Judecata. Principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil. Acţiune în reducţiunea liberalităţilor

Decizie 77/R din 09.02.2006


Procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, părţile fiind cele care stabilesc cadrul procesual, obiectul şi limitele cererii de chemare în judecată.

În cazul în care prin cererea introductivă reclamantul a solicitat stabilirea masei succesorale rămase după antecesorii săi, fără a solicita expres şi reducţiunea liberalităţilor făcute de defuncţi, instanţa nu putea din oficiu să dea o altă calificare cererii introductive, şi să dispune reducţiunea , deoarece nu putea depăşi limitele investirii sale. Această împrejurare nu poate fi interpretată ca o omisiune în exercitarea rolului activ al judecătorului consacrat de art. 129 Cod pr. civilă, judecătorul având obligaţia de a se pronunţa  doar în limitele în care instanţa a fost investită.

Prin sentinţa civilă nr. 230 din 18 februarie 2005, pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr. 3296/2004, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul V.L. în contradictoriu cu pârâţii C.T.V. , V.V. , V.M. şi V.D.C. şi în consecinţă:

- s-a constatat că succesiunea după defunctul V. D. s-a deschis la 13 mai 1973, potrivit certificatului de moştenitor nr. 577 din 13 martie 1973, fiind lipsită de interes cererea formulată, privind dezbaterea succesiunii;

- s-a constatat deschisă dezbaterea succesiunii după defuncta V.A. , decedată la 6 mai 2004;

- s-a constatat că masa succesorală este compusă din imobilele ce fac obiectul titlului de proprietate nr. 4923/1993;

- s-a constat că au vocaţie la succesiune pârâţii V. V. şi V.M. , în calitate de legatari cu titlu particular, potrivit testamentului autentificat sub nr. 24 din 7 ianuarie 2000;

- s-a respins cererea prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 135 din 21 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul harghita în dosarul nr. 1200/2005, s-a respins apelul declarat de V.M. ., împotriva sentinţei civile sus-menţionate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul şi a solicitat, în principal, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar, a solicitat anularea atât a deciziei instanţei de apel, cât şi a sentinţei primei instanţe şi în consecinţă, admiterea acţiunii introductive aşa cum a fost formulată şi stabilirea calităţii de moştenitor a reclamantului şi a pârâţilor după ambii părinţi şi împărţirea masei succesorale în cote egale.

Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs şi în raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, şi având în vedere actele şi lucrările dosarului, instanţa de recurs a reţinut  următoarele:

Prin acţiunea formulată, astfel cum au reţinut şi prima instanţă şi instanţa de apel, reclamantul V.L. a solicitat dezbaterea succesiunii după părinţii săi V.D. , decedat la 12 septembrie 1972 şi V.A. , decedată la 6 mai2004.

Pe parcursul procesului reclamantul a precizat expres că solicită să fie incluse în masa partajabilă mai multe suprafeţe de teren, respectiv 7100 mp, 5100 mp, 4900 mp şi 2000 mp, toate aceste suprafeţe fiind înscrise în titlul de proprietate nr. 4923 din 6 octombrie 1993, emis de Comisia judeţeană de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Harghita şi suprafaţa de 1,12 ha pădure pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar .

În ceea ce priveşte suprafeţele de teren înscrise în titlul de proprietate sus-menţionat, din actele dosarului rezultă că acest titlu de proprietate a fost eliberat pe numele defunctei V.A. antecesoarea reclamantului şi a pârâţilor C.T.V. V.V. şi V.D. C.

Conform testamentului autentificat sub nr. 24 din 7 ianuarie 2000 defuncta V.A. a testat în favoarea pârâţilor V.V. . şi .M. terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 4923/1993. În privinţa bunurilor ce au făcut  obiectul testamentului nici reclamantul şi nici ceilalţi moştenitori nu au formulat cerere pentru reducţiunea liberalităţilor şi în aceste condiţii, în mod justificat s-a reţinut în cauză că aceştia nu pot avea pretenţii cu privire la bunurile testate, deşi prin liberalităţile făcute de defunctă se aduce atingere rezervei succesorale.

Reclamantul a invocat faptul că nu a solicitat reducţiunea liberalităţilor cu ocazia judecăţii cauzei în primă instanţă, întrucât nu a avut cunoştinţă de testamentul întocmit de mama sa, însă instanţa, în baza rolului activ, trebuie să procedeze la calificarea cererii reclamantului ca fiind o cerere de reducţiune, având în vedere că a solicitat partea ce i se cuvine din masa succesorală.

