Decizie civila nr. 689/r

DOSAR NR.41141/3/2006

ROMANIA

TRIBUNALUL BUCURESTI -  SECTIA A-V-A CIVILA

DECIZIA CIVILA NR.689/R

Sedinta publica de la 08.05.2007

Tribunalul constituit din:

PRESEDINTE - CRISTINA NICA

JUDECATOR - ELISABETA FLORESCU

JUDECATOR - SORINA CIOBOTARU

GREFIER - PUCHETE GEORGETA

Pe rol urmeaza solutionarea contestatiei în anulare declarata de contestatorul Marin Laurentiu George împotriva deciziei civile nr.872/R/28.04.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila în dosarul nr.5168/3/2006 în contradictoriu cu intimatii Marin Gherghina, Eduteanu Gheorghe, Eduteanu Maria, Comisia judeteana Ilfov pentru aplicarea Legii nr.18/1991, Comisia locala de aplicare a Legii nr.18/1991 pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Domnesti.

La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta contestatorul, prin aparator, cu împuternicirea avocatiala la dosar si intimatii Eduteanu Gheorghe si Eduteanu Maria personal si asistati de aparator, cu împuternicirea avocatiala la dosar, lipsa fiind intimatele Comisia judeteana Ilfov pentru aplicarea Legii nr.18/1991, Comisia locala de aplicare a Legii nr.18/1991 pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Domnesti.

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care învedereaza instantei ca s-a atasat dosarul nr.750/1748/2006 al Judecatoriei Cornetu, la care se afla atasat dosarul nr.4685/94/2006 al Judecatoriei Buftea.

Contestatorul, prin aparator, depune la dosar certificat de grefa privind solutia pronuntata în dosarul nr.19487/3/2006 al Tribunalului Bucuresti-Sectia a V-a Civila si declara ca nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Intimatii, prin aparator, declara ca nu mai au alte cereri de formulat si probe de administrat.

Tribunalul constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul pe contestatia formulata.

Contestatorul, prin aparator, solicita admiterea contestatiei, schimbarea si casarea în totalitate a hotarârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, fara cheltuieli de judecata. Arata ca instanta de recurs a omis sa analizeze doua motive de recurs, ca partea pe care o reprezinta este prejudiciata prin solutia pronuntata, ca instanta e fond pretinde ca mostenirea are caracter divizibil, ca potrivit art.13 din Legea nr.18/1991 calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor, ca partea pe care o reprezinta este mostenitor si al terenului restituit în baza Legii nr.18/1991, ca terenul pentru care s-a emis titlul de proprietate este compus din teren intravilan si teren extravilan.

Intimatii, prin aparator, solicita respingerea contestatiei ca fiind inadmisibila, cu cheltuieli de judecata conform chitantei depuse la dosar. Arata ca, potrivit dispozitiilor art.317-318 Cod pr.civila în aceasta faza procesuala nu se pot antama probleme de fond, ca aceasta contestatie în anulare este facuta cu rea-credinta, deoarece nu a fost încadrata în reglementarile prevazute de art.317-318 Cod pr.civila, aceste prevederi nefiind întrunite, ca nu a fost indicat temeiul de drept al contestatiei.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata la data de 15.08.2005 pe rolul Judecatoriei Buftea sub nr. 6029/2005 si precizata ulterior, reclamantul Marin Laurentiu George a chemat în judecata pe pârâtii Marin Gherghina, Eduteanu Maria, Eduteanu Gheorghe si Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Domnesti, solicitând instantei sa pronunte o hotarâre prin care sa dispuna rectificarea titlului de proprietate nr. 33390/1996 în sensul de fi trecut si el pe titlu, sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumparare nr. 725/2005 si sa se dispuna iesirea din indiviziune cu privire la terenul în suprafata de 2 ha si 3809 m.p. mentionat în titlul de proprietate nr. 33390/1996.

Prin sentinta civila nr. 4115/09.12.2005, pronuntata de Judecatoria Buftea în dosar nr.  6029/2005, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului si s-a respins actiunea formulata de reclamantul Marin Laurentiu si precizata ulterior, în contradictoriu cu pârâtii Marin Gherghina, Eduteanu Maria, Eduteanu Gheorghe si Comisia Locala de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Domnesti si Comisia Judeteana Ilfov pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa. 

