face parte dintr-un astfel de complet, cu toate ca nici atributiile de serviciu si nici natura cauzei nu sunt diferite si implicit nu îndreptatesc o astfel de diferentiere.

Situatia creata face incidente dispozitiile OG nr. 137/31.08.2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.

Conform art. 1 din OG nr. 137/2000, în România principiul egalitatii între cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii trebuie sa fie garantat în special în exercitarea anumitor drepturi, printre care si cel de a primi  un salariu egal pentru munca egala.

OG nr. 137/2000 defineste în art. 2 discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restrictie sau performanta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala etc.  care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, în conditiile de egalitate a drepturilor si libertatilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vietii publice.

În speta, prin sporurile de 30% si apoi de 40% nu s-a facut decât sa se creeze o discriminare între judecatori dupa criteriul categoriei sociale în sensul enuntat mai sus.

În acest sens s-a pronuntat si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii prin Hotarârea nr. 185 din  22 iulie 2005, constatând existenta unei discriminari directe potrivit art. 2 alin. 1 si 2 din OG nr. 137/2000 si recomandând Ministerului Justitiei initierea unui proiect de act normativ în vederea eliminarii situatiei de inegalitate evidenta dintre cele doua categorii de salariati.

Pe baza celor analizate mai sus, Tribunalul constata ca actiunea reclamantilor este fondata în sensul ca, în cauza s-a facut dovada discriminarii directe.

Potrivit art. 21 din legea privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare ,,persoanele discriminate au dreptul sa pretinda despagubiri proportional cu prejudiciul suferit si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare”.

Potrivit art. 2 alin. 2 din OG nr. 137/2000 sunt discriminatorii potrivit prezentei ordonante, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute de la alin. 1 fata de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.

Prin dispozitiile art. 28 din OUG nr. 43/2002, desi s-a urmarit un scop legitim (lupta anticoruptie si rezistenta la coruptie a judecatorului)  metoda nu a fost adecvata, asa cum s-a retinut mai sus.

Instanta tine cont  si de faptul ca, prin adoptarea OUG nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, Guvernul României a recunoscut discriminarea creata prin salarizarea inegala a judecatorilor. Astfel, în preambulul acestui act normativ se retin urmatoarele: „având în vedere ca asigurarea salarizarii adecvate si nediscriminatorii a judecatorilor si procurorilor este prevazuta la cap. VI pct. 3.3 din Planul de actiune pentru implementarea Strategiei de reforma a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007, masura care avea ca termen de finalizare luna decembrie 2005 si tinând seama de Hotarârea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii nr. 185 din 22 iulie 2005, prin care s-a constatat existenta unei discriminari directe între judecatorii si procurorii care beneficiaza de sporul de 40% si cei care nu beneficiaza de acest spor, recomandând Ministerului Justitiei initierea unor modificari în sensul eliminarii acestei inegalitati”.

Ca urmare a acestui demers legislativ a fost înlaturat tratamentul salarial discriminatoriu pentru viitor, prin acest act normativ  nemaifiind reglementate sporuri si diferentieri la indemnizatiile magistratilor în raport cu natura cauzelor pe care le instrumenteaza, ci numai pentru delimitarea fireasca a gradului profesional si a functiei îndeplinite.

Totodata, instanta are în vedere si caracterul obligatoriu al deciziei nr. VI pronuntata la data de 15.01.2007 în dosar nr. 26/2006 prin care Înalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul în interesul legii si a stabilit, în aplicarea nediscriminatorie a disp. art. 11 al. 1 din OUG nr. 177/2002, precum si a disp. art. 28 al. 4 din OUG nr. 43/2002 – faptul ca drepturile salariale prevazute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistratilor.

În considerentele acestei decizii, ÎCCJ retine urmatoarele: “folosirea drept criteriu de diferentiere a tratamentului salarial pentru magistrati doar apartanenta la anumite segmente restrânse de realizare a justitiei, pe considerentul ca domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizata si un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinita a situatiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi si a tipului de reactie necesara pentru asigurarea ordinii de drept, presupun eforturi chiar mai importante si riscuri profesionale mai acentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferential prin dispozitiile la care s-a facut referire.

Rezulta, deci, ca distinctia ce se face, tinându-se seama de apartenenta magistratilor la categoria celor implicati în solutionarea cazurilor privind faptele de coruptie sau criminalitate organizata si de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhica, este lipsita de justificare obiectiva si rezonabila, fiind astfel discriminator în sensul art. 2 din Pactul International pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existenta unui raport acceptabil de proportionalitate între mijloacele folosite si scopul vizat, cu toate particularitatile lui specifice”

Pentru toate aceste considerente, instanta va admite cererea si va obliga pârâtii  sa plateasca reclamantilor despagubiri constând în drepturile banesti reprezentând sporul de 30%-40% din indemnizatia de încadrare bruta lunara dupa cum urmeaza: ALBEANU CLAUDIA TITELA – 46594 lei reprezentând contravaloarea sumei nete cuvenite pentru perioada 1.04.2002 – 31.03.2006 în valoare de 34.453 lei si dobânda legala aferenta în cuantum de 12.096 lei;DIKO DANIELA MIHAELA – 45.793 lei reprezentând contravaloarea sumei nete cuvenite pentru perioada 1.04.2002 – 31.03.2006 în valoare de 34.104 lei si dobânda legala aferenta în cuantum de 11.689 lei;JABRE AMER – 34.096 lei reprezentând contravaloarea sumei nete cuvenite pentru perioada 1.08.2002 – 31.03.2006 în valoare de 25.593 lei si dobânda legala aferenta în cuantum de 8503 lei;SEVERIN DANIEL GHEORGHE – 44.356 lei reprezentând contravaloarea sumei nete cuvenite pentru perioada 1.04.2002 – 31.03.2006 în valoare de 32.904 lei si dobânda legala aferenta în cuantum de 11.452 lei;VASILESCU SORIN MIREL – 45.779 lei reprezentând contravaloarea sumei nete cuvenite pentru perioada 1.04.2002 – 31.03.2006 în valoare de 33.843 lei si dobânda legala aferenta în cuantum de 11.936 lei.

