Rezoluţiune contract

 Dosar nr. xxxx/193/2007 Rezoluţiune contract

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 1029 R

Şedinţa publică din 20 noiembrie 2009

Pe rol pronunţarea asupra  recursului civil formulat de pârâta G. M. (actualmente  M.), în contradictoriu cu reclamanţii intimaţi P. L. – decedată, D. A., T. M., T. I. G.., T. E. V., împotriva sentinţei civile nr. 1214 din 26 februarie 2009 pronunţată în dosarul nr. xxxx/193/2007 al Judecătoriei Botoşani, având ca obiect rezoluţiune contract.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din 16 noiembrie 2009, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie şi când, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al pârâtei – avocat P. R. de a formula şi depune la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, când

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. 1214 din 26 februarie 2009 a Judecătoriei Botoşani s-a admis acţiunea civilă introdusă de reclamanţii D. A., T. M., T. I. G.. şi T. E. V., în calitate de succesori ai defunctei P. L., împotriva pârâtei G. ( M.) M. şi s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxx din 19 ianuarie 2006 la B.N.P. R. A. din Botoşani, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 1190 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinţei s-a reţinut că acest contract încheiat între defuncta autoare a reclamanţilor şi pârâtă este lovit de nulitate absolută deoarece voinţa vânzătoarei a fost aceea de a încheia un contract de întreţinere, iar nu unul de vânzare-cumpărare, iar pârâta a utilizat o multitudine de maşinaţiuni pentru a o determina pe reclamantă să-i transmită proprietatea sa.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs pârâta G. M., actualmente  M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie prin aceea că nu s-a ţinut cont că, anterior, mai fusese pronunţată o hotărâre de către prima instanţă, prin care acţiunea a fost respinsă ca nefondată, că acea hotărâre a fost casată cu trimitere spre rejudecare pentru a se administra alte probe care să dovedească existenţa dolului drept cauză a nulităţii contractului şi că aceste probe au fost administrate, dar nu s-a făcut dovada existenţei manoperelor frauduloase, astfel încât contractul de vânzare-cumpărare este perfect valabil.

Recursul declarat în cauză este întemeiat şi va fi admis pentru următoarele considerente:

Acţiunea iniţială a fost introdusă la data de 28 martie 2006 de către reclamanta P. L. care a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 19 ianuarie 2006 în contradictor cu pârâta G. M.. S-au invocat ca temeiuri ale nulităţii două aspecte: manoperele dolosive ale pârâtei care a încredinţat-o că se încheie un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, în care sens a asigurat-o că-i va procura cele necesare traiului şi că, de altfel, la notariat nu se mai încheie astfel de acte ci doar de vânzare-cumpărare şi eroarea asupra naturii juridice a actului.

Prin sentinţa civilă nr. 4168 din 26 septembrie 2006 a Judecătoriei Botoşani s-a respins acţiunea ca nefondată cu motivarea, pe de o parte, că nu este dată eroare asupra naturii juridice a contractului încheiat, reclamanta fiind în perfectă cunoştinţă de cauză că încheie un contract de vânzare-cumpărare şi nu unul cu clauză de întreţinere, iar pe de altă parte că nu s-a făcut dovada existenţei dolului drept cauză de nulitate.

Prin decizia nr. 702 R din 13 septembrie 2007 a Tribunalului Botoşani – Secţia civilă s-a admis recursul reclamantei şi s-a dispus casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu motivarea că, dacă în ceea ce priveşte prima cauză de nulitate, eroarea asupra naturii juridice a actului încheiat, acesta a fost corect analizat, reţinându-se că nu este dată, se impune reexaminarea celei de-a doua cauze de nulitate, dolul care potrivit legii nu se presupune, impunându-se administrarea de probe concludente care să facă dovada manoperelor dolosive ale pârâtei şi care au determinat-o pe reclamantă să contracteze.

După reluarea judecăţii, prima instanţă a reţinut în baza probelor administrate că este dat dolul, materializat prin următoarele împrejurări: pârâta s-a folosit de relaţiile sale pentru a intra în posesie unor acte, că însuşi fostul primar al comunei s-a deplasat la domiciliul reclamantei pentru a completa cererea de înstrăinare, că acesta a pus la dispoziţie autoturismul propriu pentru deplasarea la notarul public, că pârâta a profitat de vârsta şi gradul de sănătate a reclamantei, că i-a făcut promisiuni de întreţinere ulterioară şi chiar a înşelat-o în sensul că nu se mai acceptă încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, ci doar de vânzare-cumpărare pure.

