Contestaţie la executare. lipsa capacităţii de exerciţiu. consecinţe.

Decizie 483/R din 13.04.2005


CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. LIPSA CAPACITĂŢII

DE EXERCIŢIU. CONSECINŢE.

Recurentul invocă încălcarea dispoziţiilor art.161

alin.2 Cod procedură civilă, la dosarul de fond, la fila 13,

există împuternicirea avocaţială a apărătorului care a formulat

contestaţia la executare, împuternicire prin care acesta atestă

identitatea  părţii, potrivit art.3 din Legea nr.51/1995 pentru

angajarea şi exercitarea profesiei de avocat.

(Decizia civilă nr.483/R din 13 aprilie 2005 a

Curţii de Apel Piteşti).

Judecătoria Brezoi, prin sentinţa civilă nr.721 din 30 iulie 2004, a

admis contestaţia la executare şi cererea de suspendare a executării silite şi în

consecinţă a anulat formele de executare efectuate în dosarul nr.167/2003 şi a

dispus suspendarea executării, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la

executare.

Societatea intimată, a formulat recurs invocând motive de

nelegalitate şi netemeinicie.

Tribunalul Vâlcea, a calificat calea de atac ca fiind apel şi prin

decizia civilă nr.399 din 17 decembrie 2004, a admis apelul şi a schimbat în

parte sentinţa, în sensul că a respins contestaţia la executare, menţinând restul

dispoziţiilor sentinţei cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de

judecată.

Instanţa de apel a reţinut în esenţă că în speţă, nu se contestă

practic actul de adjudecare, ci actul de executare, întocmit după formularea

cererii de executare silită, în temeiul titlului executoriu, respectiv actul de

adjudecare, aşa cum este calificat de dispoziţiile art.516 alin.1, pct.8 şi 9 Cod

procedură civilă.

Practic, în cauză, s-a urmat procedura specială privind predarea

silită a imobilelor, reglementată de art.578, 5801 Cod procedură civilă,

urmărindu-se astfel dobândirea posesiei bunurilor.

Actul de adjudecare are ca efect investirea adjudecatarului cu

proprietatea imobilului.

Art.520 Cod procedură civilă, statuează orice cerere de evicţiune

totală sau parţială, privind imobilul adjudecat, se prescrie în termen de 3 ani

de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară. Din aceste

prevederi legale rezultă că, împotriva actului de adjudecare este deschisă calea

procedurală a acţiunii, ce poate fi exercitată numai în condiţiile textului de

lege citat şi ale art.521 Cod procedură civilă.

În condiţiile în care apelanta deţine un titlu executoriu valabil,

actul de executare emis cu respectarea prevederilor art.578 şi urm. Cod

procedură civilă, este legal, întrucât se urmăreşte preluarea posesiei bunului de

la deţinătorul de fapt.

Tribunalul a reţinut că actul contestat, respectă condiţiile impuse

de lege, fiind un act emis de executor, procedural legal, firesc în succesiunea

procedurilor impuse de art.578 şi urm. Cod procedură civilă, şi de aceea

susţinerile contestatorului sunt nefondate.

Prima instanţă, de altfel, nici nu a explicat motivele pentru care,

trecând peste textele de lege citate, a calificat actul de executare atacat, ca

fiind nelegal.

Concluzionând, tribunalul a reţinut că executarea silită contestată,

se întemeiază pe un titlu executoriu, ce conferă apelantei dreptul de a exercita

toate prerogativele proprietăţii şi în consecinţă de a dobândi posesia bunurilor

pentru care deţine titlul, în temeiul disp.art.578-5801 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei decizii, a formulat recurs în termen legal

contestatorul, susţinând că nu a promovat la instanţa de fond acţiunea supusă

judecăţii, situaţie în care se impunea anularea contestaţiei, potrivit art.161

alin.2 Cod procedură civilă, executarea silită nefiind pornită împotriva sa, ci a

direcţiei regionale, care are personalitate juridică.

Recursul a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr.483/R

din 13 aprilie 2005, care a reţinut că deşi nu este încadrat în drept, motivarea

căii de atac, face posibilă încadrarea sa în prevederile art.304 pct.9 Cod

procedură civilă.

Deşi recurentul invocă încălcarea dispoziţiilor art.161 alin.2 Cod

procedură civilă, la dosarul de fond, la fila 13, există împuternicirea avocaţială

a apărătorului care a formulat contestaţia la executare, împuternicire prin care

acesta atestă identitatea părţii, potrivit art.3 din Legea nr.51/1995 pentru

angajarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Având în vedere că împuternicirea avocaţială poartă şi semnătura

părţii a cărei identitate este atestată de avocat, nu s-a reţinut în cauză

încălcarea dispoziţiilor art.161 alin.2 Cod procedură civilă.

În aceste condiţii şi faţă de soluţia pronunţată în cauză de instanţa

de apel şi faţă de prevederile art.274 Cod procedură civilă, dispoziţiile privind

obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, este legală.

Cum soluţia adoptată de tribunal este legală, recursul a fost privit ca nefondat

şi respins ca atare .