Radiere. drept de retenţie.

RADIERE. DREPT DE RETENŢIE.

Art.25 din Legea nr.26/1990

Persoana devenită proprietar al unui spaţiu ce constituie

sediu social al unui agent economic, potrivit înscrierilor de la

O.R.C., justifică un interes în a solicita radierea acestor

menţiuni.

(Decizia nr.1541/R-C/15 iunie 2005)

Prin cererea formulată, „P.B.N.” a solicitat în contradictoriu cu

S.C. „S” S.A. Câmpulung radierea menţiunii sediului social al acestei pârâte,

motivat de faptul că în baza unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în anul

2000 a devenit proprietarul imobilului şi nu a stabilit cu pârâta, societate

comercială, nici un fel de raporturi care să justifice folosirea spaţiului.

Prin sentinţa nr.309/2005, Tribunalul Argeş a respins acţiunea

reţinând, pe de o parte că reclamantul nu este prejudiciat prin înregistrarea

sediului pârâtei la adresa actuală, deoarece, în favoarea acesteia din urmă, s-a

constituit un drept de retenţie până la plata sumei de 4.231.926.127 lei, iar pe

de altă parte că, deşi pârâta a fost obligată să respecte reclamantului

proprietatea imobilului, nu s-a dispus şi evacuarea acesteia.

Soluţionând recursul formulat de reclamant, Curtea de Apel

Piteşti prin decizia nr.1541/R-C/2005, a admis calea de atac şi  a modificat

hotărârea criticată în sensul admiterii acţiunii, dispunând şi radierea sediului

social al pârâtei de la adresa din Câmpulung, str.Fraţii Goleşti, nr.2, judeţul

Argeş.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că sunt

incidente dispoziţiile art.25 din Legea nr.26/1990, potrivit cărora orice

persoană care este prejudiciată printr-o menţiune din registrul comerţului are

dreptul să ceară radierea acesteia în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti

irevocabile au fost desfiinţate în tot sau în parte actele care au stat la baza

înregistrării şi nu s-a dispus menţionarea acestora la O.R.C.

În cauză, reclamantul a redobândit proprietatea imobilului în care

pârâta îşi avea stabilit sediul social, printr-o hotărâre irevocabilă, hotărâre prin

care s-a dispus respectarea proprietăţii, dar şi constituirea unui drept de

retenţie.

În ceea ce priveşte interesul, adică folosul practic urmărit de

reclamant prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, el trebuie reţinut, de

vreme ce pârâta îşi are sediul social într-un imobil în care nu are nici un drept

de folosinţă. Prejudiciile încercate de proprietarul bunului pot fi variate, de la

primirea unei corespondenţe ce nu-i aparţine şi până la efecte mult mai grave

ce ţin de importanţa înscrierii sediului social.

Şi în ceea ce priveşte argumentul privind dreptul de retenţie,

concluzia tribunalului este greşită. Acest drept este un drept real de garanţie

imperfect, care conferă numai o detenţie precară.

Detentorul nu are dreptul la fructe, nici la cele civile, deci nici la

folosirea bunului. El poate numai să deţină bunul până îi este îndestulată

creanţa, fără a se bucura, însă, de prerogativele unei posesii.

Domenii speta

Spete similare