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca, asa cum s-a statuat în practica judiciara, titlul de proprietate se emite pe numele tuturor mostenitorilor care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.

Este adevarat ca de pe urma defunctului Marin Tanase au ramas ca mostenitori pârâta Marin Gheorghita si Marin Florian coautorul reclamantului, însa titlul de proprietate se emite numai la cerere, or, în speta, nici reclamantul si nici autorul sau nu au formulat o astfel de cerere.

Nulitatea sau modificarea unui titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/191 poate fi invocata de orice persoana care justifica un interes în speta însa, s-a constatat de catre instanta ca reclamantul nu are calitate procesuala activa, întrucât nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.

De asemenea, instanta a avut în vedere faptul ca cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulata de reclamant la data de 13.09.2005 nu are relevanta în cauza, atâta timp cât la data eliberarii titlului de proprietate nu exista o astfel de cerere, având în vedere dispozitiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 potrivit carora drepturile dobândite cu respectarea Legii nr. 18/1991 pentru care a fost eliberat titlul de proprietate, ramân valabile fara nici o alta confirmare.

În ce priveste capatul de cerere privind iesirea din indiviziune, instanta a constatat ca reclamantul nu are calitate procesuala activa nefiind coproprietar cu pârâtii cu privire la bunurile supuse împartelii, constând totodata si ca reclamantul nu este coproprietar cu pârâta Marin Gherghina nici cu privire la imobilul constructie, situat în Domnesti, nr. 21, întrucât acesta este proprietatea proprietarului terenului, în baza art. 492 C.civil.

Împotriva acestei sentinte, la 16.01.2006, a declarat recurs motivat Marin Laurentiu George, criticând hotarârea pentru nelegalitate si netemeinicie, conform prev. art. 304 pct. 9 C.pr.civila.

În motivarea cererii de recurs, recurentul, invocând dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., a precizat ca Primaria Domnesti a aratat ca tatal recurentului, Marin Florian, în prezent decedat, nu ar fi facut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, aratând însa ca nu poate sa depuna la dosar copie de pe cererea formulata de mostenitorii defunctului Marin Tanase si, desi nu este în masura sa depuna aceasta cerere, totusi Primaria Domnesti pretinde fara temei ca singura care ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate ar fi pârâta Marin St. Gherghina.

Recurentul arata ca art. 9 pct. 6 din Legea nr. 18/1991 arata ca Primarul este cel obligat sa constituie un registru special, parafat, numerotat si sigilat, în care sa înregistreze în ordine cererile depuse de persoanele îndreptatite, dispozitii cu caracter imperativ.

Împrejurarea ca Primarul Domnesti refuza sa trimita judecatoriei cererea formulata de mostenitorii defunctului Marin Tanase, demonstreaza ca, în realitate, si tatal recurentului Marin Tanase a fost trecut în cererea formulata si, ca atare, în mod cu totul gresit, instanta i-a respins actiunea, având în vedere acest raspuns, care nu a fost dovedit cu acte.

Un al doilea aspect al recursului consta în faptul ca Legea nr. 18/1991 nu contine niciun fel de dispozitie din care sa rezulte ca nedepunerea cererii în termen conduce la pierderea dreptului sau de proprietate cu privire la un teren care este un drept real, perpetuu si imprescriptibil.

Recurentul a mai precizat ca art. 13 din Legea nr. 18/1991 arata, în ce priveste calitatea de mostenitor, ca aceasta se stabileste pe baza certificatului de mostenitor si la alin. 3 din acelasi act normativ se arata ca titlul de proprietate se emite cu privire la suprafata de teren determinata pe numele tuturor mostenitorilor, urmând ca ei sa procedeze potrivit dreptului comun. Din interpretarea corecta a acestui text de lege rezultâ ca, în conditiile în care exista certificat de mostenitor, nu mai este necesara cererea de stabilire a dreptului de proprietate prevazuta la art. 8 alin. 3 si art. 11 alin. 4.

