Condiţia pragului valoric pentru deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului. creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Decizie 370/R-C din 15.04.2005


CONDIŢIA PRAGULUI VALORIC PENTRU

DESCHIDEREA PROCEDURII REORGANIZĂRII

JUDICIARE ŞI A FALIMENTULUI. CREANŢĂ CERTĂ,

LICHIDĂ ŞI EXIGIBILĂ.

Art.36 din Legea nr.64/1995-R

Art.379 Cod procedură civilă

Cu ocazia verificării condiţiilor impuse de art.29 (actual

36) din Legea nr.64/1995, judecătorul-sindic nu cenzurează

întinderea creanţei creditoarei decât sub aspectul depăşirii

pragului minim impus de lege.

(Decizia nr.370/R-C/15 aprilie 2005)

Creditoarea S.C. „C.B.A.” S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii

reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de debitoarea S.C. „G.A. ACO”

S.R.L., motivat de faptul că aceasta îi datorează suma de 420.180.156 lei,

datorie scadentă cu mai mult de 30 zile în urmă.

În urma notificării acestei cereri, debitoarea a formulat contestaţie

susţinând că are de achitat numai suma de 180.482.360 lei, cu titlu de preţ şi

98.026.566 lei, cu titlu de penalităţi deoarece clauza penală convenită de părţi

este de 0,1% pe zi şi nu de 0,4% pe zi.

Judecătorul-sindic al Tribunalului Argeş a admis contestaţia şi a

respins cererea de deschidere a procedurii, reţinând că, cel puţin din punctul

de vedere al penalităţilor, creanţa nu este certă.

Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs de către creditoare,

cale de atac admisă de Curtea de Apel Piteşti prin decizia nr.370/R-C/2005, a

fost modificată sentinţa în sensul respingerii contestaţiei şi a fost trimisă cauza

la aceeaşi instanţă pentru deschiderea procedurii.

Pentru a hotărî astfel instanţa de control judiciar a reţinut că, în

ceea ce priveşte certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea creanţei, dispoziţiile

Legii nr.64/1995 se întregesc în măsura compatibilităţii lor cu cele ale Codului

de procedură civilă, respectiv, în cauză, cu dispoziţiile art.379 alin.2 şi 3 din

acest act normativ.

Astfel, s-a arătat că, o creanţă este certă atunci când rezultă din

actul de creanţă sau dintr-un alt act ce emană sau este recunoscut de debitor

şi lichidă, atunci când este determinată sau determinabilă pe baza actului de

creanţă sau a unor acte provenind de la debitor.

Verificând cerinţele art.36 din Legea nr.64/1995-R, judecătorul-

sindic nu poate statua asupra  întinderii propriu-zise a creanţei - statuare ce se

face într-un alt moment al derulării procedurii speciale - ci numai dacă este

îndeplinită condiţia pragului minim.

Cum în cauză, în raport de data introducerii cererii de către

creditoare, pragul minim era de 5.000 Euro, judecătorul-sindic trebuia să

observe că această cerinţă este îndeplinită. Chiar debitoarea, prin contestaţia

formulată, a recunoscut că datorează cu titlu de preţ suma de 180.482.360 lei

şi cu titlu de penalităţi suma de 98.026.566 lei, iar adiţionarea celor două sume

duce la o valoare superioară echivalentului a 5.000 de Euro.

Această recunoaştere a debitoarei se bazează pe contractul semnat

de părţi, deci pe un act însuşit de debitoare şi care se încadrează în dispoziţiile

la care se referă prevederile procedurale precitate.