Din analiza probelor administrate în cauză, se reţine că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la BNP R. A. din Botoşani sub nr. xxx din 19 ianuarie 2006 (fila 3 dosar fond iniţial) reclamanta P. L., în prezent decedată, procedura fiind continuată de succesorii reclamanţi D. A., T. M., T. I. G.. şi T. E. V., a înstrăinat pârâtei G. M., actualmente  M., bunurile sale imobile situate în comuna Răuseni, judeţul Botoşani, respectiv casă cu două camere, sală şi anexă, suprafaţa de 3256 m.p. teren intravilan şi suprafaţa de 7064 m.p. teren extravilan, la preţul 6000 lei.

Prin contract vânzătoarea şi-a rezervat un drept de uzufruct viager, cumpărătoarea urmând să intre în stăpânirea deplină a imobilului după decesul acesteia.

Sub aspectul naturii juridice a actului încheiat nu mai pot fi purtate discuţii, în soluţionarea unui prim recurs tribunalul atestând că nu există vreo eroare care să atragă nulitatea.

De altfel, nu numai că reclamanta s-a preocupat de procurarea actelor premergătoare, cum ar fi autorizaţia de înstrăinare, dar a atestat că i-a fost citit conţinutul contractului, că l-a înţeles şi că a primit şi suma de bani reprezentând preţul convenit. Mai mult, parte din preţ a fost predată de reclamantă unei fiice de-ale sale, iar prin contract şi-a şi rezervat un drept de uzufruct viager, drept ce constituie o povară pentru cumpărător dar cu care pârâta s-a declarat de acord.

Prin urmare, se impune a se examina dacă prima instanţă a reţinut în mod corect sau nu dacă este dat dolul drept cauză de nulitate a contractului.

Potrivit dispoziţiilor art. 960 Cod civil, dolul este o cauză de nulitate a convenţiei când mijloacele viclene, întrebuinţate de una din părţi, sunt astfel încât este evident că, fără aceste maşinaţii, cealaltă parte n-ar fi contractat. De asemenea, s-a dispus că dolul nu se presupune.

Din examinarea textului de lege menţionat mai sus, rezultă existenţa unor elemente care materializează această cauză de nulitate a convenţiilor civile, după cum urmează:

- trebuie să existe mijloace viclene (sugestie, captaţie, înşelăciune şi altele asemănătoare);

- aceste mijloace trebuie întrebuinţate de una dintre părţile din contract (deci nu trebuie să aparţină altor persoane);

- mijloacele viclene trebuie să aibă o asemenea putere de determinare psihică încât în lipsa lor cealaltă parte nu ar fi contractat;

- dolul nu poate fi presupus, respectiv cel care îl invocă trebuie să facă dovada existenţei lui.

Cu alte cuvinte, dolul reprezintă totalul manoperelor frauduloase ale uneia dintre părţi şi prin care cealaltă parte este determinată să contracteze deşi în condiţii normale nu ar fi dorit să facă acest lucru.

Din motivarea dată de prima instanţă rezultă că sunt reţinute ca manopere frauduloase, dolosive de pârâtei recurente următoarele: că anterior încheierii contractului pârâta venea des pe la reclamantă, lăsând loc ideii că o va întreţine ulterior; că ar fi uzat de relaţii la nivelul primăriei pentru a finaliza tranzacţia; că s-a folosit de vârsta şi starea de sănătate a reclamantei şi de lipsa cunoştinţelor sale juridice; că pârâta ar fi o adeptă a acestei practici deoarece şi o altă persoană în vârstă din localitate s-a confruntat cu o situaţie similară.

Ori, verificând corelaţia dintre existenţa acestor manifestări, dacă ele s-ar dovedi reale şi contractul încheiat, se constată fără nici un fel de dubiu că reclamanta nu a fost determinată să încheie contractul, aceasta ridicând încă de la sesizarea iniţială a instanţei doar problema naturii juridice a acestui contract.

