Contract de transport de mărfuri pe şosele. Plata prestaţiei. Termen de prescripţie.

Sentinţă civilă 61 COM din 16.01.2001


Contract de transport de mărfuri pe şosele. Plata prestaţiei. Termen de prescripţie.

Termenul de prescripţie de un an, reglementat de art. 32 alin. 1 al Convenţiei CMR referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele – Geneva, 1956, nu operează dacă a intervenit un caz legal de întrerupere, în raport de prevederile art. 16 din Decretul nr. 167/1958. Recunoaşterea dreptului prin efectuarea unei plăţi parţiale determină, astfel, curgerea unei noi prescripţii de un an, în favoarea creditorului, de la data plăţii.

Reclamanta S.C. TA S.A. Constanţa a solicitat obligarea pârâtei S.C. RT S.A. la plata sumei de 1847 dolari SUA, reprezentând contravaloarea prestaţiei de transport efectuate în beneficiul acesteia, conform comenzii din 01.03.1999.

S-a susţinut că tariful convenit de părţi a fost de 3000 dolari SUA, din care pârâta a plătit doar 1154 dolari SUA, la 20.11.1999. Diferenţa nu a fost achitată, cu toate că societatea beneficiară a fost notificată în acest sens.

Pârâta a invocat, pe cale de excepţie, prescripţia dreptului la acţiune, în raport de prevederile Convenţiei CMR referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele – Geneva, 1956, modificată prin Protocolul din 1979, la care România a aderat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 451/1972 şi respectiv, Decretul nr. 66/1981.

Art. 32 alin. 1 din Convenţie reglementează termenul special de prescripţie de un an, stabilind totodată şi momentul la care acesta începe să curgă, anume, prin trecerea a trei luni de la încheierea contractului. Aşa fiind, acţiunea este, în opinia pârâtei, prescrisă prin formularea ei cu depăşirea termenului prevăzut de actul normativ special.

Instanţa a reţinut aplicabilitatea prevederilor Convenţiei referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele, întrucât potrivit art. 1, primirea mărfii pentru transport şi eliberarea ei la destinaţie s-a realizat pe teritoriul a două state, dintre care unul este România.

Sub aspectul prescrierii dreptului la acţiune, s-a reţinut însă că termenul special – reglementat de actul normativ – este supus aceloraşi cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958. În cauză, pârâta a efectuat o plată în contul acestei prestaţii, ceea ce echivalează cu recunoaşterea dreptului a cărui acţiune este supusă prescripţiei.

Pe cale de consecinţă, prescripţia nu operează în cauză, de la data efectuării plăţii parţiale începând să curgă o nouă prescripţie în favoarea creditorului.

(sentinţa civilă nr.61 COM/ 16.01.2001, irevocabilă prin decizia civilă nr. 394/2001 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)