Litigiu de muncă. drepturi salariale

Decizie 296/R-CM din 06.09.2005


LITIGIU DE MUNCĂ. DREPTURI SALARIALE

Pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate

publică, art.19 din Legea nr.154/1998, prevede ca unică  formă de

remunerare a activităţii, o indemnizaţie lunară. Dispoziţiile

art.14,17 şi 18 din legea enunţată,invocate de către reclamant în

favoarea sa, se referă doar la personalul contractual nu şi la

persoanele care ocupă aceste funcţii.

(Decizia civilă nr.296/R-CM din septembrie

2005 a Curţii de Apel Piteşti). 

Reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii consiliul local

şi comuna, drepturile salariale neacordate în perioada 1 ianuarie 2002 – 24

iunie 2004, drepturi ce se compun din spor vechime, premiul lunar de 2% şi

premiul anual.

S-a motivat acţiunea, în sensul că reclamantul a ocupat funcţia de

primar al localităţii şi, potrivit art.19 din Legea nr.154/1998 şi art.61 alin.4 din

Legea nr.213/2001, indemnizaţia lunară i s-a calculat şi acordat fără a ase avea

în vedere şi dispoziţiile prevăzute de Legea nr.40/1991, Legea nr.53/1991 şi

H.G. nr.281/1993.

Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.156 din 24 februarie

2005, a admis acţiunea şi, în consecinţă, l-a obligat pe pârâtul consiliul local

să-i plătească reclamantului drepturile salariale şi cheltuieli de judecată.

S-a reţinut de instanţa de fond, în pronunţarea acestei sentinţe, că

reclamantul a îndeplinit, potrivit art.66 alin.1 teza I din Legea administraţiei

locale nr.215/2001, o funcţie de autoritate publică, pentru care, potrivit art.19

din Legea nr.154/1998 are dreptul la o indemnizaţie lunară stabilită potrivit

anexei 2.

S-a constatat, că reclamantul ca o persoană ce îndeplineşte o

funcţie de demnitate publică aleasă, are dreptul atât la indemnizaţia prevăzută

de anexa 2 din Legea nr.154/1998, cât şi la sporul de vechime prevăzut de

art.14 din Legea nr.40/1991.

Acest din urmă text de lege stipulează că, persoanele salariate

beneficiază de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la

salariul de bază  corespunzător timpului efectiv lucrat în programul normal de

lucru, şi potrivit art.17 din acelaşi act normativ, premierea individuală a

personalului, se realizează dintr-un fond de premiere lunar, prin aplicarea unei

cote de până la 2% asupra fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri

şi cheltuieli al unităţii, iar în art.18 se prevede că pentru activitatea desfăşurată,

personalul salarial beneficiază, la sfârşitul anului calendaristic de un premiu

anul de până la un salariu mediu lunar de bază, realizat în anul pentru care se

face plata.

Cum reclamantul a beneficiat în perioada dedusă judecăţii doar de

indemnizaţia lunară, acţiunea a fost privită ca întemeiată, întrucât a fost privat

de plata drepturilor salariale în sumă de 49.885.065 lei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal,

pârâţii consiliul local şi comuna, încadrat în drept în prevederile art.304 pct.9

Cod pr.civilă.

Prin decizia civilă nr.296/R/CM din 6 septembrie 2005, Curtea de

apel Piteşti a admis recursul, a modificat sentinţa iar, pe fond, a respins

acţiunea formulată de reclamant.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că soluţia este

greşită, în primul rând, referitor la obligarea pârâtului consiliul local la plata

drepturilor salariale solicitate cu încălcarea dispoziţiilor art.18 şi 19 din Legea

nr.215/2001, din interpretarea cărora rezultă că în cauză numai comuna are

calitate procesuală pasivă, fiind prevăzută cu patrimoniu şi capacitate juridică

şi nu consiliul local, care este organul colegial al comunei, autoritate

deliberativă, prin care se realizează autonomia locală şi se rezolvă treburile

publice în condiţiile legii.

S-a constatat că soluţia adoptată este greşită şi pe fond, întrucât

pentru persoanele care ocupă funcţii  de demnitate publică, potrivit art.66 din

Legea nr.215/2001, art.19 din Legea nr.154/1998, prevede, însă, ca unică 

formă de remunerare a activităţii, o indemnizaţie lunară. Dispoziţiile art.14,17

şi 18 din legea enunţată, invocate de către reclamant în favoarea sa, se referă

doar la personalul  contractual nu şi la persoanele care ocupă aceste funcţii.

In consecinţă, recursul a fost admis, în modalitatea mai sus prezentată.