Fond funciar. titlu de proprietate. hotărâre comisie judeţeană. nulitate.

FOND FUNCIAR. TITLU DE PROPRIETATE.

HOTĂRÂRE COMISIE JUDEŢEANĂ. NULITATE.

Prin Legea fondului funciar, legiuitorul a prevăzut o

procedură specială obligatorie (art.51-59 din Legea

nr.169/1997), conform căreia împotriva acestor hotărâri se pot

formula numai plângeri în termen de 30 zile de la comunicare.

Dispoziţiile art.III lit.a din legea enunţată sunt

aplicabile numai actelor de reconstituire-constituire a dreptului

de proprietate (procese-verbale de punere în posesie, titluri de

proprietate, cu excepţia hotărârii comisiei judeţene pentru care,

aşa cum deja s-a arătat, se prevede doar plângere).

(Decizia civilă nr.532/R din 20 aprilie 2005

a Curţii de Apel Piteşti).

Petenţii au solicitat în contradictoriu cu intimatul D.N.M., comisia

judeţeană şi cea comunală de aplicare a Legii nr.18/1991, să se constate

nulitatea absolută a hotărârii nr.31/1991, precum şi a titlului de proprietate

nr.94931/1997, ambele emise de comisia judeţeană.

Judecătoria Curtea de Argeş, prin sentinţa civilă nr.669/9.06.2004,

a admis acţiunea şi a constatat nulitatea absolută parţială a hotărârii şi a titlului

de proprietate mai sus enunţate, dispunând înlăturarea din ambele acte

contestate a intimatului D.N.M. şi obligarea în solidar a tuturor intimaţilor la

plata cheltuielilor de judecată.

S-a reţinut în esenţă că, intimatul D.N.M. nu are calitate de

moştenitor al defunctului D.I.M., singurul moştenitor al acestuia din urmă

fiind fiul său, D.G., a cărei succesiune a fost culeasă de soţia supravieţuitoare

D.D., care a transmis-o pe cale testamentară petenţilor.

Apelul declarat de intimatul D.N.M., a fost admis de Tribunalul

Argeş, prin decizia civilă nr.31 din 19 ianuarie 2005, cu consecinţa schimbării

în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii şi a obligării la plata cheltuielilor

de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că în anul 1991, au

solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, atât intimatul D.N.M., cât şi

D.D., autoarea petenţilor, pentru suprafaţa de 8,25  ha. ce a aparţinut

autorului D.I.M.

Prin Hotărârea nr.31/1991 a Comisiei Judeţene Argeş de fond

funciar, au fost validaţi cu suprafaţa solicitată în calitate de moştenitori ambii

solicitanţi, ulterior eliberându-se şi titlul de proprietate în litigiu.

Potrivit art.III lit.a din Legea nr.169/1997, sunt lovite de nulitate

absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii

actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de

proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite, potrivit

legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.

Conform art.48 din Legea nr.18/1991, aşa cum a fost modificată

prin Legea nr.169/1997, cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum

şi foştii cetăţeni români, care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent

dacă şi-au stabilit domiciliul în ţară, pot formula cerere de reconstituire a

dreptului de proprietate.

Instanţa de apel a reţinut că la data de 11 martie 1991, când

autoarea petenţilor, D.D., a formulat împreună cu intimatul D.N.M., cerere

de reconstituire a dreptului de proprietate, au fost încălcate dispoziţiile art.48

din Legea fondului funciar, întrucât D.D., nu era cetăţean român, calitate pe

care a dobândit-o la data de 2 decembrie 1991, ulterior formulării şi

soluţionării cererii de reconstituire.

Ca atare, nici petenţii în calitatea lor de moştenitori testamentari ai

acesteia, nu pot invoca un drept propriu legitim pe care să-l opună cu succes

intimatului D.N.M., întrucât autoarea lor nu a obţinut o reconstituire legală a

dreptului de proprietate.

Acţiunea în constatarea nulităţii absolute a hotărârii comisiei

judeţene de fond funciar, a fost privită ca inadmisibilă de către tribunal, în

raport de dispoziţiile art.III lit.a din Legea nr.169/1997, inaplicabile acestui

capăt de cerere, întrucât prin Legea fondului funciar, legiuitorul a prevăzut o

procedură specială obligatorie (art.51-59 din Legea nr.169/1997), conform

căreia, împotriva acestor hotărâri se pot formula numai plângeri în termen de

30 zile de la comunicare. Dispoziţiile art.III lit.a din legea enunţată, sunt

aplicabile numai actelor de reconstituire-constituire a dreptului de proprietate

(procese-verbale de punere în posesie, titluri de proprietate, cu excepţia

hotărârii comisiei judeţene pentru care, aşa cum deja s-a arătat, se prevede

doar plângere).

Recursul petenţilor, încadrat în prev.art.304 pct.9 Cod procedură

civilă, a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Piteşti, prin decizia

nr.532/R din 20 aprilie 2005, reţinându-se că instanţa de apel a făcut o

interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor Legii nr.18/1991, raportat la

data formulării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, data

emiterii hotărârii comisiei judeţene şi a titlului de proprietate şi a împrejurării

că la 7 martie 1991, D.D., nu avea calitate de cetăţean român, astfel încât au

fost aplicate în mod just dispoziţiile art.48 din Legea fondului funciar.

În calitatea lor de legatari universali ai lui D.D., reclamanţii pot

invoca numai acele drepturi ale autoarei lor recunoscute de lege, iar în speţă

aceasta nu a contestat nici hotărârea comisiei judeţene, nici titlul eliberat în

baza acesteia, de aceea în mod legal a fost respinsă acţiunea formulată cu

eludarea dispoziţiilor art.51-59 din Legea fondului funciar, aşa cum a fost

modificată şi completată.

S-a reţinut, de asemenea, că instanţa de apel în mod corect a

respins ca inadmisibilă acţiunea în constatarea nulităţii absolute a hotărârii

comisiei judeţene, în raport de dispoziţiile art.III din Legea nr.169/1997,

întrucât din analiza acestor dispoziţii legale nu rezultă că există un drept de

opţiune între procedura specială şi cea de drept comun a acţiunii în

constatare, legiuitorul stabilind calea de atac obligatorie a plângerii împotriva

hotărârii comisie judeţene de fond funciar, într-un termen legal imperativ de

30 zile de la comunicare.

Între cele două modalităţi de atac prevăzute de lege, plângere şi

acţiune în constatare a nulităţii absolute, deosebirea este determinată pe de o

parte de persoanele care o pot formula, iar pe de altă parte de procedura şi

termenul în care se pot face.

S-a constatat că, instanţa de apel în mod corect a reţinut că nu

sunt incidente în cauză dispoziţiile art.63 din Legea nr.18/1991 republicată,

întrucât plângerea poate fi formulată numai de persoanele care au solicitat

reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate şi care au formulat

contestaţie împotriva propunerilor de validare făcute de comisiile locale de

fond funciar.

S-a concluzionat în sensul că, dispoziţiile art.III din Legea nr.169/1997, sunt

aplicabile actelor de reconstituire sau constituie, excepţie făcând hotărârile

comisiei judeţene pentru care, aşa cum deja s-a arătat, se prevede doar

plângerea.

Domenii speta

Spete similare