Acţiunea în reducţiunea liberalităţilor este o acţiune personală, supusă termenului de prescripţie de 3 ani, îndreptată împotriva beneficiarilor liberalităţilor.

Această acţiune poate fi formulată de moştenitorii rezervatari, însă în speţă nici unul din moştenitori nu a formulat o astfel de cerere. Susţinerile reclamantului în sensul că instanţa trebuia să califice cererea lui de dezbatere a succesiunii ca fiind în acelaşi timp şi o cerere de reducţiune, sunt nefondate. Procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, părţile fiind cele care stabilesc cadrul procesual, obiectul şi limitele cererii de chemare în judecată. Din moment ce reclamantul nu a solicitat expres reducţiunea liberalităţilor, instanţa nu putea din oficiu să dea o altă calificare acţiunii introductive şi să dispună reducţiunea, deoarece nu putea depăşi limitele investirii sale. Această împrejurare nu poate fi interpretată ca o omisiune în exercitarea rolului activ al judecătorului, consacrat de art. 129 Cod procedură civilă, deoarece în virtutea acestui principiu judecătorul nu se substituie voinţei părţilor, judecătorul urmând să se pronunţe doar în limitele cadrului procesual stabilit de reclamant, care nu a investit instanţa cu o cerere de reducţiune a liberalităţilor.

Sub acest aspect nu are relevanţă faptul că reclamantul nu a avut cunoştinţă de existenţa testamentului, deoarece în momentul când a aflat de actul respectiv avea posibilitatea, chiar în cursul procesului, să ceară reducţiunea.

În consecinţă, din moment ce toate terenurile cu privire la care reclamantul a solicitat includerea în masa succesorală figurează în titlul de proprietate emis în favoarea mamei reclamantului şi aceste terenuri au fost testate în favoarea altor persoane, fără a se solicita de către persoanele interesate reducţiunea liberalităţilor, în mod corect s-a stabilit că au vocaţie la succesiunea defunctei V. A. doar moştenitorii testamentari.

În ceea ce priveşte masa succesorală rămasă după defunctul V.D. , antecesorul părţilor, conform certificatului de moştenitor nr. 577 din 3 martie 1972, succesiunea după acest defunct a fost dezbătută pe cale notarială. Din certificatul respectiv rezultă că a fost inclus în masa succesorală rămasă după defunct imobilul înscris sub A+1 în CF nr. 4018 Jigodin, nr. top. 121, 122. Această carte funciară a fost sistată, iar corpul funciar sus-menţionat, în urma dezmembrării a fost transcris în CF nr. 1017 Miercurea Ciuc şi în CF nr. 1018 Miercurea Ciuc. Din copiile fidele ale celor două cărţi funciare rezultă că asupra imobilelor rezultate în urma dezmembrării sunt proprietari pârâţii V.V. şi V.D.C. respectiv V.V. şi soţia V.M.

În raport de aceste înscrieri, care nu au fost contestate, nefiind contestate nici actele care au stat la baza lor, reclamantul nu poate emite pretenţii cu privire la imobilele din respectivele cărţi funciare, acesta nefigurând în nici una din cărţile funciare menţionate.

Reclamantul a mai susţinut că în masa succesorală după tatăl său se include şi suprafaţa de 1,12 ha pădure. Din această suprafaţă pentru 1 ha pădure s-a eliberat de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Harghita titlul de proprietate nr. 77655/2004. Acest titlu a fost eliberat însă numai în favoarea pârâtului V.B. (V.), în calitate de moştenitor al defunctului V.A. Deşi reclamantul a invocat faptul că titlul respectiv este nelegal, nu a făcut dovada că acesta ar fi fost anulat şi, prin urmare, suprafaţa de 1 ha pădure înscris în acest titlu nu poate fi considerată ca făcând parte din masa succesorală. Pentru diferenţa de 0,12 ha pădure în privinţa căreia reclamantul a susţinut că a formulat şi el cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, nu s-a făcut dovada că s-a eliberat titlu de proprietate şi în atare situaţie, suprafaţa respectivă nu poate fi inclusă în masa succesorală.

În consecinţă, instanţa de recurs a reţinut  că decizia instanţei de apel este legală, fiind soluţionate toate cererile cu care reclamantul a investit instanţa, astfel că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare. De asemenea, calitatea de moştenitor a părţilor şi compunerea masei succesorale au fost corect stabilite, susţinerile reclamantului sub acest aspect fiind nefondate.

Faţă de cele ce preced, pentru considerentele arătate, constatând că în cauză nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs care pot atrage modificarea sau casarea deciziei atacate, în temeiul art. 312 şi urm. Cod procedură civilă recursul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat.