Stabilirea în mod greşit că faptele nu prezintă pericol social al unor infracţiuni. Art. 181Cod penal.

 Stabilirea în mod greşit că faptele nu prezintă pericol social al unor infracţiuni. Art. 181Cod penal.

 Constată că prin sentinţa penală nr. 1987/27.11.2007 pronunţată de Judecătoria Braşov în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/ 1 Cpp, a fost achitat inculpatul B.V. fiul lui G şi A, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 98 alin. 3, 4 rap. la art. 97 alin. 4 lit. a, c din Legea nr. 26/1996.

 În baza art. 18/1 rap. la art. 91 lit. c Cp i s-a aplicat inculpatului B.V. amenda administrativă în cuantum de 500 lei.

 În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/ 1 Cpp, a fost achitat inculpatul S.A.(fiul lui G şi D, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 98 alin 3, 4 rap. la art. 97 alin 4 lit. a, c din Legea nr. 26/1996.

 În baza art. 18/1 rap. la art. 91 lit. c Cp i s-a aplicat inculpatului S.A. amenda administrativă în cuantum de 500 lei.

 În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/ 1 Cpp, a fost achitat inculpatul G.G.fiul lui C şi F, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 98 alin 3, 4 rap. la art. 97 alin 4 lit. a, c din Legea nr. 26/1996.

 În baza art. 18/1 rap. la art. 91 lit. c Cp i s-a aplicat inculpatului G.G. amenda administrativă în cuantum de 500 lei.

 În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/ 1 Cpp, a fost achitat inculpatul O.A. fiul lui I şi A, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 98 alin 3, 4 rap. la art. 97 alin 4 lit. a, c din Legea nr. 26/1996.

 În baza art. 18/1 rap. la art. 91 lit. c Cp i s-a aplicat inculpatului O.A. amenda administrativă în cuantum de 500 lei.

 În baza art. 14 şi art. 346 Cpp a fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă R.N.P.. R., O. S. E. Săcele, ca neîntemeiată.

 S-a constat recuperat prejudiciul cauzat parţii civile R. N. P. R., O. S. E. Săcele.

 În baza art. 192 pct. 1 lit. d Cpp a fost obligat inculpatul B.V. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

 În baza art. 192 pct. 1 lit. d Cpp a fost obligat inculpatul S.A. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

 În baza art. 192 pct. 1 lit. d Cpp a fost obligat inculpatul G.G. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

 În baza art. 192 pct. 1 lit. d Cpp a fost obligat inculpatul O.A. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

 Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că prin rechizitoriul nr. 5375/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor B.V., S A, G G, O A, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 98 alin 3, 4 rap. la art. 97 alin 4 lit. a, c din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 99 Cp. 

 S-a reţinut că în seara zilei de 23.10.2004 cei patru inculpaţi au luat fără drept din pădurea aflată în administrarea O S E Săcele material lemnos esenţa răşinoase, în valoare totală de 25.532.210 rol, valoare ce depăşeşte de 93,3 ori plafonul stabilit prin ordinul MAAP nr. 537/2002, material pe care l-au transportat ulterior la gaterul T.D. din Săcele în vederea valorificării,  fiind surprinşi de către organele de poliţie.

 Instanţa de fond a apreciat că fapta inculpaţilor nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, prin conţinutul acesteia fiind lipsită de importanţă prin atingerea minimă adusă valorii apărate de lege.

 Prin decizia penală nr. 14/A din 10.04.2008 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov împotriva sentinţei penale nr. 1987/27.11.2007 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul penal nr. 5935/197/2006, sentinţă ce a fost menţinută.

 Tribunalul a constatat că prima instanţă a analizat corect probele administrate si a făcut o corecta aplicare a prevederilor art. 18 indice 1 alin. 2 Cod penal, potrivit cu care „la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul si mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana sau conduita făptuitorului”.

 În raport de situaţia personală si familială a fiecărui inculpat, de faptul că lemnul sustras a fost găsit în pădure de către inculpaţi, de faptul că prejudiciul a fost recuperat, s-a constat de către tribunal că în mod corect prima instanţă a apreciat că fapta pentru care aceştia au fost trimişi in judecată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

 Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov.

 Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală şi a solicitat condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea dedusă judecăţii, considerând că în mod greşit instanţele de fond şi apel au apreciat că fapta comisă de inculpaţi nu prezintă un pericol social ridicat.

 Astfel, parchetul a susţinut că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni deoarece a fost comisă de către mai multe persoane împreună, pe timp de noapte, iar sinceritatea autorilor este superfluă, ei fiind surprinşi în flagrant.