Potrivit art. 161 al. 4 din codul muncii, neplata salariului poate determina angajatorul la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Potrivit art. 1088 Cod Civil daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legala la obligatiile care au ca obiect o suma oarecare. Prin urmare, instanta va obliga pârâtii sa plateasca reclamantilor drepturile banesti reprezentând contravaloarea dobânzii legale aferente sumelor acordate prin prezenta hotarâre pâna la data platii efective, impunându-se repararea integrala a prejudiciului.

Ministerul Finantelor Publice are calitate procesuala pasiva pe cererea de chemare în garantie deoarece potrivit dispozitiilor art. 19 din Legea 500/2002, art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG 208/2005 are atributia de a asigura fondurile necesare ordonatorilor de credite si institutiilor publice în vederea achitarii obligatiilor financiare ale acestora stabilite prin titluri executorii.

În raport de dispozitiile art. 60 C.p.c. va fi admisa cererea de chemare în garantie formulata de pârâtul Ministerul Justitiei si în consecinta va obliga pe chematul în garantie sa aloce pârâtului Ministerul Justitiei fondurile necesare platii sumelor stabilite în prezenta hotarâre în sarcina pârâtului si în favoarea reclamantilor.

În baza art. 274 c.pr.cv, instanta va obliga pârâtii sa plateasca reclamantilor suma de 1755, 45 lei cheltuieli de judecata (câte 351, 09 lei fiecarui reclamant) reprezentând onoariu de expert, conform chitantei depusa la dosar

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE.

Admite cerere formulata de reclamantii VASILESCU SORIN MIREL, SEVERIN DANIEL GHEORGHE, JABRE AMER, ALBEANU CLAUDIA TITELA SI DIKO DANIELA MIHAELA în contradictoriu cu pârâtii MINISTERUL JUSTITIEI cu sediul în Bucuresti, str. Apolodor nr. 17,  sector 5 SI TRIBUNALUL BUCURESTI cu sediul în Bucuresti, Bdul Unirii nr. 37, sector 3.

Obliga pârâtii sa plateasca reclamantilor despagubiri constând în drepturile banesti reprezentând sporul de 30%-40% din indemnizatia de încadrare bruta lunara dupa cum urmeaza:

1.ALBEANU CLAUDIA TITELA – 46594 lei reprezentând contravoalrea sumei nete cuvenite pentru perioada 1.04.2002 – 31.03.2006 în valoare de 34.453 lei si dobânda legala aferenta în cuantum de 12.096 lei;

2.DIKO DANIELA MIHAELA – 45.793 lei reprezentând contravaloarea sumei nete cuvenite pentru perioada 1.04.2002 – 31.03.2006 în valoare de 34.104 lei si dobânda legala aferenta în cuantum de 11.689 lei;

3.JABRE AMER – 34.096 lei reprezentând contravaloarea sumei nete cuvenite pentru perioada 1.08.2002 – 31.03.2006 în valoare de 25.593 lei si dobânda legala aferenta în cuantum de 8503 lei;

4.SEVERIN DANIEL GHEORGHE – 44.356 lei reprezentând contravaloarea sumei nete cuvenite pentru perioada 1.04.2002 – 31.03.2006 în valoare de 32.904 lei si dobânda legala aferenta în cuantum de 11.452 lei;

5.VASILESCU SORIN MIREL – 45.779 lei reprezentând contravaloarea sumei nete cuvenite pentru perioada 1.04.2002 – 31.03.2006 în valoare de 33.843 lei si dobânda legala aferenta în cuantum de 11.936 lei.

Obliga pârâtii sa plateasca reclamantilor drepturile banesti reprezentând contravaloarea dobânzii legale aferente sumelor acordate prin prezenta hotarâre pâna la data platii efective.

Respinge cererea fata de pârâtul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Admite cererea de chemare în garantie a MINISTERULUI FINANTELOR PUBLICE cu sediul în Bucuresti, str. Apolodor nr. 17, sector 5 si-l obliga pe acesta sa aloce fondurile necesare platii drepturilor cuvenite reclamantilor.

Obliga pârâtii sa plateasca reclamantilor suma de 1755, 45 lei cheltuieli de judecata (câte 351, 09 lei fiecarui reclamant) reprezentând onoariu de expert.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica azi 07.05.2007.

PRESEDINTE JUDECATOR 

MARIA ZAMFIRESCUDANIELA ENACHE

 ASISTENT JUDICIAR ASISTENT JUDICIAR

ELENA TALOI ADRIANA ZAMFIR

GREFIER

MIRELA IGNAT

Red.MZ/10ex.

Domenii speta

Spete similare