RADIERE. DREPT DE RETENŢIE.
Art.25 din Legea nr.26/1990
Persoana devenită proprietar al unui spaţiu ce constituie
sediu social al unui agent economic, potrivit înscrierilor de la
O.R.C., justifică un interes în a solicita radierea acestor
menţiuni.
(Decizia nr.1541/R-C/15 iunie 2005)
Prin cererea formulată, „P.B.N.” a solicitat în contradictoriu cu
S.C. „S” S.A. Câmpulung radierea menţiunii sediului social al acestei pârâte,
motivat de faptul că în baza unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în anul
2000 a devenit proprietarul imobilului şi nu a stabilit cu pârâta, societate
comercială, nici un fel de raporturi care să justifice folosirea spaţiului.
Prin sentinţa nr.309/2005, Tribunalul Argeş a respins acţiunea
reţinând, pe de o parte că reclamantul nu este prejudiciat prin înregistrarea
sediului pârâtei la adresa actuală, deoarece, în favoarea acesteia din urmă, s-a
constituit un drept de retenţie până la plata sumei de 4.231.926.127 lei, iar pe
de altă parte că, deşi pârâta a fost obligată să respecte reclamantului
proprietatea imobilului, nu s-a dispus şi evacuarea acesteia.
Soluţionând recursul formulat de reclamant, Curtea de Apel
Piteşti prin decizia nr.1541/R-C/2005, a admis calea de atac şi a modificat
hotărârea criticată în sensul admiterii acţiunii, dispunând şi radierea sediului
social al pârâtei de la adresa din Câmpulung, str.Fraţii Goleşti, nr.2, judeţul
Argeş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că sunt
incidente dispoziţiile art.25 din Legea nr.26/1990, potrivit cărora orice
persoană care este prejudiciată printr-o menţiune din registrul comerţului are
dreptul să ceară radierea acesteia în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti
irevocabile au fost desfiinţate în tot sau în parte actele care au stat la baza
înregistrării şi nu s-a dispus menţionarea acestora la O.R.C.
În cauză, reclamantul a redobândit proprietatea imobilului în care
pârâta îşi avea stabilit sediul social, printr-o hotărâre irevocabilă, hotărâre prin
care s-a dispus respectarea proprietăţii, dar şi constituirea unui drept de
retenţie.
În ceea ce priveşte interesul, adică folosul practic urmărit de
reclamant prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, el trebuie reţinut, de
vreme ce pârâta îşi are sediul social într-un imobil în care nu are nici un drept
de folosinţă. Prejudiciile încercate de proprietarul bunului pot fi variate, de la
primirea unei corespondenţe ce nu-i aparţine şi până la efecte mult mai grave
ce ţin de importanţa înscrierii sediului social.
Şi în ceea ce priveşte argumentul privind dreptul de retenţie,
concluzia tribunalului este greşită. Acest drept este un drept real de garanţie
imperfect, care conferă numai o detenţie precară.
Detentorul nu are dreptul la fructe, nici la cele civile, deci nici la
folosirea bunului. El poate numai să deţină bunul până îi este îndestulată
creanţa, fără a se bucura, însă, de prerogativele unei posesii.
Tribunalul Gorj
Fond Funciar
Curtea de Apel Pitești
Obligativitatea pentru instanţa de trimitere a îndrumărilor date de instanţa de recurs.
Curtea de Apel Pitești
NORMĂ GENERALĂ. NORMĂ SPECIALĂ DE PROCEDURĂ. APLICARE.
Curtea de Apel Pitești
Recurs. Motive invocate numai pe latura civilă.
Curtea de Apel Pitești
Achiziţie publică. Procedura de soluţionare a contestaţiilor în faţa CNSC. Respectarea principiilor legalităţii, celerităţii, contradictorialităţii şi a dreptului la apărare. Obiectul contestaţiei. Noţiunea de act administrativ în accepţiunea OUG 34/...