 Parchetul a mai invocat unele aspecte de nelegalitate şi anume omisiunea instanţei de apel de a reţine aplicarea art. 13 Cod penal ca urmare a intervenţiei noului cod silvic (Legea nr. 46/2008) şi respectiv omisiunea instanţelor de fond şi apel de a dispune restituirea către inculpaţi a sumei de 1000 lei, din moment ce prejudiciul fusese recuperat. Nu a fost invocat însă cu privire la aceste neregularităţi vreun caz de casare.

 Recursul este fondat în parte.

 Mai întâi trebuie precizat faptul că nu îşi găseşte incidenţa cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală invocat de parchet, acest caz privind aplicarea unor pedepse greşit individualizate sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

 Considerăm însă că se poate analiza prima critică a parchetului din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 16 Cod procedură penală. Deşi acest caz nu se referă expres la această situaţie, din moment ce prin „fapta nu este prevăzută de legea penală” se înţelege că fapta nu constituie infracţiune, situaţia în care legea penală prevede că, în împrejurările stabilite, cum ar fi lipsa de pericol social al faptei, în mod similar fapta nu constituie infracţiune, ar fi justificat să se încadreze în acest caz de casare, cu condiţia ca instanţei de recurs să nu i se ceară să facă ea constatarea faptelor şi împrejurărilor cerute de lege.

 În prezenta cauză situaţia de fapt a fost reţinută în mod corect de prima instanţă, iar inculpaţii nu au contestat participarea lor la activitatea infracţională, ci au recunoscut comiterea faptei. Aşadar, instanţa de recurs nu este chemată să facă vreo apreciere a faptelor sau a vinovăţiei inculpaţilor.

 Curtea constată, aşa cum au reţinut şi instanţele anterioare, că fapta inculpaţilor de a lua fără drept din pădurea aflată în administrarea O S E Săcele, material lemnos esenţă răşinoase, în valoare totală de 25.532.210 lei (ROL), valoare ce depăşeşte de 93,3 ori plafonul stabilit prin ordinul MAAP nr. 537/2002, material pe care l-au transportat ulterior la gaterul T D din Săcele în vederea valorificării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 98 alin 3, 4 rap. la art. 97 alin 4 lit. a, c din Legea nr. 26/1996.

 Se constată însă că instanţa de fond şi cea de apel au apreciat în mod greşit că faptele comise de inculpaţi nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni.

 Potrivit art. 181 alin. 1 Cod penal, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

 La stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracţiuni se ţine seama, conform art. 181 alin. 2 Cod penal, de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

 Vom analiza pe rând criteriile enumerate de textul legal menţionat.

 Referitor la modul şi mijloacele de săvârşire a faptei se reţine faptul că inculpaţii au acţionat organizat, într-un grup numeros (cinci persoane, alături de cei patru inculpaţi trimişi în judecată participând şi făptuitorul O. B., pe atunci în vârstă de 13 ani), folosind patru atelaje aparţinând familiilor lor.

 În legătură cu scopul urmărit de inculpaţi prin comiterea faptei, se observă că aceştia nu au sustras materialul lemnos pentru încălzirea locuinţelor proprii (nu că acesta ar fi fost un scop legitim, dar poate ar fi circumstanţiat în alt mod faptele), ci intenţionau să valorifice lemnul prin vânzare, deci urmăreau obţinerea unor sume de bani pe căi vădit ilicite.

 Împrejurările în care fapta a fost comisă nu reliefează un pericol social scăzut, nefiind vorba despre o faptă săvârşită în împrejurări nefavorabile pentru inculpaţi (de exemplu o suferinţă, o stare de ebrietate în care au ajuns întâmplător).

 În ceea ce priveşte urmarea produsă, se constată că prejudiciul cauzat părţii vătămate nu este tocmai redus ca şi cuantum – 25.532.210 lei (ROL), iar faptul că a fost recuperat în totalitate nu este meritul inculpaţilor, ci este determinat de faptul că aceştia nu au reuşit să vândă materialul lemnos, fiind  surprinşi de organele de poliţie chiar în timp ce îl descărcau la un gater.

 În sfârşit, aspectelor legate de persoana şi conduita inculpaţilor trebuie să li se acorde, fără îndoială, importanţa cuvenită, dar se impune a fi evaluate în contextul tuturor criteriilor legale expuse mai sus.

 Faptul că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale (pe lângă faptul că reprezintă o stare de normalitate), precum şi sinceritatea inculpaţilor urmează a fi valorificate ulterior, în procesul de individualizare judiciară a pedepselor.