Recurentul mai arata ca, ceea ce nu a observat si nici nu a vrut sa analizeze instanta de fond, este daca titlul de proprietate nr. 33390/20.11.1996, emis pe numele Marin St. Gherghina, a fost dat cu respectarea Legii nr. 18/1991, pentru care tocmai de aceea, în actiune a cerut modificarea acestui titlu respectiv pentru ca Legea nr. 18/1991 a fost încalcata. S-au încalcat astfel si prevederile art. 13 si art. 1 din Legea nr. 18/1991 s art. 481 C.civil, art. 44 din Constitutie, art. 1 din Protocolul I aditional la Conventiei Europene pentru Drepturile Omului.

Recurentul considera hotarârea instantei de fond ca fiind nelegala si în sensul prevederilor art. 304 pct. 7 si 9 C.pr.civila, întrucât terenul în discutie este intravilan, fiind astfel aplicabile dispozitiile art. 36 care nu prevede un termen pentru formularea cererilor, precizând totodata ca art. 36 alin. 5 , atunci când prevede termenul de 1 noiembrie 2001 pentru depunerea cererilor, se refera la terenurile fara constructii.

Considera recurentul ca hotarârea instantei de fond este nelegala si fata de împrejurarea ca îi respinge cererea de iesire din indiviziune în contradictoriu cu Marin St. Gherghina, desi din certificatul de mostenitor rezulta ca este coproprietar alaturi de aceasta, cu privire la cladire, întrucât este unic mostenitor al defunctului Marin Florian.

Prin decizia civila nr. 872/R/28.04.2006, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila în dosar nr. 5168/3/2006, s-a admis recursul promovat de recurentul reclamant Marin Laurentiu împotriva sentintei civile nr. 4115/09.12.2005, pronuntata de Judecatoria Buftea în dosar nr.  6029/2005, în contradictoriu cu intimatii pârâti Marin Gherghina, Eduteanu Maria, Eduteanu Gheorghe si Comisia Locala de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Domnesti si Comisia Judetean Ilfov pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, s-a casat în parte sentinta recurata în ceea ce priveste solutia asupra cererii de iesire din indiviziune ce poarta asupra dreptului de proprietate asupra constructiei din comuna Domnesti nr. 121, judetul Ilfov, s-a trimis cauza spre rejudecare acestei prime instante si s-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei.

Pentru a pronunta aceasta decizie, Tribunalul a apreciat ca, în mod eronat a  retinut prima instanta ca reclamantul nu justifica în cauza calitatea procesuala activa pe capatul de cerere având ca obiect iesire din indiviziune asupra constructiei, atâta vreme cât Marin Laurentiu George, prin certificatul de mostenitor nr. 56/08.04.2005 de urma defunctului Marin Florian, în masa succesorala intrând imobilul constructie situat în comuna Domnesti nr. 121, judetul Ilfov.

Împotriva acestei decizii, la 28.11.2006 a formulat contestatie în anulare Marin Laurentiu George, pentru nelegalitate si netemeinicie, care a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a V-a Civila sub nr. 41141/3/2006.

În motivarea contestatiei în anulare, contestatorul a aratat ca prin hotarârea pronuntata, Tribunalul a omis sa se pronunte cu privire la cel de al doilea motiv de recurs prin care se critica hotarârea instantei de fond prin aceea ca în mod gresit a retinut ca, în ceea ce priveste terenul în suprafata de 2.772 m.p. intravilan, se aplica de asemenea, art. 8 din Legea nr. 18/991.

Contestatorul a mai aratat ca, astfel cum a învederat în acest motiv de recurs, cu privire la terenurile intravilane sunt aplicabile prevederile art. 36 din Lege act normativ. 18/1991, articol care nu prevede un termen pentru formularea cererilor.

Art. 36 alin. 5, atunci când prevede termenul de 1 noiembrie 2001 pentru depunerea cererilor, se refera doar la terenurile fara constructii si cum, în speta, terenul intravilan în suprafata de 2.772 m.p. este cu constructii, pe care si recurentul este proprietar conform certificatul de mostenitor nr. 56/08.04.2005 si certificatul de mostenitor nr. 35/1979, înseamna ca si în prezent, cu privire la aceasta categorie de teren, este în termen sa formuleze cerere, ceea ce a si facut.

Ca atare, contestatorul considera ca din eroare instanta nu a cercetat acest motiv de recurs, mai ales ca nu s-a pronuntat nici cu privire la sustinerea privind caracterul indivizibilitatii acceptarii succesiunii, în sensul ca nu este posibila acceptarea unei parti si renuntarea la cealalta parte, asa cum pretinde gresit instanta de fond.

De asemenea, contestatorul considera ca instanta de recurs în mod gresit a trimis cauza pentru judecarea iesirii din indiviziune numai în ceea ce priveste constructia, întrucât din certificatul de mostenitor nr. 453/26.04.1979, eliberat de Notariatul de Stat Buftea, rezulta ca de pe urma bunicului contestatorului Marin Tanase, a carui succesiune a fost acceptata de tatal contestatorului Marin Florin, a ramas o suprafata de teren de 250 m.p.

La 14.02.2007, Eduteanu Gheorghe si Eduteanu Maria au formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestatiei în anulare ca neîntemeiata, invocând exceptia inadmisibilitatii contestatiei în anulare, întrucât prin cererea formulata nu se regaseste un motiv ce nu ar fi putut fi invocat pe calea recursului, cu atât mai mult, cu cât instanta de recurs, având în vedere ca în speta sunt aplicabile dispozitiile art. 3041 C.pr.civila, a analizat cererea de recurs sub toate aspectele, aratând si ca inadmisibilitate acontestatiei în anulare rezulta si din faptul ca prin decizia contestata a fosta admis în parte recursul formulat de contestator si în consecinta, motivarea deciziei pronuntate în recurs nu poate face obiectul contestatiei în anulare.

Intimatii au aratat ca Marin Laurentiu George a ignorat faptul ca motivele de recurs, pretins a fi neexaminate, reprezinta de fapt aparari ce au fost invocate în fata instantei de recurs si care au fost analizate în mod sistematic si corect de catre aceasta instanta

Au mai aratat ca prin aceasta contestatie în anulare, se încearca de catre contestator, a repune în discutie argumentele de fapt si de drept invocate de catre acesta în faza recursului, nefiind întrunite astfel cerintele prevazute de art. 318 C.pr.civila.

Analizând actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 318 C.pr.civ. hotarârile instantelor de recurs pot fi atacate cu contestatie în anulare, între altele, în cazul în care instanta, respingând recursul sau admitându-l în parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Având în vedere ca prin hotarârea instantei de recurs împotriva careia se îndreapta prezenta contestatie în anulare nu a fost analizat decât motivul legat de gresita admitere a exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantului în ceea ce priveste cererea de iesire din indiviziune care vizeaza constructia situata în comuna Domnesti nr. 121, jud. Ilfov, ramânând necercetate celelalte critici formulate de catre recurent împotriva hotarârii pronuntate de catre instanta de fond, contestatia în anulare apare ca fiind admisibila si fondata, urmând ca în temeiul textului de lege mentionat, incident în cauza, sa fie admisa.

Rejudecând recursul, tribunalul va analiza aceste motive de recurs care au fost omise de catre instanta învestita cu solutionarea recursului.

Sub un prim aspect, se retine ca potrivit mecanismului juridic instituit de Legea nr. 18/1991, se considera ca dreptul de proprietate care a apartinut fostilor titulari anterior anului 1948 s-a transmis în patrimoniul statului si respectiv al cooperativelor agricole de productie, urmând ca în temeiul acestui act normativ sa opereze o retransmitere, fostii titulari putând sa-si redobândeasca dreptul care le-a apartinut prin reconstituire. Prin urmare, desi este adevarat ca dreptul de proprietate este perpetuu, el nu s-a aflat în perioada ce a urmat cooperativizarii în patrimoniul proprietarilor initiali si pe cale de consecinta nici în cel al succesorilor lor, astfel ca pentru protectia lui juridica este necesar ca în prealabil sa fie redobândit.

Dreptul de proprietate care s-a aflat initial în patrimoniul autorilor reclamantului nu este garantat de prevederile art. 1 din Protocolul aditional al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Principiul în acest domeniu a fost stabilit de Comisia Europeana înca din anii 1970: „Speranta de a vedea renascuta supravietuirea unui vechi drept de proprietate care este de mult timp imposibil de exercitat în mod efectiv nu poate fi considerata ca un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1” (Decizia X., Y., Z. Împotriva Germaniei din 4 octombrie 1977).

În alte cauze, instanta europeana a considerat ca, în masura în care cel interesat nu îndeplineste conditiile esentiale pentru a putea redobândi un bun trecut în proprietatea statului sub regimul politic anterior, exista o diferenta evidenta între „simpla speranta de restituire”, oricât ar fi ea de îndreptatita din punct de vedere moral, si o „speranta legitima”, de natura mult mai concreta, bazata pe o dispozitie legala sau pe o decizie judiciara (CEDH, 28 septembrie 2004, Kopecky c Slovaciei).

În acelasi sens, în cauza Brezny si Brezny c Slovaciei din 4 martie 1996, în care reclamantii au sustinut ca fusesera lipsiti de proprietatea lor în conditii contrare art. 1 din Protocolul nr. 1, întrucât statul refuzase sa le restituie proprietatile confiscate în 1973 si 1976 pe motiv ca nu îndeplineau una din conditiile impuse de legea nationala pentru a putea beneficia de restituire – dovada cetateniei slovace, Comisia a declarat ca procedura contestata de reclamanti nu se refera la „bunuri existente” si ca acestia actionau numai ca solicitanti. În concluzie „Reclamantii, care fara îndoiala au sperat ca li se vor restitui bunurile confiscate, nu au demonstrat ca sunt titularii vreunui drept de a obtine repararea prejudiciului”.

Retinând astfel ca prevederile Legii nr. 18/1991 - dispozitia legala pe care se întemeiaza „speranta legitima” în sensul Conventiei - care conditioneaza recunoasterea dreptului de proprietate trecut anterior în proprietatea cooperativei agricole de productie de îndeplinirea procedurii reglementate de acest act normativ, nu este contrara art. 1 din Protoclul nr. 1 si ca în consecinta, în absenta unui titlu de proprietate eliberat în conditiile legii, reclamantul nu beneficiaza de acest drept, motivul de recurs prin care se invaca faptul ca nedepunerea cererii în termen nu conduce la pierderea dreptului de proprietate al recurentului este neîntemeiat.

În al doilea rând, interpretând sistematic prevederile alineatului 2 al art. 8 (potrivit numerotarii initiale) care arata ca de prevederile legii beneficiaza membrii cooperatori care au adus pamînt în cooperativa sau carora li s-a preluat în orice mod teren de catre aceasta, precum si, în conditiile legii civile, mostenitorii acestora (...), pe de o parte, si cele ale alineatului al treilea care dispune ca stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, pe de alta parte, reiese necesitatea formularii unei cereri de reconstituire si de catre mostenitori. Topografia textelor de lege nu lasa niciun dubiu în acest sens, alineatul al treilea impunând o conditie care nu face nicio distinctie pentru toate persoanele incluse în câmpul de aplicare al legii în acelasi art. 8.

De altfel, nu ar exista nicio ratiune care sa impuna o asemenea diferenta de regim juridic. Prin acceptarea mostenirii, în patrimoniul succesorilor au intrat toate bunurile din masa succesorala existenta la decesul autorului lor, în care nu se include potrivit celor expuse anterior si dreptul de proprietate asupra terenurilor preluate de catre cooperativele agricole de productie si pentru a caror redobândire, în mod similar fostilor proprietari, este necesara o manifestare de vointa din partea acestora.

Nici caracterul indivizibil al actului de optiune succesorala nu poate conduce la o alta concluzie. Ceea ce constituie un aspect distinct în raport de dreptul comun este faptul ca, desi succesiunea fostului proprietar al terenului s-a deschis la data când el a decedat, prin efectul Legii nr. 18/1991, se reconstituie la o data ulterioara si dreptul de proprietate  asupra terenului, care nu a facut parte din patrimoniul succesoral. Prin urmare, actul de optiune nu a vizat si bunul care face obiectul Legii nr. 18/1991, acesta nefacând obiectul unei transmiteri pe cale sucesorala, ci al unei redobândiri ulterioare din patrimoniul statului, chiar daca, într-adevar, aceasta operatiune juridica este legata de calitatea persoanei care ar fi îndreptatita la restituire de succesor al fostului proprietar.

De asemenea, dispozitiile art. 13 (fost 12) nu constituie un argument în favoarea tezei recurentului potrivit careia în cazul mostenitorilor fostului proprietar nu ar fi necesara formularea unei cereri de reconstituire. Textul de lege indicat reglementeaza în alineatul 1 numai modalitatea în care se dovedeste calitatea de mostenitor, iar în alineatul 3 persoanele carora li se elibereaza titlul de proprietate, comisia judeteana neavând si obligatia stabilirii cotelor ce revine fiecareia dintre acestea, fara a institui nicio norma juridica în sensul aratat de catre recurent.

În ceea ce priveste sustinerea recurentului în sensul ca în realitate ar fi formulat cerere de reconstituire, ea nu a fost dovedita de catre acesta, desi o asemenea obligatie îi revenea potrivit art. 1169 Cod civ. si art. 129 alin. 1 C.pr.civ.

Este adevarat ca potrivit adresei nr. 12379/24.11.2005 emisa de Primaria Comunei Domnesti cererea depusa de pârâta Marin Gherghina în termenul prevazut de Legea nr. 18/1991 si înregistrata sub nr. 1208/2.03.1991 nu se gaseste, dar din aceasta împrejurare de fapt nu se poate deduce pe cale logica situatia invocata de recurent precum ca în cerere figura si reclamantul sau autorul sau. Dubiul poate plana cel mult asupra existentei cererii ca atare, iar absenta sa poate avea cel mult consecinte asupra valabilitatii titlului de proprietate, dar nu si asupra caltatii procesuale active a reclamantului.

În plus, existenta unui numar de înregistare a cererii confrma existenta unei evidente tinute de cître autoritatea publica, în care a fost mentionat numele pârâtei, existând astfel o prezumtie puternica în sensul realitatii acestei cereri. Nu mai putin, reclamantul ar fi putut solicita la momentul depunerii cererii la care face referire o dovada a înregistrarii sale, astfel cum se procedeaza frecvent. pentru a nu suporta ulterior consecintele conduitei sale nediligente.

Dat fiind ca formularea cererii de stabilire a dreptului de proprietate de catre reclamant constituie situatia premisa pentru justificarea calitatii procesuale active în formularea cererii de modificare a titlului de proprietate, în mod corect instanta de fond nu a mai analizat respectarea dispozitiilor Legii nr. 18/1991 la momentul emiterii acestuia, retinând incidenta art. 2 alin. 2 dn Legea nr. 1/2000 în analizarea cererii depuse de catre acesta la data de 13.09.2005.

Neîntemeiat este si cel de-al doilea motiv de recurs. Contrar sustinerilor recurentului, în speta nu sunt incidente dispozitiile art. 36 (fost 35) din Legea nr. 18/1991, potrivit cu care: „Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localitatilor, atribuite, potrivit legii, în folosinta vesnica sau în folosinta pe durata existentei constructiei în vederea construirii de locuinte proprietate personala, sau cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemenea locuinte trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor în proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructie. Terenurile atribuite în folosinta pe durata existentei constructiilor dobînditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, în conditiile dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor”.

În primul rând, textul de lege citat are în vedere terenurile proprietate de stat, al caror regim juridic este reglementat în capitolul III din lege, iar nu pe cele care se gaseau la data intrarii în vigoare a legii în patrimoniul cooperativelor agricole de productie, cum este cazul în speta, al caror regim juridic a fost stabilit în capitolul II din acelasi act normativ.

În al doilea rând, este reglementata numai situatia unor anumite categorii de terenuri, respectiv cele asupra carora solicitantii au un drept real de folosinta, dobândit în conditiile actelor normative anterioare anului 1990 în vederea construirii de locuinte sau ca efect al preluarii teernurilor aferente constructiilor.

