Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală. Stabilirea alcoolemiei cu un aparat etilotest neomologat.

Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibaţie alcoolică

ce depăşeşte limita legală. Stabilirea alcoolemiei cu un aparat etilotest

neomologat.

O.U.G. nr.195/2002, art.79 alin.1,  art.80 alin.1, 2.

Trimiterea în judecată a inculpatului pentru

infracţiunea prev.de art.79 alin.1 din O.U.G.

nr.195/2002 avându-se în vedere concentraţia de alcool

în sânge stabilită de un aparat etilotest, neomologat

potrivit legii, fără ca acestuia să i se recolteze  probe 

biologice pentru stabilirea alcoolemiei, aşa  cum

prevăd dispoziţiile art.79 şi 80 din O.U.G. nr.195/2002

este greşită, ca de altfel şi hotărârea instanţei de fond,

prin care s-a dispus condamnarea, soluţie menţinută şi

în apel.

(dec.pen.nr.171/R/21.04.2005)

Prin sentinţa penală nr.1636 din 10 decembrie 2004, pronunţată

de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, inculpatul M.M.A. a fost condamnat în baza

art.79 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.81 din Codul penal, s-a dispus suspendarea

condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani,

stabilit în conformitate cu dispoziţiile art.82 din Codul penal.

În temeiul dispoziţiilor art.359 din Codul de procedură penală, i s-

a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art.83 din Codul penal.

Instanţa de fond a reţinut că la data de 10 august 2004,  orele 510,

inculpatul  M.M.A. a fost oprit pentru control de către organele de poliţie, în

timp ce conducea pe strada Calea lui Traian din Râmnicu Vâlcea,

autoturismul marca OPEL cu număr de înmatriculare BV-237-NA.

În urma testării cu aparatul alcooltest „Drager ARPJ”, seria 0649,

s-a stabilit că inculpatul avea o concentraţie de 0,65 mg/1 alcool pur în aerul

expirat,  peste limita admisă de lege, de 0,40 mg/l.

Apelul declarat de inculpat prin care a  solicitat, în principal,

achitarea cu motivarea că fapta comisă de el nu prezintă gradul de pericol

social al unei  infracţiuni şi, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei

aplicate de instanţa de fond, a fost admis prin decizia penală nr.43/A/16

februarie 2005, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, prin care s-au reţinut în

favoarea inculpatului circumstanţele  atenuante prevăzute de art.74 din Codul

penal şi s-a redus sancţiunea la 4 luni închisoare.

Împotriva sentinţei a declarat recurs inculpatu,l care a solicitat

achitarea în temeiul dispoziţiilor art.10 lit.d din Codul de procedură  penală,

cu motivarea că,  întrucât aparatul etilotest tip „Drager” cu ajutorul căruia i  s-

a  stabilit concentraţia alcoolică, nu face parte din lista oficială a mijloacelor

de măsurare supuse controlului metrologic legal  emisă de  Biroul Român de

Metrologie Legală, nu poate constitui o probă certificată în sensul prevăzut de

O.U.G. nr.195/2002.

Recursul este fondat.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii

prevăzută de art.79 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, constând în aceea că, în

data de 10 august 2004 a condus pe drumurile publice un autoturism şi, fiind

oprit pentru control de organele de poliţie din cadrul serviciului de

supraveghere, îndrumare şi controlul circulaţiei rutiere, a fost depistat cu o

concentraţie de 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat, concentraţie stabilită cu

aparatul etilotest tip „Drager” 7410 cu seria ARPJ 0649.

Deoarece nu a  contestat alcoolemia stabilită în urma acestei

testări, inculpatului nu i s-au mai recoltat probe biologice în vederea stabilirii

alcoolemiei, fiind astfel  trimis în judecată numai pe baza probei de testare cu

etilotestul, avându-se  în vedere că rezultatul de 0,65 mg/l alcool pur în

aerul expirat, depăşeşte limita de 0,40 mg/litru, limită de la care fapta este

considerată infracţiune, potrivit prevederilor art.79 alin.1 din O.U.G. 

nr.195/2002.

Aşa cum susţine însă inculpatul, aparatul etilotest nu poate fi

asimilat cu etilometrele aflate în dotarea poliţiei rutiere şi care sunt certificate

de  către Institutul Naţional de Metrologie din cadrul Biroului Român de

Metrologie (pct.II lit.A alin.1 şi 2 din Dispoziţia nr.201091 din 24 aprilie

2003, emisă de Ministerul de Interne - Inspectoratul General al Poliţiei

Române).

De altfel, potrivit dispoziţiei menţionate în lege, referitoare la

interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art.79 şi 80 din O.U.G.

nr.195/2002, „când valoarea indicată de aparatul electronic este peste 0,40

mg/litru ori reactivul fiolei s-a  înverzit mai mult de 40% din conţinut, în

mod obligatoriu, subiectul va fi condus la o unitate sanitară abilitată, unde i se

vor recolta probe biologice, potrivit normelor elaborate de Institutul de

Medicină Legală şi dacă rezultatul buletinului de analiză indică o îmbibaţie

alcoolică de peste 0,80 gr/litru alcool pur în sânge, fapta constituie

infracţiune, conform prevederilor legale”.

Rezultă, faţă de cele  expres menţionate, că numai după analiza

probelor de sânge, dacă se constată o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80

gr/litru alcool pur în sânge, fapta întruneşte elementele constitutive ale

infracţiunii prevăzută de art.79 din O.U.G. nr.195/2002.

Or, cum în cauză a fost constatată concentraţia de  0,65 mg/litru,

de un aparat etilotest neomologat potrivit legii, încălcându-se astfel

prevederile art.80 alin.1 şi 2 din O.U.G. nr.195/2002 în care se menţionează

că stabilirea concentraţiei de  alcool în sânge se face numai cu ajutorul  unui

mijloc tehnic certificat potrivit legii, o atare probă nelegală, nu poate să  fie

luată  în considerare.

În măsura în care inculpatului i se recoltau probe biologice, chiar

dacă a  fost testat cu etilotestul neomologat şi dacă i se stabilea în sânge o

concentraţie de peste 0,80 gr/litru alcool, atunci fapta putea să fie considerată

infracţiunea prevăzută de art.79 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, aşa cum de 

altfel, a  fost trimis în judecată.

Prin urmare, cum nu există probe certe care  să permită  lămurirea

cauzei sub aspectul laturii obiective, respectiv a elementului material al

infracţiunii prevăzută de art.79 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu referire la

dovedirea concentraţiei care să depăşească 0,40 mg/l alcool pur în aerul

expirat pentru ca fapta să fie calificată ca şi infracţiune, recursul formulat de

inculpat a fost admis şi prin casarea sentinţei şi a deciziei s-a dispus achitarea

acestuia în conformitate cu dispoziţiile art.11 pct.2 lit.a  rap.la art.10 lit.d din

Codul de procedură penală.

Domenii speta

Spete similare