Plângere împotriva rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală şi scoatere de sub urmărirea penală

Plângere împotriva  rezoluţiei de scoatere de sub

urmărire  penală şi scoatere de sub urmărirea penală

161. Dosar nr. 2665/258/2008-decizia penală nr. 38/R din

 24.02.2009

Tribunalul constată că împrumutul a fost rambursat în luna  noiembrie 2006, fapt dovedit cu chitanţe şi facturi fiscale, precum şi cu declaraţiile  martorilor.

Prin sentinţa penală nr.893 din  09.12.2008 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr.2665/258/2008, în baza art.278/1 alin.7 şi alin.8 lit.b Cod pr.penală, s-a admis plângerea formulată de petentul M.R., împotriva rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală si de neîncepere a urmăririi penale  dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita din  12.08.2008 în dosarul nr.234/P/2008.

S-a desfiinţat rezoluţia parchetului şi s-a trimis cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţi.

Pentru  pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rezoluţia din data de 12.08.2008 pronunţată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita în dosarul nr.233/P/2008, în baza  dispoziţiilor art.10 alin.1 lit.d şi art.228 alin.6 din Codul de procedură  penală, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de intimatul G.L.I., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz de încredere şi, neînceperea urmăririi penale  fata de intimatul GY.J., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la abuz de încredere, reţinându-se lipsa unuia din elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere.

Prin rezoluţia din data de 22.09.2008 pronunţată de Primul Procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita în dosarul nr.309/II/2/2008, s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentului împotriva rezoluţiei din data de 12.08.2008, pronunţată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita in dosarul nr.234/P/2008.

Astfel, deşi petentul susţine că între acesta şi SC O & C SRL s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare având ca obiect un autoturism Ford Mondeo, invocând în acest sens factura fiscală nr.3366127 din 18.02.2006, intimatul susţinând  că este vorba de un împrumut de 10.000 lei pe care i-a luat de la petent şi, ca garanţie, a emis acea factură. Intimatul a mai invocat în sprijinul acestei afirmaţii şi valoarea cuprinsă în factură, deoarece un autoturism marca Ford Mondeo din anul 2002 nu putea fi vândut în anul 2006 cu echivalentul a aproximativ 3000 euro. Intimatul a susţinut că a achitat lunar suma împrumutată şi că nu mai are nimic de restituit petentului. În sprijinul afirmaţiilor intimatului vin şi declaraţiilor martorilor audiaţi, angajaţi ai societăţii SC O & C SRL, respectiv A.E., H.E., care au susţinut că în cursul anului 2006 au predat lunar petentului diverse sume de bani în contul împrumutului acordat de acesta.

Deşi petentul face vorbire de încheierea unui contract de împrumut de folosinţă între acesta  şi intimatul G.L.I., având ca obiect autoturismul marca Ford Mondeo, nu s-au făcut cercetări cu privire la acest aspect .

Având in vedere considerentele expuse anterior, instanţa de fond, în baza art.278 ind.1 alin.7 şi alin.8 lit.b Cod pr.penală, a admis plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei din data de 12.08.2008 pronunţată de  Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita în dosarul nr.234/P/2008 şi a dispus desfiinţarea rezoluţiei atacate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA MIERCUREA CIUC, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.

În motivele de recurs s-a arătat că, din cercetările efectuate în cauză nu s-a putut stabili că a operat transferul dreptului de proprietate, astfel nu se poate considera că învinuitul a deţinut un bun mobil al altuia, intervenind în mod abuziv calitatea de detentor al bunului în calitatea de pretins proprietar.

De asemenea, s-a mai arătat că nu constituie abuz de încredere refuzul de restituire determinat nu de intenţia de însuşire a bunului ci de faptul că între părţi sunt nerezolvate anumite neînţelegeri cu caracter civil.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de control consideră că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, este fondat.

Conform materialului de urmărire penală, din probele administrate în cauză rezultă că, în cursul lunii februarie 2006, învinuitul G.L.I., administrator al SC O & C SRL Miercurea Ciuc a împrumutat pentru societate suma de 10.000 lei de la numitul  M.R., sumă pe care s-a obligat să o restituie eşalonat până în cursul lunii decembrie 2006, şi pentru care a garantat cu autoturismul în cauză, în cest scop încheindu-se facturi fiscale şi chitanţe.

Instanţa de control, din actele depuse la dosarul cauzei, constată că împrumutul a fost rambursat în luna noiembrie 2006, fapt dovedit cu chitanţe şi facturi fiscale, precum şi cu declaraţiile martorelor A.E., H.E.şi O.CS.

Analizând actele depuse la dosarul cauzei, instanţa constată că între părţi nu s-a încheiat nici un contract de vânzare-cumpărare şi nu s-a făcut dovada transferului de proprietate asupra autoturismului în favoarea părţii vătămate, astfel nu sunt realizate elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere, nefiind îndeplinită condiţia esenţială referitoare la obiectul material, respectiv la bunul mobil al altuia deţinut cu orice titlu de către învinuit.

Faţă de considerentele mai sus prezentate, instanţa de control, în baza art.385/15 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc împotriva Sentinţei penale nr.893 din 09.12.2008 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, pe care o  casează şi rejudecând cauza, în baza art. 278/1 alin.8 lit.a Cod pr.penală, va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul M.R., împotriva rezoluţiei din data de 12 august 2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.

Domenii speta

Spete similare