 În concluzie, curtea constată că faptele comise de inculpaţi prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni.

 Sub acest aspect recursul declarat de parchet este aşadar fondat.

 În ceea ce priveşte însă aspectele privind omisiunea instanţei de apel de a reţine aplicarea art. 13 Cod penal şi respectiv omisiunea instanţelor de fond şi apel de a dispune restituirea către inculpaţi a sumei de 1000 lei nu pot fi analizate în recurs, nefiind incident nici un caz de casare.

 Potrivit art. 3856 alin. 2 Cod procedură penală, instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 Cod procedură penală.

 Or, în lipsa unui caz de casare care să permită analizarea în cadrul recursului a unor asemenea pretinse aspecte de nelegalitate (pct. 171 al art. 3859 alin. 1 Cod procedură penală fiind abrogat prin Legea nr. 356/2006), curtea nu poate proceda la examinarea din acest punct de vedere a hotărârilor pronunţate în cauză.

 Având în vedere toate aceste considerente, curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de  Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov împotriva deciziei penale nr. 14/A din 10.04.2008 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov pe care o va casa cu privire la soluţia de achitare a inculpaţilor şi va desfiinţa în aceste limite şi sentinţa penală nr. 1987/27.11.2007 a Judecătoriei Braşov, urmând a rejudeca în aceste limite cauza.

 Aşa cum s-a arătat anterior, fapta comisă de inculpaţi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 98 alin 3, 4 raportat la art. 97 alin 4 lit. a, c din Legea nr. 26/1996, inculpaţii urmând a fi condamnaţi pentru această infracţiune.

 Se va reţine aplicarea dispoziţiilor art. 99 şi urm. Cod penal în privinţa inculpaţilor care erau minori la data comiterii faptei şi a art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal în privinţa inculpatului major B.V..

 De asemenea, se va reţine aplicarea dispoziţiilor art. 13 Cod penal deoarece noul cod silvic – Legea nr. 46/2008 – prevede o pedeapsă mai mare pentru infracţiunea corespunzătoare.

 La alegerea sancţiunii pentru inculpaţii care erau minori la data comiterii faptei curtea va ţine seama, potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. 1 Cod penal, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea minorilor, de condiţiile în care au fost crescuţi şi în care au trăit şi de alte elemente de natură să caracterizeze persoana inculpaţilor. Aceste din urmă aspecte sunt în mod detaliat expuse în referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Braşov.

 Ţinând seama de toate acestea, raportat şi la gravitatea concretă a faptei săvârşite, precum şi la faptul că inculpaţii S.A., G.G. şi O.A. au împlinit vârsta de 18 ani în cursul procesului, curtea apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorilor şi le-a aplica acestora pedepse cu închisoarea.

 La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere – potrivit art. 72 Cod penal – dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textele legale incriminatoare, împrejurările concrete ale săvârşirii faptelor, pericolul social creat, prejudiciul rezultat, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.

 Având în vedere atât conduita bună a inculpaţilor înainte de comiterea infracţiunii, cât şi comportarea sinceră a acestora în cursul procesului, curtea a reţinut aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin.1 lit. a şi c Cod penal.

 În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 76 alin. 1 lit. c şi d Cod penal pedepsele au fost reduse sub minimul special prevăzut de textul legal incriminator (care în cazul inculpaţilor minori este redus la jumătate, ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 109 alin. 1 teza a II-a Cod penal).

 În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor, curtea apreciază că scopul preventiv-educativ al acestora poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpaţilor. Fiind îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cazul fiecărui inculpat.

 Termenul de încercare, conform art. 82 alin. 1 Cod penal, s-a compus în cazul inculpatului B.V. din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

 În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii S. A., G.G. şi O. A., termenul de încercare, conform art. 110 Cod penal, s-a compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp fixat de instanţă.

 În baza art. 359 alin. 1 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

 S-a făcut aplicarea art. 13 Cod penal privind neaplicarea art. 71 alin. 2, 5 Cod penal.

 S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 181 Cod penal raportat la art. 91 Cod penal.

 S-au menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei şi ale sentinţei.

 În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

 S-a dispus plata către fiecare din apărătorii desemnaţi din oficiu pentru cei patru inculpaţi a sumei de 50 lei, conform art. 3 din Protocolul nr. 61573/2008, sumă care se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.

Decizia penală nr. 826/R din 13 noiembrie 2008

Domenii speta

Spete similare