În ceea ce priveste terenul în suprafata de 250 m.p., mentionat în certificatul de mostenitor nr. 435/26.04.1979 eliberat de fostul Notariat de Stat Buftea, tribunalul are în vedere ca în ceea ce priveste forta probanta a certificatului de mostenitor se admite unanim ca acesta nu poate fi opus tertilor ca instrument de dovada a proprietatii, deoarece notarul public nu are competenta sa certifice calitatea de proprietar a celui care lasa mostenirea, ci numai calitatea de mostenitor si a cotei care se cuvine fiecarui mostenitor în parte, astfel ca nejustificând un drept de coproprietate asupra sa, reclamantul nu justifica nici sub acest aspect calitatea porcesuala activa.

Dat fiind ca reclamantul nu justifica dreptul de proprietate asupra niciunui bun dintre cele care au facut obiectul contractului de întretinere autentificat sub nr. 725/29.03.2005 de notar public Savu Nicolae, în mod corect instanta de fond a apreciat ca nu are legitimare procesuala activa nici pentru acest capat de cerere. Într-adevar, având în vedere conditiile de exercitiu ale actiunii civile, în principal conditia interesului, rezulta ca nulitatea nu poate sa fie invocata de o persoana complet straina de actul juridic respectiv, întrucât o asemenea persoana nu ar justifica un interes porpriu, care sa fie în legatura cu cauza de nulitate a actului juridic respectiv. În cazul înstrainarii bunului altuia, numai adevaratul proprietar are calitatea de a cere constatarea nulitatii, fiind singurrul care ar obtine un avantaj din admiterea unei asemenea actiuni.

Fata de aceste considerente, retinând netemeinicia motivelor invocate în recurs care au fost omise în analiza instantei de recurs, tribunalul urmeaza ca în temeiul art. 318 C.pr.civ. rejudecând recursul sa admita recursul, sa caseze în parte sentinta recurata în ceea ce prieste solutia asupra cererii de iesire din indiviziune ce poarta asupra dreptului de proprietate asupra constructiei din comuna Domnesti nr. 121, judetul Ilfov si sa trimita cauza spre rejudecare aceleiasi instante, mentinând totodata celelalte dispozitii ale sentintei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite contestatia în anulare formulata de contestatorul MARIN LAURENTIU GEORGE, cu domiciliul în Sos. Oltenitei nr. 238, bl. 53, sc. 3, etj. 6, ap. 116, sector 4, Bucuresti, împotriva deciziei civile nr. 872/R/28.04.2006, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila în dosar nr. 5168/3/2006, în contradictoriu cu intimatii MARIN GHERGHINA, decedata - cu ultim domiciliu în str. Sârbi nr. 121, comuna Domnesti, judetul Ilfov, EDUTEANU GHEORGHE si EDUTEANU MARIA, ambii cu domiciliul în str. Sârbi nr. 121, comuna Domnesti, judetul Ilfov, COMISIA LOCALA DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR DOMNESTI, cu sediul în comuna Domnesti, judetul Ilfov si COMISIA JUDETEANA ILFOV PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, cu sediul în Bucuresti, str. Smârdan nr. 3, sectorul 3.

Rejudecând recursul:

Admite recursul formulat de recurentul MARIN LAURENTIU, împotriva sentintei civile nr. 4115/09.12.2005, pronuntata de Judecatoria Buftea în dosar nr.  6029/2005, în contradictoriu cu intimatii pârâti MARIN GHERGHINA, EDUEANU MARIA, EDUTEANU FGHEORGHE si COMISIA LOCALA DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR DOMNESTI si COMISIA JUDETEANA ILFOV PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991.

Caseaza în parte sentinta recurata în ceea ce prieste solutia asupra cererii de iesire din indiviziune ce poarta asupra dreptului de proprietate asupra constructiei din comuna Domnesti nr. 121, judetul Ilfov.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Mentine celelalte dispozitii ale sentintei.

IREVOCABILA.

Pronuntata în sedinta publica azi, 08.05.2007.

PRESEDINTE,  JUDECATOR, JUDECATOR,

Cristina Nica  Elisabeta Florescu Sorina Ciobotaru

GREFIER,

Georgeta Puchete

Red. C.N./Th. red .GZ

2  ex./29.06.2007

Domenii speta

Spete similare