Cu alte cuvinte, reclamanta a afirmat mereu nu că ar fi fost determinată de pârâtă să vândă, prin inducerea ei în eroare, ci că ar fi intenţionat să vândă dar cu obligaţia pârâtei de a o întreţinere, iar nu în schimbul unui preţ.

Ori, în legătură cu natura juridică a actului, aşa cum s-a precizat anterior, nu mai pot fi purtate discuţii, dată fiind rezolvarea dată cu ocazia soluţionării primului recurs.

Separat de cele de mai sus, că acţiunea în sine reprezintă o iniţiativă imorală a reclamantei de a lăsa fără efecte juridice un contract legal încheiat, rezultă şi din alte împrejurări:

- în anul 1975, reclamanta a înstrăinat casa către fiul său P. S. (fila 20 dosar fond iniţial). După decesul său, s-a eliberat certificat de moştenitor în favoarea reclamantei succesoare D. A. – nr. 497 din 21 iunie 1985 – dar acesta a fost anulat prin sentinţa civilă nr.5553 din 10 noiembrie 2005 a Judecătoriei Botoşani (filele 18-19 fond iniţial). De remarcat că reclamanta P. L. a pretins că ea este singura moştenitoare legală, iar pârâta – din acel dosar - D. A. nu numai că nu s-a prezentat în instanţă şi nu şi-a formulat un punct de vedere, dar nici nu a exercitat căile de atac, deşi soluţia i-a fost nefavorabilă;

- că reclamanta avea anumite cunoştinţe în materia actelor juridice rezultă nu numai din situaţia de mai sus dar, separat, ea a mai încheiat şi alte contracte de vânzare-cumpărare cum este cel din 24 februarie 2005 prin care a înstrăinat suprafaţa de 18.000 m.p. teren (fila 52 dosar fond iniţial).

- iniţiativa vânzării imobilelor către pârâtă a aparţinut reclamantei care s-a prezentat la primărie pentru a se edifica asupra etapelor pe care trebuie să le parcurgă, primind indicaţii în acest sens, conform declaraţiei martorului B. S. (fila 33 dosar fond iniţial) la acea dată viceprimar al comunei;

- reclamanta a încasat preţul convenit, conform declaraţiei aceluiaşi martor, plata făcându-se la locuinţa reclamantei, parte din preţ, respectiv 3000 lei fiind împrumutată de martor;

- în cauză s-au efectuat şi cercetări penale vizând eventuala săvârşire de către pârâta recurentă a unor infracţiuni în legătură cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare, dar s-a dispus neînceperea urmăririi penale deoarece s-a reţinut că „P. L. a semnat contractul de vânzare-cumpărare în deplină cunoştinţă de cauză, primind şi preţul stabilit. De altfel, reclamanta a iniţiat vânzare dar ulterior, la presiunea exercitată de rude, a dorit desfiinţarea contractului”.

- aserţiunea potrivit căreia reclamanta ar fi fost indusă în eroare de către pârâtă în sensul că notarul public nu mai acceptă contracte de întreţinere este vădit absurdă, reclamanta putând să se edifice personal despre acest fapt dacă, într-adevăr, ar fi solicitat încheierea unui astfel de contract şi nu a unuia de vânzare-cumpărare clasic.

Aşa fiind, se va admite recursul şi se va modifica în totalitate sentinţa în sensul că se va respinge ca nefondată acţiunea.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta G. M., actualmente  M. – din comuna Răuseni, judeţul Botoşani, împotriva sentinţei civile nr. 1214/2009 a Judecătoriei Botoşani, în contradictoriu cu reclamanţii intimaţi P. L. – decedată, D. A. din Tulcea, str. x nr. Y, bl. Z, sc.T, et. U, ap. V, T. M., T. I. G.. ambii din Bucureşti, sector X, Şos.Y nr. Z, bl. T, et. U, ap. V, T. E. V..

Modifică în totalitate sentinţa în sensul că respinge ca nefondată acţiunea civilă pentru anulare contract vânzare-cumpărare formulată de reclamanta P. L., în prezent decedată şi continuată de succesorii D. A., T. M., T. I. G.. şi T. E. V., împotriva pârâtei G. ( M.) M..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică din 20 noiembrie 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

4

Domenii speta

Spete similare